Obligaţie de a face. Decizia nr. 380/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1634/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 380
Ședința publică din data de 26.06.2013
PREȘEDINTE: O. C. Ș.
JUDECĂTOR: A. P.-A.
GREFIER: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanții-reclamanți ORAȘUL B., PRIN PRIMAR, și C. L. AL ORAȘULUI B., ambii cu sediul în B., ., jud. Prahova, și de apelantele-pârâte B. A. și B. L., domiciliate în B., .. 10, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1290/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la cele două strigări ale cauzei reprezentantul apelanților-reclamanți, avocat Ș. M., lipsind apelantele-pârâte.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul declarat de apelanții-reclamanți scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar apelul declarat de apelantele-pârâte netimbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantele-pârâte nu au depus la dosar motivele de apel și dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului promovat, după care
Apărătorul apelanților-reclamanți, având cuvântul, invocă excepția de netimbrare a apelului promovat de apelantele-pârâte, care, deși au fost citate cu mențiunea de a îndeplini obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă apelului promovat, nu s-au conformat acesteia. În ceea ce privește apelul declarat de apelanții-reclamanți, arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul acordă cuvântul atât asupra excepției de netimbrare a apelului promovat de apelantele-pârâte, invocată de apărătorul apelanților-reclamanți, cât și în dezbaterea apelului promovat de aceștia din urmă.
Apărătorul apelanților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea excepției de netimbrare a apelului promovat de apelantele-pârâte și anularea acestuia ca netimbrat, iar, în ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, solicită admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reconvenționale și a înlăturării obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii reconvenționale, având în vedere că suma la care au fost obligați reclamanți în cuantum de_ lei este nejustificată, având în vedere concluziile expertizei C. A., potrivit cărora nu au fost efectuate lucrări de îmbunătățiri funciare ale terenului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr._ / 2013, reclamanții Orașul B. prin Primar și C. L. al Orașului B. au chemat în judecată pe pârâtele B. A. și B. L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea la demolarea construcțiilor existente pe terenul în suprafață de 1100 mp și eliberarea terenurilor.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe terenul în suprafață de 1100 mp aflat în continuarea curții pe care se află construită locuința pârâtelor au fost construite anexe gospodărești în anul 1985, terenul făcând parte din patrimoniul privat al orașului B. conform documentației formată din Hotărârea Consiliului L. al orașului B. nr.79/2009, extras de carte funciară 233 55/2011.
Au mai arătat reclamanții, că au fost somate pârâtele să elibereze terenul dar acestea au refuzat recunoscând că nu sunt proprietare ale terenului și nu au autorizație de construire asupra construcțiilor .
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.563 cc Legea 50/1991.
Pârâtele au formula întâmpinare cerere reconvențională prin care au solicitat în principal în temeiul disp.art.693 c.c. dobândirea prin uzucapiune a unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției și să se anuleze documentația cadastrală ce a stat la baza emiterii numărului cadastral_, iar în subsidiar să fie obligați reclamanții să se achite contravaloarea lucrărilor de construcții la prețul de circulație și a lucrării de îmbunătățiri funciare aduse terenului .
Au arătat pârâtele reclamante, că prin sentința civilă nr.1927/2004 ele împreună cu defunctul B. Lucică au primit casa, cotețul pentru păsări și magazia, ulterior constatând că atât cotețul de păsări cât și magazia se aflau pe terenul orașului B., fiind construite în anul 1980 cu acordul tacit al autorității de la acea vreme.
In ceea ce privește terenul, au arătat pârâtele că ele au curățat întreaga zonă de gunoaiele existente și au adus 16 tone de pământ fertil, acoperind mlaștina respectivă iar referitor la construcții prin demolarea lor ele ar suferi un prejudiciu, reclamanții pârâți putând a le închiria terenul.
Pe linia întâmpinării au arătat pârâții reclamanți că autoritățile vremii au acceptat această situație, construcțiile a căror demolare se solicită fiind edificate cu bună credință.
In drept, cererea a fost întemeiată pe mdisp.art.693 NCC, art.115 c.p.c.
Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care au arătat că, construcțiile sunt edificate ilegal, Primăria B. nedând niciodată acordul pentru construcția imobilelor ce se cer a fi demolate nu există nici un temei juridic pentru recunoașterea dreptului de folosință a terenului, regimul juridic al construcțiilor fiind cel reglementat de Legea 50/1991.
In cauză, au fost solicitate și admise de către reclamanți probe cu înscrisuri, expertiză construcții, iar pârâtele reclamante probe cu înscrisuri, interogatorii, 2 martori, expertiză topometrică și expertiză construcții comună cu a reclamanților și expertiză îmbunătățiri funciare.
Pârâtele reclamante au depus la dosar în copie Sentința civilă nr.1927/ 2004, raport de expertiză tehnică și topometrică în dosarul civil nr.340/ 2001.
Reclamanții pârâți au depus în copie la dosar actul de dezmembrare 1082/2011, extras de carte funciară pentru informare, planuri de situație.
Prin sentința civilă nr.1292/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții Orașul B. prin Primar și C. L. al Orașului B. împotriva pârâtelor-reclamante: B. A. și B. L..
De asemenea, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâte, fiind obligate pârâtele reclamante să demoleze construcțiile edificate pe terenul reclamantei conform expertizei R. M. și să lase liber terenul în suprafață de 1100 mp.
Prima instanță a respins cererile pârâtelor-reclamante de stabilire a unui drept de superficie, precum și de obligare a reclamanților-pârâți la plata contravalorii construcțiilor, ca neîntemeiate.
Au fost obligați reclamanții-pârâți la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățiri funciare a terenului în suma de 16.277 lei conform expertizei C. A..
De asemenea, au fost obligați reclamanții pârâți să plătească către stat suma de 893,81 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert pentru care s-a acordat ajutor public judiciar pârâtelor reclamante, și către acestea suma de 543,81 lei rest după compensare
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtele reclamante sunt proprietare ale unui teren în suprafață de 680 mp după cum rezultă din considerentele Deciziei civile nr.1927/2004 (f.80) precum și a casei de locuit, coteț păsări, stil saivan, construcții atribuite acestora și autorului lor B. Lucică decedată ulterior, prin Decizia civilă mai sus menționată o parte din construcții respectiv saivan și WC se află pe terenul ce excede proprietatea pârâtelor reclamante și care face parte din domeniul privat al orașului B. după cum rezultă din Hotărârea nr.79/ 2009 încheierea nr.7969/2011 și extras de carte funciară ale Biroului de Carte Funciară și Publicitate Imobiliară Câmpina.
Terenul în suprafață de 1100 mp, aparținând reclamanților, este folosit din anii 80 de către pârâtele reclamante și autorul decedat, cu contract de închiriere aspect necontestat de pârâte conform adresei acestora nr.3561/ 2011 și recunoscut prin întâmpinare - cerere reconvențională.
Pârâtele reclamante împreună cu autorul respectiv tatăl lor decedat la aceste moment, au adus îmbunătățiri substanțiale terenului în suprafață de 1100 mp pe care îl folosesc în calitate de detentori precari, respectiv au adus pământ cu mașina, au nivelat, l-au folosit pentru agricultură, aspecte ce rezultă fără echivoc din declarațiile martorilor B. D. respectiv P. M..
Totodată, construcțiile edificate pe terenul proprietate reclamanților au fost ridicate fără autorizație de construire și fără a avea acordul proprietarului nefăcându-se nici o dovadă în sens invers de către pârâtele reclamante.
Reclamanții pârâți au solicitat obligarea pârâtelor reclamante la demolarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea lor și eliberarea terenului pentru a le putea fi pus dispoziție.
Din situația de fapt rezultată din materialul probator administrat în cauză, reiese că pârâtele reclamante nu sunt constructori de bună credință a imobilelor edificate pe terenul proprietatea reclamanților, atâta timp cât au construit pe un teren pe care-l dețineau sub calitate de detentori precari și nu ca proprietari, cunoscând bine acest aspect și știut fiind faptul că buna credință este dată de convingerea constructorului că edifică pe terenul proprietatea sa ceea ce nu este cazul de față.
Din economia art.494 cod civil, rezultă că în cazul constructorului de rea credință, proprietarul terenului are dreptul să opteze pentru obligarea constructorului să-și ridice pe cheltuiala sa bunurile, lucru ce semnifică că nu se pune problema despăgubirilor sau păstrarea lucrului, numai în această situație născându-se dreptul constructorului la despăgubiri .
Întrucât pârâtele sunt constructori de rea credință, solicitarea reclamanților privind obligarea acestora la demolarea construcțiilor edificate pe terenul său se încadrează în disp. art.494 cod civil, aspect față de care acțiunea va fi admisă și obligate pârâtele să demoleze construcțiile în temeiul dispozițiilor legale menționate și art.1073 și urm. cod civil aplicabile în temeiul disp.art.6 al.2 NCC și să lase liber terenul în suprafață de 1100 mp proprietatea reclamanților.
Este evident că cererea promovată pentru a se stabili un drept de superficie aferent construcțiilor este neîntemeiată, întrucât dreptul de superficie se referă la folosința terenului pe care se află construcția având aceeași durată ca și existența acestea, ori în cazul de față instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, astfel cum s-a analizat în paragrafele anterioare și a dispus demolarea construcțiilor.
Este de precizat și faptul că atât practica judiciară cât și doctrina au stabilit 2 modalități de dobândire a dreptului de superficie care nu a fost reglementat în vechiul cod civil (disp.art.693 NCC nu se aplică în această cauză față de disp.art.68 din Legea 71/2010) respectiv contract încheiat între părți sau prin uzucapiune, niciuna din modalități nefiind aplicabilă în cauza de față.
In niciun caz, nu se poate reține motivarea cererii de către reclamantele pârâte în sensul că au dobândit prin uzucapiune acest drept, atâta timp cât au avut calitatea de detentori precari lucru recunoscut de ele însele și în nici un caz nu au stăpânit cu toate prerogativele unei posesii utile.
Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate constituind o derogare de la regula înscrisă în art.art.492 cc și care dezmembrează proprietatea asupra terenului întrucât atributul folosinței acestuia trece la superficial.
Dacă instanța referitor la aceste „bun” respectiv terenul, contrar voinței proprietarului, ar constata existența unui drept de superficie, acest fapt ar constitui în mod evident o ”ingerință„ în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Dreptului Omului .
Dacă s-ar constata un drept de superficie în favoarea pârâtelor reclamante s-ar aduce o atingere chiar dreptului de proprietate, și nu numai o atingere adusă folosinței terenului.
Prima instanță a respins și cererea pârâtelor reclamante de anulare a documentației cadastrale ce a stat la baza emiterii numărului cadastral_ întrucât nu subzistă nici un motiv de anulare a acestor documente, de altfel însăși motivarea fiind mai mult decât lapidară.
Împrejurarea că documentația nu cuprinde construcțiile edificate de pârâtele reclamante, nu este de natură a anula înscrisurile, întrucât proprietarul terenului nu a construit aceste imobile, iar potrivit Legii nr.7/ 1996 privind cadastrul și publicitatea imobilelor art.56/1 pentru a se înscrie aceste construcții în cartea funciară este necesar a exista un certificat prin care se atestă faptul că proprietarul a edificat construcțiile în concordanța cu autorizația de construire și a documentației cadastrale.
Instanța de fond a admis însă capătul de cerere din reconvențională privind contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire funciară ale terenului având în vedere starea de fapt constatată în paragrafele anterioare prin prisma depoziției martorilor audiați în cauză.
Este evident că în temeiul disp. art. 493 cod civil, pârâtele reclamante trebuie a fi despăgubite pentru lucrările de îmbunătățiri funciare efectuate asupra terenului, obligând în acest sens reclamanții pârâți să plătească acestora suma de_ lei reprezentând contravaloarea acestor lucrări conform expertizei C. A..
Având în vedere că pârâtelor reclamante li s-a acordat ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și onorariu experții în proporție de 50%, precum și eșalonarea celeilalte cote de 50% în 8 rate lunare, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art . 18 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar. Astfel au fost obligați reclamanții pârâți să plătească către stat suma de 893,81 lei compusă din taxa judiciară de timbru în sumă de 543,81 lei pentru care au fost scutite pârâtele reclamante pentru capătul de cerere admis (taxa judiciară de timbru pentru pretenția admisă fiind de 1087,62 lei) și 350 lei onorariu expert C. A. .
În temeiul disp. art. 274-276 cod procedură civilă, au fost obligați reclamanții pârâți să plătească pârâtelor reclamante suma de 543,81 lei taxă judiciară de timbru, rest după compensare, pentru capătul de cerere admis și pe care acestea urmează să o plătească în continuare la stat astfel cum a fost ea eșalonată în 8 rate lunare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții pârâți Orașul B. prin primar și C. L. B., solicitând schimbarea in parte a sentinței atacate in sensul respingerii in totalitate a cererii reconvenționale formulata de intimate.
În motivare cererii de apel, apelanții reclamanți au susținut că obligarea lor de a plăti contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare a fost dispusă de prima instanță, în mod greșit, prin aplicarea art. 493 C. civ., deși trebuia sa facă aplicarea disp. art. 494 C.civ. in sensul respingerii cererii de despăgubiri pentru sporul adus terenului.
Astfel, buna-credința a constructorului este data de convingerea acestuia ca edifica pe terenul proprietatea sa. În speța, intimatele nu au produs niciun titlu asupra terenului pe care au ridicat construcțiile in litigiu, pentru a face sa se presupună credința lor ca au construit pe terenul lor, situație in care reținerea calității de constructor de rea-credința este corecta.
Din cuprinsul normei legale menționate (art. 494 din Codul civil) rezulta ca, in cazul constructorului de rea-credința, proprietarul terenului are dreptul sa opteze pentru obligarea constructorului sa-si ridice, pe cheltuiala sa, lucrările făcute, ceea ce înseamnă ca . nu se pune problema despăgubirii constructorului, sau pentru păstrarea lucrărilor, situație în care se naște dreptul constructorului la despăgubiri.
Cum intimatele sunt constructori de rea-credința, opțiunea apelantelor privind obligarea acestora la demolarea construcțiilor edifícate pe terenul lor se circumscrie dispozițiilor art.494 Cod civil, astfel ca soluția pronunțata in cauza, de obligare a intimatelor la demolarea construcțiilor ridicate pe terenul nostru este corecta, insa trebuia respinsa cererea reconvenționala prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru sporul adus terenului.
Cu privire la cheltuielile de judecata, chiar in ipoteza admiterii in parte a cererii reconvenționale, instanța a procedat la un calcul greșit, neluând in considerare si taxa judiciara achitata de apelante. Astfel, au achitat o taxa judiciara de 400 lei si timbru judiciar de 0,3 lei. Paratele au beneficiat de ajutor public judiciar prin scutirea de la plata a 50% din taxa datorata si obligarea la plata sumei de 778,39 lei. Având in vedere ca intimatelor le-a fost admis capătul de cerere privind contravaloarea îmbunătățirilor, acestea datorau o taxa judiciara de timbru de 1087,62 lei (corespondenta sumei de 16.277 lei). Deci, datoria lor către intimate ar fi de 1087,62 lei taxa judiciara de timbru si 350 onorariu expert, in total 1437,62 lei. Deși instanța vorbește de "rest după compensare" nu face acest lucru, rămânând ca apelantele să plătească suma de 1437,62 lei (893,81 către stat si 543,81 lei către intimați) fără insa a tine cont de taxa judiciara de timbru plătită de apelante.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-296 cod pr. civilă.
La rândul lor, și pârâtele reclamante B. A. și B. L. au declarat apel împotriva aceleiași sentințe fără a formula și depune la dosar memoriul de motivare a acestei căi de atac.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar fără ca vreuna dintre părți să fi depus întâmpinare la apelul declarat de părțile adverse.
La termenul de judecată din data de 26.06.2012, apelantele reclamante au invocat excepția de netimbrare a apelului declarat de pârâte, excepție pe care instanța de control judiciar a pus-o în discuție și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Analizând excepția de netimbrare a apelului declarat de pârâtele-reclamante instanța de apel constata că, potrivit art.20 alin.1-3 cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar daca aceste taxe nu au fost plătite in mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plata sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
În cauză, instanța de control judiciar a pus in vedere apelantelor pârâte-reclamante obligația de a achita o taxa judiciara de timbru in suma de 778,39 lei si un timbru judiciar de 2,50 lei, stabilite potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997, respectiv art.3 din OG nr.32/1995 modificata, potrivit mențiunilor realizate în cuprinsul citației ce i-a fost adresată.
Se impune precizarea că prin citațiile transmise pentru termenul de judecată din data de 26.06.2013, acestor părți li s-a adus la cunoștință cuantumul taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru calea de atac exercitată, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 11 și 12 din dosarul de apel.
Cum apelantele pârâte-reclamante nu s-au conformat obligației de a achita sumele indicate pana la termenul de judecata stabilit în acest sens, în baza art.137 alin.1 Cod procedura civila cu aplicarea art.21 alin.3 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.3 din OG nr.32/1995, instanța va admite excepția de netimbrare, invocată de apelanții reclamanți-pârâți si, pe cale de consecința, va anula apelul declarat de B. A. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 1290/2013 a Judecătoriei Câmpina, ca fiind netimbrat.
Se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art.6 par.1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fara nici o legătura cu șansele de câștig a cauzei si înainte de orice analiza a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsita de proporționalitate a accesului liber la justiție (Hotărârea dată în cauza Weismann contra României).
Practic, pentru sumele stabilite în sarcina apelantelor pârâte-reclamante cu titlul de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente căii de atac exercitate, acestea nu au formulat cerere de reexaminare, conform procedurii instituite prin legea nr.146/1997, dar nici cerere de ajutor public judiciar, în măsura în care cele două părți nu ar dispune de resursele materiale necesare pentru a suporta respectivele sume.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamanții pârâți, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce se urmează a fi expuse.
În ceea ce privește primul motiv de apel vizând capătul cererii reconvenționale având ca obiect obligarea reclamanților-pârâți la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățiri funciare aduse terenului cu suprafața de 1100 mp. situat în Orașul B., ..13e, P.1283, tribunalul observă că judecătorul fondului a realizat o corectă interpretare a materialului probatoriu existent la dosar.
În acest sens, martorii B. D. și P. M. au relatat că, la nivelul anului 1980, când acest teren a fost închiriat de la Sfatul Popular, era o groapă de gunoi, pe care toată lumea arunca mizerii, iar pârâta-reclamantă B. A. și soțul său l-au nivelat și amenajat în sensul că au cărat pământ cu diferite mijloace de transport, transformându-l într-o grădină unde au cultivat legume și porumb (filele 78-79 dosar fond).
Depozițiile celor doi martori se coroborează cu concluziile raportului de expertiză în specialitatea îmbunătățiri funciare întocmit de expert C. A. (filele 139-142 dosar fond), expert care a constatat că respectivele lucrări de îmbunătățire au constat în ridicarea nivelului prin umplură cu 275 m.c. resturi de materiale de construcții și produse balastiere, 275 m.c. pământ (strat vegetal), împrăștierea balastului și a pământului, nivelarea terenului, finisarea manuală a platformelor în teren mijlociu, lucrări al căror cost total se ridică la 16.277 lei.
În mod evident invocarea în considerentele sentinței atacate a dispozițiilor art.493 cod civil, care reglementează ipoteza efectuării lucrărilor de către proprietarul terenului cu materialele altcuiva, reprezintă o simplă eroare materială, prima instanță, aplicând, în realitate, dispozițiile art.494 cod civil.
Este adevărat că pârâtele reclamante nu pot fi considerate de bună credință, în sensul art.494 alin. 3 teza a II-a din vechiul cod civil, întrucât au avut calitatea de detentori precari ai terenului cu suprafața de 1100 mp., însă apelanții reclamanți-pârâți nu pot pretinde că ar avea dreptul de a opta să pretindă părților adverse să ridice respectivele lucrări de îmbunătățire, o asemenea atitudine fiind evident abuzivă.
Astfel, pornind de la materialul probatoriu analizat mai sus, tribunalul consideră că respectivele lucrări de îmbunătățire au fost executate în scopul aducerii terenului în discuție într-o stare susceptibilă a permite utilizarea lui conform categoriei de folosință și, implicit, destinației stabilite prin convenția de închiriere intervenită între părțile litigante. Este greu de crezut că respectivul teren ar fi fost închiriat pentru a fi folosit ca groapă de gunoi, mai ales că se afla în continuarea terenului proprietatea familiei B., pe care este amplasată casa de locuit a acesteia.
Referitor la motivul de apel privind cheltuielile de judecată, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 și 276 cod pr. civilă, obligând apelanții reclamanți-pârâți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de părțile adverse, aferente capătului admis al cererii reconvenționale.
În acest sens, se observă că taxa de timbru aferentă sumei de 16.277 lei, contravaloarea îmbunătățirilor funciare acordate pârâtelor – reclamante, este de 1087,62 lei, din care suma de 543,81 lei a fost achitată efectiv de către B. A. și B. L., iar pentru suma de 543,81 lei au beneficiat de scutire prin încheierea pronunțată la 05.04.2013 (fila 154 dosar fond).
De asemenea, în cazul onorariului de 700 lei stabilit pentru expertul în specialitatea îmbunătățiri funciare C. A., pârâtele-reclamante au plătit efectiv suma de 350 lei, iar pentru cealaltă jumătate au beneficiat de ajutor public judiciar în baza încheierii pronunțate de Judecătoria Câmpina la data de 26.10.2012 (filele 70-71 dosar fond).
Tocmai de aceea, apelanții reclamanți-pârâți au fost obligați la plata sumei de 893,81 lei către stat, conform art.18 din OUG nr.51/2008, din care 543,8 lei taxă de timbru și 350 lei onorariu expert C. A., dar și la plata sumei de 543,81 lei taxă de timbru achitată efectiv de apelantele pârâte-reclamante.
Instanța de fond a realizat, . a sumelor pe care părțile le-au achitat, pentru expertul în specialitatea construcții civile de câte 400 lei fiecare, ținând cont și de faptul că B. A. și B. L. au fost cele care au plătit efectiv suma de 350 lei onorariu expert C. A., cu precizarea că reclamanții-pârâți nu au achitat nicio sumă de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă acțiunii principale, așa cum eronat au pretins în cuprinsul motivelor de apel (în realitate, ordinul de plată de la fila 54 dosar fond vizează consemnarea părții din onorariu expertului construcții civile stabilită în sarcina apelanților reclamanți).
Prin urmare, în baza art.296 cod pr.civilă tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanții – pârâți împotriva sentinței civile nr.1290/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca fiind nefondat.
În baza art.274 cod pr.civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act că nu s-au solicitat asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare, invocată de apelanții-reclamanți-pârâți.
Anulează apelul declarat de apelantele-pârâte-reclamante B. A. și B. L., domiciliate în B., .. 10, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1290/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca fiind netimbrat.
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți-pârâți ORAȘUL B., prin PRIMAR, și C. L. AL ORAȘULUI B., ambii cu sediul în B., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1290/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu apelantele-pârâte-reclamante B. A. și B. L., domiciliate în B., .. 10, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.06.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. C. Ș. A. P.-A.
GREFIER,
L. E. N.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. PAA/ tehnored TS
6 ex/29.06.2013
d.f._ Judec. Câmpina
j.f. E. D.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul... → |
|---|
