Contestaţie la executare. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 6657/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 637
Ședința publică din data de 10.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Judecător: D. L. C.
Judecător: C. R. I.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – intimat BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. D., cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 5, .. G, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – contestator S.C. B. A. & CONSULT S.R.L., cu sediul în București, ., sector 3 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul S.C.A. Cumpanasu și D. din București, ., .. 2, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul – intimat reprezentat de avocat N. M. și intimatul – contestator reprezentat de avocat R. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului – intimat, având cuvântul, arată că a luat la cunoștință de înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială, buletinul procedurilor de insolvență, contractul de asistență juridică nr._/28.02.2013, extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la soluția din dosarul nr._/3/2011 și copie de pe cererea de renunțare la judecarea recursului declarat în dosarul nr._/3/2011 și comunică un exemplar și recurentului – intimat prin reprezentant.
Reprezentanta recurentului – intimat depune la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată la termenul de judecată anterior, decizia nr. 440/28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._/3/2011 și extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la dosarul nr._/3/2011.
Având cuvântul, reprezentantul intimatei solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar acte referitoare la dosarul de insolvență și note scrise.
Instanța arată că s-a încuviințat proba cu înscrisuri la termenul de judecată anterior.
Având pe rând cuvântul, reprezentanta recurentului – intimat și reprezentantul intimatei – contestatoare arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului – intimat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și respingerea contestației la executare sub toate aspectele invocate, cu acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru la fond și în recurs. Arată că instanța de control judiciar trebuie să privească cauza, nu ca o speță între un Biroul executor Judecătoresc și un intimat, ci prin raportare la principiile de drept aplicabile în acest litigiu. Solicită instanței să aibă în vedere aspectele expuse pe larg în motivele de recurs. Situația este simplă, însă a fost complicată printr-o anumită interpretare. Intimata în calitate de creditoare s-a adresat executorului judecătoresc pentru a pune în executare un anumit titlu executoriu, reprezentat de o sentință comercială privind pe intimată și o altă debitoare. S-a încheiat contractul de executare silită care prevedea drepturile și obligațiile atât ale Biroului Executorului Judecătoresc, cât și ale intimate. S-a demarat procedura executării silite, s-a obținut executarea silită, debitorul având sediul în raza Judecătoriei Ploiești. Sub presiunea demersurilor pe care executorul le-a efectuat, debitoarea din dosarul de executare silită a contractului de credit pentru a încerca să scape de executare silită a realizat o înțelegere de plată. Arată că la 24 de bănci s-a pus poprire pe conturile debitoarei, iar pentru că debitoarea avea de încasat o sumă de bani de la Ministerul Mediului și Pădurilor, părțile s-au înțeles eludând procesul executării silite. Această inițiativă a înțelegerii între creditoare și debitoare a fost devansată ca urmare a presiunilor executării silite. Creditoarea și debitoarea au încheiat la notar o convenție prin care debitoarea îi ceda creanța ce o avea de încasat de la Ministerul Mediului și Pădurilor creditoarei. În această tranzacție dintre creditoare și debitoare se stipula că toate cheltuielile de executării silite, care ar fi putut fi puse în sarcina debitoarei, nu vor mai fi suportate de aceasta ci de creditoare. Această mențiune clară din tranzacție era o invenție generată de art. 3715 rap. la art. 3717 Cod de Procedură Civilă raportat la chiar contractul de executare silită care s-a încheiat cu ocazia mandatării executorului cu privire la creanță. Nu se poate spune că intimata nu a avut cunoștință de consecința eludării acestei convenții. Pe de o parte încheiase contractul de executare silită care prevedea clauza art. 3715 și art. 3717 Cod de Procedură Civilă raportat la convenția prin care creditoarea își asuma suportarea cheltuielilor executării silite. A doua zi după tranzacție debitoarea s-a prezentat la Biroul Executorului Judecătoresc pentru a depune tranzacția, solicitând anularea popririi pe conturi pentru a se putea încasa creanța direct de parte ca urmare a tranzacției. Cu ocazia cererii se face mențiunea că debitoarea nu poate suporta cheltuielile de executare silită. Somată pentru a achita diferența de onorariu, intimata nu mai dorește să achite pentru că nu s-au realizat toate procedurile execuționale. La dosar sunt înscrisuri care atestă că executorul a făcut tot ce se putea face în vederea recuperării creanței. Nu se poate spune că executorul are culpă, înscrisurile atestă că a făcut executorul și cum a ajuns să se facă această tranzacție. Instanța de fond arată că executorul a făcut câteva acte și nu se justifică onorariul, însă acest onorariu a fost trecut în contract care trebuia să cadă în sarcina debitoarei, însă aceasta a plasat acest onorariu în sarcina intimatei. Motivarea instanței de fond nu își găsește aplicabilitatea în speță. Se contestă contractul de executare silită încheiat între creditoare și executor, iar această analiză a contractului nu se poate face pe calea contestației la executare, ci pe calea unei alte acțiuni. Mai arată că la solicitarea executorului s-a deschis procedura insolvenței la Secția a II-a.
Având cuvântul, reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea recursului ca nefondat. Arată că nu sunt argumente care să contraatace ce a decis instanța de fond. Ce trebuia să susțină un eventual recurs, trebuia să se vadă dacă onorariul respectă art. 39 lit. d din Legea nr. 38. Motivul pentru care s-a anulat procesul – verbal a fost pentru că onorariul stabilit de executor depășea onorariul maxim legal. De asemenea, arată că nu a auzit nici un motiv cu privire la încălcarea legii de executare, din pledoarie a auzit numai despre înțelegea frauduloasă, nu această susținere trebuie să susțină recursul. Mai arată că a fost o licitație câștigată de debitor, intimata a realizat lucrări 90%, întrucât a existat o sumă de la Ministerul Pădurilor și Mediului, însă nu s-a făcut nici o plată. A dat 10.000 lei onorariu executor în avans. Sunt niște pagini care nu au nici un efect, executorul nu a făcut nimic decât niște adrese, nu a făcut nici o validare a popririi. A vorbit cu debitorul ca să încaseze banii de la Minister și s-a încheiat o cesiune. Nu au fost îmbogățiți ministerul a plătit de bună voie la sfârșitul anului 2011. La dosar nu există procesul – verbal de cheltuieli, executorul nu a trimis nici o scrisoare, nu a comunicat procesul – verbal de cheltuieli către intimați. În contract se menționează onorariul maximal. Instanța de fond a răspuns minuțios, arată că executorul judecătoresc nu poate să devină un escroc și îl sancționează, instanța de fond arată că nu s-a negociat onorariul și nu s-a comunicat procesul – verbal de cheltuieli. Executorul a venit și a cerit onorariul dublu, însă el nu putea să ceară un onorariu dublu față de cel maximal. Instanța de fond a constatat că s-a plătit avans deși nu erau obligați, bani luați de executor deși se încetase executarea. Singurul act care dovedea insolvența a fost reprezentat de procesul – verbal de cheltuieli care nu a fost comunicat. La dosarul de insolvență nu a reușit o suspendare la Curtea de Apel, iar după patru luni nu are interes să se judece în recurs, nu a plătit nici timbru a depus numai cerere de renunțare la recurs. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată, solicită menținerea sentinței instanței de fond, întrucât un fals debitor este înscris în tabel.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, contestatoarea S.C. B. A.&CONSULT S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimata BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D. M. contestație la executare prin care a solicitat următoarele: sa se constate ca Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare incheiat in data de 01.10.2010 este inopozabil societatii contestatoare intrucat nu a fost comunicat pana la data formulării prezentului demers către S.C. B. A. & CONSULT S.R.L.; să se constate ca Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat in data de 01.10.2010 nu a stabilit calitatea S.C. B. A. & CONSULT S.R.L. drept debitor a Biroului Executorului Judecătoresc M. D., întrucat a fost emis împotriva debitorului urmărit silit — S.C. ARS A. S.A. si, pe cale de consecința sa se constate ca nu reprezintă un titlu executoriu fata de S.C. B. A. & CONSULT S.R.L.; sa se constate ca fiind nelegal Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat in data de 01.10.2010 sub aspectul cheltuielilor de executare; sa se constate ca nu exista nicio creanța certa, lichida si exigibila deținuta de către Biroul Executorului Judecătoresc M. D. împotriva S.C. B. A. & CONSULT S.R.L. in urma încheierii contractului de executare silita încheiat in data de 13.05.2010;
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că următoarele:
În data de 13.05.2010 intre S.C. B. A. & CONSULT S.R.L. ("B. A.") in calitate de creditor, și B.E.J. M. D. in calitate de executor judecătoresc, s-a încheiat contractul de executare silita pentru recuperarea sumei de 2.914.710,1 lei la care a fost condamnata debitoarea societății contestatoare, S.C. ARS A. S.A., conform hotărârii emisa de Tribunalul București. In momentul perfectării contractului a achitat cu ordin de plata cheltuieli de executare astfel; 8.378,56 lei - onorariu executor; 582,19 lei - cheltuieli de executare.
Cu ocazia executării silite desfășurate în dosarul înregistrat pe rolul B.E.J. M. D. sub nr. 279/2010, intimata a încheiat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare in data de 01.10.2010 ("procesul verbal"), prin care a stabilit in sarcina debitoarei urmărite silit obligația achitării onorariului si cheltuielilor de executare. P. in prezent nu i-a fost comunicat acest Proces verbal de către intimata, S.C. B. A. & CONSULT S.R.L. luând cunoștința de existenta acestui act in data de 09.02.2012, cu ocazia verificării dosarului nr._/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului București. Aceasta cauza are ca obiect deschiderea procedurii insolvenței fata de societatea contestatoare, urmare cererii formulata de către B.E.J. M. D., aceasta afirmând că B. A. datorează conform procesului verbal suma de 62.439,80 lei.
A arătat că, deși nu a fost legal citata in acest dosar (cauza a avut primul termen in data de 10.02.2012, instanța a amânat judecarea cauzei pentru data de 06.04.2012, pentru ca sa i se comunice acțiunea si actele depuse de către B.E.J. M. D.), a aflat de existenta acestui demers in urma verificării site-ului portalul instanțelor, întrucât, pentru participarea la procedurile de achiziție publica la care lua parte trebuie sa nu existe cereri de insolventa in care B. A. sa fie debitoare sau sa aibă datorii la bugetul statului roman. Chiar daca nu i-a fost transmis niciodată procesul verbal, întrucât l-a observat pentru prima data in 09.02.2012 la dosarul aflat pe rolul Tribunalului București, iar B.E.J. M. D., utilizează acest act de executare împotriva societatii susținând ca reprezintă un titlu executoriu ce atesta existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile a B. M. D. fata de B. Adverdsing, a înțeles sa formuleze prezenta contestație la executare, pentru a învedera inopozabilitatea, inexistenta unei creanțe sau a vreunui titlu in favoarea intimatei fata de B. A..
Pentru a motiva ca procesul verbal constituie un titlu executoriu al intimatei fata de societatea contestatoare, executorul judecătoresc încearcă sa se prevaleze in dosarul de insolvență de dispozițiile art. 3711 alin. (2) si (4) Cod pr.civ. întrucât: in aproape 13 luni de executare silita intimata nu a reușit sa recupereze nicio suma de hani (a recuperat doar suma de 1962.55 lei pe care a virat-o in propriul cont, desi societatea nu obținuse absolut nimic si achitase cheltuieli de executare in valoare de 8.960,75 lei); nu s-au realizat de către intimata masuri asigurătorii, nu s-au identificat posibilități legale ce făceau posibila recuperarea creanței; debitorul său era o societate solvabila si cu o poziție semnificativa in piața, dispunând de suficiente resurse pentru acoperirea sumelor datorate societătii, având încheiate mai multe contracte cu instituții publice si persoane juridice ce se bucurau de o solvabilitate indubitabila; valoarea considerabila a creanței - 2.914.710,1 lei; perioada de timp foarte îndelungata scursa de la data scadentei acestei creanțe, a fost nevoita sa negocieze cu debitorul urmărit, reușind finalmente sa tranzacționeze asupra sumelor ce făceau obiectul executării silite.
A precizat că, fiind de bună-credința, a depus la executorul judecătoresc varianta de negociere supusa discuțiilor dintre cele doua societăți, pentru ca, in data de 15.06.2011 sa depună cererea autentificata prin care a renunțat la executarea silita desfășurata in dosarul nr. 279/2010. Cu aceasta data a încetat executarea silita in dosarul administrat de către intimata, conform dispozițiilor art. 3711 Cod pr.civ..
Cu privire la inopozabilitatea procesului verbal contestatoarea a menționat ca procesul verbal nu i-a fost comunicat niciodată de către intimata, fiind inopozabil fata de societatea noastră. Consecința juridica esențială ce deriva din aceasta împrejurare este ca societatea poate contesta procesul verbal chiar după expirarea termenului de 15 zile, întrucât, datorita culpei intimatei, acest act de executare nu i-a fost niciodată comunicat.
Procesul verbal nu reprezintă un titlu executoriu împotriva B. A. si nu stabilește un drept de creanța al intimatei fata de societatea contestatoare.
Examinând procesul verbal precum si celelalte acte din dosarul de executare (bineînțeles doar daca nu s-a mai incheiat un alt act de executare decât cele pe care le-a studiat in dosarul de insolventa si nu a fost instiintata), contestatoarea a arătat ca este imposibil ca procesul verbal din data de 01.10.2010 sa fie un titlu executoriu fata de societatea contestatoare sau sa constate existenta unei creanțe a intimatei fata de ea întrucât: actul a fost incheiat in data de 01.10.2010 in dosarul de executare silita demarat impotriva debitorului sau S.C. ARS A. S.A. înainte ca B. A. sa fi renunțat la executarea silita; din executarea silita s-au recuperat (in beneficiul intimatei) doar suma de 1962.55 lei, astfel încât executarea silita împotriva debitorului urmărit era in plina desfășurare; procesul verbal stabilește cheltuieli de executare exclusiv in sarcina debitorului urmărit in cadrul executării silite, respectiv S.C. ARS A. S.A., in conformitate cu art. 3717 alin. (1) Cod pr.civ., constituind titlu executoriu față de aceasta societate; in momentul încheierii acestui act de executare nu exista nicio creanță a executorului judecătoresc fata de societatea contestatoare, cheltuielile de executare trebuind sa fie achitate in momentul emiterii procesului-verbal, exclusiv din sumele recuperate de la S.C. ARS A. S.A.
Din dispozițiile art. 3717 Cod pr.civ. rezulta ca, deoarece debitorul nu a executat de buna voie obligația stabilita in sarcina sa este in culpa pentru declanșarea procedurii de executare silita, astfel încât, va fi nevoit sa suporte cheltuielile de executare, prin aplicarea in mod similar a regulii înscrise in art. 274 alin.1 Cod pr.civ.
A precizat că, abia după 8 luni de zile de la data încheierii procesului verbal, societatea contestatoare a renunțat la executare silita, astfel încât, în data de 15.06.2011, orice cheltuieli de executare ii reveneau doar S.C. ARS A. SA. (doar ulterior renunțării debitorul urmărit este "descărcat" de cheltuielile de executare, iar daca exista cheltuieli de executare neplătite, acestea cad in sarcina creditorului).
A arătat că nu exista niciun proces verbal încheiat si comunicat societății contestatoare conform art. 3711 alin. (2) Cod pr.civ., ulterior renunțării la executare, prin care sa se fi stabilit că datorează cheltuieli de executare.
A invocat nelegalitatea cheltuielilor stabilite prin procesul verbal in sarcina debitorului urmărit.
Deși nu au fost stabilite cheltuieli in sarcina sa cu ocazia procesului verbal, întrucât acest act de executare a fost exhibat de către intimata ca titlu executoriu de creanța pentru a pretinde instanței deschiderea insolvenței, contestatoarea a învederat și motive ce atrag nelegalitatea cuantumului cheltuielilor stabilite de executorul judecătoresc: cheltuielile de executare prevăzute de art. 393 alin. (1) lit. d din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, stabilește un onorariu maxim al executorului aplicabil creanțelor ce depășesc suma de 100.000 lei — "6.300 lei plus un procent de până la 1 % din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite"; conform Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești ("Ordinul"), pentru executarea mobiliara si imobiliara, onorariul maximal pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, onorariul este de 1% "; conform contractului de executare intimata a identificat onorariul maximal pentru care optează conform normelor mai sus amintite; adică, s-au preluat prin art. 2.1 din Contract, integral prevederile lit. d din art. 39 din Legea nr. 188/2000; văzând valoarea creanței, trebuia ca onorariul maximal sa fie cel aplicabil creanțelor superioare valorii de 100.000 lei; procesul verbal stabilește in sarcina debitorului urmărit un onorariu minimal deși, ex lege (art. 39 alin. (1) lit. d din Legea nr. 188/2000 si Ordinul), se stabilește care este valoarea onorariului maximal care poate fi perceput de către executorul judecătoresc.
A arătat că maniera abuziva de exercitare a atribuțiilor si de folosire interpretare a dispozițiilor legale drept un mijloc de escrocare a debitorului urmărit si ulterior a sa, rezulta ușor analizând: diferențele colosale dintre valorile celor doua onorarii; astfel, in loc de 1% din valoarea creanței, intimata a stabilit prin procesul verbal dublu, respectiv 2% (calculate la valoarea creanței urmărite silit, respectiv circa 3.000.000 lei, înseamna o diferența de 30.000 lei); obligația de a nu depăși pragul onorariului maximal - art. 39 din Legea nr. 188/2000; onorariul trebuia apreciat si calculat atât conform contractului (tinand seama ca societatea contestatoare plătise in momentul semnării acestui act aproape 9.000 lei) dar si fata de momentul înaintării acestor cheltuieli, in sensul ca executarea silita era la debut si era absurd să vorbeasca despre operațiuni multiple si complexe ale intimatei (atât in octombrie 2010, cat si in iunie 2011; de altfel, singurul demers cu efecte reale a încetat chiar in octombrie 2010 in sensul ca, ulterior acestei date, nu s-a mai recuperat nicio suma de bani); de asemenea, atat in contract, cat si in procesul verbal onorariul trebuie sa se stabilească in funcție de activitatea prestata, complexitate, efortul depus de către executorul judecătoresc si nu doar prin reproducerea unor texte de lege abuzând de art. art. 3717 Cod pr.civ. si dispozițiile Legii nr. 188/2000. Sunt elocvente in acest sens prevederile art. 55 alin. (3) din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 188/2000 ("Regulamentul") — "La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit" (văzând valoarea creanței, suma recuperata, inexistenta demersurilor reale si a masurilor asigurătorii, nevalorificarea vreunui bun deși dovada solvabilității debitorului urmărit este probata chiar prin încheierea tranzacției cu societatea contestatoare, valoarea unui onorariu contrar contractului, s.a.m.d., este de prisos sa se vorbească despre respectarea textului mai sus reprodus cu ocazia stabilirii onorariului minimal, a carul valoare este dublă decât cel denumit maximal).
A arătat că instanțele au dat curs in mod frecvent reducerii onorariului executorului daca acesta a depășit valoarea onorariului maximal, precum si daca a fost stabilit cu violarea legii, in lipsa unor prestații efective si complexe.
Concluzionand, a precizat că, în speță onorariul este contrar legii, nu-si găsește suportul in activitatea prestata de intimata si, coroborat cu faptul ca niciodată nu a fost comunicat cel puțin către societatea contestatoare un astfel de act de executare se impune sa se dispună anularea cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul executorului judecătoresc.
A invocat inexistenta datoriilor conform contractului de executare silita.
A arătat contestatoarea că, dacă se coroborează concluziile de mai sus cu maniera in care s-a calculat onorariul in contract si văzând sumele efectiv recuperate (1962.55 lei de care a beneficiat tot intimata), se observa: conform art. 39 din Legea nr. 188/2000 si Ordin, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Regulament, rezulta ca, pentru stabilirea onorariului trebuie ca sa se opteze ab initio (adică chiar de la semnarea contractului de executare) de către executorul judecătoresc intre cele doua tipuri de onorarii minimal sau maximal, tinând cont totodată si de activitatea ce se va desfășura, complexitate, efort, etc. In plus ii revine executorului judecătoresc si responsabilitatea de a stabili exact cuantumul acestor onorarii si de a-l înștiința pe creditor in acest sens; obligația de a stabili care dintre cele doua onorarii se aplica este imperios necesara întrucât, legiuitorul a detaliat exact cuantumul si pragurile dupa care se evaluează aceste onorarii tocmai pentru a elimina intervenția arbitrara a executorilor asupra onorariilor pe car aceștia si le calculează; in cazul de fata, onorariul executorului judecătoresc reglementat prin dispozițiile art. 2.1 din Contract preia integral prevederile Ordinului privitoare la onorariul maximal, creandu-se astfel prezumția ca acest onorariu maximal se are in vedere cu ocazia încheierii contractului. Insa, ulterior preluării exacte a reglementarii onorariului maximal, intimata adaugă la lege in paranteza, pentru a induce in eroare creditorul ca valoarea onorariului maximal este - ""dar nu mai puțin decât onorariul minimal prevăzut de lege." daca s-a dorit sa se achite onorariul minimal, întrucât valoarea sumei supusa executării silite era stabilita prin hotărâre, iar un calcul rapid al acestuia conform Ordinului demonstra imediat ca valoarea onorariului minimal este aproape dubla decât aceea a celui maximal, atunci de ce intimata nu a stabilit exact ca se calculează onorariul minimal si a mai făcut referire la onorariul maximal preluând întreaga prevedere ce reglementează onorariul maximal; in momentul semnării Contractului societatea contestatoare a plătit intimatei 8.960,75 lei, desi nu eram obligata, dar a dorit sa asigure intimata de disponibilitatea si interesul foarte ridicat de a recupera o creanța atât de mare (știind ca debitorul societătii contestatoare este solvabil si dorind sa urgenteze procedurile de executare, fără a pune intimata in postura de a efectua acte de procedura din fondurile proprii); întreaga suma recuperata exclusiv în propriul beneficiu a fost de 1962.55 lei (elocventa pentru a sublinia eforturile consistente depuse de către intimata, pentru executarea un debitor perfect solvabil); de prisos in a întări caracterul nelegal al calculării unui onorariu raportat concomitent la valoarea maximala, cât si la aceea minima, cu utilitate doar in a puncta nerespectarea permanenta a legii atunci când vine vorba despre onorariu, contestatoarea a amintit si dispozițiile art. 2.4 din Contract, conform cărora la onorariul maximal stabilit prin contract se adaugă TVA.
Contestatoarea a afirmat că, sintetizând cele expuse, complexitatea spetei a fost redusa, munca intimatei fără niciun rezultat, demersurile de executare sumare si făcute fără niciun interes real de a o ajuta sa recupereze creanța, consultarea societatii contestatoare cu privire la posibilitățile legale de recâștigare a creanței a fost nula, maniera abuziva de aplicare a legii este dincolo de orice dubiu, utilizarea abjecta a unor demersuri legale pentru a o escroca sa achite o prestație inexistenta este pe deplin dovedita de cererea de deschidere a insolventei, onorariul a fost stabilit in afara legii cu unicul scop de a primii niște bani uzând de norme ce conferă caracter executoriu procesele verbale încheiate de către intimata. Sumele achitate de către societatea contestatoare sunt suficiente si depășesc cu mult activitatea intimatei, astfel incât nu exista niciun debit restant de onorariu, onorariu care a fost stabilit oricum la valoarea onorariului maximal.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 3717, art. 399 si urmat. Cod pr.civ.; Legea nr. 188/2000; Ordinul nr. 2550/2006; Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 188/2000; Contractul de executare; Procesul verbal de cheltuieli din 01.10.2010.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 194,00 lei conform chitantei de plata . număr_/17.04.2012 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Intimata Biroul Executorului Judecatoresc D. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei și menținerea actului de executare contestat; cu cheltuieli de judecata.
Intimata a înțeles să invoce excepția tardivității formulării contestației la executare având în vedere împrejurarea că în conformitate cu art. 401 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ. contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă. A menționat faptul că societății creditoare B. A. & Consult S.R.L. i s-a comunicat în copie procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încă din data de 29 aprilie 2011, când la solicitarea acestora, i s-au comunicat pe mail copiile tuturor actelor de executare întocmite până la acea dată în dosar, printre documentele comunicate aflându-se și procesul verbal de stabilire cheltuieli executare din data de 01 octombrie 2010. Pe tot parcursul derulării executării întreaga corespondență dintre birou și creditoarea S.C. B. A. & Consult S.R.L. s-a purtat pe mail la adresa indicată de aceasta, adresă de la care au făcut solicitări privind modul de derulare a executării și i s-au comunicat permanent toate actele de executare întocmite. Pe de altă parte, la data de 30.09.2011 a solicitat Tribunalului Municipiului București deschiderea procedurii insolvenței împotriva contestatoarei, în temeiul procesul verbal contestat și contractului de executare silită din 13.05.2010, înscrisuri care au fost comunicate de instanță contestatoarei S.C. B. A. & Consult S.R.L. Așadar, introducerea contestației la instanță la data de 20.02.2012, este în afara termenului legal prevăzut imperativ și expres de normele de procedură, așa încât solicită admiterea excepției și respingerea contestației la executare; cu cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că dacă se va aprecia necesară analiza motivelor de fond invocate de contestatare, acestea sunt neîntemeiate conducând de asemenea la respingerea contestației, după cum urmează:
1. Se susține de către contestatoarea S.C. B. A. & Consult S.R.L. că nu a avut cunoștință de procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare, împrejurare nesinceră potrivit celor precizate în argumentarea de mai sus privind constatarea tardivității contestației la executare. Constatatoarei i s-a comunicat procesul verbal la data de 29.04.2011, iar mențiunile acestuia sunt în concordanță cu contractul de executare realizat de comun acord între creditoare și executorul judecătoresc anterior începerii executării. Admiterea acestei susțineri nu poate conduce de altfel decât la analiza pe fond a procesului verbal atacat.
2. Arată creditoarea S.C. B. A. & Consult S.R.L. că procesul verbal nu reprezintă titlu executoriu împotriva acestei societăți, întrucât cu privire la creanța acesteia față de executorul judecătoresc ar fi fost necesar să se întocmească un nou proces verbal după închiderea dosarului prin care se constată renunțarea la executare. Susținerea este greșită. În realitate art. 3717 C.proc.civ. stabilește modul de constituire a titlului executoriu privind cheltuielile de executare și, de asemenea, imputarea acestora, fără a se face vreo mențiune privind constituirea diferențiată a titlului după cum suma este imputabilă creditorului sau debitorului. De asemenea, această susținere ar putea fi analizată în cadrul unei contestații la executare a procesului verbal ori în cazul de față nu s-a pornit executarea procesului verbal, executorul judecătoresc având împotriva creditoarei S.C. B. A. & Consult S.R.L. cerere de deschidere a procedurii insolvenței aflată pe rolul Tribunalului București dosar în care existența creanței nu este necesar a fi dovedită cu un titlu executoriu fiind suficient contractul de executare.
3. Mai pretinde S.C. B. A. & Consult S.R.L. că prin procesul verbal amintit s-au stabilit cheltuieli de executare nelegale, aceasta nefiind făcută cu respectarea ordinului 2550/14 noiembrie 2006, fiind aplicat onorariul minimal prevăzut de lege, care in această situație este mai mare decât onorariul maximal.
Onorariul executorului judecătoresc este stabilit prin contractul de executare silită art. 2.1. după cum urmează: ,.10% din valoarea creanței pentru debitele în valoare de până la_ lei, 5000 lei plus 3% din suma de depășește_ lei din valoarea creanței pentru debitele cuprinse între_ lei și_ lei, 5900 lei plus 2% din valoarea creanței ce depășește_ lei pentru debitele cuprinse între_ lei și_ lei și 6300 lei plus 1% din valoarea creanței ce depășește_ lei pentru debitele ce depășesc_ lei (dar nu mai puțin decât onorariul minimal prevăzut de lege)"", iar în art. 2.4. se prevede faptul că ""Onorariul executorului judecătoresc este purtător de TVA."" Potrivit cererii de executare depuse la biroul sau debitul pentru care s-a cerut executarea este suma prevăzută în titlul executoriu și anume suma de 2.532.222,14 lei, contravaloare servicii conform facturilor și 382.487,96 lei penalități de întârziere calculate până la data de 22.12.2009, total 2.914.710,10 lei. În concret, în cazul de față, onorariul executorului potrivit debitului era de 72.334,41 lei, compus din 58.334,20 lei onorariu plus TVA de 14.000,21 lei. Acest calcul este realizat având în vedere onorariul minimal întrucât s-a convenit de părți ca onorariul să nu fie mai mic decât onorariul minimal prevăzut de lege (onorariul maximal ar fi fost de 42.714,41 lei). Din totalul de 72.334,41 lei s-au achitat 8.378,56 lei la depunerea dosarului și din executare s-a recuperat suma de 1.516,05 lei, potrivit procesului verbal din data de 11.03.2011, rămânând un rest neachitat de 62.439,80 lei. Cheltuielile de executare de 1.962,55 lei, prevăzute în tilul executoriu, s-au achitat integral, parte la depunerea dosarului și parte la eliberarea de sumă din data de 11.03.2011. Așadar, suma datorată în prezent este de 62.439,80 lei.
Cu privire la acest aspect intimata a precizat că onorariile minimale sunt stabilite de legiuitor pentru protejarea intereselor statului și obligarea executorului de a nu percepe pentru activitatea desfășurată onorarii mai mici decât această limită. Având în vedere că la stabilirea onorariilor maximale se are în vedere protejarea intereselor debitorului, iar la stabilirea onorariilor minimale protejarea intereselor publice atunci când apare situația ca onorariul maximal sa fie mai mic decât onorariul minimal se va respecta cu prioritate interesul public obștesc prin aplicarea onorariului minimal.
4. Cu privire la situația dosarului de executare, intimata a mai precizat ca după primirea încuviințării pentru executarea silită, biroul sau a inițiat toate demersurile pentru executarea debitoarei prevăzute de lege și solicitate de creditoare. Nicio clipă, pe parcursul derulării executării creditoarea nu și-a manifestat vreo nemulțumire privind modul de instrumentare. Sub presiunea demersurilor de executare efectuate de blocare a tuturor conturilor și tuturor plăților din partea partenerilor contractuali către debitoare, între părți a intervenit la un moment dat o înțelegere. Întrucât potrivit art. 4 punctul 4.6 Clauze speciale din contractul de executare, text aflat în concordanță cu art. 3717 "alin. 2 Cod procedură civilă: „Părțile convin, iar clientul își exprimă acordul, ca în situația în care executarea silită încetează prin renunțarea sau lipsa stăruinței creditorului cu privire la executare, onorariul executorului să fie achitat integral de creditor". S.C. B. A. & Consult S.R.L. a încercat să evite consecințele acestuia și anume plata cheltuielilor restante și a diferenței de onorariu către executorul judecătoresc, astfel încât creditoarea a procedat la realizarea înțelegerii între stingerea executării cu evitarea executorului, în fața notarului public deși în art. 4.7. din contractul de executare întocmit creditoarea S.C. B. A. & Consult S.R.L. se obligă să nu încaseze sume de bani de la debitoare și să nu realizeze înțelegeri de plată decât în fața executorului judecătoresc. Debitoarea a depus la executorul judecătoresc declarația de renunțare la executare a creditoarei, solicitând anularea demersurilor de executare efectuate. În cererea către executor privind anularea măsurilor de executare, debitoarea precizează că urmare renunțării la executare cheltuielile de executare sunt în sarcina creditoarei S.C. B. A. & Consuh S.R.L, împrejurare ce denotă că la realizarea înțelegerii s-a discutat și această situație.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 06.06.2012, instanța, în temeiul art. 137 C.p.c., apreciind necesar a se administra probe, a unit excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimată cu fondul cauzei.
La termenul de judecată din data de 22.08.2012 instanța a încuviințat pentru contestatoare și intimată proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri si copii din dosarul de executare silita al B. M. D..
Prin sentința civilă nr._/22.10.2012, Judecătoria Ploiești a respins excepția tardivității contestatiei la executare.
A admis în parte contestatia la executare.
A anulat procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare incheiat in data de 1.10.2010 sub aspectul cheltuielilor de executare.
A respins în rest celelalte capete de cerere ca neintemeiate.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecata catre contestatoare in cuantum de 1647,08 lei reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 399 alin.1 C.pr.civ. „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 alin.1 C.pr.civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”.
În ceea ce privește excepția tardivității, instanța a reținut ca prezenta contestație are ca obiect procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat în data de 1.10.2010 de B.E.J. M. D..
Verificând actele de executare întocmite in dosarul de executare nr. 279/2010 al B.E.J. M. D., a reieșit ca procesul verbal amintit mai sus a stabilit cheltuieli de executare in sarcina debitoarei S.C. ARS A. S.A.
Intrucat procesul verbal o privea strict pe debitoare, nu a fost niciodată comunicat creditoarei, aceasta din urma necunoscând conținutul său.
Din probele administrate in cauza a reieșit că, în cauză, contestatoare a aflat de continutul acestuia, abia in momentul in care executorul judecătoresc a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva creditoarei din dosarul de executare silita, respectiv contestatoarei din prezenta cauza, solicitând de la aceasta suma de 62.439,80 lei reprezentând creanța conform procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat in data de 1.10.2010 de B. M. D..
Astfel, contestatoarea a luat cunoștință de suma stabilita in procesul verbal, abia la data de 9.02.2012 in dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, contestatia fiind formulata la data de 15.02.2012 potrivit stampilei postei de pe plicul cu care a fost inaintata Judecatoriei Ploiesti.
Prin urmare, instanta a apreciat ca prezenta contestatie a fost formulata în termenul prevazut de art. 401 c.pr.civ. si in consecință, a respins exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare ca neintemeiată.
Pe fondul cauzei instanta a constatat ca in procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare incheiat in data de 1.10.2010 de B.E.J. M. D., nu s-a stabilit suma solicitata ulterior de la creditoare, ci executorul judecatoresc a precizat dupa cum urmeaza: „onorariul executorului judecătoresc calculat drept onorariul minimal prevăzut de lege de 60 lei pentru urmărirea mobiliară si poprire si 150 lei pentru urmărirea imobiliara plus 2% din suma ce depășește 1000 lei din valoarea creanței la care se adaugă TVA-ul de 24%.”
La aceste sume, executorul judecătoresc a adăugat cheltuieli de executare necesare efectuarii executarii: „taxe de timbru, curierat, servicii poștale, cheltuieli emitere adrese, cheltuieli de întocmire procese verbale de îndeplinire a procedurii, s.a., toate acestea in cuantum de 1962,55 lei.
Instanta a retinut ca potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000: (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite; b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”
Verificând titlul executoriu constând in sentinta comerciala nr. 2968 din 11.03.2010 pronunțată de Tribunalul Bucuresti sectia a VI a comerciala, a reiesit ca debitul ce se executa silit era in cuantum de 2.532.222,14 lei reprezentând contravaloare servicii facturi si suma de 382.487,96 lei reprezentând penalități de întârziere.
A constatat instanța de fond că, la aceasta suma onorariul executorului judecătoresc ar fi trebuit calculat conform alin. d al art. 39 amintit mai sus, respectiv: „pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”
Or, a reținut instanța de fond, din continutul procesului verbal de stabilire cheltuieli executare a rezultat ca nu au fost respectate dispozițiile legale menționate anterior. Astfel, executorul judecătoresc stabilește că „onorariul executorului judecătoresc calculat drept onorariul minimal prevăzut de lege de 60 lei pentru urmărirea mobiliara si poprire si 150 lei pentru urmărirea imobiliara plus 2% din suma ce depășește 1000 lei din valoarea creanței la care se adaugă TVA-ul de 24%.”, cu totul disproporționat, textul de lege prevăzând maxim 1% din ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite si nu „ 2% din suma ce depășește 1000 lei din valoarea creanței la care se adaugă TVA-ul de 24%.”.
Instanta a retinut ca potrivit alin.5 pct. 2 al aceluiași articol: „sunt cheltuieli de executare (...) onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;”.
Instanta a apreciat ca onorariul executorului judecatoresc nu a fost stabilit potrivit legii si in consecinta nu poate fi retinut ca si cheltuieli de executare.
Mai mult din analiza actelor de executare intocmite de executorul judecatoresc a rezultat ca singurele acte de executare efectiva au constat in adresele de înștiintare poprire emise la data de 1 octombrie 2010, iar pana la data de 20 iunie 2011, când s-a întocmit procesul verbal de inchidere dosar de executare, nu s-a mai procedat la întocmirea altor acte de executare efectiva a debitoarei. De altfel, singura suma recuperata de către executorul judecatoresc a fost de 2394 lei, suma care a fost distribuita de executorul judecătoresc in contul său astfel: suma de 877,95 lei cu titlu de cheltuieli de executare si 1516,05 lei onorariu, potrivit procesului verbal de eliberare sume rezultate din executare întocmit la data de 11.03.2011.
Executorul judecătoresc a retinut aceasta suma desi, la data intocmirii dosarului de executare, creditoarea achitase executorului judecatoresc suma de 8960,75 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc si cheltuieli de executare.
La data de 20 iunie 2011 s-a întocmit procesul verbal de închidere dosar de executare, deoarece creditoarea a renunțat la o executare silita in urma căreia, in decurs de aproximativ un an de zile, nu a recuperat nici un leu, în schimb a plătit executorului judecătoresc suma de 8960,75 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanta a admis în parte contestatia la executare, respectiv capătul de cerere formulat de contestatoare, prin care s-a solicitat să se constate ca fiind nelegal procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat in data de 1.10.2010 sub aspectul cheltuielilor de executare, pe care instanta l-a anulat.
Instanta a apreciat ca celelalte capete de cerere se refera la imprejurari ce decurg din cel de al treilea capat de cerere, ca o consecinta a anularii procesului verbal de cheltuieli de executare, nefiind necesara interventia instantei, respingându-le ca neintemeiate.
In temeiul art. 274 c.pr.civ. a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare în cuantum de 1647,08 lei reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru și timbru judiciar conform chitanțelor depuse la dosar.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul B.E.J. M. D..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
In motivarea recursului, recurentul-intimat a arătat că S.C. B. A. & Consult S.R.L a adresat biroului cerere de punere în executare a titlului executoriu - sentința comercială nr. 2968 din data de 11.03.2010, pronunțată în dosarul nr._/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială împotriva debitoarei S.C. Ars A. S.A., cu sediul în Ploiești, încheindu-se contractul de executare silită prin care s-au convenit drepturile și obligațiile părților în ceea ce privește executarea titlului executoriu menționat anterior, pentru recuperarea creanței de 2.914.710,10 lei, precum și cuantumul și imputarea onorariului executorului judecătoresc și a cheltuielilor de executare.
A arătat că, după primirea încuviințării pentru executarea silită, biroul a inițiat toate acțiunile necesare pentru executarea debitoarei S.C. Ars A. SA, făcându-se demersuri pentru identificarea bunurilor și veniturilor debitoarei și fiind somată debitoarea să își îndeplinească obligațiile. în continuare, s-au înființat popriri pentru încasarea eventualelor sume de bani aparținând debitoarei aflate în conturi deschise la: ALPHA BANK ROMÂNIA S.A., ATE BANK ROMÂNIA S.A., B. POST S.A, BANCA COMERCIALĂ CARPATICA S.A., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, BANCA ITALO-ROMENA S.P.A., BANCA MILLENNIUM S.A., BANCA ROMÂNEASCĂ S.A., BANCA TRANSILVANIA S.A., BANK LEUMI ROMÂNIA S.A., BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE, CEC BANK, CITI BANK ROMÂNIA S.A., CREDIT EUROPE BANK (ROMÂNIA) S.A., MARFIN BANK (ROMÂNIA) S.A., GARANȚI BANK INTERNATIONAL N.V., ING BANK N.V. AMSTERDAM, LIBRA BANK, MKB ROMEXTERRA BANK S.A., OTP BANK ROMÂNIA S.A., PIRAEUS BANK ROMÂNIA S.A., PRO CREDIT BANK, RBS BANK (ROMÂNIA) S.A., RAIFFEISEN BANK S.A., ROMANIAN INTERNATIONAL BANK S.A., TREZORERIA PLOIEȘTI, UNICREDIT TIRIAC BANK S.A., VOLKSBANK ROMÂNIA S.A.
De asemenea, s-au poprit sumele de bani datorate debitoarei S.C. Ars A. S.A. de către MINISTERUL MUNCII Șl PROTECȚIEI SOCIALE, A.V.., MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI, AUTORITATEA DE MANAGEMENT POS MEDIU, MINISTERUL MEDIULUI SI PĂDURILOR, AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, S.C. AGRAFICS COMMUNICATION S.R.L., S.C. TIPOGRAFIA REAL S.R.L.
A arătat că, sub presiunea demersurilor de executare efectuate, incluzând blocarea tuturor conturilor și plăților către debitoarea S.C. Ars A. S.A., aceasta a avut inițiativa realizării unei înțelegeri de plată. Astfel, ambele părți au adus la cunoștința executorului judecătoresc intenția de a realiza o înțelegere în sensul plății unei sume de bani și a cesionării de către debitoare a creanței pe care o avea de recuperat de la Ministerul Mediului și Pădurilor. Executorul judecătoresc, fiind de bună credință, a atras atenția creditoarei cu privire la dispozițiile contractuale referitoare la obligativitatea achitării diferenței de onorariu până la limita onorariului minimal și anume a diferenței de 62.439,80 lei, precum si asupra transferării acestor costuri în sarcina creditoarei în situația renunțării la executare. Creditoarea S.C. B. A. & Consult S.R.L a arătat însă că nu dorește să achite această sumă executorului judecătoresc și că suma de 405.476,14 lei ce urmează a fi încasată la momentul încheierii tranzacției îi este necesară, iar executorul judecătoresc poate să încerce să o execute silit, împotriva societății fiind deja formulată o cerere de deschiderea procedurii insolvenței (dosar nr._/3/2010 al Tribunalului Municipiului București).
A menționat că, astfel, nesocotind obligațiile asumate prin contractul de executare încheiat cu executorul judecătoresc la inițierea dosarului și asumându-și acest risc, la data de 15.07.2011, creditoarea S.C. B. A. & Consult S.R.L. a încheiat o înțelegere de plată cu debitoarea S.C. Ars A. SA., prin act autentic în fața unui notar public unde, de asemenea, creditoarea a semnat și declarația de renunțare la executare. A doua zi, 16.07.2011, debitoarea S.C. Ars A. S.A. a prezentat executorului judecătoresc declarația de renunțare la executare prin act autentic a creditoarei, a invocat obligativitatea acesteia de a suporta cheltuielile de executare si a onorariului executorului judecătoresc, prevăzută de art. 3717 coroborat cu art. 3715 Cod proc.civilă și a solicitat anularea măsurilor de executare întreprinse.
A precizat că înțelegerea dintre părți a constat în plata unei sume de bani și cesionarea unei creante a debitoarei S.C. Ars A. SA. la Ministerul Mediului si Pădurilor, creanță deja poprită si cu privire la care s-a solicitat anularea popririi pentru ca astfel suma să îi fie plătită direct creditoarei, ceea ce s-a si întâmplat, plata fiind efectuată.
A menționat cu privire la motivele de nelegalitate a sentinței recurate că, la pronunțarea soluției, deși s-a pus la dispoziția instanței copie a dosarului de executare, instanța minimalizează activitatea executorului judecătoresc în sensul că s-ar fi efectuat în dosar doar o înștiințare de poprire la data de 1 octombrie 2010 după care nu s-a mai efectuat nici un demers până la data de 20 iunie 2011, când s-a procedat la închiderea dosarului.
A precizat că, așa cum rezultă din actele dosarului de executare, de la momentul depunerii cererii de executare - 14.05.2010 - și până la data declarației de renunțare la executare - 15.07.2011 - s-au efectuat în dosar următoarele demersuri: cerere de încuviințarea executării silite; 01.10.2010 - întocmire proces verbal de stabilire cheltuieli de executare; 01.10.2010 - adrese poprire ALPHA BANK ROMÂNIA S.A., ATE BANK ROMÂNIA S.A., B. POST S.A., BANCA COMERCIALĂ CARPATICA S.A., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, BANCA ITALO-ROMENA S.P.A., BANCA MILLENNIUM S.A., BANCA ROMÂNEASCĂ S.A., BANCA TRANSILVANIA S.A., BANK LEUMl ROMÂNIA S.A., BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE, CEC BANK, CITI BANK ROMÂNIA S.A., CREDIT EUROPE BANK (ROMÂNIA) S.A., MARFIN BANK (ROMÂNIA) S.A., GARANTI BANK INTERNATIONAL N.V., ING BANK N.V. AMSTERDAM, LIBRA BANK, MKB ROMEXTERRA BANK S.A., OTP BANK ROMÂNIA S.A., PIRAEUS BANK ROMÂNIA S.A., PRO CREDIT BANK, RBS BANK (ROMÂNIA) S.A., RAIFFEISEN BANK S.A., ROMANIAN INTERNATIONAL BANK S.A., TREZORERIA PLOIEȘTI, UNICREDIT TIRIAC BANK S.A., VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. cu dovezile de înmânare a actelor de procedură și dovezile de comunicare aferente; 01.10.2010 - înștiințare poprire cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 01.10.2010 - somație debitoare cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 25.10.2010 - adresă solicitare informații bunuri debitoare pe raza Sectorului 1 București; 25.10.2010 - adresă solicitare informații bunuri debitoare pe raza Sectorului 2 București; 25.10.2010 - adresă solicitare informații bunuri debitoare pe raza Sectorului 3 București; 25.120.2010 - adresă solicitare informații bunuri debitoare pe raza Sectorului 4 București; 25.10.2010 - adresă solicitare informații bunuri debitoare pe raza Sectorului 5 București; 25.10.2010 - adresă solicitare informații bunuri debitoare pe raza Sectorului 6 București; 08.11.2010 - adresă trezorerie solicitare informații cu privire la poprire cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 12.11.2010 - adresă poprire Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 16.11.2010- adresă poprire Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 9.02.2010 - citații pentru termenul de eliberare din 25.02.2011; 25.02.2011 - proces verbal amânare eliberare sume; 28.02.2011 - citații pentru termenul de eliberare din 11.03.2011; 11.03.2011 - proces verbal eliberare sumă; 16.03.2011 - adresă poprire Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 16.03.2011 - înștiințare debitoare referitoare la poprire cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 04.04.2011 - adresă poprire Autoritatea de Management Pos Mediu cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 04.04.2011 - înștiințare debitoare referitoare la poprire cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 04.04.2011 - adresă poprire Ministerul Mediului si Pădurilor cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 04.04.2011 - înștiințare debitoare referitoare la poprire cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 07.06.2011 - adresă poprire Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 07.06.2011 - înștiințare debitoare referitoare la poprire cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 07.06.2011 - adresă poprire S.C. AGRAFICS COMMUNICATION S.R.L. cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 07.06.2011 - adresă poprire S.C. TIPOGRAFIA REAL S.R.L. cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă; 07.06.2011 - înștiințare debitoare referitoare la poprire cu dovada de înmânare a actului de procedură și dovada de comunicare aferentă.
A menționat că, de altfel, nici chiar creditoarea nu invocă vreodată neefectuarea de către executorul judecătoresc a vreunui demers posibil sau necesar derulării executării.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 380/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 576/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
