Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 229/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 23617/281/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 229
Ședința publică din data de 07.02.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. R. I.
Judecător: C. I.
Judecător: D. L. C.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă B. E., prin procurator B. G., domiciliată în municipiul Ploiești, .. 7, ., ., împotriva încheierii din data de 01 octombrie 2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – reclamanți D. V. L., domiciliat în ., județul Prahova și D. G. C., domiciliat în ., județul Prahova și intimații – pârâți E. Ș., domiciliată în municipiul Ploiești, ., ., . și D. C., domiciliat în municipiul Ploiești, .. 150, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenta – reclamantă, prin procurator B. G. și intimatul – reclamant D. V. L., personal, lipsind ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție cererea formulată de recurentă de audiere a unui martor.
Procuratorul recurentei, având cuvântul, învederează instanței că nu solicită încuviințarea probei cu un martor, întrucât se va admite plângerea nu o mai solicită.
Intimatul D. V. L., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței încuviințarea sau respingerea probei.
Instanța respinge cererea de încuviințare a probei cu audierea unui martor formulată de recurentă, ca inadmisibilă în această fază a procesului.
Având pe rând cuvântul, procuratorul recurentei și intimatul prezent, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei, având cuvântul, învederează instanței că s-a strecurat o eroare în cuprinsul sentinței civile, în sensul că s-a realizat partajul conform certificatului de moștenitor și a titlului de proprietate, însă nu s-a știut că cei doi frați și-au vândut terenurile.
Intimatul D. V. – L., având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile procuratorului recurentei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 24.08.2012 sub nr. dosarului de fond_, petenta - reclamanta B. E., prin procurator B. G., a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr._/20.08.2012 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .
P. cererea de îndreptare reclamanta a învederat că, prin cerere de chemare în judecată a solicitat dezbaterea masei succesorale și ieșirea din indiviziune conform certificatului de moștenitor nr. 28/07.02.2001 și a titlului de proprietate nr._/24.01.2002.
P. sentința civilă pronunțată la data de 20.08.2012 s-a strecurat o greșeală materială în sensul că, reclamanta este obligată să – și plătească moștenirea și sulte, respectiv suma de 2673,25 lei, surorii sale E. Ș. și suma de 2773,25 lei, fratelui său D. C..
În motivarea cererii, petenta a arătat că nu înțelege de ce s-a strecurat această eroare având în vedere că aceștia și-au vândut dreptul lor de proprietate, și chiar mai mult decât aveau dreptul, adică 1.000 m.p. teren arabil intravilan din suprafața de 1.883 m.p., conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 1065/12.04.2011. A mai arătat că nu are cum să plătească acele sume deoarece avea dreptul la 2/8 din suprafața, adică 470,75 m.p. și nepoții săi 420 m.p. din acea suprafață, iar prin înțelegere cu nepoții le-a cedat dreptul său de proprietate asupra celor 1.129,25 m.p. teren arabil extravilan în schimbul celor 420 m.p. teren arabil intravilan.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281 ind. 1 Cod procedura civila.
P. încheierea pronunțata la data de 01 octombrie 2012, Judecătoria Ploiești a respins, ca neîntemeiata, cererea de îndreptare a dispozitivului sentinței civile nr._ a aceleiași instanțe formulata de petenta – reclamanta, prin mandatar, reținând următoarele considerente ce au stat la baza soluției pronunțate, astfel:
Conform art. 281¹ când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau când acesta cuprinde dispoziții potrivnice părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Analizând cererea formulată, prin prisma prevederilor art. 2811 Cod procedura civila, prima instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
P. cererea introductivă reclamanta a cerut ieșirea din indiviziune a părților conform certificatului de moștenitor nr. 28/07.02.2001, în care succesori ai defunctei D. V. figurează părțile din cauză. Deși face o . afirmații în motivarea cererii, reclamanta nu a formulat un capăt de cerere în sensul excluderii de la succesiune a fraților săi, prin urmare prin încheierea interlocutorie de partaj din data de 06.04.2012, instanța de fond a stabilit calitatea părților de succesori, cotele acestora și masa partajabilă, dispunând și efectuarea unei expertize lotizare.
P. raportul de expertiză - lotizare, la care părțile nu au formulat obiecțiuni, expertul a stabilit loturile. Față de valoarea inegală a acestora și în lipsa unei solicitări de renunțare la dreptul de a primi sultă din partea pârâților, instanța fondului a dispus, potrivit dispozițiilor art. 6735 alin. 2 Cod procedura civila, obligarea reclamantei la plata sultelor către cei doi pârâți. E adevărat că suprafețe primite de către pârâți sunt mai mari decât suprafața primită de reclamantă, însă valoarea lor este mult mai mică decât cea primită de către reclamantă.
Petenta invocă contractul de vânzare - cumpărare nr. 1065 din 12.04.2001, în care însă toate părțile figurează ca vânzători, prima instanța neincluzând această suprafață în masa partajabilă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta – petenta, arătând ca prin încheierea pronunțata, prima instanța nu a ținut seama de cererile provenite din partea sa si a intimaților nepoți D. V. L. și D. G. C. din datele de 13.12.2010, 21.04.2011, 20.06.2011 si 14.05.2012, prin care solicitau dezbaterea succesiunii, ținând cont ca fratele sau D. C. si sora sa E. Ș. si-au vândut dreptul de proprietate asupra terenului intravilan de 1.000 m.p. si nu mai au nici un drept sa primească vreo sulta.
Recurenta invoca clauza din contractul de vânzare – cumpărare privind partajul de folosire făcut intre vânzători, ce va fi avut in vedere la partajarea întregii suprafețe de teren aflata in proprietatea vânzătorilor, înțelegerea fiind clara intre reclamanta – recurenta si nepoții intimați, in sensul ca recurenta cedează cei 1.129,25 m.p. teren arabil extravilan in schimbul celor 420 m.p. teren arabil intravilan, înțelegere menționata in toate cererile, existând si un acord cu privire la vânzarea terenului de către fratele D. C., care, de altfel, nu s-a infatisat la nici un termen al procesului si nu a formulat vreo pretenție.
Recurenta arata, totodată, ca o poziție contrara a avut sora sa E. Ș. ce a dorit anularea titlului de proprietate al defunctului frate D. N. si impartirea întregii suprafețe de 2.883 m.p., neținând seama ca tatăl D. C. i-a vândut casa si terenul aferent inca din anul 1985.
Arata ca, întrucât hotărârea din 01.10.2012 pronunțata in soluționarea cererii sale de îndreptare a erorii materiale privind plata unor sulte către frate si sora sa, hotărâre ce i-a fost comunicata la 31.10.2012, cuprinde dispoziții potrivnice, solicita citarea parților si a martorului C. G., indicând adresa de domiciliu, cumparator al terenului de 1.000 m.p., pentru lămurirea acestui aspect al succesiunii, atașând cererii de recurs comunicarea hotărârii din 01.10.2012, proba testimoniala ce a fost respinsa de tribunal ca inadmisibila in aceasta faza procesuala, fata de dispozițiile art. 305 Cod procedura civila.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente in cauza, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Așa după cum reiese din considerentele expuse de recurenta - reclamanta, tribunalul a fost investit cu recursul reclamantei declarat împotriva încheierii prin care instanța de fond a respins cererea de lămurire a dispozitivului, formulată în temeiul art. 281 ind. 1 Cod de procedura civila, cu motivarea că în cauză nu erau îndeplinite condițiile pentru îndreptarea hotărârii primei instanțe, deoarece așa după cum a arătat prima instanța în considerentele încheierii pronunțate argumentele pentru care a fost respinsa cererea.
În cererea de recurs formulata de recurenta se face confuzie între lămurirea înțelesului dispozitivului, prevăzuta de art. 281 indice 1 si îndreptarea erorilor materiale strecurate in dispozitivul sentinței primei instanțe, mijloc procesual prevăzut de art. 281 din codul de procedura civila, ce nu poate fi aplicabil in cauza, nefiind vorba despre erori materiale în înțelesul textului de lege citat, recurenta aducând în discuție eventuale greșeli de judecată ale instanței fondului privind obligația de stabilire a sultelor către parații frați E. Ș. si D. C..
Față de motivele invocate în susținerea cererii deduse judecății, este evident că, în speță, nu-și găsește incidența prevederile art. 281 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, nici dispozițiile art. 281 indice 1 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în speță, pentru că prin lămurirea unei hotărâri nu poate fi modificat dispozitivul, ceea ce, in esența, urmărește recurenta prin înlăturarea obligației de plata a sultelor către parații – intimați, ci prin aceasta cale procesuala se clarifică doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește, si nu se lămuresc sau se completează considerentele ce au susținut soluția criticata de petentă.
Procedura este pusă la dispoziția părții interesate atunci când dispozitivul nu este suficient de clar, ceea ce nu se poate constata in privința dispozitivului sentinței civile nr._/20.08.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești si nu este cazul în speță, dispozitivul fiind exprimat cu claritate.
Este evident că greșeala despre care face vorbire recurenta, în opinia căreia ar fi fost încălcate modalitatea de sistare a indiviziunii succesorale prin prisma înțelegerii rezultate dintr-un contract de vânzare – cumpărare cu privire la un schimb de terenuri sau valoarea inegala a loturilor primite ce a determinat echilibrarea acestora din punct de vedere valoric prin stabilirea de sulte, drept la care parații - intimați nu au renunțat, ceea ce ar fi fost posibil in virtutea înțelegerii mai vechi susținuta de recurenta, nu deschide calea lămuririi hotărârii cu privire la întinderea dispozitivului si sultele stabilite in sarcina recurentei – reclamante.
O soluție contrară ar determina, practic, modificarea hotărârii, ceea ce nu este permis pe calea prevăzută de art. 281 indice 1 Cod procedură civilă. În speță, dacă s-ar da curs cererii recurentei, dispozitivul hotărârii pronunțate la data de 20.08.2012, în care s-a specificat cu claritate ca reclamanta este obligata la plata a cate 2.673,25 lei către parații E. Ș. si D. C., ar suferi modificări cu privire la obligația de plata a acestui drept, ceea ce nu este cu putință a se realiza în cadrul procedurii prevăzute de textul de lege anterior enunțat.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamanta B. E., prin procurator B. G., domiciliată în municipiul Ploiești, .. 7, ., ., împotriva încheierii din data de 01 octombrie 2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – reclamanți D. V. L., domiciliat în comuna P. M., ., județul Prahova și D. G. C., domiciliat în ., județul Prahova și intimații – pârâți E. Ș., domiciliată în municipiul Ploiești, ., ., . și D. C., domiciliat în municipiul Ploiești, .. 150, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.02.2013.
Președinte, Judecători,
C. R. I. C. I. D. L. C.
Grefier,
B. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. D.L.C./ Tehnored. D.L.C.
2 exp./ 22.04.2013
Dosar fond nr._ - Judecătoria Ploiești
Jud. fond B. M. R.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 657/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 648/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
