Revendicare imobiliară. Decizia nr. 657/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 13673/281/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 657
Ședința publică din data de 19 Decembrie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „revendicare imobiliară”, declarat de apelanții – reclamanți I. N., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, I. D., domiciliat în Oradea, ., ., I. M., domiciliată în Ploiești, .. 6, județ Prahova și I. D., domiciliată în Ploiești, .. 6, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2192/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – pârâți AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 1, județ Prahova, D. V. G. LOUIS ADOLPH, domiciliat în Ploiești, .. 33, județ Prahova, D. O. D. GERMAIN, domiciliat Ploiești, .. 33, județ Prahova și M. M. FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, cu sediul în București, ., nr. 2-4, sector 1.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1240,00 lei, conform chitanței . nr._/17.12.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul– reclamant I. N., personal și asistat de avocat E. A. și apelanții – reclamanți I. D., I. M. și I. D. reprezentați de avocat E. A., lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelanților – reclamanți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1240,00 lei, conform chitanței . nr._/17.12.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei și, 1240,00 lei, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelanților – reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, arătând că instanța de fond a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, fără a fi invocată în cauză și, pentru acest motiv solicită casarea sentinței atacare și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că apelanții – reclamanți au fost prejudiciați în a-și formula apărări cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Precizează că potrivit Deciziei nr. 33/2008 a ÎCCJ, este necesar a se analiza dacă compararea de titluri de proprietate se poate face pe baza Legii nr. 10/2001. De asemenea, arată că instanța de fond nu a avut în vedere concluziile expertizei întocmite în cauză și a soluționat acțiunea, motivând că nu s-a formulat cerere pe baza Legii nr. 10/2001. Susține că titlul de proprietate al intimaților nu există, iar construcția a fost ridicată în mod ilegal pe timpul comunismului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2008 pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamanții I. N., I. D., I. M. și I. D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova solicitând instanței să oblige pârâta să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul teren în suprafață de 335 mp, situat în Ploiești, .. 6, jud. Prahova.
În motivarea cererii reclamantii au arătat că sunt moștenitorii defunctului I. C. decedat la 16.04.2005 care a avut în proprietate terenul în suprafață de 360 mp situate în Ploiești .. 6 conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1910/1951, imobil ce a fost preluat abuziv de stat, solicitându-se compararea titlurilor de proprietate.
La data de 24.02.2009 pârâta a formulat intampinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale passive întrucat nu are calitatea de posesor neproprietar al imobilului în cauză, desfășurându-și activitatea în imobilul din .. 1 Ploiești.
La data de 03.02.2011 reclamanții au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să se judece în calitate de pârâți cu numiții: M. M., Familiei și Egalității de Șansă, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale și D. V. G. Louis Adolph și D. O. D. Germain.
La termenul din 22.03.2011 pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale a invocat exceptia lipsei calității procesuale pasive.
Instanța a incuviintțt proba cu înscrisuri, și expertiza în specialitatea topografie, administrate în cauză.
Prin sentința civilă nr.2192/05.02.2013 Judecătoria Ploiești a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. V. G. Louis Adolph și D. O. D. Germain, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M. Familiei și Egalității de Șanse, ca neîntemeiat, a respins acțiunea, formulată de reclamanți, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, referitor la exceptia lipsei calității procesuale passive a pârâților D. V. G. Louis Adolph și D. O. D. Germain și a pârâtului M. M. Familiei și Egalității de Șanse, motivele invocate sunt chestiuni ce privesc fondul cauzei și care vor fi analizate la analiza pe fond a cauzei, sens în care a respinge ca neîntemeiate aceste excepții.
În fapt, imobilul situat în Ploiești, .. 6, jud. Prahova format din teren în suprafață de 1800 mp a figurat impus pe numele lui I. C. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 49/_/1951, din această suprafață prin decretul prezidențial nr. 170/07.06.1976 s-au expropriat 360 mp de teren din suprafața totală de 1800 mp, cu plata în sumă de 810 lei.
Ulterior prin contractul de vânzare-cumparare nr. 2453/13.05.1965 proprietarul a vândut suprafața de teren de 102,5 mp către T. L., iar iî prezent restul de teren rămas de 1337 mp figurează pe numele reclamanților conform certificatului de moștenitor nr. 312/26.01.2005.
În cauză s-a efectuat expertiza în specialitate topografie D. L. M., prin care a fost identificat terenul din litigiu în perimetrul a-b-7-6-c., cu o suprafață de 322 mp, pe acest teren fiind edificate parte din sediul Agenției Județene pentru Prestații Sociale Prahova, și un rezervor de combustibil subteran, și se află în vecinatatea ternului proprietatea reclamanților în suprafață de 1491 mp.
Instanța de fonbd a reținut în această situație că reclamanții, deși conform actelor figurează în baza înstrăinărilor successive, cu suprafața de 1337 mp, în realitate stăpânesc mai mult, cu 154 mp, adica un total de 1491 mp.
Prin expertiza se mai constată că nu exista identitate între terenul în litigiu, identificat și terenul reconstituit pârâților D. V. G. Louis Adolph și D. O. D. Germain.
Instanța a reținut că terenul revendicat este cel ce a facut obiectul exproprierii prin decret prezidențial nr.170/07.06.1976, expropriere ce s-a efectuat cu plata despăgubirii în sumă de 810 lei.
Modalitatea acesta de expropriere era reglementată la acel moment de dispozitiile legii nr. 58 din 1 noiembrie 1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurala, publicată în: Buletinul Oficial nr. 135 din 1 noiembrie 1974: art. 34, “Terenurile cu sau fără construcții aflate în proprietatea sau folosința persoanelor fizice, a organizațiilor cooperatiste sau a altor organizații obștești, situate în perimetrul construibil al localităților, vor putea fi expropriate cu plata unei juste despăgubiri sau preluate de la cei care le au în folosință integrală sau parțial, în scopul executării unor lucrări de interes obștesc. În sensul prezentei legi, prin interes obștesc se înțelege și crearea de parcele care să fie atribuite de comitetele executive ale consiliilor populare în folosința cetățenilor, în vederea construirii de locuințe, potrivit schitelor sau detaliilor de sistematizare.”
Instața de fond a mai reținut că, în baza legii nr. 10/2001, 2001privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la dispozițiile căreia reclamanții nu au apelat, așa cum rezultă din Adresa nr. 2895/2010 a Primariei Municipiului Ploiești, fila 77 din dosar, se stabilește domeniul de aplicare al acestei legi prin art.1, conform căruia, “(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.
(2)În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.”
Se are astfel în vedere preluarea în mod abuziv de catre stat a unor imobile, la art. 2 din lege făcându-se distincția între imobilele preluate cu titlu valabil și cele faără titlu valabil.
Instanța de fond a reținut că imobilul din prezenta cauză expropriat, în baza unor dispoziții legale, cuprinse în legea nr. 58/1974 publicată în Buletinul Oficial, și cuprinzând dispoziții, referitoare la instituția exproprierii, ce se regăsește atât în reglementarile legale anterioare, cât și în toate reglementarile legale ulterioare până în prezent, prin legea nr. 33/1994 republicată, a fost preluat cu titlu valabil, așa cum aresta este menționat în art 2 alin.1 lit.h.
Legea 10/2001 prevede o procedură distinctă cu privire la imobilele preluate cu titlu sau fără titlu valabil, astfel în temeiul art. 2 alin. 2 “ Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi.”
În aceste condiții, reclamanții, ca și moștenitori ai autorului lor, nu și-au păstrat calitatea de proprietar, până la momentul de față.
De asemenea legea nr. 10/2001, regelementeaza la art.10 restituirea imobilelor preluate abuziv, iar în mod distinct la art 11, tratează imobilele expropriate:
Art 11 al (4) 2În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
(5) Valoarea construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.
(6) Valoarea construcțiilor expropriate, care nu se pot restitui în natură și a terenurilor aferente acestora se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
(7) În situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6).
(8) În situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.”
In situatia de față, instanța de fond a reținut că terenul în cauză a fost expropriat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată în vederea edificării unor construcții de interes public, sens în care s-a și edificat construcția de la nr. 1 din . este ocupat în prezent de Agenției Județene pentru Prestații Sociale Prahova, precum și în parte de Casa Teritorială de Pensii Preahova, prin preluare de la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Prahova.
În aceste condiții, în care imobilul a fost preluat cu titlu valabil, terenul fiind folosit în scopul edificării unei construcții de interes public, ce a fost edificată și care este folosită în prezent în acest scop, clădire ce ocupă terenul în cauză.
Instanța de fond a mai reținut, că deși reclamanții cunoșteau această situație încă de la introducerea acțiunii, nu au înțeles să efectueze procedurile reglementate de legea nr. 10/2001, în vederea abținerii de despăgubiri, pentru imobilul legal expropriat, ci au solicitat restituirea în deplină proprietate și liniștită posesie, în natură a terenului, ce este afectat de imobilul în cauză.
Însă acțiunea în revendicare presupune compararea titlurilor celor două părți, preferință urmând a se da acelui titlu mai caracterizat. Instanța de fond a reținut că reclamanta doar pretinde că imobilu a fost preluat abuziv, însă din analiza anterioară rezultă că preluarea s-a produs în mod legal, în temeiul exproprierii de utilitate publică sens în care a și fost folosit.
Instanța de fond a reținut că schimbarea unui regim politic nu justifică prin sine și în afara unei legi specifice repunerea în discuție a tuturor raporturilor juridice de drept civil, printre care intră și exproprierea cu plata, institutie existența atât anterior cât și ulterior emiterii deciziei nr. 170/07.06.1976.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitînd admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, prin încheierea de ședință din data de 20 iunie 2013.
Apelanții reclamanți susțin că soluția instanței de fond conține o înșiruire a dispozițiilor Legii 10/2001, fără a se pronunța practic pe fondul cauzei, așa cum ar fi fost normal și legal.
Astfel, deși investită cu o cauză având ca obiect revendicare prin comparare de titluri, instanța de fond, fără a menționa în cuprinsul hotărârii și fără a pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, practic s-a pronunțat pe aceasta excepție, considerând că reclamanții trebuiau să se formuleze cerere în temeiul Legii 10/2001.
De remarcat motivarea sumară într-o singura frază a respingerii cererii de revendicare prin comparare de titluri, bazat pe singura afirmație că reclamanții doar pretind că imobilul a fost preluat abuziv, însă din analiza anterioara rezultă că preluarea s-a produs în mod legal, în temeiul exproprierii de utilitate publică.
În primul rând, trebuie avut în vedere împrejurarea că revendicarea prin comparare de titluri nu poate avea ca bază o preluare abuzivă sau nu a unui imobil. Prin compararea de titluri, se presupune că, instanța de fond trebuia să procedeze la analizarea ambelor titluri de proprietate ale pârâților, pentru a vedea care este mai bine caracterizat și pentru a da astfel eficiență titlului mai bine caracterizat.
Procedând astfel, instanța de fond a omis să analizeze titlul - inexistent, de altfel, al intimatelor-pârâte, pronunțându-se practic pe o excepție pe care nu a pus-o în discuția pârtilor.
În susținerea celor menționate, apelanții reclamanți fac trimitere la conținutul deciziei în interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care se precizează "Este necesar a se analiza în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în ce măsură legea interna intră în conflict cu Convenția europeană a drepturilor omului și dacă admiterea acțiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securității raporturilor juridice."
Astfel, apreciază apelanții reclamanți că nu a fost respectat dreptul acestora de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, neputându-si exprima poziția față de măsurile pe care o instanță te dispune sau le invocă.
Aceste drepturi legate ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialități căruia instanța la rândul ei, trebuie să i se supună. Pentru asigurarea contradictorialității instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul. Mai mult, noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității.
Instanța de fond nu a dat eficiență întregului material probator, inclusiv raportului de expertiza efectuat în cauză, material probator din care rezultă în mod categoric temeinicia acțiunii în revendicare ce formează obiectul prezentului litigiu.
Astfel, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1910/1951 si transcris sub nr. 1340/1951 autorul reclamanților, a dobândit în proprietate terenul situat în Ploiești, ..6, în suprafață de cea.1800 m.p.
În anul 1958 între autorul reclamanților și Institutul Petrochim Ploiești s-a încheiat un contract de închiriere pentru suprafața de 360 m.p. din totalul de 1800 m.p., pe care se afla amplasată o baraca de scânduri edificată de M. Industriei Petrolului și Chimiei.
Ulterior, autorul reclamanților a încheiat contracte de închiriere cu Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Ploiești, cu care a și purtat corespondență în ceea ce privește chiria datorată.
Prin sentința civila nr. 5050/10 sept.1969, C. Ploiești a fost obligată către autorul reclamanților la plata sumei de 720 lei reprezentând diferența de chirie pe perioada 1 iulie 1966- 30 iunie 1968.
După această dată, autorul reclamanților a continuat să figureze la rol cu terenul de 360 m.p., pentru care a plătit și impozite.
În timpul regimului comunist, instituția care ocupa terenul a refuzat să mai achite chiria și, ulterior, s-a edificat fără autorizație, o construcție, ocupată în prezent de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Prahova.
Chiar dacă prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2453/1965, autorul apelanților a înțeles sa înstrăineze către T. L. suprafața de 102,5 m.p., din totalul de 1800 m.p., aceștia ar fi trebuit să mai dețină în proprietate și posesie suprafața de 1697,5 m.p. și nu de 1337 m.p. Scăzând din totalul de 1697,5 m.p. suprafața revendicată, se ajunge la suprafața deținuta n prezent de reclamanți, respectiv de 1337 m.p.
Prin raportul de expertiza îng. D. L. M. a fost identificat terenul acaparat în mod abuziv de instituțiile pârâte, în cuprinsul acestui raport menționându-se în mod clar faptul că terenul în litigiu face parte din terenul pe care l-au avut autorii reclamanților conform actului de vânzare cumpărare din 8 mai 1951 si planului anexă.
La data de 29.05.2013, intimatul pârât M. M., Familiei și Egalității de Șanse a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr._, la data de 14.05.2013.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Instanța de fond a respins acțiunea formulată de apelanții reclamanți prin care aceștia au solicitat obligarea intimatei pârâte să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul teren în suprafață de 335 mp, situat în Ploiești, .. 6, județul Prahova.
A reținut instanța de fond că, terenul în cauză a fost expropriat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată în vederea edificării unor construcții de interes public, imobilul a fost preluat cu titlu valabil și, cu toate că, apelanții reclamanți cunoșteau această situație încă de la introducerea acțiunii nu au înțeles să efectueze procedurile reglementate de Legea nr. 10/2001, în vederea obținerii de despăgubiri pentru imobil, ci, au solicitat restituirea în natură a terenului.
Din analiza cuprinsului cererii de chemare în judecată se costată că, apelanții reclamanți au solicitat compararea titlurilor de proprietate.
Cu toate acestea, instanța de fond deși în virtutea principiului disponibilității părților în procesul civil era obligată să analizeze cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, a analizat cererea exclusiv sub aspectul excepției inadmisibilității.
Astfel cum rezultă din considerentele hotărârii, instanța de fond a analizat cererea exclusiv sub aspectul excepției inadmisibilității, arătând că apelanții reclamanți trebuiau să formuleze cerere în baza Legii 10/2001, cu toate că aceștia u investit instanța cu o cerere prin care solicitau revendicarea prin comparare de titluri.
În cadrul acțiunii în revendicarea unui imobil, pentru care atât reclamantul cât și pârâtul invocă titluri, se face o comparare a titlurilor, dându-se efecte aceluia mai bine caracterizat.
Prin decizia nr.33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a statuat, tot cu putere obligatorie pentru instanțe, că existența Legii nr.10/2001, ca lege specială, nu exclude posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, în cazul în care reclamantul se prevalează de un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1.
S-a apreciat că în astfel de cazuri, instanța trebuie sa verifice, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în ce măsură legea internă intră în conflict cu Convenția, în caz de răspuns afirmativ devenind incidente dispozițiile articolului 20 din Constituție, care obligă instanța națională să aplice dispozițiile internaționale și nu legea internă aflată în conflict cu aceasta.
Autorul apelanților reclamanți a dobândit în proprietate, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1910/1951 si transcris sub nr. 1340/terenul situat în Ploiești, ..6, în suprafață de cea.1800 m.p.
În anul 1958 între autorul reclamanților și Institutul Petrochim Ploiești s-a încheiat un contract de închiriere pentru suprafața de 360 m.p. din totalul de 1800 m.p., pe care se afla amplasată o baraca de scânduri edificată de M. Industriei Petrolului și Chimiei, cu acest teren figurând la rol și plătind impozite.
Ulterior, autorul reclamanților a încheiat contracte de închiriere cu Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Ploiești, cu care a și purtat corespondență în ceea ce privește chiria datorată.
Așa fiind, instanța de fond era obligată să compare titlurile de proprietate și să dea eficiență celui mai bine caracterizat.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite apelul, potrivit disp. art. 297 C. pr. civ., va admite apelul, va anula sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Ploiești, pentru soluționarea cauzei cu respectarea principiului disponibilității părților astfel cum apelanții reclamanți au investit instanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții – reclamanți I. N., domiciliat în Ploiești, ., ., I. D., domiciliat în Oradea, ., ., județ Bihor, I. M., domiciliată în Ploiești, .. 6, județ Prahova și I. D., domiciliată în Ploiești, .. 6, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2192/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – pârâți AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 1, județ Prahova, D. V. G. LOUIS ADOLPH, domiciliat în Ploiești, .. 33, județ Prahova, D. O. D. GERMAIN, domiciliat Ploiești, .. 33, județ Prahova și M. M. FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, cu sediul în București, ., nr. 2-4, sector 1și în consecință:
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Ploiești, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
N. C. C. A. M.
GREFIER
M. D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./tehnored. NC
10 ex./27.01.2014
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.S. R.
| ← Succesiune. Decizia nr. 240/2013. Tribunalul PRAHOVA | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 229/2013. Tribunalul... → |
|---|
