Obligaţie de a face. Decizia nr. 903/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 903/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 1855/310/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 903
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. R. I.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant P. M. V., domiciliat în București, ., nr. 34, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 115/4.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatul – pârât N. G. R., domiciliat în B., Fdt. Liliacului, nr. 7, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurentul – reclamant P. M. V., personal și asistat de avocat P. T., lispind intimatul – pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului – reclamant, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul recurentului – reclamant arată că raportul juridic a fost determinat de manifestarea de voință ale părților care au încheiat o convenție, în sensul că pentru o mașină intimatul s-a obligat să efectueze un anumit număr de ore de muncă. Instanța trebuie să verifice dacă cererea dedusă judecății era o cerere care putea să fie evaluabilă în bani sau nu pentru a se constata dacă putea verifica dreptul la acțiune. Arată că părțile nu au prevăzut o valoare a bunului, ci doar că în schimb se vor efectua un număr de ore de muncă. În anul 2007 părțile au schimbat prestația, în sensul că activitatea pe care trebuia să o desfășoare intimatul era de 360 de ore, din care s-au efectuat mai multe ore și a mai rămas de prestat un anumit număr de ore. Instanța de fond, fără să administreze probe și fără să țină cont de faptul că intimatul nu a avut nici o poziție de negare, arată că este prescris dreptul recurentului – reclamant, dar fără să precizeze data de la care a curs termenul de prescripție. Mai arată că instanța de fond a făcut trimitere la cele două convenții din 2004 și cea din 2007. La data de 7.10.2011 intimatul a dat o declarație în urma unei plângeri penale în care a menționat că este adevărat că nu a efectuat toate orele de muncă stabilite, dar se obligă ca în continuare să presteze aceste ore. Această recunoaștere dată în fața autorităților demonstrează că acesta și-a manifestat voința de a executa obligația. Arată că instanța avea obligația de a administra probe pentru a se stabili termenul de la care trebuia să curgă termenul de prescripție. Solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe, în principal proba cu interogatoriu. De asemenea, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constata următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 13.09.2012, pe rolul Judecătoriei S., sub nr._ , reclamantul Păis M. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța in contradictoriu cu intimatul N. G. R. sa fie obligat paratul sa respecte înțelegerea din 17.12.2004 in sensul de a mai presta 209 ore munca.
In motivarea cererii reclamantul a arătat ca la data de 17.12.2004 a încheiat cu paratul o convenție respectiv a dat acestuia autoturismul marca Dacia 1300, an de fabricație 1975 contra unor servicii privind supravegherea imobilului din S., ., înțelegere consemnata in înscrisul autentificat sub nr. 3789/17.12.2004 la Biroul Notarial I. D.-B. G. din S..
S-a mai arătat ca paratul a executat obligația timp de un an iar pentru restul de 2 ani s-a încheiat un act adițional prin care s-a convenit schimbarea tipului de activitate prestata in executarea de activități gospodărești, in total 360 ore. S-a mai arătat că paratul a executat parțial aceste activități insa ulterior a refuzat a o mai face.
In susținerea cererii s-au depus la dosarul cauzei: convenție autentificata sub nr. 3798/2004, înțelegere din 09.03.2007, situație ore lucrate din 08.10.2011, anexa nedatata la înțelegerea din 09.03.2007, acte din dosarul nr. 1110/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S.
Cererea nu a fost întemeiata in drept.
Legal citat paratul nu s-a înfățișat in instanță.
Reclamantul a precizat cererea formulata indicând valoarea orelor munca neefectuate de parat ca fiind 3.135 lei- fila 20 dosar fond .
Reclamantul a formulat si completare a cererii introductive solicitând ca paratul sa-i procure un buștean de brad pentru care i-a plătit suma de 200 lei in anul 2011.
La termenul de judecata din data de 10.12.2012, reclamantul si-a precizat cererea de chemare in judecata in sensul ca solicita ca intimatul sa execute 209 ore de munca sau să fie obligat la plata c/valorii acestora.
In cauza a fost administrata de petent proba cu înscrisuri si din oficiu s-a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria S. dosarul nr. 1110/P/2011.
Prin sent.civ.nr. 115/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește pretențiile din cererea introductivă precizata, excepție invocată din oficiu si a fost respinsa cererea formulată de reclamantul P. M. V., împotriva pârâtului N. G. R., pentru prescripția dreptului la acțiune. De asemenea, a fost respinsa cererea completatoare ca neîntemeiată.
In motivarea hotărârii s-a reținut faptul că, în cauza de față părțile au încheiat la data de 17.12.2004 o convenție prin care reclamantul s-a obligat sa remită paratului auto marca Dacia 1300 an de fabricație 1975 contra unor servicii privind supravegherea imobilului din S., .. Paratul a executat obligația timp de un an iar pentru restul de 2 ani s-a încheiat un act adițional la data de 09.03.2007 prin care s-a convenit schimbarea tipului de activitate prestata in executarea de activități gospodărești, in total 360 ore.
A mai reținut instanța de fond că, în perioada cuprinsa intre 09.03.2007 si 08.10.2011 nu mai sunt date legate de stăruința reclamantului in executarea obligației respectiv in sensul executării prestației de către parat sau in sensul ca paratul ar fi recunoscut dreptul părții potrivnice pentru a întrerupe prescripția. Înscrisul de la fila 8 intitulat Anexa la înțelegerea din 09.03.2007 nu are data certa însușita prin semnătură de ambele parți, astfel ca nu poate fi localizat in timp la o anumita data pentru a putea fi apreciata daca are sau nu efectul prev. de art. 16 lit.a din Decretul nr. 167/1958. Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a reținut că dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris la data de 09.03.2010, astfel că orice recunoașteri venite ulterior din partea paratului nu mai pot avea vreun efect întrerupător – fiind vorba de o prescripție împlinită. In ce privește cererea completatoare privind obligarea paratului sa procure reclamantului un buștean de brad pentru care i-a plătit suma de 200 lei in anul 2011 – s-a reținut ca potrivit declarației reclamantului din ședința publica de la data de 04.02.2013, acesta nu are probe in susținerea cererii sale astfel ca a fost respinsă si aceasta pretenție ca neîntemeiată conform si cu art. 1169 cod civil vechi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Pais M. V. apreciind ca este nelegala deoarece in mod greșit instanța de fond a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958, fără sa fie preocupată să stabilească obiectul cererii deduse judecații . De asemenea, susține că, instanța de fond a neglijat sa verifice, daca prin prisma dispozițiilor art. 1 din decretul indicat, cererea de chemare in judecata are caracter patrimonial sau nepatrimonial . Mai arată reclamantul –recurent că, in opinia sa, instanța face trimitere la existenta unei convenții din care rezulta pentru pârât o obligație de a face si nu un drept patrimonial . Se susține de către recurent ca nu a solicitat nici măcar in subsidiar vreun echivalent bănesc deoarece părțile nu au negociat niciodată așa ceva, fiind evident, in opinia recurentului că, cererea sa are caracter nepatrimonial, nefiind evaluabila in bani . De asemenea, se susține ca motiv de recurs faptul că, lipsa paratului la termenele de judecata si împrejurarea ca nu a formulat întâmpinare trebuiau interpretate de instanță ca o recunoaștere a cererii de chemare in judecata si pe cale de consecință daca se aprecia ca cererea are caracter patrimonial atunci disp. art. 16 al. 1 din decret trebuiau interpretate in favoarea reclamantului si nu in defavoarea sa . Se mai susține că, instanța trebuiau sa dea cuvântul părților pe fond si nu sa treacă la judecarea excepției tocmai pentru că, din act nu rezulta când a încetat ultima prestație a paratului .
Solicita admiterea recursului, casarea sentinței si retrimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se face probe chiar si pentru dovedirea excepției .
Recurentul-reclamant nu a indicat temeiul de drept al motivelor de recurs invocate.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de dispozițiile legale incidente in cauza, instanța constată următoarele:
In ceea ce privește situația de fapt existentă intre părți, instanța retine că intre reclamantul-recurent si pârâtul-intimat s-a încheiat convenția autentificata sub nr. 3789/17.12.2004 la Biroul Notarial I. D.-B. G. din S., aflata la fila 6 dosar de fond, prin care pârâtul N. G.-R. a primit de la reclamant un autoturism Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_ si in schimb s-a obligat sa presteze o . servicii către reclamant in perioada in care familia acestuia nu se afla in imobilul din S., . si anume: sa viziteze zilnic imobilul, sa verifice securitatea acestuia, sa aprindă si sa stingă lumina din spatele clădirii, sa verifice instalația de încălzire pe timpul iernii, iar in situația in care va constata efracție sau defecțiuni la instalația de încălzire sa înștiințeze o terță persoana anume desemnata de părți . Se mai face precizarea ca perioada pe care se va desfășura aceasta convenție este de 3 ani, respectiv de la 1 ianuarie 2005 până la 31 decembrie 2007.
In ceea ce privește critica recurentului in sensul ca instanța de fond nu a stabilit întâi obiectul cererii deduse judecații, vor fi avute in vedere dispozițiile art. 109 Cod pr.civ. din care deriva principiul disponibilității, potrivit căruia părțile sunt cele care fixează cadrul procesual, arătând prin cererea de chemare in judecată persoanele chemate in judecata, obiectul pretins precum si fundamentul pretenției lor, instanța fiind ținută sa respecte aceste limite stabilite de părți .
Or, in cauza, reclamantul a precizat la termenul de judecata din data de 10.12.2012 faptul că solicita obligarea pârâtului sa execute cele 209 ore lucrătoare rămase, iar in caz de refuz să-i plătească reclamantului c/valoarea orelor nelucrate . De asemenea, reclamantul- recurent personal a evaluat ora de lucru la suma de 15 lei, in vederea timbrării, conform înscrisului pe care l-a depus la dosar la data de 23.10.2012 (fila 20 din dosar fond) . In același înscris reclamantul precizează ca valoarea lucrului reclamat este de 3.135 lei.
Prin urmare, reclamantul a arătat exact care este obiectul cererii de chemare in judecata, pe care l-a si evaluat, astfel încât potrivit art. 129 al. 6 din vechiul Cod de pr.civ., instanța de fond era obligata sa statueze omnia petita, numai cu privire la ceea ce s-a cerut, critica recurentului sub acest aspect nefiind întemeiată.
De asemenea, s-a invocat de către recurent împrejurarea că, instanța de fond a neglijat sa verifice caracterul patrimonial sau nepatrimonial al cererii de chemare in judecata.
Si acest motiv de recurs este nefondat deoarece, așa cum s-a arătat anterior, recurentul-reclamant, prezent personal in fata instanței de fond, a precizat cererea sa de chemare in judecata, solicitând ca intimatul sa execute cele 209 ore de munca sau să fie obligat la plata c/valorii acestora.
In aceasta situație, caracterul patrimonial al cererii de chemare in judecata este neândoielnic si de altfel nici nu a fost contestat in fata instanței de fond de către reclamantul-recurent, care si-a evaluat si timbrat cererea de chemare in judecata, recunoscând implicit caracterul patrimonial al cererii sale .
Referitor la susținerea recurentului in sensul ca instanța de fond nu a retinut ca și recunoaștere a cererii de chemare in judecata, poziția pârâtului, care nu s-a prezentat la termenele de judecata si nici nu a formulat întâmpinare, instanța apreciază ca este de asemenea neântemeiata pentru considerentele ce urmează.
Astfel, oricare dintre părțile din proces beneficiază de garanțiile procesului echitabil printre care dreptul de a compărea in instanță in persoană si dreptul de a combate argumentele invocate de partea adversa inclusiv prin formularea unei întâmpinări .
In prezenta cauza, pârâtul –intimat a ales sa nu beneficieze de aceste garanții, dar poziția sa procesuala nu poate conduce automat la concluzia recunoașterii pretențiilor reclamantului . Limitele apărării sunt stabilite de către pârât, singurul in măsura sa stabilească mijloacele si condițiile in care înțelege sa-și exercite dreptul la apărare si sa răspundă cererii de chemare in judecata. Sancțiunea nedepunerii in termen a întâmpinării este aceea ca pârâtul nu mai poate invoca excepții procesuale relative si nu mai poate propune probe, dar soluția instanței trebuie întemeiata pe întregul material probator de la dosarul cauzei, menit sa asigure aflarea adevărului si nu exclusiv pe modul in care pârâtul a înțeles să se apere in proces .
De asemenea, instanța de fond a dat posibilitatea recurentului să-și probeze in totalitate cererea de chemare in judecata conform art. 129 din vechiul Cod de proc. civ., drept pe care acesta nu a înțeles să-l valorifice corespunzător, solicitând a-i fi încuviințată doar proba cu înscrisuri ( încheierea din 10.12.2012), astfel încât critica sa in sensul că, instanța de fond trebuia sa administreze proba cu interogatoriu este nejustificată, instanța neputând să intervină din oficiu in modalitatea in care reclamantul înțelege să-și probeze pretențiile si să ordone probe peste voința acestuia .
In ceea ce privește susținerea recurentului in sensul ca instanța de fond a soluționat in mod greșit cauza in raport de excepția prescripției la acțiune deoarece nu ar rezulta din actele dosarului care a fost data ultimei prestații a pârâtului, tribunalul apreciază ca si aceasta este nefondata .
In speță, instanța de fond a reținut in mod corect împrejurarea că, data de la care a început curgerea termenului de prescripție este data la care s-a încheiat intre părți actul adițional din 09.03.2007, prin care s-a convenit schimbarea tipului de activitate prestata in executarea de activități gospodărești, respectiv un număr de 360 ore.
Înscrisul de la fila 8 dosar de fond intitulat Anexa la înțelegerea din 09.03.2007 nu poarta dată certa si nici nu exista garanția că a fost semnat de către pârât cu ocazia realizării fiecărei prestații, așa cum susține recurentul, aceasta probă nefiind coroborata cu alte dovezi sau cu recunoașterea pârâtului, recunoaștere care sa fi fost făcuta înăuntrul termenului de prescripție .
Acestea sunt considerentele justificate pentru care instanța de fond a reținut că dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris la data de 09.03.2010 .
Prescripția extinctivă reprezintă o sancțiune pentru titularul dreptului subiectiv si consta in stingerea dreptului de realizare silita a obligației civile corelative ca urmare a neexercitării lui in termenul stabilit de lege.
Justificarea acestei reguli este impusă de însăși finalitatea prescripției extinctive, constând în stimularea titularilor drepturilor subiective de a-și valorifica drepturile lor într-un termen cât mai scurt, pentru asigurarea certitudinii și stabilității circuitului civil.
Dacă s-ar accepta ideea pe care a încercat să o acrediteze reclamantul –recurent, în sensul începerii curgerii termenului de prescripție de la o alta dată, pe care însă nici nu o poate preciza cu exactitate, s-ar ajunge ca prescripția extinctivă să fie îndepărtată de la rosturile sale, de vreme ce creditorul ar putea întârzia cât ar dori data la care ar cere executarea obligației de la debitor.
Raportat la suma acestor considerente de fapt si de drept, tribunalul apreciază că sent.civ.nr. 115/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. este legala si temeinică, motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant Pais M. V. fiind lipsite de temei, astfel încât va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant P. M. V., domiciliat în București, ., nr. 34, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 115/4.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatul – pârât N. G. R., domiciliat în B., Fdt. Liliacului, nr. 7, ., ., ca nefondat .
Irevocabila .
Pronunțată in ședința publica, azi, 16.05.2013.
Președinte | Judecători | |
C. R. I. | C. I. | G. D. |
Grefier | ||
B. A. | ||
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red./Tehnored. G.D.
2ex/ 29.05.2013
Dosar fond nr._ – Judecătoria S.
J.f. A. M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 902/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 657/2013. Tribunalul... → |
|---|
