Contestaţie la executare. Decizia nr. 763/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 7920/105/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 763
Ședința publică din data de 23.04.2013
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O. C.
Judecător: M. C. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul T. M., cu domiciliul ales în Călărași, .. 55, jud. Călărași (la familia T. N.), împotriva deciziei civile nr. 1386/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV, cu sediul în Călărași, ., nr. 4, ., și T. N. M., domiciliată în Călărași, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul personal și asistat de avocat Captariu T. F. și reprezentanții intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocați P. C. R. și R. G., lipsind intimata T. N. M..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr._(6)/29.10.2012, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat P. C. R., având cuvântul, arată că la termenul de judecată din data de 25.02.2013 s-au prezentat ambii apărători ai intimatului, respectiv avocați P. C. R. și R. G., iar consilierul juridic L. A..
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat R. G., având cuvântul, solicită îndreptarea încheierii de ședință menționate în sensul învederat de avocat P. C. R..
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, arată că la termenul de judecată din data de 25.02.2013 atât contestatorul, cât și intimata T. N. M. au fost prezenți, primul și asistat de avocat, a doua doar personal, nefiind reprezentată de avocat.
Tribunalul, în baza art. 281 cod proc. civilă, îndreaptă erorile materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 25.02.2013, în sensul că intimatul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ a fost reprezentat de avocați P. C. R. și R. G., iar nu de consilierul juridic L. A., cum din eroare s-a consemnat, că strigarea cauzei s-a realizat doar de președintele completului de judecată, respectiv judecător M. C. A., iar nu de completul de judecată C. M.-R., C.-Șalar F. L., complet inițial învestit cu soluționarea contestației în anulare, care a fost desființat prin Hotărârea nr. 4/05.02.2013 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Prahova, precum și că intimata T. N. M. a fost prezentă personal, nu și asistată de avocat, asistat de avocat Captariu T. F. fiind doar contestatorul, după care dispune rearanjarea motivelor contestației în anulare, aflate la filele 63-70, care au fost cusute invers, urmând a fi renumerotat dosarul.
Apărătorul contestatorului depune la dosar chitanța nr._(36)/18.02.2013, în cuantum de 10 lei, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de intervenție accesorie formulată de T. N. M..
Tribunalul pune în discuție cererea de intervenție accesorie formulată de T. N. M..
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de T. N. M., având în vedere că aceasta justifică interes, precum și că a figurat ca parte atât la fond, cât și în recurs.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat R. G., având cuvântul, solicită respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de T. N. M., având în vedere că litigiul se află într-o cale extraordinară de atac, respectiv contestație în anulare, o cerere de intervenție putând fi formulată doar până în calea de atac a recursului.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat P. C. R., având cuvântul, arată că cererea de intervenție formulată de T. N. M. a fost respinsă în calea de atac a recursului. Totodată, arată că T. N. M. a fost mandatarul contestatorului, a formulat cerere de intervenție și a figurat în proces.
Tribunalul, analizând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de T. N. M., apreciază că, în raport de disp. art. 317 și următoarele cod proc. civilă, conform cărora contestația în anulare se judecă între părțile care figurează în decizia atacată - și în condițiile în care o cerere similară a fost respinsă chiar prin decizia civilă nr. 1386/17.10.2012, astfel respinge cererea analizată ca fiind inadmisibilă.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat R. G., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a avea posibilitatea de a le depune la dosar, înscrisuri deținute de instituția pe care o reprezintă, respectiv certificate, fișe etc.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită a se indica ce înscrisuri se solicită, iar nu în general, susținerile apărătorul intimatului fiind ambigue.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat P. C. R., având cuvântul, arată că urmează a fi depusă și practică judiciară.
Tribunalul, având în vedere disp. art. 320 alin 1 cod proc. civilă coroborat cu art. 167 alin 1 code proc. civilă, potrivit cărora contestația în anulare se judecă cu de urgență și cu precădere, dosarul nefiind la primul termen de judecată, astfel că intimatul a beneficiat de suficient timp pentru a depune întâmpinare la care să anexeze actele de care înțelege să se folosească în combaterea contestației în anulare, respinge cererea în probațiune ca neconcludentă cauzei, mai ales că la interpelarea instanței apărătorul intimatului nu a fost în măsură a indica aspectele ce se doresc a fi dovedite.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat P. C. R., depune la dosar practică judiciară și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat R. G., având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat și solicită amânarea pronunțării asupra contestației în anulare pentru a depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acesteia.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul în dezbateri, arată că greșelile realizate de Tribunalul Prahova sunt de ordin material și procedural, în sensul că a fost admisă în parte contestația la executare, deci este admisibil în parte, însă modifică în tot sentința atacată, deși se susține art. 281 cod proc. civilă de intimat, însă raportat la modalitatea redactării ca un argument pentru decizia dată de instanța de recurs, instanța nu a fost convinsă de admisibilitatea recursului, astfel că a făcut o greșeală, în sensul că nu se poate obliga la daune cominatorii conform art. 583 pct. 5 cod proc. civilă ca apoi să ajungă la o percepere în sensul că a soluționat contestația la executare prin prisma dreptului execuțional. De asemenea, apreciază că reprezintă o greșeală materială faptul că o cerere depusă la Judecătoria Călărași, cu care nu a fost învestită, respectiv o cerere de suspendare a daunelor cominatorii până la soluționarea definitivă a contestației la executare, a fost interpretată ca o cerere de suspendare și de contestare a daunelor cominatorii și sub expresia că se contestă însăși executarea a judecat un recurs cu care nu a fost învestită, depășind astfel principiul disponibilității. În continuare, arată că cererea de suspendare a executării daunelor cominatorii a fost respinsă de instanța de recurs, deși nu a avut la dosar nici un act în legătură cu dosarul de executare, ci doar o somație de plată, astfel că s-a pronunțată în mod greșit, raportat la lipsa dosarului de executare, ceea ce reprezintă o nouă greșeală, dar și prin neaprecierea somației de plată, anulând actele de executare, ceea ce reprezintă o dispoziție asupra unor lucruri viitoare, ceea ce reprezintă tot o consecință a lipsei dosarului de executare. Totodată, arată că daunele cominatorii s-au acordat prin prisma dreptului material, titlul executoriu nu a fost contestat, astfel că nu mai poate fi modificat în recurs, instanța nefiind învestită cu judecarea contestației la titlu, dar ca instanța purcede la judecarea acestuia, fără a pune în discuția părților acest aspect, deși prin întâmpinarea formulată contestatorul a ridicat excepții cu privire la acest fapt. În ceea ce privește dreptul execuțional, instanța de recurs a fost, de asemenea, într-o eroare, bazându-se pe disp. art. 570 ind. 1 cod proc. civilă, întrucât daunele cominatorii nu puteau fi transformate în daune interese, când obligația de a face este în imposibilitate de executare, ceea ce înseamnă că se transformă daune, care trebuie constatate de o instanță, astfel că pentru aceste motive solicită admiterea contestației în anulare formulată, anularea deciziei civile nr. 1386/17.10.2012 și, rejudecând fondul, respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat P. C. R., având cuvântul în dezbateri, arată că art. 317 alin 1 pct. 2 și 318 alin 1 cod proc. civilă sunt temeiurile de drept ale contestației în anulare, care se referă la greșeli materiale, al căror temei legal este art. 281 și următoarele cod proc. civilă, care putea fi invocat, însă dispozițiile deciziei atacate sunt corect lămurite, în condițiile în care instanța a fost învestită cu o contestație la titlu, recursul fiind declarat împotriva contestației la executare și a actelor de executare, contestatorul fiind cel care a recunoscut că a greșit, formulând chiar o cerere de îndreptare eroare materială, în sensul că a solicitat daune interese, ceea ce reprezintă o modificare a titlului executoriu, astfel că decizia atacată este legală și temeinic motivată, rolul activ al instanței a fost îndeplinit, în condițiile în care în contestația în anulare se motivează că s-au depus tardiv cererile precizatoare, ceea ce nu este real, motivele de recurs au fost pe larg expuse, nu au fost modificate, fiind greșită susținerea că nu poate formula cerere de îndreptare în cadrul contestației în anulare, astfel că solicită respingerea contestației în anulare formulată, motivele acesteia nu sunt întemeiate și legale, orice îndreptare eroare materială se poate formula și soluționa oricând.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, avocat R. G., având cuvântul în dezbateri, arată că sunt depuse la dosar toate actele de executare, care au fost însușite de contestator, acte care corespund cu cele de la executorul judecătoresc, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul în replică, arată că dacă a fost judecată o contestație la titlu căile de atac sunt altele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 29.10.2012, contestatorul T. M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul-recurent S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, să se dispună anularea în parte a deciziei civile nr. 1386/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și rejudecarea recursului ce a făcut obiectul dosarului nr._, numai în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la daunele cominatorii, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și art. 318 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a învederat că, în fapt, prin contestația la executare formulată, debitorul-contestator SP-CTAFL Călărași a solicitat, în principal, respingerea executării silite declanșate în dosarul de executare nr. 248/2011 al B. Asociați „M. și Ș.”, deoarece titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3619/2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ este imposibil de executat. În subsidiar, debitorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea dosarului nr._ și întreruperea curgerii daunelor cominatorii până la soluționarea contestației la executare.
S-a arătat că la solicitarea contestatorului, conform notelor de ședință depuse la dosar la data de 05.05.2011, instanța de executare a pus în vedere debitorului-contestator să formuleze precizări privind obiectul contestației la executare, consemnate în încheierea de ședință din data de 06.05.2011 reluate și în considerentele sentinței civile nr. 2423/21.06.2011 a Judecătoriei Călărași (pagina 4r paragraful 2 din sentință), unde se reține că debitorul contestă executarea silită însăși, și nu un anumit act de executare, motivat de imposibilitatea de executare a. titlului executoriu, fiind mandatarul vânzătorului Consiliul Local al Municipiului Călărași, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.4087/2007. Cu privire la daunele cominatorii, a precizat și s-a reținut în încheiere și în sentință, că solicită în baza art.403 Cod procedură civilă, suspendarea executării lor până la soluționarea contestației la executare, și nu întreruperea lor, cum greșit, a indicat în conținutul contestației, dar și al sentinței.
Prin încheierea pronunțată la data de 27.05.2011, judecătoria a respins: cererea de suspendare a executării silite a daunelor cominatorii până la soluționarea contestației, cererea de suspendare a executării silite solicitată de contestator până la soluționarea dosarului nr._, dar și excepția lipsei calității sale de mandatar a Consiliului Local al Municipiului Călărași, motivele fiind prezentate în cuprinsul încheierii.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 10.06.2011, contestatorul a solicitat să se ia act că înțelege să formuleze și contestație la titlu împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3619/2009 a Judecătoriei Călărași, pus în executare silită în dosarul nr.248/2011 ai B. Asociați „M. și Ș.”, însă cererea de modificare a obiectului contestației solicitată pe calea concluziilor scrise a fost respinsă ca tardiv formulată, în afara termenului prevăzut de art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, conform încheierii din data de 14.06.2011.
Astfel, contestatorul solicită instanței de judecată să constate că debitorul-contestator a cerut anularea întregii executări silite, ca urmare a imposibilității executării obligațiilor stabilite în sarcina sa în titlul executoriu, care în opinia acestuia, trebuie executat de consiliul local, care a fost proprietarul apartamentului, dar și suspendarea executării daunelor cominatorii până la soluționarea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.2423/2011 pronunțată de Judecătoria Călărași a fost respinsă contestația la executare, constatându-se că debitorul-contestator urmărește, prin motivele invocate, reluarea judecății unui titlu irevocabil, ceea ce nu este admisibil în faza de executare silită, sentința putând fi modificată/desființată doar în căile legale de atac. Cu privire la actele de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul nr. 248/2011, s-a reținut că a fost emisă doar somația din data de 12.04.2011, conform dosarului de executare, care a fost atașat în copie certificată la dosarul cauzei, în baza adresei emise de instanță la data de 09.05.2011. Legalitatea somației a fost analizată de judecătorie, care a constatat că nu prezintă vicii de formă și fond.
Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2423/2011 a Judecătoriei Călărași, recurentul a susținut că a formulat la judecătorie o contestație la titlu împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3619/17.11.2009, dar și o contestație împotriva executării silite propriu-zise, prin care a solicitat să se constate imposibilitatea executării titlului de către contestator, invocând ca temei juridic art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat să se constate nulitatea actelor de executare. A mai arătat recurentul că principalul motiv pe care se sprijină contestația sa îl reprezintă calitatea de mandatar al vânzătorului, pe care a avut-o la încheierea contractului nr. 4087/2007, dar și faptul că a solicitat judecătoriei să constate imposibilitatea punerii în executare a titlului executoriu, pe motiv că trebuie executat de vânzătorul Consiliul Local al Municipiului Călărași, iar consecința acestei constatări este reglementată la art. 399 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv anularea actelor de executare silită.
Recurentul a mai invocat că judecătoria a reținut în mod greșit că tinde la rejudecarea unei hotărâri irevocabile, în condițiile în care motivele sale vizează doar imposibilitatea de executare a acesteia, arătând că nu a criticat soluția de respingere a cererii de suspendare a executării silite a daunelor cominatorii, cu atât mai puțin nu se poate reține de tribunal, ca instanță de recurs, așa cum rezultă din considerentele de la pagina 8, paragraful 5, că în mod greșit judecătoria a respins contestația la executare, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere începând cu data de 06.11.2010, motiv pentru care soluția este netemeinică șt nelegală numai pentru acest motiv.
Contestatorul subliniază că motivele de recurs formulate de recurent nu au fost dezvoltate/completate, dovadă că la dosarul de recurs, care a avut mai multe termene de judecată, nu a depus nicio cerere, astfel că limitele investirii instanței sunt cele din cererea de recurs - susținerile contestatorului fiind confirmate și de încheierile de ședință pronunțate de tribunal, cu deosebire de cea din data de 10.10.2012, în care sunt consemnate dezbaterile care au avut loc pe cererea de recurs. Astfel, s-a luat act că părțile apreciază recursul în stare de soluționare, sens în care s-a acordat cuvântul pentru susțineri pe fond, ocazie cu care avocații recurentului au precizat obiectul contestației la executare, în sensul! că se contestă sentința civilă nr.3619/17.11.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași, dar și actele executorului judecătoresc, respectiv procesul verbal întocmit la data de 15.02.2012, pe motiv că daunele cominatorii nu pot fi executate silit, deoarece suma nu este convertită în daune interese printr-o hotărâre pronunțată de o altă instanță, fără să indice și norma de drept substanțial cart îl obligă în acest sens și care nu a fost respectată de judecătorie, ceea ce înseamnă că nu era certă, lichidă și exigibilă, creanța executată.
În aceeași încheiere sunt menționate apărările contestatorului formulate pe cale de excepție, dar și pe fond. Acesta a arătat că motivele de recurs susținute oral în fața instanței se referă la o contestație la titlu, dar care nu a fost analizată de instanța de executare, fiind respinsă ca tardiv formulată cererea, iar instanța de recurs reține în considerentele deciziei că nu a fost formulată o astfel de contestație.
Contestatorul a mai susținut și că recurentul nu a menționat actele de executare ce solicită a fi anulate nici în contestația ia executare și nici în cererea de recurs formulată, fiind indicate verbal după închiderea dezbaterilor, cu ocazia concluziilor formulate pe cererea de recurs, respectiv procesul verbal din data de 15.02.2012, însă nu poate face obiectul analizei o cerere de anulare a acestui act, deoarece este o cerere nouă formulată direct în fața instanței de recurs, iar în situația completării motivelor de recurs, contestatorul a solicitat să se constate că cererea este tardiv formulată.
Contestatorul solicită să se constate că instanța nu s-a pronunțat nici prin încheiere și nici prin dispozitivul deciziei, pe excepțiile ridicate, dar nici nu a pus în discuția părților cererea de intervenție accesorie, fiind dezbătută doar încuviințarea ei în principiu.
Prin decizia civila nr. l386/17.10.2012, Tribunalul Prahova a respins excepția nulității recursului și a admis recursul declarat de recurent împotriva sentinței civile nr. 2423/2011 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care a modificat-o în tot și a procedat la rejudecarea fondului, admițând în parte contestația la executare și a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.248/2011 al B. Asociați M. și Ș. în privința daunelor cominatorii, respingând totodată cererea de intervenție în interesul intimatului formulată de intervenienta Tudoracbe N., deși nu a pus-o în dezbatere, ci doar a încuviințat-o in principiu. De asemenea, urmare a admiterii în parte a contestației, au fost cenzurate cheltuielile de judecată solicitate de recurent prin avocații săi.
În raport de situația de fapt sus expusă, dovedită în baza actelor din dosar, contestatorul a formulat prezenta contestație în anulare, prin care înțelege să critice decizia pronunțată de instanța de recurs numai în ceea ce privește soluția referitoare la daunele cominatorii, pentru următoarele motive:
- Soluția instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale, fiind incident art. 318 Cod procedură civilă.
Referitor la condițiile de admisibilitate, contestatorul solicită să se constate că acestea sunt îndeplinite, în sensul că este vorba de o hotărâre pronunțată de instanța de recurs și că prin această decizie se dezleagă fondul contestației la executare, iar greșelile materiale pe care le invocă nu sunt greșeli de judecată, ci sunt greșeli de ordin procedural, care sunt esențiale și au condus la pronunțarea unei soluții greșite în ceea ce privește daunele cominatorii.
Contestatorul mai solicită constatarea că în partea introductivă a deciziei se reține că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.11.2012, în loc de 10.10.2012, iar amânarea pronunțării a fost stabilită pentru data de 07.11.2012, în loc de 17.10.2012, cum este consemnată la numărul deciziei, fiind vorba de o eroare materială de redactare, dar care nu mai poate fi îndreptată în baza art. 281 Cod procedură civilă, decizia fiind irevocabilă.
a) Referitor la dispozitivul deciziei pronunțată de instanța de recurs, acesta modifică în tot sentința nr. 2423/2011 a Judecătoriei Călărași și se rejudecă fondul contestației.
Greșeala materială, astfel cum susține contestatorul, din punct de vedere procedural este evidentă, deoarece instanța de recurs modifică in tot sentința recurată, dar admite în parte contestația formulată, numai în ceea ce privește daunele cominatorii, Aceasta înseamnă că soluția judecătoriei este legală și temeinică în ceea ce privește respingerea contestației la executare pe motiv că nu se pot executa de contestatorul-debitor obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu pus în executare silită, conform considerentelor reținute de instanța de recurs.
Pe cale de consecință, soluția instanței de recurs este una de modificare în parte a sentinței civile nr.2423/2011 și nu de modificare în tot, cum rezultă din dispozitivul deciziei, fiind evidentă contradicția între considerente și dispozitiv.
b) Referitor la cererea de anulare a actelor de executare privind executarea silită a daunelor cominatorii.
Contestatorul solicită să se constate că această cerere a fost formulată pentru prima dată după închiderea dezbaterilor pe cererea de recurs, situație de fapt rezultată din cuprinsul încheierii tribunalului din data de 10.10.2012, unde avocatul A. R. precizează obiectul contestației la titlu, vizând titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3619/2009, dar și la executare, respectiv anularea actelor de executare întocmite de executorul, respectiv procesul verbal din data de 15.02.2012.
Greșeala materială, esențială din punct de vedere procedural, este aceea că instanța de recurs avea obligația să se pronunțe pe excepțiile pe care le-a ridicat în ședință prin mandatar, consemnate în încheierea din data de 10.10.2012, respectiv inadmisibilitatea cererii, conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, aplicabile situației de fapt, conform art. 316 Cod procedură civilă, pe motiv că este o cerere nouă formulată direct în fața instanței de recurs și care nu are competența materială să analizeze legalitatea unui act de executare, ci numai legalitatea și temeinicia sentinței recurate, dar și tardivitatea cererii de completare a motivelor de recurs, conform art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, dacă se aprecia că este o cerere completatoare.
Așadar, lipsa de rol activ a instanței de recurs, conform art.129 alin.4 C.., care avea obligația să stabilească dacă cererea precizatoarea a obiectului contestației la executare era formulată în termenul legal și în fața instanței competente material sau era o cerere nouă, formulată direct în fața instanței de recurs, mai ales că a investit-o în acest sens, contestatorul consideră că nu este greșeală de judecată, ci una de procedură, care este esențială și a condus la pronunțarea unei soluții nelegale.
c) Referitor la considerentele deciziei civile nr. 1386/2012.
Instanța de recurs a reținut că singurul motiv de recurs invocat de recurent se referă la sentința civilă nr.3619/2009 a Judecătoriei Călărași, care este imposibil de aplicat, motiv pentru care recurentul a solicitat să se constate nulitatea actelor de executare silită, motiv care se circumscrie însă contestației la titlu. Cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la executarea silită a daunelor cominatorii, este un motiv care nu se regăsește în cererea de recurs, deoarece la judecătorie nu a formulat o contestație la executare, pe motiv că daunele cominatorii nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pentru care ar fi necesară, anterior începerii executării, transformarea daunelor cominatorii în daune interese, ci a solicitat doar suspendarea executării silite a daunelor cominatorii până la soluționarea contestației la executare.
Greșeala materială imputabilă instanței de recurs o reprezintă faptul că nu a lămurit motivele de recurs, deși a constatat că cererea de recurs este motivată „succint și lapidar" și în considerente a reținut că a fost formulat un singur motiv de recurs, dar și faptul că s-a pronunțat pe o cerere în anularea actelor de executare silită privind daunele cominatorii, fără să le individualizeze și fără să aibă în vedere că la judecătorie a solicitat doar suspendarea executării lor, și nu anularea.
Mai mult, la pagina 8, paragraful 6 din decizie, instanța de recurs a reținut că, în mod greșit, judecătoria a respins contestația la executare în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea executării daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere începând cu data de 06.11.2010, fără ca tribunalul să observe că o astfel de cerere nu a fost formulată la judecătorie, ci în fața instanței de recurs, astfel că nu s-a putut reține o greșeală materială, procedurală, săvârșiră de prima instanță, care a soluționat cererea de suspendare a executării daunelor cominatorii, ci aceasta a fost săvârșită de tribunal, care nu a observat că nu a fost formulată o cerere de anulare a actelor de executare, ci doar de suspendare a executării silite a daunele cominatorii.
Dacă aprecia că o astfel de cerere a fost formulată în fața judecătoriei, pentru că nu au fost transformate daunele cominatorii în daune interese, atunci, în opinia contestatorului, instanța de recurs avea obligația să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru dezbaterea acestui capăt de cerere și administrare de probe, ocazie cu care se observă că nu erau emise acte de executare la data investirii instanței, primele datând din 2012.
d) Referitor la actele de executare anulate parțial, numai în ceea ce privește executarea daunelor cominatorii.
Contestatorul solicită să se observe că nu sunt individualizate de instanța de recurs în considerente și dispozitiv, fapt ce conduce la imposibilitatea de executare a soluției pronunțate. De asemenea, solicită să se observe că la dosarul cauzei este depus dosarul de executare nr.248/2011, în copie certificată, din care rezultă că nu a fost emisă decât somația din data de 12.04.2011, reținută în sentința recurată, dar și decizia contestată. Nu în ultimul rând, solicită să se observe că la proba cu înscrisuri încuviințată de instanța de recurs, nu au fost depuse de recurent actele de executare, pe care a solicitat să le anuleze tribunalul, dar nici acesta nu a solicitat executorului judecătoresc să le înainteze în copie certificată.
Din punct de vedere procedural, contestatorul dovedește că instanța de recurs a săvârșit o gravă eroare materială, de procedură, atunci când a anulat actele de executare emise în dosarul de executare, în condițiile în care nu avea nici o dovadă că au fost emise astfel de acte, nu a solicitat executorului copiile lor certificate pentru conformitate, ocazie cu care a observat că actele de executare erau emise în anul 2012, iar sentința supusă controlului judecătoresc a fost pronunțată Ia data de 21.06.2011.
De asemenea, dacă tribunalul solicita executorului judecătoresc, chiar și din oficiu, să înainteze dosarul de executare în copie certificată, atunci observa că actele de executare au fost emise după ce a fost respinsă irevocabil cererea contestatorului de suspendare a executării silite, care și-a urmat cursul legal, caz în care debitorul avea interesul să conteste, printr-o altă contestație la executare, actele de executare emise în anul 2012. ulterior pronunțării sentinței recurate, însă nu a făcut-o și nu își poate invoca propria culpă că nu și-a exercitat acest drept
O altă greșeală materială evidentă este aceea că instanța de recurs a reținut că daunele cominatorii nu au nicio legătură cu prejudiciul produs creditorului, ca urmare a neexecutării obligațiilor de către debitor, conform art. 1088 alin. 2 Cod civil, fiind acordate prin sentința civilă nr.3619/2009 în temeiul Codului civil, respectiv în baza art. 1073 cod civil și a constatat că aceste daune cominatorii trebuiau transformate în daune interese compensatorii, fără să indice temeiul juridic care îl obliga pe contestator să procedeze în acest sens. Indirect, tribunalul a reținut că obligațiile din titlul executoriu nu mai pol fi executate în natură, motiv pentru care prejudiciul rezultat din această imposibilitate de executare în natură, se cuantifică într-o sumă de bani cu titlu de daune interese compensatorii, care este acordată pentru a compensa pierderea suferită de creditor, caz în care nici nu mai poate pretinde executarea în natură a obligațiilor din titlul executoriu. Or, soluția este contrară considerentelor reținute de instanța de recurs la paginile 6 și 7 din decizie, când tribunalul a avut în vedere daunele interese moratorii, care se acordă pentru executarea cu întârziere a obligațiilor din titlul executoriu.
Dispozitivul nu poate fi pus în aplicare pentru că există contradicție între soluția pronunțată și considerentele reținute, mai ales că motivarea în drept a deciziei lipsește cu desăvârșire.
În concluzie, contestatorul susține și dovedește că instanța de recurs nu putea să se pronunțe direct pe legalitatea unor acte de executare, pe care nu le-a înaintat la dosar executorul judecătoresc și care nu au fost contestate la judecătorie, dar care nici nu au fost depuse la dosar la termenul de administrare a probelor, mai ales că în încheierea tribunalului din data de 25.01.2012 se consemnează că recurentul nu are alte înscrisuri de depus, ci tribunalul trebuia să constate numai dacă hotărârea pronunțată era temeinică și legală, în raport de probele administrate la fond și în recurs.
- Plecând de la această greșeală materială gravă, contestatorul solicită să se observe că sunt incidente și dispozițiile art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă
Instanța de recurs a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, atunci când s-a pronunțat pe anularea actelor de executare emise în dosarul nr. 248/2011 în ceea ce privește executarea daunelor cominatorii, deoarece competența în primă instanță, aparține instanței de executare, respectiv Judecătoriei Călărași, conform art. 399 alin. l Cod procedură civilă și art.400 alin. l Cod procedură civilă.
Astfel, contestatorul solicită să se observe că instanța de recurs, deși a reținut în considerentele deciziei că a fost emisă doar somația din data de 12.04.2011, în mod nelegal, a anulat actele de executare silită a daunelor cominatorii, care au fost emise în anul 2012. caz în care competența de a analiza în primă instanță legalitatea actelor de executare aparține exclusiv judecătoriei, instanța de recurs având competența limitată la exercitarea controlului judecătoresc a hotărârii pronunțată de aceasta.
Contradicția între considerente, unde tribunalul s-a referit la această somație și dispozitiv, unde s-a referit indirect la toate actele de executare, dar nu le-a indicat, este evidentă, caz în care sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. l pct.2 Cod procedură civilă, deoarece numai pe calea contestației în anulare se poate îndrepta ceea ce în mod greșit a dispus instanța de recurs, care putea să analizeze și, eventual, să anuleze doar somația din data de 12.04.2011, nu și actele emise în anul 2012, după pronunțarea sentinței civile nr. 2423/21.06.2011.
În concluzie, contestatorul solicită să se constate că aceste erori materiale, esențiale, nu sunt de judecată, deoarece nu țin de aprecierea probelor administrate în cauză, dar nici nu se referă la convingerea instanței de recurs formată pe parcursul cercetării judecătorești în recurs, în baza probelor administrate și susținerilor părților, ci țin exclusiv de nerespectarea dispozițiilor procedurale care reglementează judecata în calea de atac a recursului.
Pentru motivele arătate, contestatorul solicită să se constate ca admisibilă contestația în anulare formulată, să se dispună anularea parțială a deciziei nr. 1386/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, numai în ceea ce privește soluția de anulare parțială a actelor de executare emise în dosarul nr. 248/2011 al B. Asociați M. și Ș. privind executarea silită a daunelor cominatorii și să se procedeze la rejudecarea recursului pe acest aspect, sens în care solicită respingerea lui pentru următoarele considerente:
Referitor la precizarea obiectului contestației, așa cum s-a consemnat în încheierea tribunalului din data de 10.10.2012.
- Contestatorul solicită să se înlăture precizările formulate de recurent prin avocat, pe de o parte, pentru că orice cerere precizatoare/modificatoare se formulează înainte de includerea dezbaterilor, iar pe de altă parte, pentru că precizarea obiectului contestației, în sensul completării/ modificării lui, se face în termenul stipulat de art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, în fața instanței competente material să judece contestația.
În susținerea apărărilor contestatorului formulate pe acest aspect, așa cum s-a consemnat și în încheierea din data de 10.10.2012, acesta solicită să se observe că este inadmisibilă cererea recurentului, deoarece potrivit art. 294 alin. l Cod procedură civilă, aplicabil în speță conform art. 316 Cod procedură civilă, în recurs nu se poate modifica obiectul cererii de chemare în judecată, dar nici nu se pot formula cereri noi.
Precizarea recurentului prin avocat, în sensul că obiectul contestației îl reprezintă sentința civilă nr. 3619/2009 a Judecătoriei Călărași, investită cu formulă executorie și pentru care s-a încuviințat executarea silită la data de 07.04.2011, este de fapt o modificare a obiectului contestației la executare, ceea ce nu este admisibil, pe de o parte, pentru că, potrivit art. 400 alin. 2 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 402 alin. 3 Cod procedură civilă, contestația la titlu se adresează instanței care a pronunțat hotărârea și este supusă acelorași căi de atac, respectiv apelul și recursul, care au fost exercitate de contestator împotriva sentinței civile nr. 3619/2009, astfel că instanța de recurs nu poate lua act de precizările formulate.
Pe de altă parte, pentru că recurentul nu a înțeles să critice în recurs și soluția de respingere ca tardiv formulată a cererii sale, prin care solicita judecătoriei să ia act că înțelege să formuleze contestație la titlu împotriva titlului executoriu, reținând în considerentele sentinței că o astfel de modificare a fost provocată de considerentele reținute în încheierea pronunțată la data de 27.05.2011.
- Referitor la cererea recurentului, prin care solicită anularea procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 15.02.20.12, contestatorul solicită să se constatate că este o cerere nouă, care nu este admisibilă, conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, aplicabil în speță, conform art.316 Cod procedură civilă.
Astfel, contestatorul solicită să se observe că la judecătorie a precizat obiectul contestației, în sensul că înțelege să conteste întreaga executare silită și un anumit act de executare, solicitând mutarea întregii executări silite, pe motiv că este imposibil de aplicat titlul executoriu, dar și suspendarea executării silite a daunelor cominatorii, până se soluționează contestația la executare, investind judecătoria să stabilească cine trebuie să îndeplinească obligațiile din titlu și să plătească daunele cominatorii.
Așadar, în fața judecătoriei nu a fost solicitată niciodată anularea actelor de executare privind executarea silită a daunelor cominatorii pe motiv că nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci trebuia să fie transformate în daune interese, după dovedirea unui eventual prejudiciu suferit efectiv de creditor, astfel că solicită să se observe că este o cerere nouă formulată în recurs, iar tribunalul nu este competent material să se pronunțe pe o cerere ce cade în competența instanței de executate, care putea fi investită cu o astfel de contestație.
Referitor la procesul verbal din data de 15.02.2012, contestatorul solicită să se observe că nu este un act de executare, în sensul celor indicate la art. 399 alin. l Cod procedură civilă, ci este un titlu executoriu întocmit în baza art. 3712 Cod procedură civilă, fiind cuantificată suma datorată în baza titlului executoriu, pe perioada scursă în intervalul de timp stabilit între data când trebuia executat titlul și până la cererea contestatorului de declanșare a executării silite prin poprire, formulată abia în anul 2012, sens în care depune înscrisuri.
De asemenea, contestatorul solicită să se observe că executarea silită prin poprire a fost declanșată în anul 2012, adresa de înființare a popririi fiind emisă după întocmirea procesului-verbal din data de 15.02.2012, caz în care nici nu putea fi investită judecătoria în dosarul nr._ cu o cerere de anulare a actelor de executare a daunelor cominatorii prin poprire, cu precizarea că nu a făcut-o nici până în prezent, caz în care nici instanța de recurs nu putea să se considere legal investită cu o cerere în anulare, căci nu era competentă material să o analizeze.
Mai mult, poprirea este reglementată la art. 452 Cod procedură civilă și următoarele, temei juridic care nu a fost invocat nici măcar în recurs.
În concluzie, contestatorul solicită să se constate că recursul nu este întemeiat, deoarece debitorul nu a contestat, în termen legal, la instanța de executare, titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal din data de 15.02.2012, dar nici poprirea înființată ulterior în baza lui pentru executarea daunelor cominatorii, care este în ființă și în prezent, astfel că actele de executare sunt emise legal, deoarece actele de executare a daunelor cominatorii sunt reprezentate de adresele de înființare a popririi și procesul-verbal de eliberare a sumei, întocmit de executorul judecătoresc la data de 29.05.2012, care a fost contestat în dosarul nr._, contestația la executare fiind respinsă definitiv.
În dovedirea contestației în anulare, contestatorul solicită atașarea dosarului nr._, dar și proba cu înscrisuri, pe care le va administra la termenul stabilit de instanța de judecată, după comunicarea motivelor către intimatul recurent și intervenientul accesoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale indicate în contestația formulată.
Contestația în anulare formulată a fost înregietrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 29.10.2012.
Intimata T. N. a formulat cerere de intervenție în interesul contestatorului T. M., prin care a solicitat, în baza art.52 alin. l Cod procedură civilă, încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul contestatorului pe motiv că are interes să intervină în prezenta contestație în anulare, deoarece instanța de recurs nu a pus în discuția părților cererea sa de intervenție în interesul intimatului ce a făcut obiectul dosarului nr._, însă a respins-o nelegal prin decizia nr.1386/17.10.2012, solicitând a se constata din încheierea din data de 10.10.2012, că tribunalul doar a încuviințat cererea de intervenție accesorie în interesul intimatului, însă nu a pus-o în dezbaterea părților cu ocazia concluziilor pe recursul soluționat prin decizia sus arătată, fiind încălcat principiul contradictorialității în procesul civil. Consideră că instanța de recurs în mod nelegal a respins cererea sa de intervenție în interesul intimatului, în condițiile în care din încheierea din data de 10.10.2012 rezultă că a fost pusă în dezbaterea părților, mai ales că a fost încuviințată în principiu și trebuia admisă în parte, în ceea ce privește soluția pronunțată pe contestația la executare formulată de contestatorul-recurent.
Referitor !a contestația în anulare formulată de contestatorul-intimat T. M., solicită a fi admisă, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, așa cum au fost prezentate în cererea depusă la dosar, urmând să se anuleze în parte decizia nr.1386/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dos.nr._ numai în ceea ce privește executarea silită a daunelor cominatorii, să se rejudece recursul și să fie respins.
S-a mai arătat prin cererea menționată că prin contestația în anulare au fost invocate exclusiv greșeli materiale, esențiale, care sunt greșeli procedurale și nu greșeli de judecată care țin aprecierea probelor, în baza cărora instanța de recurs și-a format convingerea – intervenienta reluând în sinteză motivele contestației în anulare formulate de contestator.
Intervenienta a mai menționat că in considerentele reținute cu privire la acest daune cominatorii, tribunalul s-a considerat legal investit de această cerere precizatoare formulată la data de 10.10.2012, împărtășind și punctul de vedere exprimat, în sensul că nu putea fi pornită executarea silită decât dacă erau transformate în daune interese compensatorii, însă și-a depășit limitele investirii, în sensul că recurentul a solicitat anularea procesului verbal din data de 15.02.2012, iar Tribunalul a anulat în parte toate actele de executare silită, deși unele dintre ele au făcut obiectul analizai în alte dosare, însă recurentul a ascuns acest fapt, iar dacă Tribunalul solicita actele executorului, nu încălca dreptul la apărare al intimatului și acesta ar fi putut depune în combaterea acestei precizări hotarârile judecătorești prin care recurentul a fost amendat în baza art. 580 indice 3 cpc.
Tribunalul, analizând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de T. N. M., a apreciat că, în raport de disp. art. 317 și următoarele cod proc. civilă, conform cărora contestația în anulare se judecă între părțile care figurează în decizia atacată - și în condițiile în care o cerere similară a fost respinsă chiar prin decizia civilă nr. 1386/17.10.2012, a respins cererea astfel formulată ca fiind inadmisibilă.
Intimatul S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anularea deciziei civile nr. 1386/2012 pronunțată de Tribunal Prahova, în dosarul nr._, considerând că cererea formulată de către contestator este netemeinică și nu se încadrează în niciunul din textele de lege menționate, nici în dispozițiile art. 317 alin. 2 și art. 318 Cod procedură civilă.
În argumentarea solicitării sale, a susținut intimatul că niciun text de lege din Codul de procedura civilă nu îi poate interzice îndreptarea de eroare materială, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 281 alin. l Cod procedură civilă, orice eroare materială poate fi îndreptată și din oficiu de către instanță sau la cerere.
Examinând contestația în anulare dedusă spre soluționare, tribunalul apreciază că este neîntemeiată, conform considerentelor ce urmează a fi arătate.
Contestatorul a formulat prezenta contestație în anulare, prin care a
înțeles să critice decizia pronunțată de instanța de recurs numai în ceea ce privește soluția referitoare la daunele cominatorii, apreciind că aceasta este rezultatul unor greșeli materiale, fiind incident art. 318 Cod procedură civilă.
Greșeala materială, în înțelesul art. 318 c.pr.civ., poate consta în erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, iar fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv – pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată.
În speță, deși contestatorul precizează că aspectele invocate „nu sunt greșeli de judecată, ci greșeli de ordin procedural esențiale’”, în realitate, ele nu au caracterul pe care contestatorul încearcă să li-l confere.
Astfel, încercând să sintetizeze, pe cât posibil, motivele laborioase ale prezentei contestații în anulare, tribunalul constată, pe de o parte, că principala nemulțumire a contestatorului, din care derivă majoritatea celorlalte critici formulate, rezidă din susținerea că cererea de anulare a actelor de executare privind executarea daunelor cominatorii ar fi fost formulată pentru prima dată „după închiderea dezbaterilor pe cererea de recurs” - de unde ar rezulta o . greșeli materiale ale instanței privind competența instanței, limitele investirii sale, tardivitatea formulării respectivei cereri, modalitatea de soluționare a acesteia.
Analizând însă contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cărărași, se constată că prin aceasta s-a solicitat “respingerea executării pentru motivele invocate de creditor ca fiind imposibil de realizat de către debitor”, iar în subsidiar suspendarea executării, precum și “respingerea executării asupra capătului de cerere referitor la daune cominatorii, respectiv întreruperea curgerii acestora până la soluționarea contestației”.
Dincolo însă de deficiențele de redactare ale cererii de chemare în judecată, instanța trebuie să interpreteze solicitările părților după înțelesul care rezultă din formularea acesteia – astfel încât, dacă primul motiv al contestației a fost interpretat (fără critici din partea intimatului) ca fiind o cerere de anulare a executării pentru imposibilitatea de executare a titlului executoriu, cel de al doilea capăt de cerere a fost interpretat ca o cerere de anulare a executării privind daunele cominatorii și, respectiv, de suspendare a acestora până la soluționarea contestației la executare – interpretare ce apare ca justificată și în raport de solicitarea finală din concluziile contestației la executare inițiale, în care contestatoarea-intimată solicită și „analizarea temeiniciei daunelor cominatorii”.
În aceste condiții pronunțarea de către tribunal, prin decizia contestată, asupra acestui capăt de cerere, în condițiile în care a apreciat că instanța de fond nu a făcut-o în mod legal și temeinic – nu reprezintă în niciun caz o greșeală materială în sensul prev. art. 318 c.pr.civ.
În ce privește faptul că în fața Judecătoriei nu s-ar fi solicitat niciodată anularea actelor de executare privind executarea silită a daunelor cominatorii “pe motiv că nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci trebuia să fie transformate în daune interese” și că instanța de recurs trebuia să înlăture precizările formulate de recurent prin avocat în acest sens, precum și faptul că instanța de recurs nu a precizat temeiul de drept al acestei motivări a admiterii contestației în privința daunelor cominatorii – nici acestea nu reprezintă greșeli materiale în sensul art. 318 c.pr.civ., având în vedere, pe de o parte, disp. art. 3041 c.pr.civ., care prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele – iar pe de altă parte, motivarea instanței de recurs asupra capătului de cerere privind daunele cominatorii se întemeiază pe doctrina și jurisprudența consacrată în materie, precum și pe Decizia nr. XX/12.12.2006 a ICCJ, care a stabilit cu certitudine ca exista posibilitatea executării pe cale silita a hotărârii privind acordarea daunelor cominatorii numai in cazul celor compensatorii, dovedite ulterior in fata instanței de judecata cu ocazia transformării acestora in daune compensatorii.
Referitor la celelalte aspecte invocate de contestatorul-intimat în prezenta contestație în anulare, acestea fie exced precizării sale inițiale în sensul că înțelege să conteste soluția pronunțată de instanța de recurs numai în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la daunele cominatorii, fie reprezintă simple erori materiale în înțelesul art. 281 c.pr.civ, ca, de pildă, cea privind consemnarea datei când sau avut loc dezbaterile și când s-a amânat pronunțarea în cauză, fie reprezintă eventuale greșeli de judecată ce nu pot fac obiectul contestației în anulare.
Prin urmare, nu se poate reține incidența motivelor de contestație invocate, astfel că, având în vedere considerentele arătate, Tribunalul va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va obliga contestatorul T. M. să plătească intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași suma de 2050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar, prin reducerea la jumătate a acestui onorariu, în temeiul art. 274 alin. 3 c.pr.civ. și având în vedere valoarea pricinii și munca îndeplinită de apărători.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul T. M., cu domiciliul ales în Călărași, .. 55, jud. Călărași (la familia T. N.), împotriva deciziei civile nr. 1386/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV, cu sediul în Călărași, ., nr. 4, .. 4, jud. Călărași, și T. N. M., domiciliată în Călărași, ., ., ., jud. Călărași, ca fiind neîntemeiată.
Obligă contestatorul să plătească intimatului S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV CĂLĂRAȘI suma de 2.050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, prin reducerea la jumătate a onorariului de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P.-A. A. Ș. O. C. M. C. A.
Fiind în CO, semnează Fiind în CO, semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
N. L. E.
Fiind în CO, semnează
P. grefier
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. / Tehnored. MCA
2 ex./31.07.2013
d.r. nr._ Tribunalul Prahova
j.r. L. A. M., E. C. D., B. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 115/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 258/2013. Tribunalul... → |
|---|
