Contestaţie la executare. Decizia nr. 258/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 30690/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.258
Ședința publică din data de 11.02.2013
Președinte: C. A. M.
Judecători: N. C.
C. D. E.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentele-intimate M. C., cu domiciliul în comuna Blejoi, ., județul Prahova și I. M., cu domiciliul în Ploiești, . nr. 190 ., ., împotriva Sentinței civile nr. 4996/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator C. S., cu domiciliul în comuna Blejoi, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele-intimate I. M. personal și asistată de avocat M. C. care o reprezintă și pe M. C., precum și intimatul-contestator reprezentat de avocat S. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa dovezii de achitare de către recurentele-intimate a taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și a timbrului judiciar în valoare de 1,50 lei și că la data de 08.02.2013 intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare, după care,
Apărătorul recurentelor-intimate depune la dosar, în original, împuternicire avocațială, precum și dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei, conform chitanței . nr._/21.01.2013 și timbrul judiciar în valoare de 1,50 lei.
Apărătorul intimatului-contestator depune la dosar, în original, împuternicire avocațială.
Părțile, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentelor-intimate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, iar pe fond, să se respingă contestația ca neîntemeiată. Astfel, arată că în mod greșit a susținut instanța de fond că între actele de executare ar fi trecut mai mult de 6 luni, întrucât s-a raportat la înștiințarea din data de 13.04.2011, susținând, totodată, că următorul act de executare a fost la data de 13.01.2012 și ca urmare, a constat că a intervenit perimarea executării silite. Arată că situația este alta, conform motivelor formulate. Astfel, precizează că primul act de executare este procesul-verbal încheiat la data de 09.12.2011, iar ulterior, la data de 13.12.2011 și nu la data de 13.04.2011, când s-a emis adresa formulată în baza disp. art. 398 Cod procedură civilă. Precizează că, ulterior, la data de 13.01.2012 s-a întocmit somația către contestator, procedura de citare fiind îndeplinită la data de 17.01.2012, astfel că, în realitate, între data înștiințării și data emiterii somației a trecut o lună și nu 6 luni cum a reținut instanța. Solicită admiterea recursului. Precizează că solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-contestator, având cuvântul solicită respingerea recursului promovat de recurentele-intimate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Astfel, având în vedere jurisprudența și doctrina în procedura de executare silită, privind momentul depunerii cererii de executare silită, consideră că instanța de fond a apreciat corect că 13.04.2011 este data când a fost declanșată executarea silită și că, în ceea ce privește încuviințarea privind executarea silită, este data de 20.05.2011. Precizează că și dacă s-ar lua această dată ca fiind primul act de executare care s-a făcut, tot ar fi termenul de 6 luni împlinit. În ceea ce privește acest proces-verbal din data de 09.12.2011, arată că nu reprezintă un act de urmărire. Arată că următorul act de urmărire, astfel cum a apreciat instanța, este la data de 13.01.2012. Solicită respingerea recursului promovat. Precizează că solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentelor-intimate, având cuvântul, arată că la 13.04.2011 nu s-a întocmit niciun act de urmărire, astfel că instanța a fost în totală eroare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ contestatorul C. S. în contradictoriu cu intimații M. C. și I. M. a formulat contestație la executare împotriva executării silite a sentinței civile nr. 7963 din 01.10.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitiva și irevocabila prin Decizia nr. 910 din 14.10.2008 a Curții de Apel Ploiești, investită cu formulă executorie de către creditoarele-pârâte si a cârei executare a fost încuviințată prin încheierea Judecătoriei Ploiești din 20.05.2011, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se admită în principal, excepția lipsei calității procesuale active in cadrul procedurii de executare silita a creditoarelor-parate M. C. și loniță M., acestea neavând calitatea de creditoare ale debitorului C. S., excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita a dreptului de creanță, prin împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, aplicabil drepturilor subiective civile de creanța si in subsidiar sa se constate perimarea de drept a executării silite.
În motivarea contestației s-a arătat că începând cu anul 2006 pe rolul Judecătoriei Ploiești a fost promovată în dosarul 7440/2006, acțiunea având ca obiect partajul succesoral de pe urma defunctei T. S., acțiune ce a avut in calitate de reclamanta pe I. F., iar in calitate de pâți pe C. L., C. D., M. L., M. E., C. E. și C. E. (mama debitorului-reclamant C. S.).
La data de 01.10.2007 Judecătoria Ploiești, in dosarul mai sus menționat, a pronunțat sentința civilă nr. 7963/ 01.10.2007, prin care pârâtei C. E. (decedata la data de 06.04.2007) îi revine în deplină proprietate lotul nr. 1 și totodată este obligată la plata sumei de 43.597,77 lei cu titlu de sulta către reclamanții M. C., I. G., I. M. și S. L. (introduși în proces după decesul reclamantei I. F., în timpul dosarului de fond).
Sentința civila nr. 7963/ 01.10.2007 a fost atacata cu apel de către apelantul-parat C. S. în contradictoriu cu intimatul-reclamant Săpunarescu-E. M.-S., pronunțându-se de către Tribunalul Prahova, decizia civila nr. 369 din 19.06.2008.
Calitatea procesuala activa a intimatului-reclamant Săpunarescu-E. M. S. a fost dobândită de acesta prin contractul de vânzare-cumpărare drepturi litigioase încheiat în formă autentică la data de 28.02.2008 și autentificat de BNP N. A. la nr. 878/ 28.02.2008, contract încheiat de acesta cu I. M., M. C., S. L. și I. G. în calitate de reclamanți introduși în cauza după decesul reclamantei I. F..
Ulterior sentința civila 7963/ 01.10.2007 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 910 din 14.10.2008 a Curții de Apel Ploiești, în urma căreia s-a admis recursul declarat de recurentul-parat C. S. împotriva intimaților, printre aceștia figurând și Sapunarescu-E. M. S..
Pe cale de consecință numitele M. C. și I. M., deși figurează în sentința civilă nr. 7963 din 01.10.2007, investita cu formula executorie, ca și reclamante în favoarea cărora ar fi trebuit plătită sulta în cuantum de 43.597,77 lei, acestea și-au pierdut calitatea procesuală activă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare drepturi litigioase cu numitul Săpunarescu-E. M. S., acesta luându-le locul în proces încă din faza apelului, iar ca rezultat toate drepturile și obligațiile conferite de sentința civilă 7963 s-au transmis asupra acestuia, el fiind singurul în măsură de a cere executarea silită a creanței reprezentând sulta în cuantum de 43.597,77 lei, izvorâtă din sentința civilă rămasa definitivă și irevocabilă la data de 14.10.2008.
S-a solicitat să se constate ca dreptul de a cere executarea creanței este prescris prin împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, astfel cum a fost el statuat de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/ 1958, astfel că în opinia contestatorilor executarea silita a creanței reprezentând sulta nu mai poate fi cerută la acest moment.
În subsidiar, conform disp. art. 389 C.pr.civ s-a solicitat să se constate perimarea de drept a executării silite având în vedere faptul că, chiar din cuprinsul înștiințării emise de executorul judecătoresc rezultă faptul că încheierea de încuviințare a executării silite a fost dată la 20.05.2011, în momentul de față termenul de 6 luni pentru îndeplinirea oricărui act de executare fiind cu mult depășit, înștiințarea privind executarea silită primind-o abia în data de 13.12.2011.
În susținerea contestație s-au depus înscrisuri.
În drept s-au invocat disp. art. 389, 399 – 404 C.pr.civ.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constate ca cererea formulata de contestatorul C. S. si care face obiectul prezentului dosar este neîntemeiata.
In primul rând s-a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual active a creditoarelor-intimate in cadrul procedurii de executare.
S-a susținut de către contestator ca M. C. și I. M. și-au pierdut calitatea de creditoare în litigiul soluționat prin sentința civilă nr.7963/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr.878/28.02.2008 de Biroul Notarului Public N. A..
Este real că prin acest contract numiții I. M., M. C., S. L. și I. G. au vândut către Săpunarescu-E. M. S. toate drepturile rezultate din litigiul care face obiect al dosarului nr. 7774/2006 al Judecătoriei Ploiești și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7963/01.10.2007.
După rămânerea irevocabila a hotărârii prin decizia civila nr. 910/14.10.2008 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești in dosarul nr._, la data de 7 decembrie 2010 s-a încheiat contractul de cesiune de creanța autentificat sub nr.3615/2010 de Biroul Notarului Public N. A., intre Săpunarescu-E. M. S. in calitate de cedent și I. M. si M. C., în calitate de cesionari.
Obiectul contractului îl constituie cedarea de către cedent în favoarea cesionarilor, în cote egale de 1/2 fiecăruia, a dreptului de creanță deținut de cedent împotriva debitorilor: C. E. - in suma de 43.597,77 lei; M. E., C. E. - in suma de_,21 lei; C. L., C. D. si M. L. - in suma de_,21 lei, reprezentând sulta conform sentinței civile nr.7963/2007 pronunțata de Judecătoria Ploiești.
Rezulta, așadar, că cele doua intimate au calitate de creditoare ale contestatorului C. S. ca și moștenitor al defunctei C. E., calitate redobândită prin contractul de cesiune.
Împrejurarea este confirmată și prin încheierea din ședință din Camera de Consiliu din data de 20.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.7963/01.10.2007 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Ploiești la cererea creditoarelor loniță M. și M. C..
În al doilea rând, s-a solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune invocata de contestator.
Astfel, s-a susținut de către acesta ca dreptul de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu mai sus invocat în ceea ce privește sulta, s-a prescris prin împlinirea termenului prevăzut de disp. art.3 alin.l din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit textului de lege mai sus amintit, dreptul de a cere și obține executarea silită în temeiul oricărui titlul executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Sentința civilă nr.7963/2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești a rămas definitivă prin decizia nr.369/19.06.2008 a Tribunalului Prahova prin care s-a respins apelul declarat de C. S. și, irevocabilă prin decizia nr.910/14.10.2008 a Curții de Apel Ploiești.
Potrivit art.405 al.2 Cod pr.civ., termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Dreptul de a cere executare silita s-a născut la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlu executoriu întrucât recursul a fost formulat numai sub aspectul cheltuielilor de judecată, în timp ce fondul a intrat sub puterea lucrului judecat prin respingerea apelului.
Cererea de executare silită s-a înregistrat de către creditoare la executorul judecătoresc D. M. la data de 05.05.2011, deci la mai puțin de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlu executoriu prin decizia nr.369/19.06.2008 pronunțata de Tribunalul Prahova.
Cum în speță, cererea de executare silită a fost formulată în termenul de 3 ani, rezultă evident că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se invoca prescripția dreptului de a obține executarea silită ca sancțiune procesuală pentru creditor.
Intimații au solicitat cheltuieli de judecată.
În susținerea întâmpinării s-au depus înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile de la dosar fiind atașat si dosarul de executare silita nr. 203/M/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc D. M..
Prin sentința civilă nr. 4996 din 30.03.2012, Judecătoria Ploiești a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, a fost admisă în parte contestația la executare și s-a constatat perimarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 203/M/2011 al B. D. M. și desființată executarea silită efectuată în cadrul dosarului execuțional. Au fost obligați în solidar intimații să plătească contestatorului cheltuielile de judecată în sumă de 194 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că Contestația la executare reprezintă o procedură specială instituită de legiuitor exclusiv pentru a disciplina activitatea de executarea silită, astfel că prin promovarea unei astfel de acțiuni, contestatorul poate formula numai motive care vizează legalitatea măsurilor de executare.
Instanța de fond a reținut că s-au invocat motive de nelegalitate a actelor de executare, contestatorii invocând faptul că termenul de prescripție a executării silite s-a împlinit, precum și că a intervenit perimarea executării silite iar intimații nu mai au calitatea de creditori.
Contestatoarea solicita sa se constatate ca dreptul de a cere executarea creanței este prescris prin împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, astfel cum este statuat in art. 3 alin. 1 din Decretul 167/ 1958.
Potrivit textului de lege mai sus amintit, dreptul de a cere si obține executarea silita in temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Sentința civilă nr.7963/2007 pronunțata de Judecătoria Ploiești a rămas definitivă prin decizia nr.369/19.06.2008 a Tribunalului Prahova prin care s-a respins apelul declarat de C. S. și irevocabilă prin decizia nr.910/14.10.2008 a Curții de Apel Ploiești.
Potrivit art.405 alin.2 Cod pr.civ., termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Dreptul de a cere executare silită s-a născut la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlu executoriu (data pronunțării deciziei de către instanța de apel) întrucât recursul a fost formulat numai sub aspectul cheltuielilor de judecata, în timp ce fondul a intrat sub puterea lucrului judecat prin respingerea apelului.
Din dosarul de executare depus în cauză rezultă că cererea de executare silită s-a înregistrat de către creditoare la executorul judecătoresc D. M. la data de 05.05.2011, prin urmare la mai puțin de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Având în vedere că în cauza de față cererea de executare silită a fost formulată în termenul de 3 ani, rezultă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită (sancțiune procesuală a creditorului nediligent), instanța de fond a respins excepția invocată de contestatori ca fiind neîntemeiată.
Referitor la lipsa calității de creditor a intimatelor invocată de contestator, instanța de fond a reținut că titlul executoriu în baza căruia a fost declanșată executarea silita este reprezentat de sentința civila nr. 7963/ 01.10.2007 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 7440/ 2006, acțiunea având ca obiect partajul succesoral de pe urma defunctei T. S., acțiune ce a avut în calitate de reclamantă pe I. F., iar în calitate de parați pe C. L., C. D., M. L., M. E., C. E. si C. E. (autoarea debitorului-contestator C. S.). Prin sentința civilă evocată anterior -f.14, a fost admisa acțiunea promovata de reclamanta I. F. si continuata de moștenitorii acesteia M. C., I. G., I. M. și S. L., iar pârâtei C. E. (decedata la data de 06.04.2007) i s-a atribuit deplina proprietate lotul nr. 1 fiind obligată la plata sumei de 43.597,77 lei cu titlu de sultă către reclamanții M. C., I. G., I. M. si S. L..
Sentința civila nr. 7963/ 01.10.2007 a fost apelata de către apelantul-parat C. S. (moștenitor al numitei C. E.) in contradictoriu cu intimatul-reclamant Sapunarescu-E. M.-S., pronuntandu-se de către Tribunalul Prahova, decizia civila nr. 369 din 19.06.2008, prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-parat C. S., sentința civilă rămânând definitivă la aceasta data.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 878/ 28.02.2008 încheiat in forma autentica la data de 28.02.2008-filele 23-24 si autentificat de BNP N. A., încheiat intre Săpunarescu-E. M.-S. si I. M., M. C., S. L. si lordache G. (moștenitorii reclamantei I. F.), intimatul-reclamant Sapunarescu-E. M. S. a dobândit calitate procesuala-pasiva, fiind introdus in cauza in calitate de cesionar de drepturi litigioase-f.11.
Așadar, este real ca prin acest contract numiții I. M., M. C., S. L. si I. G. au vândut către Sapunarescu-E. M. S. toate drepturile rezultate din litigiul care face obiect al dosarului nr. 7774/2006 al Judecătoriei Ploiești si in care s-a pronunțat sentința civila nr. 7963/01.10.2007.
Cu toate acestea, după rămânerea irevocabila a sentinței civile 7963/01.10.2007 prin decizia civila nr. 910/14.10.2008 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești in dosarul nr._, la data de 7 decembrie 2010 s-a încheiat contractul de cesiune de creanța autentificat sub nr. 3615/2010 de Biroul Notarului Public N. A.-fila 50, intre Sapunarescu-E. M. S. in calitate de cedent si I. M. si M. C., in calitate de cesionari.
Din cuprinsul contractul de cesiune de creanța autentificat sub nr. 3615/2010 de Biroul Notarului Public N. A.-fila 50, rezulta ca obiectul acestuia il constituie cedarea de către cedent in favoarea cesionarilor, in cote egale de 1/2 fiecăruia, a dreptului de creanța deținut de cedent împotriva debitorilor: C. E. - in suma de 43.597,77 lei; M. E., C. E. - in suma de_,21 lei; C. L., C. D. si M. L. - in suma de_,21 lei, reprezentând sulta conform sentinței civile nr.7963/2007 pronunțata de Judecătoria Ploiești.
Rezultă, așadar, că cele doua intimate au calitate de creditoare ale contestatorului C. S. ca și moștenitor al defunctei C. E., calitate redobândita prin contractul de cesiune.
A reținut instanța de fond că, această împrejurare este confirmată și prin încheierea din Ședință din Camera de Consiliu din data de 20.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești – fila 47-48 prin care s-a încuviințat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr.7963/01.10.2007 pronunțata in dosarul nr._ de Judecătoria Ploiești la cererea creditoarelor I. M. si M. C..
Cererea contestatorilor de a se consta perimarea de drept a executării silite, este neîntemeiată, a reținut instanța de fond.
Din actele de executare întocmite in dosarul de executare nr. 203/M/2011 al B. D. M. depuse la dosarul cauzei rezulta ca la data de 20.05.2011 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr.7963/01.10.2007 prin încheierea din Ședința din Camera de Consiliu din data de 20.05.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești – fila 47-48 iar la data de 09.12.2011, s-a întocmit procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare de către B. D. M..
Totodată, la data de 13.04.2011, executorul judecătoresc a emis înștiințarea moștenitorilor defunctei C. E., aceștia fiind notificați la ultimul domiciliu al defunctei potrivit dovezii de comunicare prin afișare aflată la dosarul cauzei.
La data de 13.01.2012, executorul judecătoresc a emis somația de executare pe numele lui C. S., în calitatea sa de moștenitor al defunctei C. E., comunicata prin afișare la data de 13.01.2012.
Ultimul act efectuat in vederea executării silite a fost înștiințarea moștenitorilor defunctei C. E. comunicata la data de 13.04.2011, somația de executare fiind emisa cu depășirea termenului de 6 luni de la data emiterii înștiințării.
Potrivit art. 389 C.pr.civ. daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. Potrivit art. 391 încălcarea dispozițiilor art. 384, 385, 387 și 389 atrage anularea executării.
Avand în vedere faptul că de la data intocmirii înștiințării – 13.04.2011 - emisa de catre B. D. M. și până la 13.01.2012, data emiterii somației de executare în cadrul dosarului execuțional nr.203/M/2011 al B. D. M. au trecut mai mult de 6 luni, potrivit cu dispozițiile art. 389 din C.pr.civ., executarea silită s-a perimat de drept.
Pentru aceste considerente, în baza art. 389 Cod pr.civ. și art. 391 Cod pr.civ. raportate la art. 403 si 404 din Cod pr.civ., instanța de fond a admis în parte contestația la executare formulata, a constatat că a intervenit perimarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.203/M/2011 al B. D. M. și a desființat executarea silită efectuata în cadrul dosarului execuțional.
În baza art. 274 C.pr.civ., a admis cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată și a obligat în solidar intimații să plătească contestatorului cheltuielile de judecată în sumă de 194 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Prin aceeași sentință a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, intimații M. C. și I. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică recurenții intimați sentința arătând că, în mod greșit a procedat instanța de fond atunci când a admis excepția perimării de drept a executării silite pornita de creditoare in cadrul dosarului de executare nr.203/M/2011 al B. D. M. si care privește titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.7963/2007 a Judecătoriei Ploiești.
Pentru a decide astfel, prima instanță a susținut că sunt întrunite disp.art.389 Cod pr.civ. în sensul că recurentele, în calitate de creditoare, a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără sa fi urmat alte acte de urmărire.
În acest sens, Judecătoria Ploiești a susținut că la data de 13.04.2011 s-ar fi emis înștiințare către moștenitorii defunctei C. E., aceștia fiind notificați la ultimul domiciliu al defunctei, iar următorul act de executare întocmit a fost somația din data de 13.01.2012, acte de executare între care a intervenit un interval de timp mai mare de 6 luni.
Ca urmare, s-a constatat că a intervenit perimarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.203/M/2011 al B. D. M. și s-a desființat executarea silită efectuată în cadrul dosarului execuțional.
Instanța de fond s-a aflat în eroare, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal. Astfel, primul act de executare întocmit în dosarul execuțional este Procesul-verbal de stabilire cheltuieli de judecată încheiat la data de 9.12.2011.
Ulterior, la data de 13.12.2011, s-a emis înștiințarea în baza dispozițiilor art.398 Cod pr.civ. către moștenitorii defunctei C. E., la ultimul domiciliu al defunctei.
Procedura de citare a fost îndeplinita prin afișare la data de 13.12.2011 si nu, la data de 13.04.2011, așa cum se reține de instanța de fond în considerentele hotărârii criticate.
La data de 13.01.2012, a fost emisă somație către contestator, în calitate de moștenitor al defunctei C. E., procedura de citare fiind îndeplinită, de asemenea, prin afișare la data de 17.01.2012.
Rezultă, așadar, că între data înștiințării și data emiterii somației a trecut numai un termen de circa o lună și nu de 6 luni, cum greșit a reținut prima instanță.
Arată recurenții intimați că, instanța de fond a fost în eroare cu privire la data emiterii înștiințării, în sensul că aceasta ar fi fost 13.04.2011, în condițiile în care, la acea data, nici nu se obținuse încuviințarea executării silite.
Solicită recurenții intimați, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii în tot a contestației formulate.
Intimații contestatori au formulat întâmpinare conform art. 308 alin. 2 C.pr. civ. prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin sentința civilă nr.7963 din 01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I. F., continuată de moștenitorii acesteia M. C., I. G., I. M. și S. L., pârâtei C. E., decedată la data de 06.04.2007 fiindu-i atribuit în deplină proprietate lotul nr. 1 fiind obligată la plata sumei de 43.596,77 lei sultă către reclamanții M. C., I. G., I. M. și S. L..
C. S., moștenitorul defunctei C. E. a declarat apel împotriva acestei sentințe, prin decizia civilă nr. 369 din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova fiind respins apelul ca nefondat.
Moștenitorii defunctei I. F. ce a avut calitatea de reclamantă în dosarul nr. 7440/2006, prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase nr. 878 din 28.02.2008 au vândut către Săpunărescu E. M. S. a dobândit calitate procesual pasivă, fiind introdus în cauză în calitate de cesionar de drepturi litigioase.
După rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 7963 din 01.10.2007 prin decizia civilă nr. 910 din 7 decembrie 2010, a Curții de Apel Ploiești, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță între I. M., M. C. în calitate de cesionari și Săpunărescu E. M. S. în calitate de cedent.
Obiectul acestui contract de cesiune de creanță l-a constituit cedarea de către cedent în favoarea cesionarilor în cote egale de ½ fiecăruia, a dreptului de creanță deținut de cedent împotriva debitorilor .
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea de ședință din camera de Consiliu din data de 20.05.2011 a Judecătoriei Ploiești.
Instanța de fond a admis excepția perimării executării silite și a constatat că a operat perimarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7963 din 01.10.2007, motivate de faptul că la data de 13.04.2011, executorul judecătoresc a emis înștiințarea moștenitorilor defunctei C. E., ce au fost notificați la ultimul domiciliu al defunctei potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul cauzei. A mai reținut instanța de fond că, la data de 13.01.2012, executorul judecătoresc a emis somația de executare pe numele C. S., în calitatea acestuia de moștenitor al defunctei C. E., comunicată prin afișare la data de 13.01.2012, ultimul act efectuat în vederea executării silite fiind înștiințarea din data de 13.04.2011.
Din înștiințarea aflată la fila 8 dosar fond, rezultă că primul act de executare a fpost efectuat la data de 09.decembrie 2011. Astfel, prin această înștiințare, în temeiul disp. art. 398 C. pr. civ., sunt înaintate copiile titlurilor executorii: sent. civ. nr. 7963 din 01.10.2007 a judecătoriei Ploiești, procesul verbal de executare din data de 9 decembrie 2011, întocmit în dosarul de executare nr. 203/M/2011.
La data de 13.12.2011 a fost emisă înștiințarea în baza disp. art. 389 C. pr. civ. către moștenitorii defunctei C. E..
Rezultă, din cuprinsul acestei înștiințări că procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare la data de 13.12.2011.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că procedura de citare a fost îndeplinită la data de 13.04.2011, întrucât ceea ce a fost comunicat moștenitorilor defunctei C. E. a fost înștiințarea din data de 9 decembrie 2011emisă de bEJ D. M. în dos. Nr. 203/M/2011.
La data de 13 ianuarie 2012 a fost emisă somația către C. S., în calitatea acestuia de moștenitor al defunctei C. E., somație comunicată acestuia la data de 17.01.2012 după cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de executare aflat în dosarul de executare.
Pe de altă parte chiar dacă, s-ar considera că data comunicării înștiințării a fost la data de 13.04.2011, tribunalul constată că, la această dată nici nu era încuviințată executarea silită a titlului executoriu, încuviințare care a avut loc la data de 20.05.2011, însă, din verificarea dovezii de comunicare- fila 17 dosar de executare-se constată că doar în antetul dovezii apare data de 13.04.2011, pentru că, ștampila pe această dovadă apare cu data de 12.12.2011.
Nu se poate vorbi despre vreun act de executare, a cărui dată să fie 13.04.2011, atât timp cât încuviințarea executării silite a avut loc la data de 20.05.2011.
Totodată, tribunalul constată că nu avea cum să fie comunicată înștiințarea emisă la data de 09.12.2011, la o dată anterioară, respectiv 13.04.2011.
Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o confuzie între data emiterii înștiințării, 09.12.2011 și data comunicării acestei înștiințări, confuzie determinată de faptul că nu a fost verificată cu atenție dovada de comunicare a acestei înștiințări raportat la data emiterii acesteia precum și la data formulării cererii de executare silită-05.05.2011, dată față de care nu avea cum să opereze instituția perimării executării silite.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constată că recursul este fondat, urmând ca potrivit disp. art. 312 alin. 2 și 3 C. pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9 C. pr. civ. să îl admită, să modifice în tot sentința recurată în sensul că va respinge în tot contestația la executare ca neîntemeiată.
În baza disp. art. 274 C. pr. civ., va dispune obligarea intimatului să plătească recurentelor cheltuieli de judecată în cuantum de 698,50 lei, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurentele-intimate M. C., cu domiciliul în comuna Blejoi, ., județul Prahova și I. M., cu domiciliul în Ploiești, . nr. 190 ., ., împotriva Sentinței civile nr. 4996/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator C. S., cu domiciliul în comuna Blejoi, ., județul Prahova.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge în totalitate contestația la executare ca neîntemeiată.
Obligă intimatul să plătească recurentelor cheltuieli de judecată în sumă de 698,50 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2013.
Președinte, Judecători,
C. A. M. N. C. C. D. E.
Fiind în CO semnează
Președintele Instanței
Grefier,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. /Tehnored.CN
3 ex./05.03.2013
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. I. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 763/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 934/2013.... → |
|---|
