Ordin de protecţie. Decizia nr. 266/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 38890/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA – SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.266
Ședința publică din data de 11.02.2013
Președinte: C. A. M.
Judecători: N. C.
C. D. E.
Grefier: A. Ș. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. C.,
din cadrul Parchetului de pe lingă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta – reclamantă Z. A. M., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât reprezentat de avocat T. L., lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatul-pârât depune la dosar, în original, împuternicire avocațială. De asemenea, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Apărătorul intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și precizează, totodată, că este nemotivat. Solicită menținerea sentinței Judecătoriei Ploiești, ca temeinică și legală. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței, ca temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamanta Z. A. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. C., emiterea unui ORDIN DE INTERDICȚIE pentru pârât.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul, S. C., este o persoană deosebit de violentă, o agresează fizic, atât pe aceasta, cât și pe cei cinci minori, producându-i o fractură la mâna dreaptă, aplicându-i lovituri în zona capului.
Reclamanta a mai susținut că viața sa și a copiilor săi minori, sunt puse în pericol prin comportamentul deosebit de violent al pârâtului și a amenințărilor cu moartea.
Reclamanta, în susținerea cererii nu a depus nici un înscris și nu a solicitat încuviințarea nici unei probe.
Reclamanta nu și-a întemeiat cererea în drept.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare, nu a invocat excepții și nu a solicitat probe în combaterea acțiunii.
În conformitate cu art. 27 alin. 4 din Legea 217/2003 a fost desemnat un apărător din oficiu pentru pârât.
Prin sentința civilă nr._/29.11.2012, Judecătoria Ploiești a respins cererea recurentei-reclamante ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 23 din Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihica ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri, obligații sau interdicții(…) ”. În consecință, pentru a emite un astfel de ordin, instanța trebuie să constate ca fiind îndeplinite cumulativ următoarele trei condiții: să existe un act de violență în familie, actul de violență să provină din partea unui membru de familie, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei să fie pusă în pericol de actul de violență.
În ceea ce privește prima condiție, instanța de fond a reținut că, potrivit Legii 217/2003, la art. 3 alin. 1 legiuitorul înțelege prin „violență în familie” „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate.”
Referitor la cea de-a doua condiție, potrivit legii 217/2003, la art. 5 lit.b, prin „membru de familie” care exercită acte de violență în familie se înțeleg: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Analizând cea de-a treia condiție, instanța de fond a constatat că este necesar a se dovedi că prin manifestările de violență fizică sau psihică, integritatea reclamantei este pusă în pericol de eventualele acte de violență săvârșite de către pârât asupra sa.
Având, însă, în vedere că reclamanta nu a făcut dovada calității de „membru de familie” al pârâtului și nici a eventualelor acte de violență exercitate de pârât și gravitatea acestora, instanța de fond a respins cererea, ca neîntemeiată pronunțând sentința civilă nr._/29.11.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, apreciind-o ca fiind total nelegală.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că, în prezent, locuiește în Ploiești, . și nu a primit comunicarea hotărârii instanței de fond la domiciliul unde locuiește și în prezent, necunoscând numărul dosarului și nici data la care acesta s-a judecat.
Consideră, totodată, că sentința pronunțată este nelegală, instanța de fond neținând cont de agresivitatea ieșită din comun a intimatului-pârât atât față de apelantă, cât și față de cei cinci copii minori.
În dovedirea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a depus în copie la dosar înscrisuri, respectiv acte de stare civilă, certificat medico-legal, declarație extrajudiciară.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 22.01.2013.
Deși legal citat, intimatul-pârât nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță, formulând concluzii de respingere a recursului.
Examinând sentinței atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c. reține următoarele:
Recurenta-reclamantă a criticat sentința instanței de fond, menționând, în primul rând, faptul că nu a cunoscut termenul la care s-a judecat și nu a primit nici comunicarea sentinței la adresa unde locuiește.
Verificând hotărârea instanței de fond sub acest aspect, se constată că judecarea cauzei în fața primei instanțe s-a făcut cu nelegala citare a reclamantei, în condițiile în care, deși aceasta și-a menționat, inițial, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, domiciliul ca fiind comun cu cel al pârâtului, în finalul cererii a precizat că solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa din Ploiești, . – precizare ce nu a fost, însă, avută în vedere de instanța de fond, care a dispus citarea recurentei-reclamante la o altă adresă, respectiv cea din ., de unde dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu mențiunea „Afișat”, dar unde, potrivit precizării din cuprinsul acțiunii, reclamanta nu locuia efectiv.
D. urmare, aceasta nu a fost prezentă în instanță la primul și unicul termen de judecată acordat, când, luând act că reclamanta nu și-a dovedit susținerile și temeinicia cererii, acțiunea acesteia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având, deci, în vedere că instanța de fond a soluționat prezenta cauză fără îndeplinirea legală a procedurii de citare a reclamantei, tribunalul va constata că sentința pronunțată este nelegală.
Față de considerentele arătate, Tribunalul, constatând drept incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., apreciază ca fiind fondat motivul de recurs arătat, iar pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, va casa în tot sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea cauzei cu legala citare a reclamantei la domiciliul ales indicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă Z. A. M., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2013.
Președinte, Judecători,
C. A. M. N. C. C. D. E.
Fiind în c.o. semnează, Fiind în c.m. semnează, Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
A. Ș. P.
Fiind în c.o. semnează,
P.-grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.MCA/Tehnored.MCA
2 ex./10.07.2013
D.f. nr._ Judecătoria Ploiești
J.f. A. G.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
