Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 291/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 1211/331/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 291
Ședința publică din data de 16.05.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. R. I.
Judecător: C. I.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât M. C., domiciliat în Comuna Gura Vitioarei, ., județul Prahova, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 6.12.2010 și împotriva sentinței civile nr. 1789/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. V., domiciliată în Comuna Gura Vitioarei, ., județul Prahova, și cu reședința în Vălenii de M., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul – pârât reprezentat de avocat C. T. și intimata M. V., personal și asistată de avocat B. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantului pârât depune la dosar răspuns la întâmpinare și comunică un exemplar și intimatei – reclamantă prin reprezentant.
Reprezentanta intimatei – reclamante, având cuvântul, arată că din eroare a depus la dosar 2 chitanțe privind achitarea onorariului de avocat și solicită instanței restituirea chitanței de la fila 12 și să rămână valabilă chitanța de la fila 35.
Având cuvântul, reprezentantul apelantului – pârât arată că nu se opune cererii.
Instanța dispune restituirea chitanței aflată la fila 12 din dosar reprezentantei intimatei – reclamante.
Reprezentantul apelantului – pârât, având cuvântul, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța în baza disp. art. 295 Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru apelantul – pârât proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța pune în discuție cerere formulată de apelantul – pârât privind completarea probatoriilor.
Având cuvântul, reprezentantul apelantului – pârâta arată că va motiva cererea de completare a probatoriilor odată cu motivare apelului.
Având pe rând cuvântul, reprezentantul apelantului – pârât și reprezentanta intimatei – reclamante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul apelantului – pârât, având cuvântul, arată că a formulat apel împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 6.12.2010 și împotriva sentinței civile nr. 1789/18.09.2012, pe care o consideră nelegală și netemeinică. Cu privire la primul motiv de apel, arată că în mod eronat instanța de fond n-a obligat-o pe intimată la plata sumei de 7316,88 lei, întrucât instanța de fond a stabilit că cei doi soți au o obligație comună în cuantum de_,49 lei reprezentând împrumuturi bancare și a obligat-o pe intimată la plata sumei de_,75 lei. Din probele administrate și din raportul de expertiză rezultă că pe baza documentelor justificative suma împrumutată în timpul căsătoriei este 3404 lei de la CAR urmând ca intimata să fie obligată la plata sumei de 36.145,63 lei cu titlu de datorie comună. Potrivit documentelor până la data desfacerii căsătoriei, suma de 17.163,66 lei reprezintă plăți efectuate la bănci, intimata necontribuind financiar la lichidarea împrumutului. Dovada plății efective de către apelant este dovedită cu chitanțele de plată. Datoria trebuia să fie suportată în cote egale. Solicită obligarea intimatei la plata sumei de 36.145,66 lei în favoarea apelantului, reprezentând datorie comună, raportat la concluziile raportului de expertiză în specialitatea contabilitate. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, arată că instanța de fond a dispus partajarea în natură a imobilului construcție. Arată că partajarea locuinței poate fi adoptată dacă se poate realiza două unități de locuință. Instanța a apreciat că această locuință nu se poate partaja în două unități, însă nepartajarea ar însemna cheltuieli financiari mari. Casa nu oferă condiții pentru a fi comod partajabilă. Locuința a fost cumpărată în baza unui împrumut contractat de la bancă de la părinții apelantului, prețul urmând a fi achitat până la data de 30.12.1993. Solicită instanței admiterea apelului, modificarea încheierii de admitere în principiu și obligarea intimatei la plata sumei de 36.145,66 lei reprezentând datorie comună și completarea probatoriilor cu întocmirea unui raport de expertiză în specialitatea topografie prin care să se propună o nouă lotizare cu preluarea satelor sintetice din celelalte expertize.
Având cuvântul, reprezentantul intimatei – reclamante arată că apelantul – pârât solicită efectuarea a două rapoarte de expertiză în apel, în specialitățile contabilitate și topografie.
Reprezentantul apelantului – pârât arată că da solicită întocmirea a două rapoarte de expertiză.
Având cuvântul reprezentantul intimatei – reclamante, solicită instanței cererii privind completarea probatoriului cu cele două expertize. Cu privire la întocmirea unui raport de expertiză în specialitatea contabilitate arată că nu există un temei pentru a se dispune o astfel de expertiză și nu este utilă cauzei. Apelantul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă întocmit la instanța de fond. Cu privire la împrumutul la CAR în sumă de 3244 lei arată că acest împrumut nu face parte din comunitatea de bunuri, întrucât din actele de divorț reiese faptul că părțile s-au despărțit în fapt din anul 2008, iar împrumutul nu a fost folosit în comun. Nu se face această dovadă, că acest împrumut ar fi fost folosit de cei doi, iar instanța de fond nu a luat în considerare această sumă și nu a făcut parte din pasivul comunității de bunuri. În ceea ce privește al doilea motiv de apel, arată că apelantul nu ține cont de dezideratul cu privire la partaj, situație în care fiecare parte trebuie să primească bunuri de aceeași calitate și în aceeași cantitate. Imobilul este format din parter – mansardă și a fost construit de cei doi soți. În această situație apelantul vrea să i se creeze o situație mai favorabilă, în sensul atribuirii întregului imobil,iar instanța de fond a atribuit parterul unuia dintre soți și mansarda celuilalt. Legea nu spune că la momentul partajului imobilul trebuie să fie locuibil. Instanța a apreciat că se impune ca cei doi soți să primească în natură imobilul – construcție. Din punct de vedere legal soluția instanței de fond este legală și temeinică și nu implică nici un dubiu. Solicită instanței respingerea apelului cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., sub nr._ din 27 mai 2009, reclamanta M. V. a chemat în judecată pârâtul M. C., solicitand să se dispună partajarea, în cote egale, a bunurilor dobandite în timpul căsătoriei cu acesta si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea actiunii, s-a arătat că soții sunt despărțiți în fapt din luna iulie 2008, când reclamanta a fost nevoită să părăsească imobilul teren și casa de locuit, rămase în posesia pârâtului, deși acestea au fost dobandite, prin cumpărare, în timpul căsătoriei. Reclamanta apreciază că sunt motive temeinice de partajare, în timpul căsătoriei, a terenului și locuintei aflată pe acesta.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 36 alin. 2 codul familiei.
La cerere au fost anexate, în copie, contract de vanzare-cumpărare si certificate de stare civilă.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întampinare înainte de termenul stabilit pentru judecată.
In dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și martori, cereri încuviintate de instantă, care a apreciat probele legale, concludente si utile cauzei.
La 30 noiembrie 2009 pârâtul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, întrucât nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru partajul de bunuri în timpul căsătoriei.
S-a formulat și cerere reconventională, prin care pârâtul-reclamant a solicitat ca reclamanta-pârâtă să fie obligată să contribuie, în cotă de ½, la datoriile comune ale sotilor.
In sustinerea cererii reconventionale, pârâtul a arătat că în timpul căsătoriei au fost contractate împrumuturi la B.C.R., B.R.D. Groupe Societe Generale, E.F.G. Retail Services și C.A.R. UPETROM S.A. Ploiesti, sumele fiind folosite pentru achiziționarea de bunuri comune, lucrări de îmbunătătire a locuinței sau alte cheltuieli comune.
In cuprinsul cererii reconventionale, pârâtul-reclamant a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri, martori și alte probe admise de lege.
Au fost anexate, în copie, extrase bancare.
Reclamanta-pârâtă a formulat întampinare și a completat actiunea principală.
Prin întampinare, reclamanta-pârâtă a susținut că autoturismul Opel Corsa și mobilierul cumpărate cu banii împrumutati la B.C.R. se află în posesia pârâtului, care a încredințat mașina altei persoane, ce a provocat avarierea bunului. Restul banilor au fost folosiți numai de pârât, în interes propriu, astfel încât urmează a se partaja numai suma cu care s-au cumpărat bunurile.
Reclamanta a mai arătat că este de acord să partajeze suma de bani reprezentand împrumut nerestituit la B.R.D., la 1 iulie 2008, când a intervenit despărțirea în fapt, dar că nu are cunostință de pretinsele împrumuturi pentru cumpărarea de bunuri în rate la ALTEX și la C.A.R. UPETROM.
Prin cererea completatoare a acțiunii, reclamanta a solicitat includerea la masa partajabilă a autoturismului Opel Corsa, a mai multor piese de mobilier, obiecte de uz casnic și alte bunuri, rămase în posesia pârâtului la momentul separării sotilor. In ceea ce priveste autoturismul, întrucât acesta a fost avariat în urma încredințării altei persoane, de către pârât, reclamanta-pârâtă a solicitat ca diferența de valoare dintre autoturism în stare de funcționare și starea în care se găsește, să fie imputată pârâtului-reclamant.
La termenul de judecată din 8 februarie 2010 s-a luat interogatoriul pârâtului și a fost audiat martorul D. F..
La 15 martie 2010 instanța a încuviințat cererea pârâtului, privind audierea unui martor, probă administrată în aceeași sedință.
La acelasi termen de judecată a fost audiat martorul P. I., propus de reclamantă.
După comunicarea de încrisuri privind contractele de împrumut bancar încheiate, în temeiul art. 129 cod procedură civila, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, pentru determinarea valorilor împrumutate și a celor restituite.
Lucrarea a fost efectuată de expert C. D..
La 29 noiembrie 2010, în temeiul art. 138 cod procedură civilă, instanța a încuviintat cererea pârâtului-reclamant și a administrat proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte.
Prin încheierea interlocutorie din 6 decembrie 2010, în temeiul art. 6735 si art. 6736 cod procedură civilă, instanta a constatat bunurile dobandite de soți în timpul căsătoriei, obligațiile comune, contributia fiecăruia și a dispus expertize de specialitate pentru identificarea si evaluarea bunurilor, în scopul formării loturilor.
Expertizele au fost realizate de N. D. – specialitatea construcții, M. F. – specialitatea evaluări bunuri mobile, P. D. – topografie si D. F. – specialitatea evaluări auto.
Expertizele construcții si topografie au fost completate, în ceea ce privește evaluarea bunurilor si propuneri de lotizare, potrivit obiectivelor stabilite de instanță, prin încuviințarea parțială a unor obiecțiuni formulate de părti.
In urma solutionării tuturor obiecțiunilor, instanta a reținut, ca mijloace de probă de valorificat, în aceste două specialități, completarea II a expertului Panaitoiu D. din 21 octombrie 2011 (pentru termenul din 11 noiembrie 2011 – fila 306) și completarea IV a expertului N. D., din 5 martie 2012 (pentru termenul din 6 martie 2012 – fila 342).
Prin sentința civilă nr. 1789/18.09.2012, Judecătoria Vălenii de M. a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta M.(R.) V. împotriva pârâtului M. C..
A admis, în parte, cererea reconventională.
A dispus partajul bunurilor comune, dobândite de părti în timpul căsătoriei, după cum urmează:
Lotul nr. 1, a fost atribuit reclamantei-pârâte, compunându-se din: dormitorul 2, hol, cămară, bucătărie, baie, verandă deschisă și beci, din locuinta situată în comuna Gura Vitioarei, ., astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză N. D. completat; terenul aferent, în suprafață de 173 mp., identificat cc . raportul de expertiză tehnică judiciară topografică completare II Panaitoiu D.; în coproprietate forțată, pe întreaga durată a existentei constructiei, în cotă de 1/2, terenul de 123 mp. identificat ca . raport de expertiză; următoarele bunuri mobile, potrivit variantei II a raportului de expertiză bunuri mobile M. F.: canapea; două fotolii; un recamier cu vitrină; o servanră; o vitrină; o masă pentru 12 persoane; 6 scaune de masă tapițate; o masă de sticlă; covor (10 mp) tesut mecanic; garnitură nouă mobilă bucătărie; un aragaz; o hotă; un set serviciu masă; un set tacâmuri inox; un set cafea; 16 porumbei; un calculator.
Reclamanta a primit bunuri în valoare de 45.574 lei, având dreptul la bunuri în valoare de 60.675,5 lei și urmând a primi sultă de la pârâtul-reclamant suma de 15.101,5 lei.
Lotul nr. 2, a fost atribuit pârâtului-reclamant, compunându-se din: dormitorul 1, veranda, sufrageria si mansarda, din locuinta situată în ., astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză N. D. completat; terenul aferent, în suprafată de 166 mp., identificat ca . raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, completare II, Panaitoiu D.; în coproprietate fortată, pe întreaga durată a existentei constructiei, în cotă de 1/2, terenul de 123 mp., identificat ca . raport de expertiză; următoarele bunuri mobile, potrivit variantei II a raportului de expertiză bunuri mobile M. F.: un sifonier cu 3 usi; un sifonier cu două usi; un studio cu ladă; o masă pentru 6 persoane; 4 scaune de masă tapițate; o toaletă cu oglindă; o masă TV; un televizor NEI; un covor (6 mp.) tesut mecanic; un covor (15 mp.) tesut mecanic; garnitură mobilă veche pentru bucătărie; o combină frigorifică; o masină de spălat; un set serviciu de masă; un set tacâmuri inox; un set serviciu cafea; un set serviciu ceai; un set serviciu apă; 19 porumbei; un ceas pentru porumbei; un boiler electric; un autoturism Opel Corsa 1.0, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară D. F..
Pârâtul-reclamant a primit bunuri în valoare totală de 75.777 lei, având dreptul la bunuri în valoare de 60.675,5 lei
A fost stabilită ca sultă în sarcina sa, în favoarea lotului 1, suma de 15.101,5 lei.
Instanța a obligat pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 28.828,75 lei, reprezentand parte din datoria comună.
A compensat cheltuielile de judecată avansate de părți și a obligat pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 250 lei cu acest titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, următoarele:
Analizând actele si lucrările dosarului, în aplicarea criteriilor legale de partajare, impuse de art. 6739 cod procedură civilă, în lipsa unui acord al părtilor, instanta a apreciat că o împărtire echitabilă este posibilă prin atribuirea în lotul fiecăruia, în natură, de bunuri mobile si imobile.
A reținut că, în primul rând, atribuirea în lotul pârâtului-reclamant, în întregime a imobilului (teren și constructii) ar duce la o obligație de despăgubire a reclamantei-pârâte, prin sultă, cu o valoare foarte mare, nefăcându-se dovada unor disponibilități bănesti în acest sens. Mai mult, în patrimoniul pârâtului-reclamant există un debit bancar.
A constatat că, prin atribuirea în natură, posibilă în opinia avizată a expertului constructor, completată cu expertiza topografică, se echilibrează valoric loturile sulta rezultată, oricum considerabilă, fiind mai mică.
A reținut că imobilul a reprezentat domiciliul comun, nici unul neavând, în prezent, o alternativă satisfăcătoare. In conditiile în care s-a reținut contribuția egală, iar în prezent reclamanta-pârâtă este nevoită să recurgă la bunăvoința altor persoane pentru a-și asigura locuința, ar fi inechitabil ca întreg imobilul să fie atribuit fostului soț, mai ales că, cu minime cheltuieli, potrivit expertului constructor, casa poate fi împărțită în două unităti locative.
Impărtirea casei va atrage și împărtirea terenului, pentru normala folosință, potrivit lucrării expertului topograf, dar și a bunurilor mobile, în varianta a II-a a expertului M., unde a rezultat o sultă mai mică.
In consecintă, în temeiul art. 36 cod familie și având în vedere încheierea interlocutorie din 18 septembrie 2012, ce face corp comun cu hotărârea, instanța a admis, în parte, atât cererea principală cât și cererea reconventională și a dispus partajul în varianta expusă mai sus.
Autoturismul Opel Corsa, astfel cum a fost identificat de expert, folosit de pârâtul-reclamant după despărțirea în fapt și avariat în acest timp, a fost atribuit în lotul acestuia, diferențele de valoare dintre loturi fiind completate prin sultă.
Întrucât datoria reținută prin încheierea interlocutorie de partaj este comună, fiind achitată numai de pârâtul-reclamant, a dispus obligarea reclamantei-pârâte la plata a 50% din această sumă, prin aceasta, sulta fiind diminuată.
In temeiul art. 274-276 cod procedură civilă, a compensat cheltuielile de judecată avansate de părti (onorarii experți și taxe de timbru) diferența de 250 lei urmând a fi plătită de pârât reclamantei, cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
În motivarea apelului, apelantul-pârât a invocat nelegalitatea și netemeinicia atât a sentinței civile nr. 1789/18.09.2012 cât și a încheierii de admitere în principiu din data de 6.12.2010.
A arătat că, în mod eronat prima instanță nu a obligat-o pe intimată și la plata sumei de 7316,88 lei în favoarea apelantului, reprezentând diferența din datoria comună ce-i incumba acesteia.
A precizat că, prin încheierea de admitere în principiu, instanța a stabilit că foștii soți au o obligație comună de 57.657,49 lei, reprezentând împrumuturi bancare și pe cale de consecință, a obligat-o pe intimată să-i plătească apelantului suma de 28.828,75 lei cu titlu de datorie comună.
A arătat că, în realitate, împrumuturile contractate în timpul căsătoriei la diverse unități bancare, pentru care a efectuat părți parțiale în mod exclusiv, sunt în cuantum de 72.291,26 lei, la data de 6.04.2010, sumă în care nu este inclus debitul de 3.244 lei contractat la C.A.R. Upetrom 1 Mai IFN, urmând ca intimata să fie obligată la plata către apelantul-pârât a sumei de 36.145,63 lei.
A menționat că reținerea de către prima instanță a sumei de 57.657,49 lei, cu titlu de datorie comună, este criticabilă, în contextul în care, deși au fost dovedite împrumuturile de la B.C.R.-Sucursala Vălenii de M., B.R.D. Ploiești și S.C. E.F.G. Retail Services IFN S.A., prin analiza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză se poate constata că împrumuturile ce urmează a fi rambursate acestor unități financiar – bancare, cu dobânzile aferente și eventuale comisioane de risc, se ridică la suma de 72.291,26 lei, excluzând împrumutul contractat la C.A.R. Upetrom 1 Mai IFN, datorie comună, din care apelantul-pârât a plătit, până la desfacerea în mod definitiv și irevocabil a căsătoriei, suma de 17.163,66 lei, așa cum rezultă din documentele justificative, intimata necontribuind financiar la plata ratelor scadente.
A afirmat că, în mod criticabil, prima instanță a dispus partajarea în natură a imobilului casă de locuit, acesta neîndeplinind exigențele minimale a două unități locative distincte și, pe cale de consecință, nu poate fi comod partajat în natură.
A menționat că imobilul a fost vândut părților, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2505/20.07.1993, de către părinții săi, reprezentând cadrul intim, familial, în care a crescut.
A arătat că modalitatea de partajare în natură dispusă reprezintă o divizare excesivăși artificială a locuinței, noile unități locative neasigurând spațiile și condițiile elementare, inerente unei vieți normale.
A afirmat că motivarea instanței în sensul că „în primul rând, atribuirea în lotul pârâtului-reclamant, în întregime a imobilului (teren și constructii) ar duce la o obligație de despăgubire a reclamantei-pârâte, prin sultă, cu o valoare foarte mare, nefăcându-se dovada unor disponibilități bănesti în acest sens. Mai mult, în patrimoniul pârâtului-reclamant există un debit bancar” nu are niciun fundament juridic din perspectiva partajării în natură a unui imobil – casă, deoarece împărțirea în natură a unei locuințe poate fi adoptată numai în situația în care, prin partajarea imobilului bun comun se realizează două unități locative distincte funcțional, fiecare întrunind caracteristicile unei locuințe, aspecte dezvoltate în practica judiciară.
A arătat că însăși prima instanță opinează că, dacă s-ar efectua „minime cheltuieli”, casa poate fi împărțită în două unități locative, însă aceste minime cheltuieli reprezintă în realitate lucrări de amploare ce implică eforturi financiare considerabile, în condițiile în care una din părți este privată de spații locative cu o destinație specială, respectiv bucătărie sau spații igienico-sanitare, ceea ce excede intenției legiuitorului cu privire la partajarea în natură a unei locuințe.
A precizat că aceste aspecte se reflectă din dispozitivul hotărârii apelate, în condițiile în care s-au atribuit reclamantei-pârâte dormitorul 2, hol, cămară, bucătărie, baie, verandă deschisă și beci iar pârâtului-reclamant i s-au atribuit dormitorul 1, veranda, sufrageria și mansarda din locuință.
A menționat că, în sensul că această casă nu conferă condițiile pentru a fi comod partajabilă în natură se situează și opinia expertului N. D..
A arătat că impedimentul pentru care prima instanță nu i-a atribuit construcția și terenul aferent, în posesia cărora se află actualmente, ar rezida într-o sultă cu valoare ridicată, debitul existent în patrimoniul său, pentru care efectuează plăți în mod exclusiv, realmente prima instanță dând eficiență juridică manifestării de voință a initmatei care, în opțiunile de lotizare a solicitat partajul casei în două unități locative distincte.
A menționat că deși, în mod paradoxal, s-a încercat, contrar adevărului, acreditarea ideii că ar avea un temperament violent, totuși intimata și-a manifestat disponibilitatea de a locui în același imobil după partajare.
A arătat că, dincolo de neîndeplinirea condițiilor arhitectonice ale acestei case, așa cum sunt statuate în Legea locuineți nr. 114/1996, nu se poate face abstracție, prin raportare la anexa nr. 1 a acestui act normativ, de acele exigențe minimale ale unui spațiu cu destinație de locuință, iar modalitatea de partajare dispusă de prima instanță este contrară standardului minim al unei vieți de familie, nefiind de natură a satisface minimul de confort prevăzut de lege.
A solicitat ca, având în vedere că efectuează în mod exclusiv plăți cu privire la ratele scadente existente, să fie efectuată o expertiză specialitatea contabilitate care să reactualizeze sumele plătite de către apelant, după despărțirea în fapt cu acest titlu, respectiv a sumei de 10.5411,15 lei, potrivit indicelui ratei inflației, constituind un efort financiar propriu.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu și a hotărârii primei instanțe, în sensul de a obliga intimata la plata sumei de 36.145,63 lei, cu titlu de datorie comună și efectuarea unei expertize specialitatea topografie, prin care să se efectueze o nouă lotizare, conform opțiunilor părților, cu preluarea datelor sintetice din celelalte expertize efectuate în cauză.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește cererea de completare a probatoriilor:
Conform art. 295 alin. (2) C.proc.civ. „instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei”.
În cursul judecății la prima instanță, au fost administrate toate probele necesare soluționării prezentei cauze: proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, proba testimonială, proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate, proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie-cadastru.
Administrarea din nou a probei cu expertiză specialitatea contabilitate și topografie-cadastru-geodezie, nu este utilă soluționării cauzei, raporturile dintre părți fiind lămurite prin probele deja administrate.
De asemenea, în cauză au fost propuse mai multe variante de lotizare, inclusiv prin raportare la solicitările părților, neimpunându-se efectuarea unui alt raport de expertiză cu un asemenea obiectiv.
În consecință, în baza art. 295 alin. (2) C.proc.civ., Tribunalul va respinge cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește primul motiv de apel:
Datoria comună a părților a fost stabilită prin încheierea de admitere în principiu, împotriva căreia apelantul-pârât nu a declarat apel, în conformitate cu dispozițiile art. 6738 C.proc.civ., criticând această încheiere, pentru nelegalitate și netemeinicie, prin motivele de apel depuse ulterior.
Pe de altă parte, criticile formulate de apelantul-pârât în ceea ce privește suma la care a fost obligată intimata-reclamantă, reprezentând partea ce îi revenea din datoria comună, sunt neîntemeiate.
Astfel, pentru stabilirea obligației comune, în cuantum de 57.657,49 lei, prin încheierea de admitere în principiu, prima instanță a luat în considerare valoarea împrumuturilor acordate, la data despărțirii în fapt, 16.07.2008, 71.524,42 lei, din care a scăzut plățile efectuate până la acea dată, în cuantum de 10.622,51 lei, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de exp. C. D., dar și valoarea împrumutului de 3.244 lei, de la C.A.R. Upetrom 1 Mai IFN, cu privire la care nu s-a făcut dovada asumării și de către reclamanta-pârâtă sau destinația sumei împrumutate.
În cauză, părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la cuantumul sumelor stabilite prin raportul de expertiză specialitatea contabilitate.
Suma reprezentând datoria comună achitată numai de către un soț, după despărțirea în fapt, poate fi avută în vedere la stabilirea contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, însă, în cauză, nu a fost contestată contibuția egală a părților la dobândirea acestor bunuri.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel:
Potrivit art. 6733 C.proc.civ. „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Art. 6739 C.proc.civ. enumeră, cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea nu are caracter limitativ, ci dimpotrivă, la finalul textului de lege este utilizată expresia “altele asemenea”, ceea ce îndreptățește concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să aibă în vedere și alte criterii, de ordin familial, social, material sau moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
De asemenea, în principiu, atunci când este posibil, partajul trebuie să se facă în natură, în conformitate cu dispozițiile art. 6735 C.proc.civ.
În plus, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 741 din Codul civil din 1864, la formarea loturilor în vederea împărțirii în natură, trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât posibil, “aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură și valoare”.
Varianta de lotizare luată în considerare prin hotărârea apelată respectă în mare măsură criteriile sus-menționate.
Astfel, ambele părți au dobândit, în urma partajului, bunuri de aceeași natură, evitându-se stabilirea unei sulte exagerate.
Conform raportului de expertiză tehnică completare IV, întocmit de exp. N. D., pentru această variantă a fost prezentată anexa nr. 1, cu schița căilor de acces între încăperi și a căilor de acces din exterior, din expertiza expertului topo P. D., anexată raportului de expertiză completare III.
A reținut expertul că mansarda poate fi locuită, prin executarea unor lucrări de compartimentare (care sunt deja începute), executarea lucrărilor de finisaj și a instalațiilor aferente.
A mai constatat că imobilul, prin varianta IV, este împărțit în două spații locative și necesită blocarea unei uși, împărțirea terenului în două spații cu accese diferite, conform anexei nr. 2 din completare II.
Expertul a considerat că imobilul în cauză reprezintă o unitate familială de sine stătătoare, care nu poate fi locuit de mai multe familii, decât în condiții de bună vecinătate.
Prin urmare, din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză tehnică completare IV, întocmit de exp. N. D. reiese că imobilul este partajabil în natură.
În consecință, este posibilă, din punct de vedere tehnic realizarea a două locuințe, cu efectuarea instalațiilor necesare ambelor spații locative.
În mod corect prima instanta a avut în vedere faptul că, de regulă, partajul se efectuează în natura, așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.6735 alin. (2) C.proc.civ.
Numai în cazul în care împărțeala în natură nu este posibilă, instanța urmează a avea in vedere una din celelalte modalități de realizare a partajului, prevăzute de dispozițiile art. 67310 și 67311 C.proc.civ., respectiv atribuirea întregului bun unui copărtaș sau vânzarea bunului aflat în coproprietate.
În speță, prin raportul de expertiză imobiliară efectuat de exp. N. D., s-a stabilit că imobilul supus partajului este partajabil în natură, chiar dacă sunt necesare unele modifcări ale unităților locative.
Construcția nu poate fi împărțită în două loturi perfect egale, având în vedere numărul camerelor și dependințelor, nefiind posibilă formarea a două unități locative distincte care să cuprindă spații identice, ceea ce nu conduce însă la imposibilitatea partajării în natură.
Astfel cum s-a menționat anterior, enumerarea criteriilor de care instanța trebuie să țină seama la formarea loturilor, prevăzută art. 6739 C.proc.civ. are caracter exemplificativ, astfel încât pot fi avute în vedere la partaj atât mărimea sultei cât și posibilitatea părților de a o achita.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 296 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 274 C.proc.civ., va obliga apelantul la plata către intimata R. V. (fostă M.) a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă onorariu de avocat, conform chitanței nr. 351 din 11.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât M. C., domiciliat în Comuna Gura Vitioarei, ., județul Prahova, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 6.12.2010 și împotriva sentinței civile nr. 1789/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. V., domiciliată în Comuna Gura Vitioarei, ., județul Prahova, și cu reședința în Vălenii de M., ., județul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimata R. V. (fostă M.) a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.05.2013.
Președinte, Judecător,
I. C. R. I. C.
fiind la o altă instanță, semnează
Președintele instanței,
Grefier,
B. A.
operator date cu caracter personal 5595
red. CRI/ tehnored. TS.
4 ex./ 18.10.2013
d.f._ Jud. Vălenii de M.,
j.f. B. D. C.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 463/2013. Tribunalul PRAHOVA | Ordin de protecţie. Decizia nr. 266/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
