Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 337/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 39431/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 337
Ședința publică din data de 21.02.2013
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA DE PRPIETARI ., cu sediul în Ploiești, .. 8, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 228/10.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. A., domiciliat în Ploiești, .. 8, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 5 lei, conform chitanței nr._/21.02.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, după care
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, având în vedere că a fost făcută dovada urgenței, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 29.11.2012 sub nr._, reclamanta Asociația P. . a solicitat pe calea „ordonanței președințiale” obligarea pârâtului R. A. să permită accesul pe proprietatea sa situată în Ploiești, .. 8, ., ., în vederea debranșării utilităților, în speță a debranșării de la apa rece, apă caldă, căldură, până la achitarea efectivă a debitului restant.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 581 alin. 1 C.proc.civ., Legea nr. 230/2007 și HG 1588/2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul înregistrează un debit restant de 3.023,29 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, majorări de întreținere și fond de reparații pentru perioada februarie 2011 - septembrie 2012 și neplata datoriilor prejudiciază pe ceilalți proprietari care sunt lipsiți utilități: apă caldă și căldură.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei fișe de evidență contabilă, statutul Asociației, liste de plată taxă timbru și timbru fiscal.
Legal citat pârâtul s-a prezentat în instanță și a învederat instanței că va achita debitul în tranșe lunare.
După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă nr. 228/10.01.2013 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea având ca obiect „ordonanță președințială” formulată de reclamanta Asociația P. . în contradictoriu cu paratul R. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 20 din Ploiești, .. 8, . conformitate cu evidentele contabile ale asociației de proprietar, figurează cu un debit restant de 3.023,29 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și majorări de întârziere calculate de furnizorul de utilități Dalkia Termo și fond de reparații pentru perioada februarie 2011-septembrie 2012.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta a solicitat pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâtului la permiterea accesului în apartamentul proprietatea sa, în vederea debranșării utilitarilor, adică apa rece, apa caldă, căldura până la achitarea debitului restant.
S-a mai precizat că reclamanta a susținut faptul că din data de 02.04.2012 Dalkia Termo a sistat furnizarea utilităților pentru neachitarea la termen a facturilor aferente perioadei mai 2010-octombrie 2011, și februarie-aprilie 2012, iar pârâtul ar avea restante la plata întreținerii aferente perioadei februarie 2011-septembtie 2012, prezenta cerere a fost formulată abia la data de 29.11.2012, iar acțiunea în pretenții la data de 10.09.2012.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că reglementând prin dispozițiile art. 581-582 C.proc.civ. procedura sumară a ordonanței președințiale, legiuitorul a stabilit condițiile, ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă.
Astfel, stabilind că „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice”, art. 581 C.proc.civ. fixează două dintre condițiile ordonanței: urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale.
Din această ultimă condiție decurge și o a treia cerință și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul dreptului, adică fondul dreptului să fie soluționat pe calea unei acțiuni de drept comun, iar măsura luată pe calea ordonatei președințiale să fie aplicată până la momentul soluționării cauzei pe calea dreptului comun.
În privința urgenței, legiuitorul nu definește acest concept, ci doar indică situațiile ce pot face necesară o intervenție a justiției și anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.
Prin urmare, se poate desprinde ideea că în primele două situații există urgență ori de câte ori păstrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza adecvat pe calea unei acțiuni pe drept comun.
Mai mult, condiția urgenței trebuie apreciată și în considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului alegat și până la introducerea cererii de ordonanță președințială.
Instanța de fond a constatat că în prezenta cauza, nu sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale, atât timp cât debitul pretins de la pârât nu are un caracter, cert, lichid și exigibil, fapt ce va fi constatat doar în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești, nu se poate stabili urgența în luarea acestei măsuri, solicitarea pătrunderii în apartamentul pârâtului în vederea debranșării acestuia de la utilități ar produce vădit efecte directe, și definitive, încălcând cerința vremelniciei și a prejudecării fondului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari ., criticând-o ca fiind netemeinica si nelegală
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată și a considerat-o neîntemeiată, întrucât a făcut dovada faptului ca măsura solicitată este de natură să justifice urgența, fiind menită să prevină o pagubă iminenta ce ar consta în prejudicierea celorlalți proprietari, care fără vină ar fi în continuare lipsiți de utilități, utilități care le sunt necesare în anotimpul de iarnă, în care există riscul îmbolnăvirii acestora. Mai mult decât atât, lipsirea de utilități este suferită și de proprietarii care au interes să folosească condominiul ca buni proprietari în sensul că și-au plătit cotele de contribuție in termen.
A mai arătat reclamanta că în ceea ce privește cerința vremelniciei, aceasta este și ea îndeplinită, întrucât prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâtului de a permite accesul în proprietatea sa în vederea debranșării de la utilitățile comune, și anume apă rece, apă caldă, căldură până la achitarea efectivă a debitului restant, măsură ce are caracter temporar.
De asemenea, a precizat că obiectul cererii întrunește și condiția neprejudecării fondului, întrucât a făcut dovada introducerii unei acțiuni în pretenții împotriva pârâtului, dosar ce are nr._/281/2012 și termen la data de 14.10.2013.
Reclamanta a susținut că a arătat că niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu așa cum este stipulat în art. 14 din Legea nr. 230/2007.
În cazurile în care, în clădirile de locuințe, unul dintre proprietari sau chiriași împiedică, cu bună-știință și sub orice formă, folosirea normală a clădirii - de locuit creând prejudicii celorlalți proprietari sau chiriași, după caz, proprietarii sau reprezentantul legal al acestora pot solicita instanței să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădiri, precum și plata daunelor, conform art. 18 din Legea nr. 230/2007.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 06.02.2013 sub același număr de dosar,_/281/2012.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenta-reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta Asociația de Proprietari a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului R. A. să permită accesul pe proprietatea lui, în vederea debranșării utilităților, în speță a debranșării de la apa rece, apă caldă, căldură, până la achitarea efectivă a debitului restant
Nu pot primite criticile recurentei-reclamante, în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, atâta timp cât a făcut dovada îndeplinirii celor trei condiții prevăzute de art. 581 C.proc.civ.
Astfel, deși recurenta susține că este îndeplinită condiția urgenței, tribunalul reține că încă din luna aprilie 2012 Dalkia Termo a sistat furnizarea utilităților pentru neachitarea la termen a facturilor restante, iar prezenta cerere a fost introdusă abia în luna februarie 2013. Așa cum în mod corect a precizat și instanța de fond, existența urgenței trebuie analizată și în prin raportare la perioada trecută între momentul producerii faptului declanșator al acțiunii și momentul formulării în instanță al unei cereri de ordonanță președințială.
Or, din acest punct de vedere, introducerea unei cereri de ordonanță președințială după circa un an de la momentul ivirii acelei noi situații, reprezintă o dovadă a neîndeplinirii condiției de urgență, prevăzută de art. 581 C.proc.civ.
Pe de altă parte, după cum s-a arătat și în sentința atacată, nu mai are relevanță juridică faptul îndeplinirii celorlalte 2 condiții prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei asemenea cereri, și anume vremelnicia și neprejudecarea fondului. Dispozițiile art. 581 și urm. C.proc.civ. se referă la îndeplinirea simultană, concomitentă, a celor 3 condiții de admisibilitate.
Prin urmare, atâta timp cât cel puțin una dintre condiții nu a fost îndeplinită, rezultă că o asemenea cerere de emitere ordonanță președințială, nu poate fi îndeplinită, astfel că în mod temeinic și legal instanța de fond a respinse cererea formulată de reclamantă.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 312 cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari . împotriva sentinței civile nr. 228/10.01.2013 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA DE PRPIETARI ., cu sediul în Ploiești, .. 8, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 228/10.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. A., domiciliat în Ploiești, .. 8, ., ., ca fiind nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.02.2013.
Președinte Judecători
Ș. O.-C. P.-A. A. M. C.-A.
Grefier
N. L.-E.
Red O.C.Ș.
2 ex/25.04.13
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. S. R.
Operator date cu caracter personal 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul PRAHOVA | Întoarcere executare. Decizia nr. 336/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
