Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4260/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4260/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 1926/281/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 713
Ședința publică din data de 18.04.2013
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTORI: M. B.
: I. C.
GREFIER: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă P. I., domiciliată în ., ., Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4260/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. M., domiciliat în Ploiești, ., ., . tutelară C. L. P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta personal și asistată de avocat P. S. și intimatul reclamant, personal, lipsind autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul învederează părților că ședința de judecată este prezidată de judecătorul de pe locul III, ținându-se seama de fișele de repartizare existente în dosare, de planificarea existentă la nivelul Secției I Civilă a instanței, în scopul asigurării rotației membrilor completului de judecată, în ceea ce privește conducerea ședințelor de judecată în cadrul completului de recurs.
Părțile pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei având cuvântul arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond trebuia să respingă ordonanța președințială, ca inadmisibilă deoarece instanța avea obligația de a verifica dacă există vreo cerere de vizitare minor. Arată că în dosarul de divorț dintre părți s-a precizat că există o cerere reconvențională.Totodată precizează că al doilea motiv de recurs vizează încălcarea disp.art. 6132 C.pr.civ.
Al treilea motiv de recurs îl constituie analizarea superficială de către instanța de fond, iar cu privire la ordonanța președințială nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor necesare, respectiv nu s-a dovedit nicio urgență, copilul fiind vizitat de către tată de 9 ori, a doua condiție - vremelnicia, arată că atâta timp cât nu există nici un fond al cauzei nu există nu poate fi vorba de prejudiciu.
Totodată, arată că din cauza deselor ieșiri ale tatălui, copilului i-au fost produse suferințe .
Solicită admiterea recursului și respingerea ordonanței președințiale.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant având cuvântul arată că de câte ori mergea la domiciliul recurentei, părinții acesteia provocau diverse scandaluri și că toate plângerile făcute împotriva sa au fost neîntemeiate și făcute pentru a nu fi lăsat să își vadă copilul.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată cu nr._ /29.01.2013 la Judecătoria Ploiești, reclamantul P. S. M. a chemat în judecată pe pârâta P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună pe calea ordonanței președințiale, dreptul de a avea legături personale cu minorul P. Darius M., născut la data de 15.09.2009, constând în luarea minorului în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, sâmbăta între orele 10,00 și până duminica orele 17,00, la domiciliul acestuia, precum și în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, sâmbăta între orele 16,00 -19,00, cu posibilitatea de a-l duce pe minor în locuri special amenajate pentru joaca copiilor, în parc, la film, etc.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 19.04.2003, despărțindu-se în fapt în luna noiembrie 2012, fiind alungat de către pârâtă și familia acesteia din domiciliul comun, ocazie cu care minorul a rămas la pârâtă, iar ulterior pârâta l-a împiedicat să aibă legături personale cu copilul, refuzând să-i permită să-l vadă pe minor, existând în curs de soluționare acțiunea de divorț formulată de către pârâtă.
La data de 07.02.2013, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulată de reclamant, motivându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 581 c.pr.civ., atât timp cât reclamantul nu beneficiază de condiții optime pentru găzduirea minorului în domiciliul său, ținându-se seama de vârsta minorului – 3 ani, având nevoie de prezența mamei, de starea de sănătate a minorului ( atac de panică), luarea minorului din domiciliul său având consecințe grave asupra dezvoltării sale fizice și psihice.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr. 4260/08.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte cererea formulata de reclamant împotriva pârâtei și s-a încuviințat provizoriu, reclamantului, păstrarea legăturilor personale cu minorul P. Darius M., născut la data de 15.09.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/281/2012, în a doua sâmbătă din lună, între orele 16,00 – 19,00 cu posibilitatea de a duce minorul, însoțit de mama-pârâtă în locuri special amenajate pentru copii, respectiv parc, spectacole pentru copii, locuri de joacă, fiind respinsă în rest cererea.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 19.04.2013, căsătorie în timpul căreia s-a născut minorul P. Darius M., născut la 15.09.2009, care în urma despărțirii în fapt a soților a rămas în îngrijirea pârâtei, aflându-se în curs de soluționare dosarul nr._/281/2012 privind desfacerea căsătoriei încheiată între părți, însă, conform adresei nr. 768/06.03.2013, i s-a recomandat minorului parcurgerea unui program educațional pentru dezvoltarea competențelor cognitive și sociale, stimulare psihică prin joc necesară dezvoltării comportamentului cognitiv, asigurarea unui suport emoțional în vederea maturizării psihoemoționale, necesar dezvoltării armonioase pe toate palierele, motiv pentru care în speță măsura solicitată îndeplinește condițiile prev. de art. 581 c.pr.civ., respectiv urgența, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului, ținându-se seama de vârsta minorului-3 ani și 4 luni, starea de tensiune existentă între părți, care a condus chiar la sesizarea organelor de cercetare penală, fiind necesară păstrarea legăturilor personale de către reclamant cu copilul său, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/281/2012, în a doua sâmbătă din lună, între orele 16,00 – 19,00 cu posibilitatea de a duce minorul, însoțit de mama-pârâtă în locuri special amenajate pentru copii, respectiv parc, spectacole pentru copii, locuri de joacă, mai ales că păstrarea legăturilor personale cu minorul de către reclamant presupune prezența permanentă a mamei, a unui regim alimentar și de viață adecvat cu participarea, fie și de scurtă durată a ambilor părinți conform recomandărilor în urma consilierii psihologice a minorului, inclusiv pentru tratamentul medical urmat de acesta.
A fost respingă în rest cererea în condițiile în care programul solicitat de reclamant prin intermediul ordonanței președințiale este excesiv în raport de vârsta și gradul de dezvoltare a minorului.
În baza art. 276 c.pr.civ. au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Ulterior, prin cererea din data de 11.03.2013 pârâta l-a chemat în judecată pe reclamant, solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să se dispună lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.4260/08.03.2013 a Judecătoriei Ploiești în ceea ce privește ziua referitoare la stabilirea programului de vizită, motivându-se că în cuprinsul dispozitivului sentinței s-a menționat de două ori ca fiind a doua sâmbătă din lună, impunându-se clarificarea acestei situații cu caracter contradictoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, în subsidiar, ca neîntemeiată, motivându-se că cererea are un caracter inadmisibil, atât timp cât nu există o acțiune pe fond, fiind imposibilă analizarea condițiilor ordonanței președințiale, neexistând o cerere reconvențională din partea reclamantului în cadrul acțiunii de divorț privind stabilirea unui program de vizită și că în lipsa unor asemenea cereri formularea acțiunii de divorț de către pârâtă, nu poate profita reclamantului, instituind în favoarea acestuia anumite drepturi, mai ales că sentința are un caracter nelegal, fiind pronunțată cu încălcarea disp.art. 6132 C.pr.civ. atât timp cât aceste dispoziții nu vizează stabilirea unui program de vizită, ci doar anumite măsuri privind încredințarea minorilor, obligația de întreținere, alocația pentru copii, folosirea locuinței.
În continuare, pârâta a arătat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prev. de art. 581 C.pr.civ., respectiv urgența constând în împiedicarea reclamantului de a-și vizita copilul, probele administrate demonstrând vizitarea minorului de către reclamant ori de câte ori a dorit, acceptul pârâtei în acest sens, cu condiția înștiințării prealabile a acesteia, manifestării unui comportament civilizat, ținându-se seama de vârsta minorului, de programul normal al acestuia, de starea de sănătate, evitându-se traumatizarea copilului, mai ales că potrivit răspunsurilor la interogatoriu, actelor depuse la dosar, inclusiv e-mailului din 4.01.2013, pârâta a manifestat permanent disponibilitate ca reclamantul să-l viziteze oricând pe copil.
De asemenea, pârâta a precizat că se prejudecă însuși fondul dreptului, admiterea cererii echivalând cu soluționarea dreptului dedus judecății, sentința având un caracter nelegal, fiind imposibil să se administreze un probatoriu complex care să stabilească concret condițiile, relațiile, împrejurările de natură să stabilească un program de vizită în interesul copilului, măsura neavând un caracter vremelnic și că potrivit probelor reclamantul are un comportament agresiv, incoerent, oscilant, insultând-o permanent, programul stabilit oferindu-i ocazia să se manifeste necorespunzător în fața copilului, aspect confirmat de actele existente la dosar, inclusiv emise de organele de cercetare penală, mai ales că actele medicale, recomandările psihologului vizează necesitatea asigurării minorului unui climat corespunzător unei dezvoltări armonioase, un anumit comportament verbal, relațional în scopul maturizării psihoemoționale a copilului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 5.04.2013.
La data de 18.04.2013, reclamantul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis cererea.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform cererii nr. 2336/28.01.2013, actelor medicale depuse la dosar, certificatului nr._/281/2012 al Judecătoriei Ploiești, răspunsurilor la interogatoriu, e-mailurilor existente la dosar, caracterizărilor, adreselor nr._/2013, 92/2013, evaluării psihologice nr. 768/6.03.2013, ordonanței nr. 538/P/2013, părțile s-au căsătorit la data de 19.04.2013, despărțindu-se în fapt în luna noiembrie 2012, ocazie cu care minorul P. Darius M. a rămas în domiciliul pârâtei, iar între părți există neînțelegeri, inclusiv cu privire la comportamentul reclamantului față de care pârâta a formulat plângeri penale, acuzându-l de săvârșirea unor infracțiuni de lovire, amenințare, fiind sancționat reclamantul cu amendă pentru fapta de amenințare, însă, minorul frecventează cu regularitate cursurile unei grădinițe, suferind de balbism, fiind necesară înscrierea acestuia într-un program privind efectuarea unei terapii în vederea înlăturării tulburării de limbaj, asigurarea unui suport emoțional în scopul maturizării psihoemoționale necesară dezvoltării armonioase, existând în curs de soluționare acțiunea de divorț formulată de pârâtă împotriva reclamantului, înregistrată cu nr._/281/2012 la Judecătoria Ploiești.
Potrivit anchetelor sociale existente la dosar, reclamantul este salariat la o societate comercială, încasând lunar un venit de 3000 lei, locuind în imobilul aparținând părinților acestuia, situat în Ploiești, ., . camere și dependințe.
Martorii S. Victoraș I., D. N. au declarat că între părți există neînțelegeri în ceea ce privește modalitatea în care reclamantul dorește să-și viziteze copilul, pârâta refuzând să-i permită reclamantului să-l viziteze pe copil.
Disp.art.581 c.pr.civ. stipuleaza ca pe calea ordonantei presedintiale, se pot lua masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, motiv pentru care trebuie sa fie indeplinite cumulativ, urmatoarele conditii: urgenta apreciata in mod concret de la un caz la altul in functie de situatia de fapt invocata, caracterul vremelnic in sensul ca nu se pot lua masuri cu caracter definitiv ci limitate in timp, neprejudecarea fondului adica, se va cerceta aparenta dreptului si nicidecum insusi fondul dreptului invocat.
De asemenea, disp. art. 400, 401 cod civil modificat prevăd că în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic, caz în care părintele sau părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
În baza disp. art.6132 c.pr.civ., instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că părțile s-au căsătorit la data de 19.04.2003, despărțindu-se în fapt în luna noiembrie 2012 în urma unor neînțelegeri, căsătorie în timpul căreia s-a născut la data de 15.09.2009 minorul P. Darius M., care a rămas în domiciliul pârâtei, între părți existând în curs de soluționare acțiunea de divorț înregistrată cu nr._/281/2012 având ca obiect, printre altele, stabilirea domiciliului minorului la pârâtă, exercitarea exclusivă a autorității părintești de către pârâtă, astfel încât între părți există divergențe în ceea ce privește dreptul reclamantului de a-și vizita copilul la domiciliul pârâtei, aceasta din urmă refuzând să-i permită reclamantului sa-l vadă pe copil, invocând existența unui comportament agresiv, violent, din partea acestuia, condiționându-l pe reclamant de înștiințarea sa prealabilă.
Ca atare, atât timp cât între părți există neînțelegeri în ceea ce privește dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul aflat în domiciliul pârâtei, în urma refuzului acesteia de a-i permită reclamantului să-și vadă copilul, iar între părți se află în curs de soluționare o acțiune de divorț, având ca obiect, printre altele exercitarea autorității părintești de către pârâtă, stabilirea domiciliului minorului la pârâtă, înseamnă că, în realitate, măsura solicitată de către reclamant are prin însăși natura sa un caracter urgent, deoarece minorul are dreptul să beneficieze de protecție, îngrijire, supraveghere, afecțiune și din partea reclamantului, în calitate de părinte, în caz contrar existând pericolul, riscul ca minorul să fie lipsit de ocrotire părintească într-o anumită perioadă de timp din partea tatălui său, până la soluționarea acțiunii de drept comun, suferind un prejudiciu în exercitarea unui asemenea drept cu consecințe negative în ceea ce privește creșterea și educarea copilului, respectarea vieții de familie.
De altfel, în condițiile în care minorul locuiește în prezent în domiciliul mamei sale care refuză să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu copilul, iar între părți există în curs de soluționare acțiunea de drept comun înregistrată cu nr._/281/2012 având ca obiect stabilirea domiciliului minorului la pârâtă, exercitarea autorității părintești de către aceasta, înseamnă că o asemenea măsură solicitată de către reclamant constând în luarea copilului și însoțirea acestuia în locuri special amenajate pentru copii, împreună cu pârâta reprezintă prin însăși natura sa o măsură cu caracter vremelnic întrucât vizează o perioadă determinată de timp, neavând un caracter permanent, fiind dispusă numai până la clarificarea raporturilor juridice dintre părți în ceea ce privește exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului copilului ce fac obiectul acțiunii de drept comun.
Mai mult chiar, măsura solicitată de către reclamant nu prejudecă fondul cauzei ce face obiectul acțiunii de drept comun nr._/281/2012, în condițiile în care în speță se analizează aparența unui asemenea drept respectiv dreptul reclamantului de a-și îngriji, în principiu copilul, de a-l supraveghea și nicidecum însuși fondul unui asemenea drept constând în cercetarea, analizarea condițiilor în care reclamantul ar putea pretinde cu caracter permanent dreptul de a avea legături personale cu copilul, modalitatea de exercitare a unui asemenea drept cu caracter definitiv, irevocabil, perioadele în care ar putea avea loc o asemenea modalitate.
De fapt, analizându-se toate probele administrate în cauză, inclusiv raportul de evaluare psihologică, reiese cu certitudine necesitatea ca minorul să beneficieze de protecție și din partea tatălui său în condițiile în care a beneficiat de anumite condiții din punct de vedere material, de o anumită educație, afecțiune din partea acestuia, reclamantul manifestând interes, preocupare față de copil, iar prin însoțirea minorului o dată pe lună împreună cu pârâta în locuri special amenajate pentru copii, pe o perioadă limitată de timp, minorul are posibilitatea să beneficieze în continuare de aceleași condiții pe care le-a avut în perioada în care a locuit împreună cu ambii părinți, să nu fie afectat de despărțirea intervenită între părinții săi, de faptul că nu mai locuiește efectiv cu reclamantul, mai ales că la luarea măsurii solicitate se ține seama în exclusivitate de interesul superior al copilului constând în necesitatea de a păstra legături personale cu tatăl său și nicidecum de opțiunile, dorințele reclamantului sau ale pârâtei.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte cererea, încuviințând provizoriu reclamantului să aibă legături personale cu minorul, în a doua sâmbătă din lună, între orele 16,00-19,00 cu posibilitatea de a-l duce pe minor însoțit de pârâtă în locuri special amenajate pentru copii, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/281/2012, fiind respinsă în rest cererea deoarece, în speță, sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 581 C.pr.civ., art. 6132 C.pr.civ., fiind în interesul superior al copilului să aibă legături personale cu tatăl său, măsura solicitată având un caracter urgent, vremelnic, neprejudecând fondul cauzei.
Susținerile pârâtei conform cărora cererea ar avea un caracter inadmisibil, neexistând o acțiune pe fond, o cerere reconvențională privind măsura solicitată în cadrul acțiunii de divorț, fiind imposibilă analizarea condițiilor ordonanței președințiale și că formularea acțiunii de divorț de către pârâtă, nu ar putea profita reclamantului, creând în favoarea acestuia anumite drepturi, nu pot fi avute în vedere deoarece reclamantul are dreptul, în principiu, să formuleze o cerere de ordonanță președințială, constând în stabilirea unui program de vizită, ținându-se seama de interesul superior al copilului, atât timp cât există în curs de soluționare o acțiune de divorț, în cadrul căreia s-a formulat, în urma întâmpinării, o cerere privind un asemenea drept, iar indiferent de titularul acțiunii de divorț, la stabilirea măsurii solicitate se ține seama în ce măsură pretențiile reclamantului îndeplinesc cumulativ cerințele prev.de disp.art. 581 C.pr.civ., de efectele admiterii unei acțiuni de divorț în ceea ce privește exercitarea drepturilor părintești de către foștii soți față de copilul lor.
Apărările pârâtei, în sensul că sentința ar avea un caracter nelegal, fiind pronunțată cu încălcarea disp.art. 6132 C.pr.civ. atât timp cât aceste dispoziții nu vizează stabilirea unui program de vizită, ci doar anumite măsuri privind încredințarea minorilor, obligația de întreținere, alocația pentru copii, folosirea locuinței, nu au relevanță în cauză întrucât în speță nu a existat nicio încălcare a dispozițiilor sus menționate în condițiile în care acestea nu au un caracter limitativ, ci pur și simplu enumeră situațiile în care s-ar putea dispune anumite măsuri vremelnice vizând raporturile dintre părinți și copii, dispoziții care se aplică în strânsă legătură cu disp.art. 581 C.pr.civ., care au un caracter general, devenind aplicabile ori de câte ori măsurile solicitate îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste din urmă dispoziții, ținându-se cont, și de interesul superior al copilului.
Afirmațiile pârâtei potrivit cărora nu există dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prev. de art. 581 C.pr.civ., respectiv urgența constând în împiedicarea reclamantului de a-și vizita copilul, probele administrate ( răspunsurile la interogatoriu, actele, e-mailuri), demonstrând disponibilitatea sa privind vizitarea minorului de către reclamant oricând pe cu condiția înștiințării sale în prealabil, manifestării unui comportament civilizat, ținându-se seama de vârsta minorului, de programul normal al acestuia, de starea de sănătate a acestuia, evitându-se traumatizarea copilului, nu au nici un temei legal deoarece, în realitate, probele administrate în cauză, atestă existența unor neînțelegeri între părți determinate de refuzul pârâtei de a-i permite reclamantului să-l viziteze pe copil, invocând diferite pretexte, acuzându-l pe reclamant de un comportament agresiv, violent, fără să se țină seama că pârâta, la rândul său, are obligația să respecte dreptul copilului de a avea legături personale cu tatăl său, iar, în speță, indiferent de disponibilitatea exprimată la un moment dat de către pârâtă, aceasta din urmă nu are dreptul să condiționeze modalitatea de exercitare de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu copilul său.
Motivele invocate de către pârâtă, în sensul că se prejudecă însuși fondul, admiterea cererii echivalând cu soluționarea dreptului dedus judecății, sentința având un caracter nelegal, fiind imposibilă administrarea unui probatoriu complex privind fondul cauzei, stabilirea condițiilor, relațiilor, privind instituirea unui program de vizită în interesul copilului, măsura neavând un caracter vremelnic, sunt neîntemeiate întrucât, în realitate, prin luarea măsurii solicitate, nu a avut loc o prejudecare a fondului dedus judecății, nefiind stabilite cu caracter permanent condițiile, modalitățile de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu copilul său, ci pur și simplu s-a analizat aparența unui asemenea drept constând în cercetarea pur formală, în urma administrării unor probe sumare, a dreptului reclamantului de a veghea asupra propriului copil, de a se îngriji de viața, sănătatea copilului, de a-l crește și educa.
Criticile pârâtei conform cărora reclamantul ar avea un comportament agresiv, incoerent, oscilant, insultând-o permanent, comportament pe care l-ar manifesta în fața copilului, aspect confirmat de actele de la dosar, inclusiv emise de organele de cercetare penală și că actele medicale, recomandările psihologului impun asigurarea minorului unui climat corespunzător unei dezvoltări armonioase, unui anumit comportament verbal, relațional,în scopul maturizării psihoemoționale a copilului, sunt nefondate, deoarece, indiferent de comportamentul reclamantului, față de pârâtă, la stabilirea măsurii solicitate s-a ținut seama în exclusivitate, de interesul superior al copilului, constând în dreptul de a avea legături personale cu tatăl său și nicidecum de dorințele, opțiunile pârâtei, neexistând nicio dovadă la dosar că reclamantul ar pune în pericol viața, sănătatea, integritatea fizică, psihică a copilului, iar recomandările unui psiholog privind asigurarea unui climat favorabil instituie anumite obligații nu numai în sarcina reclamantului ci și a pârâtei, care are obligația să ia toate măsurile necesare pentru a-i permite copilului să aibă o relație normală, firească cu tatăl său.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art.304 pct.1-9 cod pr. civilă și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă P. I., domiciliată în ., ., Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4260/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. M., domiciliat în Ploiești, ., ., . tutelară C. L. P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud.Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. M. B. I. C.
Fiind în CO, semnează Fiind la seminar,
Președintele instanței semnează
Președintele instanței
GREFIER,
M. M. C.
Operator date cu caracter personal 5595
Red.MC/ tehnored TS.
2 ex/23.05.2013
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. A. G.
| ← Curatelă. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul PRAHOVA | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1244/2013.... → |
|---|
