Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 04-10-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 6426/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 471
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 OCTOMBRIE 2013
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant D. P., domiciliat în Ploiești, ., jud.Prahova, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4340/25.03.2010 pronunțată se Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M., domiciliată în Ploiești, ., jud.Prahova și intimatul intervenient D. I., domiciliat în Ploiești, ., jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant personal, intimata pârâtă personal și asistată de avocat M. N. și intimatul intervenient reprezentat de avocat M. N., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că nu s-a făcut dovada timbrării apelului, după care:
Apelantul reclamant având cuvântul depune la dosar notă de timbraj reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 9 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și motive de apel, precum și o sentință de divorț și acțiunea de divorț.
Tribunalul ia act că s-a timbrat apelul și comunică intimaților un exemplar al motivelor de apel.
Avocat N. M. având cuvântul pentru intimați arată că a depus întâmpinare, un exemplar fiindu-i comunicat și apelantului.
Totodată, avocat M. N. arată că pe calea întâmpinării a invocat două excepții și lasă la aprecierea instanței cu privire la amânarea judecății cauzei pentru ca apelantul să ia cunoștință de întâmpinarea comunicată, respectiv de excepțiile invocate.
Invocă excepția nulității apelului deoarece apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Arată că apelantul nu poate ca printr-o petiție să declare o cale de atac invocând disp. alin. 2 art.282 C.pr.civ.
Apelantul reclamant personal având cuvântul arată că nu are cunoștințe juridice, că cererea sa de apel precizată ca fiind apel a fost întocmită de către funcționarii Biroului de Carte Funciară iar el a semnat cererea fără să citească, arătând că își însușește cererea.
Tribunalul pentru a da posibilitatea apelantului reclamant de a citi fila nr. 64 (care reprezintă cererea de apel) lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns apelantul reclamant personal și intimata pârâtă și intimatul intervenient personal și asistați de avocat M. N., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelantul reclamant personal având cuvântul arată că își însușește cererea de apel.
Tribunalul având în vedere excepția nulității cererii de apel invocată de intimați o respinge și constată că art. 288 alin. 2 C.pr.civ. au fost declarate neconstituționale prin Dec. Nr. 303/2009 a Curții Constituționale sub aspectul sancțiunii nulității apelului pentru nedepunerea cererii la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Avocat M. N. având cuvântul solicită admiterea celei de a doua excepții, respectiv excepția tardivității apelului, întrucât apelul se declară în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul având în vedere susținerile părților, actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. N. pentru intimați având cuvântul solicită admiterea excepției tardivității cu consecința respingerii apelului ca tardiv formulat.
Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Apelantul personal având cuvântul solicită instanței respingerea excepției tardivității, respingerea cererii intimaților cu privire la obligarea sa la cheltuieli de judecată, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constata următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul D. P., a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. M., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 14.06.1980, iar căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr._/2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Reclamantul a mai arătat că în timpul căsătoriei cu pârâta, au dobândit imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2481/21.12.1992, iar la acest imobil au efectuat mai multe îmbunătățiri și au edificat anexe gospodărești.
A mai precizat reclamantul că a efectuat o . îmbunătățiri la imobil după despărțirea în fapt, respectiv după luna iunie 2002, lucrări ce urmează a fi deduse din masa bunurilor partajabile.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 6731 c.pr.civ. și urm. și art. 36 alin. 1 c.fam
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâta, la data de 04.10.2006 a depus întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admitere în parte a acțiunii, în sensul partajării în cote egale a imobilului ce face obiectul partajului, în unități locative distincte.
La data de 04.10.2006 D. I., fiul părților, a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate contribuția sa exclusivă la lucrările efectuate la imobilul ce face obiectul partajului, în sumă de 8.000 lei, reprezentând c/val. camerei situată în imobilul menționat și pe care o folosește în exclusivitate și 1/2 din sufrageria, baia și bucătăria, pe care le folosește în comun cu mama sa S. M., iar la data de 10.01.2007 a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că își micșorează pretențiile la suma de 4.000 lei.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei o completare la acțiune la data de 17.11.2006, prin care a solicitat aducerea la masa de partaj și a următoarelor bunuri mobile: frigider Arctic și TV color, bunuri aflate în posesia pârâtei, să se constate că este constructor de bună credință și proprietar exclusiv al unei camere situate la etajul imobilului, construită din lemn, cu șipcă de brad, rapiț și având izolație cu vată minerală termoizolantă; obligarea pârâtei la plata a 1/2 din c/val. materialelor și a manoperei pentru lucrările efectuate la imobil.
În ședința publică din data de 17.11.2006, după punerea în discuția părților, instanța de fond a încuviințat, în parte, cererea de intervenție în interes propriu formulată de D. I..
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare la completarea depusă la acțiune de către reclamant.
La data de 10.04.2007 reclamantul a mai depus la dosar o completare la acțiune prin care a solicitat partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei cu pârâta, inclusiv a unui garaj din beton situat în Ploiești, ., terenul în suprafață de 302 mp, a bunurilor mobile enumerate, precum și a lucrărilor de îmbunătățire constând în manoperă și materiale pentru lucrările efectuate la imobil.
După administrarea probatoriului încuviințat la solicitarea părților, instanța de fond, prin Încheierea din data de 20.06.2007 a admis în parte, în principiu, cererea principală, a admis în principiu cererea de intervenție precizată formulată de intervenientul D. I., a constatat calitatea de foști soți a reclamantului și pârâtei, a constatat componența masei de partaj și cota de 1/2 a părților la dobândirea bunurilor, a constatat că în timpul separației în fapt a soților, reclamantul a efectuat la imobil următoarele lucrări care vor fi excluse de la masa de partaj, respectiv: construit tavan la garaj din scândură de brad lăcuită, cu izolație de vată termoizolantă; construit scară metalică din țeavă rectangulară și fier, construit tavan terasă din scândură de brad lăcuită, construit gard în fața casei din scândură lăcuită și țeavă rectangulară, placat gresie în fața casei, refăcut instalația sanitară și de gaze.
De asemenea, prin încheierea menționată, instanța de fond a mai constatat că reclamantul are un drept de creanță de 1/2 din c/val. îmbunătățirilor aduse la imobil bun comun, în timpul separației în fapt a soților, a constat dreptul de creanță al intervenientului, constând în contravaloarea respectivelor îmbunătățiri în cuantum de 4.000 lei și care grevează patrimoniul comun al soților și care va fi suportat de aceștia în cote egale.
Instanța de fond, prin încheierea din data de 20.06.2007 a dispus numirea unui expert specialitatea topografie, a unui expert constructor și a unui expert evaluări bunuri mobile.
La termenul de judecată din data de 11.03.2010, părțile au solicitat partajul conform variantei unice din raportul de expertiză lotizare întocmit de expert C. C., care urma a fi completat de instanță cu bunurile mobile reținute la masa de partaj, cu reținerea dreptului de creanță al intervenientului, precum și cu propunerile de lotizare a terenului.
La solicitarea părților, instanța de fond a întocmit o variantă unică de lotizare ce corespunde posesiei părților asupra bunurilor comune și posibilității acestora de acces la construcțiile atribuite, astfel cum acestea au fost reținute prin Încheierea din data de 20.06.2007 și care are în vedere valorile inițiale ale bunurilor, astfel cum acestea au fost omologate de instanță.
În consecință, instanța de fond a dispus în temeiul art. 36 alin. 1 c.fam. partajul bunurilor comune dobândite de reclamant și pârâtă în timpul căsătoriei, iar în temeiul art. 276 c.pr.civ. a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Prin sentința civilă nr. 4340/25.03.2010, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul D. P., a admis cererea de intervenție precizată formulată de intervenientul în interes propriu D. I., a dispus ieșirea din indiviziune conform Încheierii din data de 20.06.2007, precum și a variantei unice de lotizare, întocmită de instanță, și, totodată, compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație reclamantul D. P., solicitând anularea hotărârii reprezentată de Sentința civilă nr. 4340/25.03.2010 și rejudecarea cauzei, atribuirea aleii de intrare, amenajată de el chiar în perioada procesului, precum și a magaziei anexată locuinței, respectiv încăperile 8-14 cu dimensiunile 4,70 x 2,70, existente pe toate planurile întocmite de expert.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin această sentință i s-a încălcat dreptul de intrare pe proprietatea cuvenită prin ieșirea din indiviziune.
Astfel, reclamantul a susținut că în acest dosar au fost întocmite de expertul Traoșcă A. trei planuri de propunere de ieșire din indiviziune, din care două se găsesc la dosar anexate la rapoartele de expertiză tehnică judiciară (filele 162-164, 214-216), iar al treilea, acceptat și de el, pe care scrie conform dorinței reclamantului și era anexat la sentința ce i-a fost comunicată nu există la dosar.
În continuare, reclamantul a susținut că, potrivit sentinței, ieșirea din indiviziune a fost făcută conform planului de la fila 164, conform căruia . dată pârâtei S. M., plan care nu era acceptat de el, astfel că el nu a mai avut posibilitatea să intre pe proprietate și nici să creeze . se află pe proprietatea sa, astfel cum se poate observa pe planul de la fila 216.
De asemenea, reclamantul a susținut că la întocmirea sentinței s-a omis să i se atribuie magazia atașată locuinței cu încăperile 8-14, motiv pentru care a formulat acțiune de îndreptare eroare materială, care i-a fost respinsă, atât de Judecătoria Ploiești, cât și de Tribunalul Prahova, fără nici un fel de fundament.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 02.07.2013, având în vedere susținerile reclamantului că prin această cererea a declarat apel împotriva Sentințe civile nr. 4340/25.03.2010, Judecătoria Ploiești a recalificat cererea reclamantului ca fiind o cerere de exercitare a căii de atac a apelului și dispus înaintarea dosarului spre competentă soluționare Tribunalului Prahova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr._
La termenul de judecată din data 04.10.2013 apelantul-reclamant a depus la dosar motive ale căii de atac.
În motivarea cererii, în ceea ce privește un prim aspect, apelantul-reclamant a solicitat să se încheie urgent acest dosar, care, în opinia sa se judeca fără rost și cu documente false din alte dosare ce nu îi aparțin, cum ar fi dosarele nr._ și nr._ (primul din ..5 Ploiești, iar al doilea din Văleni de M. ..58).
În ceea ce privește al doilea aspect, apelantul-reclamant a solicitat să se ia în calcul planul de situație nr.3, Anexa 3.
În ceea ce privește al treilea aspect, apelantul-reclamant a solicitat să fie tras la răspundere expertul Topo Troasca A., care a dus în eroare cu măsurători neadevărate, cum ar fi planul de Situație nr.3 Anexa 3 cu . m, planul de situație nr. I Anexa 1 . m cu l,20 m la poarta, Anexa nr.4 1,30 m cu 1,00 m la poarta - în realitate . m cu l,00 m.
În ceea ce privește al patrulea aspect, apelantul-reclamant a învederat că vizează faptul că nu i s-a dat dreptul de acces de către instanță ca să poată intra și ieși din curte, respectiv casă.
Astfel, apelantul-reclamant a susținut că acum intră pe proprietatea sa printr-un garaj, iar tot spațiul ce i s-a atribuit are doar 75/80 cm și nu cum a menționat expertul topo Troasca A..
În ceea ce privește al patrulea aspect, apelantul-reclamant a susținut că locul de casă are 302 m, iar expertul Troasca găsește doar 292 m pentru că nu ia în calcul și cei 50 cm din spatele casei.
În ceea ce privește al șaselea aspect, apelantul-reclamant a susținut că cei de la Cartea Funciară (Cadastru) nu pot termina proiectul cu ce i s-a atribuit, întrucât nu are intrare-ieșire drept la stradă, tot ei fiind cei care au făcut și această contestație la Consiliul Superior al Magistraturii București, în numele său.
În ceea ce privește al șaptelea aspect, apelantul-reclamant a învederat că nu i se trece în hotărârea judecătoreasca magazia care este lipită de casă, mai precis, de baia pe care o are, deși este menționata în toate actele ce au venit de la Tribunal și solicită să fie trecută atât magazia, cât și terenul de sub casă și de la spatele casei, astfel cum cer cei de la cadastru și Cartea Funciară.
În ceea ce privește al optulea aspect, apelantul-reclamant a solicitat dezmoștenirea și desfierea intervenientului D. I..
În ceea ce privește al nouălea aspect, apelantul-reclamant a solicitat obligarea pârâtei și a intervenientului să astupe geamul de lângă ușa sa sau să lase 1,50 m în fața ușii să poată intra-ieși și el, întrucât acum are numai 1,10 m
În ceea ce privește al zecelea aspect, apelantul-reclamant a solicitat să se pună capăt acestui proces fără rost.
La același termen de judecată intimata - pârâtă S. M. și intimatul - intervenient D. I. au formulat întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepția nulității apelului declarat de D. P., față de împrejurarea că potrivit disp. art. 288 alin. 2 Cod procedura civila, apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
În continuare, intimații susmenționați au susținut că, din analiza dosarului rezultă că motivele de nemulțumire și criticile aduse sentinței Judecătoriei Ploiești au fost depuse la CSM și nu la instanța de fond și cum această nulitate este absolută și de ordine publică, nu poate fi acoperită prin redirecționarea motivelor de nemulțumire de la instituția căreia i-au fost adresate către Judecătoria Ploiești.
De asemenea, intimații susmenționați au invocat, în subsidiar, excepția tardivității declarării căii de atac, față de data comunicării Sentinței civile nr. 4340/25 martie 2010 a Judecătoriei Ploiești.
Astfel, intimații susmenționați au susținut că potrivit art. 284 cod procedura civila „Termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
În continuare, intimații susmenționați au susținut că apelantul nu poate susține că nu i-a fost comunicată sau că nu a avut cunoștință de conținutul hotărârii instanței de fond, devreme ce el însuși a solicitat "îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 4340/25 martie 2010 a Judecătoriei Ploiești".
Mai mult, intimații susmenționați au susținut că, urmare analizării acestei solicitări la data de 4.02.2011, instanța de fond a pronunțat încheierea de îndreptare eroare materiala, iar acest fapt denotă, în opinia lor, că apelantului îi fusese anterior comunicată sentința.
De asemenea, intimații susmenționați au solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând excepția tardivității formulării apelului declarat de apelant invocată de intimați, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, tribunalul constată și reține în fapt următoarele:
Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune (art. 284 al.1 din C.pr.civ.vechi -norma procedurala aplicabila in speță față de data formulării cererii de chemare in judecata). De asemenea, tribunalul va avea in vedere ca termenul de apel este un termen legal, imperativ si absolut care se socotește pe zile libere, potrivit art. 101 al.1 C.pr.civ.
Or, conform înscrisurilor din dosarul de fond, apelantul D. P. a luat cunoștință de sentința civila nr. 4340/25.03.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, la data de 06.05.2010, conform dovezii de comunicare aflata la fila 291 dosar de fond, data limita pentru depunerea cererii de apel fiind 22.05.2010.
În prezenta speță, cererea de apel a fost depusa la data de 08.03.2013 (conform rezoluției de primire de la fila 4 din dosarul_ al Judecătoriei Ploiești ), adică peste termenul expres prevăzut de lege .
F. de aceste considerente, tribunalul va admite excepția tardivității formulării apelului declarat de apelantul D. P., invocata de intimați si va respinge apelul ca fiind tardiv formulat.
In temeiul art. 274 Cod pr.civ., fiind in culpă procesuala, tribunalul va obligă apelantul la plata către intimați a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței aflate la dosar.
î
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării apelului declarat de apelantul D. P. invocată de intimați.
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant D. P., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 4340/25.03.2010 pronunțată se Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. M., domiciliată în Ploiești, ., jud.Prahova și intimatul-intervenient D. I., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, ca tardiv formulat.
Obligă apelantul la plata către intimați a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. G. I. C.
Fiind lipsa din instanță,
semnează Președintele Tribunalului Prahova
GREFIER,
M. M. C.
Fiind în C.O., semnează
primul grefier al instanței
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./tehnored. A.Ș.P.
5 ex./23.10.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. A. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1578/2013. Tribunalul... | Curatelă. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
