Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 3698/204/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 338
Ședința publică din data de 21.02.2013
PREȘEDINTE: O. C. Ș.
JUDECĂTORI: A. P.-A.
: C. A. M.
GREFIER: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de -pârât S. I. D., domiciliat în comuna Florești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii interlocutorii din data de 07.02.2012 și a sentinței civile nr. 2622/17.09.2012, pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ș. (S.) E. A., domiciliată în Câmpina, . V., nr. 19, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului-pârât, avocat P. C. E. în substituire avocat M. E. M., și reprezentantul intimatei-reclamante, avocat G. A..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 751 lei, conform chitanței nr. 1141/14.01.2013, și timbre judiciare, în valoare de 2,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentului-pârât și apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe noi de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de solicitat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul obligării recurentului-pârât la plata către intimata-reclamantă a sultei în valoare de 14.363,15 lei, conform variantei I din expertiza tehnică B. L. C., având în vedere că situația de fapt a fost reținută în mod greșit de către instanța de fond, ceea ce a condus la pronunțarea unei încheierii interlocutorii și a unei sentințe greșite, astfel părțile au solicitat partajarea activului și a pasivului, inclusiv a creditelor contractate de fiecare dintre părți, respectiv suma de bani contractată de recurent, cu care a fost achiziționat autoturismul, și cel contractat de intimată, cu care au fost efectuate îmbunătățiri la locuința părinților acesteia, lucru recunoscut de aceștia și martorii audiați în cauză. Prin expertiza întocmită în cauză, au fost propuse două variante de lotizare, prima reprezentând opțiunea părților, însă instanța de fond a modificat această variantă, a exclus suma de 39.000 lei și a obligat recurentul la plata către intimată a unei sumei mari, respectiv 34.000 lei, astfel recurentul primind doar autoturismul, ceea ce nu reprezintă o împărțeală echitabilă, cu cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru). Totodată, solicită amânarea pronunțării asupra recursului pentru a depune la dosar dovada onorariului de avocat.
În ceea ce privește încheierea interlocutorie atacată, prin aceasta a fost reținută în mod greșit masa partajabilă, întrucât recurentul a solicitat introducerea sumei de 7.000 lei, reprezentând creditul contractat înaintea căsătoriei părților, bani care au fost folosiți pentru aceasta, părțile încercând chiar încheierea unei tranzacții.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, având în vedere că acțiunea, având ca obiect partaj bunuri comune, a fost precizată de reclamantă, iar pârâtul a depus la dosar înscrisuri calificate ca fiind cerere reconvențională, prin care a solicitat introducerea în masa de împărțit și a sumei de 7.000 lei, nu și a contravalorii îmbunătățirilor efectuate, astfel că lotizarea a fost întocmită în mod corect, în condițiile în care în cauză nu a fost efectuată o expertiză specialitatea construcții civile, suma de 34.000 lei nefiind inițial solicitată. În ceea ce privește varianta I de lotizare a fost modificată de instanța de fond, întrucât, la formularea concluziilor pe fond, atât reclamanta, cât și pârâtul, au fost de acord cu această modificare, pentru că se formulase obiecțiuni la raportul de expertiză, prin întâmpinarea formulată reclamantă precizând împărțeala justă, cu cheltuieli de judecată. Totodată, arată că apreciază nu se impune amânarea pronunțării solicitată de recurentul-pârât, prin apărător.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 3698/ 204/2010 reclamanta Ș. E. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. I. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria desfăcându-se irevocabil prin Sentința civilă nr.4062/ 17.12.2009 a Judecătoriei Câmpina .
Reclamanta a mai arătat că, în timpul căsătoriei cu pârâtul, a dobândit un autoturism marca Seat L., autoturism achiziționat cu bani comuni (avansul în sumă de 90.293,400 lei ROL) și în urma contractării unui credit bancar de către pârât la Raiffeisen Bank în valoare de 46.594,39 lei RON, reclamanta precizând că la acest credit figurează alături de pârât, ca și codebitor.
S-a mai arătat de către reclamantă că, în timpul căsătoriei au contractat și un credit în valoare de 42.000 lei la Piraeus Bank în care pârâtul figurează alături de ea, ca și codebitor, reclamanta menționând că în timpul căsătoriei până la data despărțirii în fapt s-au achitat 21 de rate din fiecare credit, ulterior despărțirii fiecare achitând rata aferentă creditului în care era titular.
Reclamanta a precizat totodată că pârâtul a achitat în timpul căsătoriei o datorie personală respectiv un credit acordat de BCR S. în valoare de 7000 lei cu bani comuni, reclamanta solicitând aducerea la masa de împărțit atât a activului cât și a pasivului.
In drept, reclamanta a invocat art.36 alin.2 din codul familie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din data de 12.10.2010 pârâtul a solicitat admiterea capătului de cerere privind împărțeala bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și respingerea capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat de către pârât că în timpul căsătoriei a achiziționat împreună cu reclamanta autoturismul marca Seat L., avansul în valoare de 90.293.400 rol fiind achitat cu bani comuni, iar diferența până la suma totală fiind achitată în urma contractării unui credit pentru autoturisme la Raiffeisen Bank în valoare de 46.594,39 RON, pârâtul precizând că până în prezent a achitat singur toate ratele și de asemenea a folosit și întreținut autoturismul în toată această perioadă.
Pârâtul a mai arătat că în urma contractării creditului în valoare de 42.000 RON la Piraeus Bank reclamanta a folosit în totalitate aceasta suma de bani pentru a face lucrări de amenajare la casa părinților săi, pârâtul menționând referitor la suma de 7000 RON că acești bani au fost folosiți de către ambii soți în vederea pregătirii nunții și că fiecare dintre părți și-a achitat creditul în care era titular.
La termenul din 08.03.2011 pârâtul a menționat că întâmpinarea formulată în cauză are caracter de cerere reconvențională solicitând aducerea la masa de partaj a sumei de 7000 lei RON reprezentând credit acordat de BCR S..
La data de 03.05.2011 pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat aducerea la masa de partaj în pasivul acesteia a sumei de 7000 lei, dobândită de părți înainte de încheierea căsătoriei în vederea pregătirilor de nuntă, a sumei de 4500 RON datorie comună a soților față de părinții pârâtului, iar in activul masei de partaj a verighetelor celor doi soți rămase la reclamantă.
In motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că a contractat un împrumut în valoare de 7000 lei RON conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.185/02.05.2007 încheiat cu Banca Comercială Română, acești bani fiind destinați exclusiv pregătirilor de nuntă fiind împrumutați cu foarte puțin timp înainte de eveniment.
Referitor la datoria de 4000 RON către părinții săi pârâtul a precizat că aceștia au fost folosiți în anul 2008 la renovarea casei părinților reclamantei unde părțile trebuia să locuiască, pârâtul menționând că din activul masei partajabile fac parte și verighetele celor doi soți care în urma despărțirii au rămas la reclamantă.
Prin cererea depusă la dosar la termenul din 11.10.2011 (f.73) reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită aducerea la masa de partaj a bunurilor si obligațiilor comune dobândite în timpul căsătoriei de părți în cote de ½ respectiv soldul datoriei comune în cuantum de 46.594,39 lei reprezentând creditul contractat la Raiffeisen Bank, sold existent la data despărțirii în fapt a soților (iulie 2009), care include dobânzile și comisioanele aferente la acea dată, soldul datoriei comune în cuantum, de 42.000 lei reprezentând creditul contract la Piraeus bank, sold existent la data despărțirii în fapt (iulie 2009), care include dobânzile și comisioanele aferente la acea dată, un autoturism marca Seat L. .
Referitor la creditul în cuantum de 7000 lei contractat de către pârât la BCR S. anterior căsătoriei, reclamanta a arătat că acesta are caracterul unei datorii proprii a pârâtului iar în ceea ce privește cele două verighete reclamanta a menționat că acestea au fost achiziționate împreună de părți și au avut o greutate de 9,24 grame, la acest moment ele nemaiexistând fizic.
La același termen s-a depus la dosar de către pârât o cerere precizatoare a cererii reconvenționale prin care a arătat că obiectul dedus judecății constă în partajarea activului respectiv avans pentru autoturismul Seat L. și verighete și a pasivului conform contractului de credit BCR, contractului de credit Raiffeisen Bank, contractului de credit Piraeus Bank si împrumutul personal .
La termenul din 13.12.2011 pârâtul a precizat că suma solicitată ca pasiv reprezintă datoria comună în sumă de 4000 lei.
La data de 07.02.2012 a fost pronunțată încheierea interlocutorie care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a constatat calitatea de codevălmași a părților, în cotă de l/2 pentru fiecare, atât în ceea ce privește activul cât și pasivul reprezentat de datoriile comune.
Prin sentința civilă nr. 2622/17.09.2012 Judecătoria Câmpina a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta și în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârât, dispunând partajarea bunurilor comune, conform variantei I (întâi) din expertiza B. L. C., modificată de instanță din oficiu și la solicitarea părților, prin scoaterea din varianta de lotizare a contravalorii îmbunătățirilor reținute de expert în mod eronat (ele nu există) și refacerea variantei de lotizare, fiind obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 400 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în temeiul disp.art.673 cod pr. civilă, art.36 cod familiei, se impune a fi admise în parte acțiunea precizată și în parte cererea reconvențională precizată, cu partajarea bunurilor comune conform variantei întâi din expertiza B. L. C., modificată de instanță din oficiu și la solicitarea părților, în sensul excluderii sumei de_,81 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor la locuință, reținut eronat de expert și refacerea loturilor celor două părți.
În temeiul disp.art.274-276 cod pr. civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Împotriva acestei sentințe, cât și a încheierii interlocutorii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul-reclamant, arătând că în mod greșit instanța de fond a constatat că ar fi cerut, alături de reclamanta-parata, modificarea variantei I a raportului de expertiză întocmit de expert B. L. C. în sensul refacerii acestei variante de lotizare prin scoaterea din variantă a contravalorii îmbunătățirii reținute la locuință.
Este de observat că obiectivul expertizei a avut în vedere încheierea de ședință din 26.03.2012 prin care s-a dispus evaluarea masei ce constituie bunurile supuse partajării și anume: 2 verighete, valoarea datoriilor comune reprezentând rate, dobânzi, comisioane rămase neachitate la data despărțirii în fapt, precum și valoarea ratelor, dobânzilor și comisioanelor achitate de reclamantă, respectiv de pârâtul S. I. D. după despărțirea în fapt la aceste împrumuturi și deduse în valoarea acestora prin încheierea interlocutorie.
La acestea se adaugă valoarea autoturismului la data despărțirii în fapt a soților în valoare de_ RON stabilită de expertul auto, ing. S. C. G..
După evaluarea bunurilor ce compun masa supusă partajării expertul B. L. C. propune două variante de lotizare, iar părțile, cu ocazia despărțirilor în fond, părțile au solicitat împărțirea egală a acestora în cote de ½ pentru fiecare potrivit variantei I din raportul de expertiză.
De observat este că la pronunțarea hotărârii prima instanță în mod inexplicabil a modificat varianta I cerută de părți, precizând că pârâtul S. I. D. este obligat să plătească reclamantei suma de_,05 lei cu titlu de sultă fără să detalieze modul de calcul.
Dacă suma de 9993,15 lei reprezintă parte din împrumut și dobânzi, instanța nu este explicită cu privire la suma de_,9 lei.
Este lesne de observat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de varianta I de lotizare din raportul de expertiză în care se precizează clar faptul că pârâtul-reclamant are de returnat reclamantei-pârâte suma de_,15 RON format din contravaloarea bunurilor rămase în patrimoniul său (4370 RON) și parte din împrumuturi și dobânzi (9993,15 RON).
În ceea ce privește încheierea interlocutorie din data de 07.02.2012 pronunțată în prezenta cauză, în urma administrării probatoriul, rezultă neîndoielnic faptul că instanța de judecată nu a reținut în masa partajabilă, în totalitate, activele și pasivele celor doi soți.
Pentru motivele arătate, pârâtul-reclamant a considerat că recursul său este fondat, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței dată de prima instanță și schimbarea sentinței în sensul stabilirii corespunzătoare a variantei I-a așa cum s-a stabilit în raportul de expertiză întocmit de expert B. L. C.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 punctele 6,7,8 si 9 din Cod pr.civila.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimata-legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind nefondată (filele 14-15 dosar recurs).
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtul-reclamant, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 cod pr.civila, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Referitor la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2622/17.09.2012, tribunalul constată că, potrivit mențiunilor cuprinse în partea introductivă a acestei hotărâri, ce fac dovadă până la înscrierea în fals, la termenul de judecată din 17.09.2012, când au avut loc dezbaterile în fond, apărătorul ales al pârâtului-reclamant a susținut că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză în specialitatea contabilitate întocmit de expert B. L.-C., dar și că achiesează la varianta I de lotizare, în modalitatea arătată de reclamantă.
În esență, intimata-reclamantă a criticat, în termenul prevăzut de art.212 alin.2 Cod procedură cviilă, raportul de expertiză indicat în ceea ce privește includerea în masa partajabilă a contravalorii îmbunătățirilor aduse locuinței părinților săi, obiecție care, în mod justificat, a fost considerată întemeiată de prima instanță, în condițiile în care prin încheierea interlocutorie de partaj din data de 07.02.2012 nu se reținuse un asemenea drept de creanță în masa bunurilor comune ale foștilor soți.
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă la data de 12.10.2010 (filele 28-29 dosar fond) recurentul-pârât a susținut că reclamanta a folosit în totalitate suma de 42.000 lei, obținută prin contractul de credit de nevoi personale din data de 26.10.2007 încheiat cu Piraeus Bank, pentru a face lucrări de amenajare la casa părinților săi.
Cu toate acestea, S. I. D. nu a solicitat, pe calea cererii reconvenționale, așa cum a fost precizată succesiv, cu achitarea taxei judiciare de timbru aferente, fie să se constate dreptul de creanță al soților rezultat din edificarea îmbunătățirilor pretinse, situație în care acestea ar fi trebuit identificate și evaluate, în contradictoriu cu proprietarii imobilului la care au fost executate, fie să se rețină caracterul de datorie proprie a intimatei-reclamante pentru suma împrumutată de la Piraeus Bank.
Tocmai de aceea, includerea de către expertul contabil în activul lotului atribuit intimatei-reclamante, potrivit variantei I de lotizare, a sumei de 39.773,81 lei, reprezentând valoarea în patrimoniu rezultată din îmbunătățirile la locuința părinților acesteia, excede statuărilor din încheierea interlocutorie de partaj.
Pe cale de consecință, judecătorul fondului a refăcut lotul atribuit intimatei-reclamante, calculând corect sulta datorată acesteia de recurentul-pârât în valoare de 34.250,05 lei, din care_,9 lei pe linia activului comun și 9993,15 lei pe linia pasivului.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 07.02.2012, se observă că, în cuprinsul motivelor de recurs, pârâtul-reclamant s-a rezumat la a preciza, în mod generic, că „în urma administrării probatoriului rezultă neîndoielnic faptul că instanța de judecată nu a reținut în masa partajabilă în totalitate activele și pasivele celor doi soți.
Practic, recurentul nu a indicat, în concret, care dintre măsurile dispuse prin respectiva încheiere îl nemulțumesc și nici rațiunile pentru care prima instanță ar fi trebuit să adopte o altă soluție.
Față de toate aceste argumente, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.304 pc.5 și 9 raportate la art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de pârât împotriva încheierii interlocutorii din data de 07.02.2012 și a sentinței civile nr. 2622/17.09.2012, pronunțate de Judecătoria Câmpina, ca fiind nefundat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurentul aflat în culpă procesuală va fi obligat la plata sumei de 2400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 19.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. I. D., domiciliat în comuna Florești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii interlocutorii din data de 07.02.2012 și a sentinței civile nr. 2622/17.09.2012, pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ș. (S.) E. A., domiciliată în Câmpina, . V., nr. 19, jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 2400 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
O. C. Ș. A. P.-A. C. A. M.
GREFIER
L. E. N.
operator date cu caracter personal nr.5595
red. PAA/ tehnored. PAA
2 ex./20.05.2013
d.f. nr._ Judec. Câmpina
j.f. E. D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 339/2013. Tribunalul PRAHOVA | Curatelă. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
