Pensie întreţinere. Decizia nr. 246/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 31395/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 246
Ședința publică din data de 7.02.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. R. I.
Judecător: C. I.
Judecător: D. L. C.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant A. M., domiciliat în București, ., ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr. 8465/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă F. B. L., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova și autoritățile tutelare C. L. BUCUREȘTI SECTOR 4, cu sediul în București, sector 4 și C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimata – pârâtă reprezentată de avocat A. Scorpan, lipsind celelalte părți.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare în dublu exemplar și un set de înscrisuri și având cuvântul învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, reprezentanta intimatei, solicită instanței respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond care în mod corect a respins acțiunea recurentei. Cu privire la solicitarea privind recalcularea pensiei de întreținere, arată că nu se impune o astfel de măsură întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 531 Cod Civil. În ceea ce privește solicitarea de a se executa pensia de întreținere în natură și stabilirea unei sume fixe de bani în solidar pentru ambii părinți, învederează instanței că nu se impune o astfel de măsură întrucât între părți nu există comunicare și nu se pot sfătui cu privire al acest aspect. De asemenea, reprezentanta intimatei arată că în ceea ce privește cererea de suspendare a plății pensiei de întreținere pe perioada programului de vizitare, solicită instanței respingerea acestei solicitări și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât așa cum a reținut și instanța suma reprezentând pensie de întreținere este nesemnificativă față de nevoile minorei. Totodată, învederează instanței că solicită acordarea cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța nr._/30.01.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub numărul_, reclamantul A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta F. B. L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea pensiei de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr._ din 04.11.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția Civilă în dosarul_, prin executarea acesteia în natură și stabilirea unei sume fixe de bani în solidar pentru ambii părinți, suspendarea plății pensiei de întreținere pe perioada programului de vizitare aferent vacanțelor și obligarea pârâtei în a-i comunica reclamantului date medicale referitoare la minoră, date legate de modalitățile de executare a obligației de întreținere de către mamă. precum și justificarea cu acte a modului în care minora beneficiază de pensia de întreținere.
In fapt, prin sentința civilă nr._ din 04.11.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția Civilă dosar_, reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minora A. M., pensie in cuantum de 16% din venitul net realizat lunar.
În prezent, reclamantul mai are in întreținere doi copii, respectiv minora A. I. M., născută la data de 23.01.2009, și A. G., născută la data de 15.07.2010,
Reclamantul a solicitat recalcularea pensiei de întreținere având în vedere că la acest moment, conform prevederilor legale, executarea acesteia se face în natură și prin stabilirea unei sume fixe de bani în solidar pentru ambii părinți.
S-a cerut, de asemenea, de către reclamant suspendarea plății pensiei de întreținere pe perioada programului de vizitare, întrucât aceasta este plătită în mod nejustificat constituind temei de îmbogățire fără justă cauză, conform art. 534 Cod civil.
Pe perioada a programului de vizitare, minorei i se asigură cele necesare traiului (locuință, hrană, întreținere, încălțăminte. îmbrăcăminte, plata cazărilor pentru excursii, plata transportului), de către reclamant și totodată se plătește și pensia de întreținere.
Reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i comunice date medicale referitoare la minoră, date legate de modalitățile de executare a obligației de întreținere de către mamă, justificarea cu acte a modului în care minora beneficiază de pensia de întreținere.
In drept, reclamantul si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 264, art. 499 alin. (l) și (4) art. 529, art.530 alin. (l) și art. 534 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, interogatoriul minorei (conform prevederilor art. 264 Codului civil), proba cu martori și înscrisuri.
La cerere s-a anexat copia după sentința civilă nr._ din 04.11.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția Civilă, dosar_ .
Parata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
S-a solicitat respingerea capătului de cerere privind recalcularea pensie de întreținere având in vedere faptul ca pensia de întreținere este fixata in mod corect de către instanța de judecata prin raportarea la numărul de copii cărora reclamantul datorează Întreținere si in funcție de venitul pe care il realizează, motiv pentru care apreciem ca o noua recalculare nu se mai impune.
F. de cel de-al doilea capăt de cerere, prin care s-a solicitat suspendarea plații pensiei de întreținere pe perioada programului de vizitare aferent vacantelor, s-a cerut respingerea acestuia ținând cont de faptul ca pensia de întreținere este un drept al minorei instituit de lege, cu caracter de continuitate pana la majoratul acesteia
S-a solicitat respingerea celui de-al treilea capăt de cerere având in vedere că minora este un copil sănătos, fișa ei medicală aflându-se la medicul de familie la care tatăl acesteia are acces. Justificarea cu acte a modului in care minora beneficiază de pensia de întreținere este exagerată având în vedere cuantumul scăzut al acesteia și faptul ca minora este eleva in clasa a patra si nevoile ei sunt in continua creștere. Cheltuielile de întreținere, hrana, îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, diversele cheltuieli apărute la scoală, concursuri, echipament de sport, depășesc cu mult pensia acordata de reclamant, motiv pentru care acest capăt de cerere, in opinia pârâtei, trebuie respins.
La termenul din data de 17.02.2012, reclamantul a depus note de ședință prin care, in esență, a reluat cele arătate prin cererea de chemare in judecată.
Ulterior, la termenul din data de 16.03.2012, reclamantul a solicitat investirea instanței cu un nou capăt de cerere, constând în restituirea de către pârâtă a sumelor virate de către cu titlu de pensie de întreținere pe durata programului de vizitare a anului 2011.
La termenul din data de 20.04.2012, instanța a respins cererea reclamantului, motivat de faptul că acesta avea posibilitatea, conform art. 132 alin.1 C.p.c., doar până la primul termen de judecată să-și precizeze cererea cu privire la acest nou capăt de cerere.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 11.05.2012, reclamantul a depus la dosar note scrise.
Tot la același termen de judecată, instanța a disjuns capătul 3 de cerere având ca obiect ,,exercitarea autorității părintești”.
Instanța, in temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., a încuviințat pentru reclamant, proba cu înscrisuri și a respins cererea acestuia privind audierea minorei în Camera de Consiliu și proba cu interogatoriul paratei.
Prin sentința civilă nr. 8465/25.05.2012, Judecătoria Ploiești a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 04.11.2010 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei A. M., născută la data 08.10.2001, în cuantum de 16,5% lunar din veniturile nete ale pârâtului, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat recalcularea pensie de întreținere ținându-se seama de faptul că mai are doi minori în îngrijirea sa. De asemenea, a solicitat ca pensia de întreținere să fie stabilită în natură și in solidar cu pârâta.
Conform art. 516 alin. 1 Noul Cod Civil, “obligatia de întretinere existã între sot si sotie, rudele în linie dreaptă, între frati si surori, precum si între celelalte persoane anume prevãzute de lege. Potrivit art.524 din Noul Cod Civil, are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
Potrivit art. 529 Noul Cod Civil, “întretinerea este datoratã potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti. Când întretinerea este datoratã de pãrinte sau de cel care înfiazã, ea se stabileste pânã la o pãtrime din câstigul sãu din muncã pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumãtate pentru trei sau mai multi copii.”
Având în vedere textul legal enunțat mai sus și faptul că reclamantul are în întreținere 3 copii, partea din veniturile sale nete afectată intreținerii acestora ar trebui să fie, conform prevederilor legale, de 50 %. Acest procent urmează să fie impărțit la cei trei copii, astfel că fiecăruia dintre ei ii va reveni un cuantm de 16, 5% din veniturile nete ale reclamantului cu titlu de întreținere.
Se poate constata astfel, a reținut instanța de fond, că nu se impune modificarea procentului stabilit de către instanță prin hotărârea nr._ din 04.11.2010 a Judecătoriei Ploiești.
În baza art. 530 alin.1 din Noul Cod Civil, dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. Potrivit alin.3 al aceluiași articol, pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere; după cum se poate observa textul legal nu diferențiază după cum veniturile sunt obținute din muncă sau din alte surse.
Reclamantul a solicitat stabilirea pensiei de întreținere în natură, solicitare pe care instanța a respins-o.
Instanța a avut în vedere faptul că minora a fost încredințată mamei sale, care locuiește in Ploiești, in timp ce tatăl locuiește în București. Astfel, nevoile minorei sunt cunoscute cel mai bine de către pârâtă, singura în măsură să cunoască cel mai bine ce-i trebuie copilului din punct de vedere al hranei, îmbrăcămintei, încălțămintei, rechizitelor, medicamentelor etc.
Este dificil de stabilit o contribuție în natură în condițiile în care nevoile copilului se pot schimba de la un moment la altul și nu se poate stabili cu anticipație care ar putea fi acestea.
Astfel, din acest punct de vedere instanța a considerat că este mai potrivit ca reclamantul să plătească ca și până acum întreținerea în bani, pârâta fiind cea mai în măsură să stabilească cum pot fi cheltuiți aceștia pentru a satisface nevoile minorei.
În ce privește contribuția pârâtei la întreținerea minorei, aceasta se face în natură având în vedere că fetița i-a fost încredințată. Pârâta este cea care in majoritatea timpului asigură copilului întreținerea, privind alimentele, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea corporală, rechizitele școlare etc.
În ce privește cererea de suspendare a pensiei de întreținere pe durata cât minora se află la reclamant, si aceasta a fost respinsă.
Astfel, prin faptul că minora stă pentru o perioadă de timp la reclamant pe durata vacanței, nu înseamnă că prin aceasta au fost satisfăcute toate nevoile de întreținere ale minorei, deoarece întreținerea minorei nu presupune doar o prestație de natura alimentară și locativă.
De altfel, din ancheta psiho-socială rezultă că minora urmează cursuri de judo și pictură, face pregătire la matematică. De asemenea, este bine îngrijită, beneficiind de o cameră proprie amenajată corespunzător vârstei.
Obligația de întreținere a unui minor are un caracter complex, constând într-o multitudine de obligații, iar sumele de bani pe care le plătește reclamantul pe durata vacanței contribuie la realizarea corespunzătoare a acestei obligații pe toată durata anului.
În concluzie, instanța a respins acțiunea introdusă de către reclamant ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 31._ .
Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre judecare la instanța competentă – instanța de tutelă.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că, pentru termenul din 11.05.2012, a depus, la solicitarea instanței, note scrise pentru capătul 3 de cerere, totodată ridicând excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând judecarea cauzei de o instanță specializată de minori și familie, întrucât, în articolele din titlul IV ale Codului civil, se face referire la instanța de tutelă, art. 107 C.civ. prevăzând că „procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumite în continuare instanța de tutelă”.
A invocat dispozițiile art. 137 alin. (1) C.proc.civ. și a arătat că prima instanță a disjuns capătul trei de cerere de restul cauzei, deși nici pentru primele două capete de cerere nu era în măsură să se pronunțe, nefiind instanță de tutelă, judecătorul cauzei având calitatea de judecător stagiar.
A arătat că, tot în ultimele note scrise a precizat că este obligatorie audierea minorei, aceasta având vârsta de 10 ani, 7 luni și 2 zile, instanța neluând în considerare această cerere.
A invocat în acest sens prevederile art. 24 alin. (2) și art. 125 alin. (2) din Legea nr. 272/2004.
A menționat că, potrivit acestor dispoziții, copilul are dreptul de a fi ascultat, iar pentru instanță ascultarea este obligatorie, având în vedere că, pe această cale copilul are posibilitatea de a cunoaște din punct de vedere legal situația în care se află, de a fi astfel informat asupra consecințelor acestei situații, de a-și exprima opinia, precum și cu privire la consecințele oricărei decizii care îl privește, iar față de acest aspect, noul cod civil are prevederi foarte clare.
De asemenea, recurentul-reclamant a precizat că, în mod practic, judecarea acestei cauze s-a desfășurat astfel cum învederează în continuare.
Astfel, recurentul-reclamant a susținut că la primul termen a depus adeverință de venit de la angajator, iar instanța a dispus anchetă socială la domiciliul minorei și la domiciliul său; s-a acordat un alt termen.
De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că, la al doilea termen, a solicitat instanței anchetă socială la domiciliul minorei, întrucât ancheta socială a fost efectuată doar la domiciliul său în București, grefierul omițând a trimite adresă și către autoritățile din Ploiești pentru aceasta.
A arătat că a fost căutat la domiciliu de către inspectorul Autorității Tutelare - sector 4 București, care negăsindu-l acasă, l-a invitat la sediu, unde i-a comunicat că, din adresa trimisă de către Judecătoria Ploiești, ținând cont și de faptul că a observat 4 persoane pe lista de întreținere de la domiciliu, a înțeles că reclamantul s-a împăcat și a mai făcut un copil cu numita F. B.-L., despărțindu-se din nou.
În continuare, recurentul-reclamant a susținut că i-a comunicat că se efectuează anchetă socială pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești și actualizarea pensiei de întreținere pentru fiica sa cea mare, reclamantul având încă doi copii, dar nu cu pârâta.
Față de faptul că nu s-a solicitat anchetă socială la Ploiești s-a sesizat și instanța, solicitând încă o dată efectuarea acesteia, acordându-se un nou termen.
Recurentul-reclamant a arătat că, la al treilea termen, s-a solicitat de către avocatul pârâtei amânare pe motive medicale, printr-o cerere la care a fost atașată o adeverință medicală, cerere la care s-a opus, însă instanța a analizat respectivul înscris și i-a comunicat că nu este lizibil și a admis cererea acordând un nou termen, fără a putea citi un act oficial depus la dosar.
De asemenea, recurentul-reclamant a susținut că tot la acest termen a depus un nou capăt de cerere, care i-a fost refuzat a fi judecat pe cale ordonanță președințială. A arătat că respectivul capăt de cerere se referea tocmai la returnarea pensiei de întreținere, însușită nejustificat de către pârâtă, pe perioadă de peste trei luni, în care minora s-a aflat în întreținerea și îngrijirea sa în anul 2011, conform noului cod civil.
A arătat că, la al patrulea termen, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, audierea minorei și interogarea pârâtei, însă instanța nu a admis probele solicitate.
A arătat că a insistat asupra capătului 3 de cerere, conform prevederilor Legii nr. 272/2004 și a Noului cod civil, însă judecătorul i-a spus că nu înțelege acest capăt de cerere și a insistat să renunțe la el, precizând că este judecător stagiar și solicitându-i noi precizări scrise asupra celui de-al treilea capăt de cerere.
A menționat că instanța a respins și capătul de cerere depus la termenul anterior (al treilea) ca fiind depus târziu și a acordat un al cincilea termen, pentru care avocatul apărării a solicitat o altă dată; a arătat că a fost stabilită o altă dată, a cărei schimbare a solicitat-o reclamantul, deoarece în ziua respectivă nu putea ajunge la Ploiești, dar cererea sa a fost respinsă.
Recurentul-reclamant a arătat că reiterează cele precizate în cererea introductivă privind recalcularea pensiei de întreținere, art. 499 alin. (1) Cod civil, referindu-se strict la acest aspect.
A arătat că, potrivit aceluiași articol, îngrijirea se suportă în solidar de ambii părinți, astfel că minora ar trebui să beneficieze pe lună de peste 900 lei.
A menționat că pensia de întreținere pentru minoră, la acest moment este în cuantum de 16% din venitul net realizat, care este în sumă de 450 - 500 lei lunar din partea sa.
A arătat că și mama ar trebui să contribuie cu aceeași sumă de bani la îngrijirea copilului.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant a arătat că actuala lege, în art. 530 Cod civil, intitulat „Modalități de executare a pensiei de întreținere"", la alin. (1) prevede că „obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare", iar la alin. 2 (al aceluiași articol), prevede că, „dacă obligația de întreținere nu se execută de bună voie. în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani."
A precizat că, după cum se poate observa din primul capăt al cererii sale, având în vedere tocmai nevoile de creștere și educare a minorei, a solicitat executarea acesteia în natură și stabilirea unei sume de bani, dar aceasta să fie una fixă si nu un procent, așa cum a stabilit instanța respectând legea la momentul judecării respectivei cereri, și pronunțându-se în consecință.
De altfel, recurentul-reclamant a precizat că și-a îndeplinit obligația de întreținere și în natură, prin cumpărarea de obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, hrană și tot ceea ce i-a fost necesar minorei.
A arătat că minora a luat obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte la Ploiești.
Recurentul-reclamant a arătat că nu a asigurat minorei doar îmbrăcăminte, încălțăminte, hrană și locuință și consideră că, după stabilirea unui program de vizitare de către instanță, a contribuit la formarea și educarea minorei.
Recurentul-reclamant a susținut că, în fiecare an, începând cu 2009 a călătorit cu minora atât în țară, cât și în străinătate (la munte, în țară, la B., Predeal, S., la mare în stațiunea Mamaia, în C. și stațiunile de pe litoralul românesc, iar în străinătate în G., pe litoralul acestei țări, în localitățile Paralia Katerini și Olympic Beach, în Salonic și insula Skiatos, precum și la Viena (de trei ori) și Mariattzeler în Austria, litoralul din Bulgaria, în stațiunea Suny Beach, vizitând și localitatea Nessebar și orașul Burgas).
A menționat că, pe lângă faptul că aici a asigurat cazare și masă minorei, precum și transportul pentru aceste deplasări, a vizitat cu minora diferite obiective turistice relevante, în unele dintre acestea fiind organizate ateliere educative adaptate vârstei minorei.
A arătat că, în București împreună cu minora a vizitat de mai multe ori Muzeul Țăranului Român, precum și Muzeul de Istorie, Muzeul Literaturii Române, Muzeul de Artă a Municipiului București, Muzeul G. E. și locuri de recreere care să o ajute la dezvoltarea și pregătirea sa (spre exemplu, întrucât minora își dorește să picteze, participă cu aceasta la diverse ateliere de creație pe această temă).
A arătat că în aproape toate week-end-urile prevăzute de programul de vizitare merge împreună cu minora la ateliere de creație, iar în vacanțe merge la spectacole de teatru, cinematograf, concerte de muzică, ștrand, inclusiv Aqua Parc.
A precizat că pentru toate acestea, la solicitarea sa, mama minorei a refuzat să contribuie, replicând că, dacă nu are bani, o poate lăsa pe minoră la Ploiești în programul de vizitare.
A arătat că nici măcar bani de tren nu este de acord să suporte din pensia de întreținere pe care și-o însușește și de care ar trebui să beneficieze minora.
A arătat că, pentru aceste perioade mama minorei nu a contribuit cu nimic, nici măcar nu îi dă bani de buzunar (decât în sume intime în cuantum de 10, 20 lei - de două, trei ori pe an - restul considerând că i se cuvin).
Recurentul-reclamant a susținut că pârâta i-a inoculat minorei ideea că aceste deplasări în vacanță ar fi gratuite, că pentru ea nu se plătește nimic, cu toate că de la vârsta de 3 ani parțial sau integral se plătește transport, cazare, masă, intrări la muzee, ski pass pentru cablu la munte în sezonul rece.
Recurentul-reclamant a arătat că din discuțiile purtate cu minora rezultă că aceasta nu mai participă la judo, și nici la alte activități.
Recurentul-reclamant a susținut că minora este atrasă de aerobic, dans, baschet și probe de cros, precizând totodată că a participat la astfel de activități de care a fost atrasă și dornică să participe.
A arătat că potrivit art. 499 alin. (1) cod civil, „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională", iar conform alin. (4) „în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială."
De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că atâta vreme cât minora este în programul de vizitare, îi acordă întreținerea exclusiv, asigurându-i cele necesare și până acum (pe perioada menționată); totodată mamei, pentru minoră (în aceeași perioadă a programului de vizitare), i se virează suma de bani reprezentând pensie de întreținere (deși minora este în programul de vizitare și tatăl suportă cheltuielile), sumă de care minora ar trebui să beneficieze și de care nu beneficiază (fiind luată de mamă). De asemenea, susținerea și motivarea instanței de fond că mama știe cel mai bine ce are nevoie minora, se justifică pentru perioada în care aceasta este la Ploiești, deși și reclamantul îi cumpără lucruri pe care le folosește acolo, dar pentru perioada celor peste 93 zile (din 365 de zile cât are un an calendaristic) în care minora locuiește cu tatăl, în cadrul programului de vizitare, nevoile, necesitățile și trebuințele minorei sunt asigurate de acesta și, totodată, îi plătește și pensie de întreținere, fiind un non sens, nefiind acoperită nevoia celui care cere pensia (în nevoie se află minora și nu mama acesteia, care prin primirea pensiei și-o însușește în mod nejustificat).
Mai mult, recurentul-reclamant a arătat că, potrivit art. 499 Cod civil, pensia ar trebui suportată și de mamă, astfel că normal ar fi ca și mama să plătească pensie de întreținere pentru perioada în care minora se află în programul de vizitare în week-end-uri și în vacanță (peste 93 de zile pe an).
În consecință, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea pensiei de întreținere pe această perioadă pentru ca minora să beneficieze pe deplin de aceea sumă de bani.
De altfel, recurentul-reclamant a arătat că, potrivit art. 534 cod civil, dacă întreținerea prestată, de bună voie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară de la cel care a primit-o, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
A arătat că a suportat de două ori obligația privind întreținerea minorei, pe perioada vacantei și a week-end-urilor, și astfel pensia de întreținere pentru un copil este în cuantum disproporționat față de ceilalți doi copii, luând practic și faptic din ce li s-ar cuveni acestora.
De altfel, recurentul-reclamant a arătat că referitor la pensia de întreținere pe perioada programului de vizitare, pârâta a afirmat în fața psihologului de la Direcția pentru protecția copilului Ploiești și a minorei că „este pentru ea (pentru pârâtă), pentru Ploiești" și nicidecum pentru minoră (în acest sens solicitând instanței să ceară punctul de vedere al acestei instituții și eventual audierea respectivei persoane).
Tocmai din considerentele expuse, recurentul-reclamant a arătat a solicitat stabilirea unei sume fixe și suspendarea plătii pensiei pe perioada programului de vizitare aferent vacantelor.
Recurentul-reclamant a solicitat să se admită recursul astfel cum a fost formulat, să se caseze sentința recurată și să se trimită cauza spre rejudecare la instanța competentă.
În drept, recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 137alin. (1) coroborat cu prevederile art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 107 Cod procedură civilă, art. 499 alin. 1 Cod civil, art. 24 alin. 2 și art. 125 alin. 2 din Legea 272/2004.
În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă.
La termenul de judecată din data de 07.02.2013, intimata-pârâtă F. B. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.p.c., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică, privind competența instanței sesizate, Tribunalul constată că, potrivit art. 229 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară”.
Iar conform art. 229 alin. (2) lit. a) din același act normativ „până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă, atribuțiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie.”
Potrivit art. 1 pct. 1 C.proc.civ. „judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.”
Având în vedere că judecătoria este instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță iar litigiile având ca obiect pensii de întreținere nu au fost date în competența altor instanțe, Judecătoria Ploiești este instanța competentă să judece prezenta cauză în primă instanță.
Și prin art. 94 pct. 1 lit. a) din Noul Cod de procedură civilă a fost stabilită instanța de tutelă ca fiind judecătoria, textul de lege nefiind însă aplicabil în prezentul litigiu.
De asemenea, conform art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, „judecătorii stagiari judecă cererile privind pensiile de întreținere, cererile privind înregistrările și rectificările în registrele de stare civilă, cererile privind popririle, încuviințarea executării silite, învestirea cu formula executorie și luarea unor măsuri asiguratorii.”
Prin urmare, cauza având ca obiect “recalcularea pensiei de întreținere și suspendarea plății acesteia pe perioada programului de vizitare aferent vacanțelor” a fost soluționată de un complet legal compus din cadrul instanței competente.
În ceea ce privește solicitarea de audiere a minorei, se observă că ascultarea unui copil este subordonată imperativului interesului superior al acestuia, atât din punct de vedere tehnico-judiciar, cât și din punct de vedere substanțial, al conținutului ascultării propriu-zise și evaluării opiniei copilului în scopul aprecierii soluției optime care se impune a fi luată în legătură cu acesta, în funcție de ipostaza judiciară în care se află.
În cauză, interesul superior al copilului nu impunea audierea sa în litigiul având ca obiect recalcularea pensiei de întreținere și suspendarea plății acesteia pe perioada programului de vizitare în timpul vacanțelor.
În ceea ce privește dispozițiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, invocate de către recurentul-reclamant, acestea sunt aplicabile numai cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție speciale iar nu și celor având ca obiect pensii de întreținere.
Referitor la celelalte probe solicitate de către reclamant, se constată că, pentru a fi admisibil un mijloc de probă, este necesar ca proba să fie legală, verosimilă, pertinentă și concludentă.
Pentru ca proba să fie concludentă, trebuie ca aceasta să poarte asupra unor împrejurări care sunt de natură să ducă la rezolvarea cauzei, conform art. 167 C.proc.civ.
În prezentul litigiu, proba cu interogatoriul pârâtei nu era concludentă, nefiind utilă soluționării cauzei.
În cauză a fost administrată, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, care au fost depuse la dosar și au fost efectuate anchete sociale la domiciliile părților.
Împrejurarea că, în cauză, au fost acordate mai multe termene în vederea administrării probelor sau la solicitarea uneia din părți, nu este de natură să afecteze legalitatea sau temeinicia hotărârii pronunțate.
Cu privire la cel de-al treilea capăt al cererii introductive, având ca obiect obligarea pârâtei să-i comunice reclamantului date medicale referitoare la minoră, date legate de modalitățile de executare a obligației de întreținere de către mamă precum și justificarea cu acte a modului în care minora beneficiază de pensia de întreținere, s-a dispus disjungerea, în temeiul art. 165 C.proc.civ., urmând a se forma un nou dosar.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamant, având ca obiect obligarea pârâtei să-i restituie sumele virate cu titlu de pensie de întreținere pe perioada programului de vizitare din anul 2011, pe cale de ordonanță președințială, Tribunalul constată că, aceasta constituie o modificare a cererii de chemare în judecată.
Din punct de vedere procedural, conform art. 132 C.proc.civ., o astfel de modificare trebuie cerută până la prima zi de înfățișare, or în cauză, cererea a fost făcută ulterior acestui termen, reclamantul fiind decăzut din dreptul de a-și modifica acțiunea.
Dispozițiile art. 132 C.proc.civ. neavând caracter imperativ, pârâtul poate accepta, expres sau tacit, o modificare ulterioară primei zile de înfățișare.
În cauză însă, pârâta s-a opus modificării cererii de chemare în judecată (fila 55 dosar fond).
Prin urmare, în mod legal cererea modificatoare nu a fost soluționată de instanță, ca urmare a decăderii reclamantului din dreptul de a-și modifica acțiunea.
Nici criticile recurentului-reclamant privind soluția instanței de fond asupra cererii de recalculare a pensiei nu pot fi reținute.
Potrivit art. 529 alin. (2) C.civ. “când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii”.
Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant are trei copii minori în întreținere, acesta datorează minorei o pensie de întreținere în cuantum de 16% din venitul său lunar, astfel cum a fost obligat prin sentința civilă nr._/4.11.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Susținerile recurentului-pârât privind îndeplinirea obligației de întreținere și în natură, prin cumpărarea de obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, hrană, sau achitarea cheltuielilor de călătorie nu sunt confirmate prin înscrisuri doveditoare (facturi, chitanțe, etc.)
Față de împrejurarea că părinții au domicilii separate iar minora locuiește la mamă, nu se impune ca obligația de întreținere stabilită în sarcina tatălui să fie executată în natură, art. 530 C.civ. permițând stabilirea cuantumului contribuției de întreținere în cotă procentuală.
Este adevărat că, potrivit art. 499 alin. (1) C.civ. “tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”.
Ca urmare a caracterului solidar al obligației de întreținere, în raporturile dintre părinți și copii, fiecare părinte este ținut pentru tot și poate fi urmărit pentru întreaga întreținere iar dacă unul dintre părinți nu are mijloace materiale pentru a acorda întreținerea copilului, atunci celălalt părinte este obligat să suporte în întregime această obligație.
Acest caracter privește raporturile dintre copil și părinții săi, neimpunându-se obligarea intimatei-pârâte și a recurentului-reclamant în solidar la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei ce locuiește cu mama sa.
În mod corect a apreciat instanța de fond că nu se impune suspendarea plății pensiei de întreținere pe perioada programului de vizitare stabilit de instanță.
Astfel, obiectul obligației de întreținere pe care părinții o datorează copiilor îl formează toate mijloacele necesare traiului, adică alimente, locuință, îmbrăcăminte dar și mijloacele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor.
Prin urmare, obiectul obligației de întreținere a părinților față de copiii minori este mai complex decât obiectul obligației de întreținere în general și nu se rezumă doar la cheltuielile efectuate de către părinte în perioada corespunzătoare programului de vizitare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C.proc.civ., va obliga recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr._/30.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant declarat de recurentul – reclamant A. M., domiciliat în București, ., ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr. 8465/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă F. B. L., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova și autoritățile tutelare C. L. BUCUREȘTI SECTOR 4, cu sediul în București, sector 4 și C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.02.2013.
Președinte, Judecători,
R. I. C. I. C. L. C. D.
fiind la o altă instanță, semnează
Președintele instanței,
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./ Tehnored. CRI
2 ex./17.06.2013
Df._ /_ Judecătoria Ploiești
Jf. E. M.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1568/2013. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 992/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
