Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 382/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 2487/310/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 382
Ședința publică din data de 26.06.2013
Președinte: O. C. Ș.
Judecător: A. P.-A.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă F. E., domiciliată în S., Calea Moroieni, nr. 29, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 250/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. M., domiciliat în S., Calea Moroieni, nr. 29, ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul intimatului-pârât, avocat R. D., lipsind apelanta-reclamantă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 50 lei, conform chitanței nr._/29.05.2013, și timbru judiciar, în valoare de 2,55 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1750 lei, aferentă apelului promovat, precum și că apărătorul acesteia, avocat Olguța T., a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât din motive medicale se află în imposibilitatea de a se prezenta, după care:
Tribunalul pune în discuție cererea de amânare formulată de avocatul alea al apelantei-reclamante.
Avocat R. D., pentru intimatul-pârât, precizează nu este de acord cu admiterea acestei cereri, invocând excepția de netimbrare a apelului.
Tribunalul acordă cuvântul asupra acestei excepții, iar apărătorul intimatului-pârât solicită admiterea excepției de netimbrare a apelului și anularea apelului ca insuficient timbrat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea disjunsă la Judecătoria S. la data de 21.11.2012 din dosarul civil_ și înregistrată sub nr._, reclamanta FACALEȚ E., cu domiciliul in S., Calea Moroieni nr. 29, ., ., jud. Prahova, a chemat in judecata pe paratul Ș. M., domiciliat in S., Calea Moroieni nr. 29, ., ., jud. Prahova, solicitând instantei ca prin sentința ce o va pronunța sa dispună partajarea sumelor de bani dobândite în timpul căsătoriei parților si aflate în depozite bancare pe numele paratului, fără cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca între parți a avut loc partajul bunurilor comune care s-a finalizat printr-o tranzacție încheiată la 24.10.2012 și care a fost consfințită de către instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 1237/21.11.2012 a Judecătoriei S. în dosarul de partaj bunuri comune având nr._ .
Singurul aspect asupra căruia părțile nu au căzut de acord, a fost reprezentat de faptul că pe timpul căsătoriei, pârâtul a dispus in mod exclusiv de sumele de bani primite cu titlu de salariu aparținând reclamantei, paratul punându-le în depozite bancare refuzând să le restituie reclamantei pentru a avea grija de cei 2 copii majori ai acestuia, depozitele bancare ale paratului fiind în sume de 30.000 euro.
Reclamanta învederează instanței că paratul era foarte strict în ceea ce privește veniturile tuturor membrilor de familie, făcea niște socoteli complicate, nu se consulta niciodată cu reclamanta si prefera sa dispună în mod exclusiv de toate sumele de bani aduse in familie de toți membrii familiei si deschidea diferite depozite bancare exclusiv pe numele lui, neinformându-și niciodată soția cu privire la situația conturilor de economii.
Paratul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea in parte a acțiunii deoarece nu dispune în banca de sume foarte mari de bani, pe timpul căsătoriei care a durat din anul 1973 până în 2009 a folosit diverse sume de bani pentru casă.
A efectuat modificări ale apartamentului în care locuiesc, a fost zugrăvit, renovat, a montat centrală termică, iar in prezent cele două parți sunt pensionate medical având probleme grave de sănătate.
În cauza s-au încuviințat probele cu înscrisuri, interogatoriul parților si s-a prorogat discuția referitoare la efectuarea unei expertize tehnice contabile numai după depunerea de către parți a tuturor înscrisurilor referitoare dovedirea sumelor de bani aflate în depozite bancare pe numele paratului.
Temeiul juridic indicat de reclamant au fost disp. art. 673 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.250/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. a fost admisă în parte acțiunea reclamantei F. E., dispunându-se partajarea sumelor de bani dobândite de părți în timpul căsătoriei, aflate în conturile pârâtului Ș. M. deschise la banca Transilvania, la datele de: 22.01.2009 - 1020 de Euro, 9.10.2006 - 7500 lei, 7.05.2007 -8500 lei care cu dobânzi la data 21.07.2009, data divorțului părților însumau pentru depunerile in lei - 20.000 lei - în cote egale de 1/2 pentru ambele părți, respectiv 510 de euro și 10.000 de lei pentru reclamanta F. E. și, respectiv, 510 de euro și 10.000 de lei pentru pârâtul Ș. M..
Pârâtul Ș. M. a fost obligat să-i restituie reclamantei F. E. sumele de 510 de euro și 10.000 de lei în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta si paratul au fost căsătoriți din 1973 până în iulie 2009 când s-a desfăcut căsătoria parților prin divorț.
Prin Sentința civilă nr. 1237/21.11.2012 a fost soluționat dosarul de partaj bunuri comune al acestor parți, instanța consfințind în baza art. 271 Cod proc civ, tranzacția parților încheiată la data de 24.10.2012.
La termenul de judecata din data de 06.02.2013 s-a administrat proba cu interogatoriul parților iar reclamanta a răspuns ca a fost mințita de către parat care are conturi substanțiale la Banca Transilvania si la alte bănci si ca nu a chemat-o niciodată pentru a fii de față, să vadă ce sume scoate si pentru ce.
Reclamanta a recunoscut însă, la întrebarea nr. 4, ca pârâtul cu acești bani a cumpărat mai multe bunuri pentru casa, a pus centrala termică, a făcut separație de gaze, a cumpărat ușa metalica, a zugrăvit si a achiziționat bunuri mobile pentru locuința acestora.
Însă, este nemulțumită de faptul ca nu a întrebat-o niciodată ce sa cumpere pentru casa si ca nu a consultat-o niciodată cu privire la achiziționarea bunurilor din locuința foștilor soti.
La întrebarea nr. 3 din interogatoriu, reclamanta a recunoscut ca au folosit bani pentru a-si rezolva problemele de sănătate întrucât ambii au fost pensionați pe motive de boală si ca ambii au făcut cheltuieli medicale cu internări, plătind expertize medicale si tratament.
Din răspunsurile luate la interogatoriul paratului rezulta ca acesta administra banii pentru casa si avea grija de salariul soției sale deoarece era chemat deseori de aceasta la serviciu pe motivul că în ziua de salariu pârâtei îi era frică sa plece acasă noaptea cu banii asupra ei.
Arată ca a depus sumele de bani dobândite cu titlul de economii la Banca Transilvania si că în prezent nu deține decât sume foarte mici, nu cele indicate de către reclamanta în acest capăt de cerere.
Arata ca reclamanta era împuternicita sa ridice aceste sume de bani dar nu s-a interesat niciodată la ce bănci sunt depuși banii.
O parte din bani i-a ținut chiar în casă.
A arătat că a avut 7.000 ron la Banca Comercială Română si pe care i-a scos la data de 9.10.2006 mutându-i la Banca Transilvania.
A mai avut si certificate de trezorerie iar contravaloarea acestora a folosit-o în anul 2004.
Instanța de fond a făcut diferite adrese la toate băncile din orașul S. cât si la sucursalele acestora din Ploiești, răspunsurile acestor bănci fiind la dosarul cauzei, astfel rezultând ca paratul deține la Banca Transilvania în prezent suma de 1020 euro și suma de 20.000 lei pe care instanța le va împărți în cote egale de ½ pentru ambele parți, considerând ca atât reclamanta cat si paratul au contribuit in mod egal la dobândirea acestor sume de bani in timpul căsătoriei parților.
Văzând cele de mai sus, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei urmând a partaja doar sumele de bani dobândite de parți in timpul căsătoriei, în prezent existente la Banca Transilvania în conturile bancare deschise pe numele paratului, în măsura dovedirii existenței acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac declarate, casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare a dosarului susmenționat, in sensul de a se dispune completarea probatoriului, efectuarea unei expertize contabile asupra conturilor si certificatelor de trezorerie ce au fost identificate pe numele paratului la Banca Transilvania, Trezoreria Bușteni, BCR Sucursala Ploiești etc, sume ce totalizează aproximativ 120.000 Iei - fara a se cunoaște modul de rulaj al acestora.
În motivarea recursului, reclamanta a învederat că, după pronunțarea sentinței pe care o contestă, au apărut aspecte noi pe care nu le-a cunoscut in timpul judecării pe fond a cauzei, si anume faptul ca parte din banii pe care ii solicită a fi partajați au fost retrași/transferați/depuși de către parat in contul mamei sale, astfel ca se impune completarea probatoriului.
Recurenta a mai susținut că, deși a solicitat, Instanța de fond nu s-a pronunțat in niciun fel asupra cheltuielilor de judecata.
Totodată, a mai precizat că, urmare a investigațiilor efectuate la diverse instituții bancare, a rezultat faptul ca paratul a deținut sume de bani in diverse conturi deschise la Banca Transilvania, BCR Sucursala Ploiești, precum si certificate de trezorerie la Trezoreria Bușteni, suma care totalizează aproximativ 120.000 lei.
F. de aceasta împrejurare, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile asupra acestor conturi si certificate de trezorerie pentru a se afla istoricul operațiunilor bancare efectuate de către parat, expertiza care sa evidențieze: cine a deschis conturile bancare si cine a achiziționat certificatele de trezorerie; cine a făcut depuneri in aceste conturi si când s-au făcut depunerile respective; cine a făcut retrageri, când si ce sume au fost retrase; cine a răscumpărat certificatele de trezorerie si când le-a răscumpărat; cine a cumpărat alte certificate, cuantumul valoric al acestora si când au fost cumpărate; daca s-au efectuat transferuri din conturile bancare spre alte conturi, cine a solicitat aceste transferuri, cuantumul lor si in favoarea cărei persoane; cine a închis conturile bancare si la ce data; cine a fost titularul conturilor bancare si cine a fost împuternicit; ce operațiuni s-au făcut pe conturile bancare, când si cine le-a solicitat.
Deși a rezultat in mod evident necesitatea efectuării acestei expertize contabile, instanța de fond in mod greșit i-a respins aceasta proba.
Din întreg ansamblul probator administrat in cauza, rezulta in mod indubitabil ca paratul - pe tot parcursul căsniciei noastre - a fost cel care a deținut toti banii - atat cei obținuți de el, cat si cei obținuți de mine, precum si cei obținuți de copiii noștri.
Chiar paratul a recunoscut la interogatoriu faptul ca venea in ziua de salariu si îi ridica drepturile salariale ale reclamantei, mințind cu nerușinare ca i-ar fi fost frica sa se deplaseze cu banii acasă. Reclamanta a învederat că a fost bucătăreasa si nu avea vreun venit fabulos cu care i-ar fi fost frica sa se deplaseze cu banii asupra sa.
Deși este aproape incredibil, pe tot parcursul căsătoriei părților, reclamanta nu a avut niciodată vreun ban in posesia sa, paratul fiind cel care îi lua pe toți, iar daca avea nevoie de anumite bunuri, trebuia sa-1 roage pe el sa-i cumpere. Nu a acceptat niciodată sa-i spună cum administra acești bani, ce făcea cu ei, unde ii depunea etc.
Paratul a mințit la interogatoriu spunând ca o ducea la doctor si ca a fost necesara efectuarea vreunei expertize medicale etc, in fapt nu 1-a interesat niciodată starea sa de sănătate, necesitățile sale, dorințele sale, cum de altfel nu l-au interesat nici necesitățile si dorințele copiilor părților. El era cel care nu efectua cheltuieli decât pentru strictul necesar supraviețuirii noastre.
Pe parcursul căsătoriei părților, au fost si in Germania la sora paratului, unde reclamanta a lucrat, dar toti banii erau luați de către parat.
Astfel, paratul a fost cel care a strâns toti banii obținuți de soți, i-a administrat după bunul lui plac, fara a-mi aduce vreodată la cunoștința sau a-mi cere vreo părere.
Paratul, cu ceva timp înainte de a promova reclamanta acțiunea de divorț, a simțit ca relațiile lor deveneau intolerabile, astfel ca a retras banii si încearcă sa-i ascundă sau i-a pus in conturi pe numele mamei sale - împuternicit fiind el -. Despre acest aspect a luat cunoștința acum, după pronunțarea sentinței atacate, când, fara sa stie paratul, a auzit o convorbire telefonica a acestuia cu o terța persoana si ii mărturisea acesteia ca banii sunt puși pe numele mamei sale si ca reclamanta nu o sa intre niciodată in posesia acestora.
Instanța de fond in mod greșit a reținut faptul ca la interogatoriu ar fi recunoscut ca paratul a adus îmbunătățiri majore apartamentului lor, de fapt a recunoscut ca a achiziționat centrala termica si s-a zugrăvit, dar aceste bunuri nu echivalează sumele ce solicită a fi partajate.
Exista numeroase dovezi care sa conducă la necesitatea efectuării expertizei contabile, la identificarea certa a sumelor de bani ce urmează a fi supuși partajării, la identificarea in contul cui a depus paratul banii obținuți de părți in timpul căsătoriei si aducerea acestora la masa de împărțit.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecata efectuate in cauza, deși a solicitat aceste cheltuieli - compensarea acestora.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.304 indice (1) pct.7, 8 si 9, disp.art.304 indice 1 Cod pr. civila.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind nefondată.
La termenul de judecată din data de 29.05.2013, tribunalul a pus în discuția părților și a recalificat calea de atac declarată în cauză ca fiind apel, în raport de valoarea obiectului litigiului, mai mare de 100.000 lei.
În ședința publică din data de 26.06.2013 intimatul-pârât a invocat excepția de netimbrare a apelului declarat de reclamantă.
Tribunalul a pus în discuție atât cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantei-reclamante, cât și excepția invocată de intimatul-pârât, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Analizând cererea de amânare depusă la dosar de apărătorul ales al apelantei-reclamante, tribunalul observă că, potrivit art.234 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, respectivul avocat avea obligația să-și asigure substituirea în ipoteza imposibilității de a-și desfășura serviciul profesional, fără să fi dovedit și fără ca măcar să fi invocat inexistența acordului clientului pentru substituire.
În plus, obligația de complinire a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac declarate incumbă părții, personal, fără a-i fi necesar suportul juridic al avocatului ales, obligație ce trebuie să fie adusă la îndeplinire cel mai târziu până în ziua termenului de judecată acordat în acest sens.
Prin urmare, verificarea îndeplinirii exigenței achitării integrale a taxei de timbru este prioritară față de cererea de amânare a avocatului ales, motiv pentru care tribunalul va respinge cererea analizată, ca fiind neîntemeiată.
Examinând excepția de netimbrare instanța de apel constata că, potrivit art.20 alin.1-3 cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar daca aceste taxe nu au fost plătite in mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plata sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
În cauză, instanța de control judiciar a pus in vedere apelantei obligația de a achita o diferență de taxa judiciara de timbru in suma de 1750 lei, stabilită potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997, prin încheierea dată la termenul din 29 mai 2013.
Se impune precizarea că, la acel termen de judecată, apelanta-reclamantă a fost prezentă personal și asistată de avocat ales, luând cunoștință, în mod indubitabil, de obligația fixată în sarcina sa de instanța de apel.
Cum apelanta-reclamantă nu s-a conformat obligației de a achita suma indicată pana la termenul de judecata stabilit, din data de 26.06.2013, in baza art.137 alin.1 Cod procedura civila cu aplicarea art.21 alin.3 din Legea nr.146/1997, instanța va admite excepția de netimbrare, invocată de intimat si, pe cale de consecința, va anula apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 250/13.03.2013 a Judecătoriei S., ca fiind insuficient timbrat.
Se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art.6 par.1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fara nicio legătura cu șansele de câștig a cauzei si înainte de orice analiza a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantei, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsita de proporționalitate a accesului liber la justiție (Hotărârea dată în cauza Weismann contra României).
Practic, se observă că apelanta-reclamantă, pe de o parte, nu a contestat cuantumul taxei de timbru stabilită în sarcina sa, conform procedurii instituite prin legea nr.146/1997, actualizată, iar, pe de altă parte, nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, în temeiul OUG nr.51/2008, modificată și completată, pentru a beneficia de scutirea, reducerea sau eșalonarea plății sumei indicate, în măsura în care aprecia că resursele financiare de care dispune nu-i permit să suporte acea taxă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, apelanta aflată în culpă procesuală va fi obligată la plata sumei de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 39.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de amânare formulată de avocatul apelantei-reclamante, ca fiind neîntemeiată.
Admite excepția de netimbrare a apelului, invocată de intimatul-pârât.
Anulează apelul declarat de apelanta-reclamantă F. E., domiciliată în S., Calea Moroieni, nr. 29, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 250/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. M., domiciliat în S., Calea Moroieni, nr. 29, ., ., jud. Prahova, ca fiind insuficient timbrat.
Obligă apelanta-reclamantă la plata sumei de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2013.
Președinte, Judecător,
O. C. Ș. A. P.-A.
Grefier,
L. E. N.
operator de date cu caracter personal nr.5595
red./tehnored.PAA
4 ex./28.06.2013
d.f. nr._ Judecătoria S.
j.f. M. Ș. V.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 487/2013. Tribunalul PRAHOVA | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 114/2013. Tribunalul... → |
|---|
