Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 604/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 30568/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.604
Ședința publică din data de 04.12.2013
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă D. E., domiciliată în Boldești – Scăieni, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/09.08.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - pârât S. F. - T., domiciliat în Boldești – Scăieni, ., județul Prahova și AUTORITATEA TUTELARĂ C. L. BOLDEȘTI - SCĂIENI cu sediul în Boldești - Scăieni, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - reclamantă reprezentată de avocat T. E., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 7,50 lei, conform chitanței . nr._ și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei - reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 7,50 lei, conform chitanței . nr._ și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
La solicitarea instanței, apărătorul apelantei - reclamante, arată că a formulat în termen calea de atac, cererea de apel fiind depusă, prin fax, la data de 17.10.2013 (fila 8 dosar apel).
Totodată, depune la dosar, în copie, două înscrisuri prin care înțelege să facă dovada că, în prezent, pârâtul este cercetat pentru abandon de familie, respectiv citație emisă de Postul de Poliție Drajna, precum și adresa nr._/P /2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Tribunalul ia act că apelanta - reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente căii de atac exercitate.
Reprezentantul apelantei - reclamante, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul apelantei - reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către apelantă.
Arată că, astfel cum a demonstrat cu acte, declarații de martori, interogatoriul pârâtului, acesta nu a mai vizitat niciodată copilul, nu a luat legătura cu acesta, nu a plătit pensia de întreținere, nu a contribuit în niciun fel la creșterea, educarea și întreținerea minorului, toate acestea fiind suportate de apelanta-reclamantă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere interogatoriul pârâtului unde acesta a recunoscut că nu a luat legătura cu minorului; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2012, reclamanta D. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. F. - T., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești, în ceea ce îl privește pe minorul S. A. - T., născut la data de 17.01.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.6026 /2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul și încredințarea mamei, spre creștere și educare, a minorului S. A. - T., născut la data de 17.01.2007 și obligarea tatălui la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea acestuia în cuantum de 25% din venitul net lunar.
Reclamanta a mai menționat că de la data despărțirii în fapt – luna august 2007, s-a ocupat în mod exclusiv de creștere, întreținerea, îngrijirea și educarea minorului, în această perioadă pârâtul necontribuind cu nimic la creșterea copilului, neplătind pensia de întreținere cuvenită, deși și-a luat acest angajament în fața reprezentantului Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești în dosarul nr.9769/P/2011.
S-a mai susținut de reclamantă că pârâtul nu a păstrat legătura cu fiul său și nu s-a interesat de evoluția acestuia, singurele momente în care vedea minorul fiind cele în care aceasta în ducea la poarta pârâtului.
Reclamanta a mai învederat că, în prezent, locuiește cu minorul în Italia, unde acesta este înscris la școală și, în majoritatea acțiunilor întreprinse în ceea ce îl privește pe minor, fie că este vorba de investigații medicale, internări în spital sau activități școlare, are nevoie de semnătura pârâtului, fiind nevoită să suporte de fiecare dată costurile necesare pentru întocmirea repetatelor procuri, de traducerea acestora, intervențiile fiind îngreunate de perfectarea cu fiecare ocazie a respectivelor acte și, cum aceste sume de bani, ar putea fi folosite pentru îngrijirea și educarea minorului, a formulat prezenta acțiune.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.398 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului, martori, anchete psihosociale efectuate de Autoritatea Tutelară Boldești - Scăieni și de autoritățile italiene competente în raport de reședința reclamantei, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/09.08.2013 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că, prin sentința civilă nr.6026/2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost desfăcută căsătoria părților, a fost încredințat spre creștere și educare mamei - reclamante minorul S. A. - T., născut la data de 17.01.2007 și obligat tatăl - pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia, în prezent, copilul aflându-se împreună cu reclamanta în Italia, fiind integrat în sistemul italian de învățământ.
Autoritatea părintească, astfel cum este definită prin dispozițiile art.483 C.civ. este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin, în mod egal, ambilor părinți și se exercită numai în interesul superior al copilului, o astfel de modalitate a realizării responsabilității parentale constituind un element de normalitate în cadrul relațiilor dintre părinți și copii.
Aceste dispoziții legale, care constituie regula, sunt reluate și art.503 C.civ. în conformitate cu care „părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească”, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situație de excepție și trebuie să fie temeinic motivată” .
Potrivit art.398 alin.1 C.civ. „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”.
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor motive întemeiate care să justifice exercitarea autorității părintești în ceea ce îl privește pe minorul S. A. - T., născut la data de 17.01.2007, în condițiile în care, prin acțiunea formulată la data de 17.08.2012, aceasta a precizat că „în majoritatea acțiunilor întreprinse în ceea ce îl privește pe fiul meu, fie că este vorba de investigații medicale, internări în spital sau activități școlare, am nevoie de semnătura pârâtului, fiind nevoită să suport de fiecare dată costurile necesare pentru întocmirea repetatelor procuri, de traducerea acestora, intervențiile fiind îngreunate de perfectarea cu fiecare ocazie a respectivelor acte și cum aceste sume de bani ar putea fi folosite pentru îngrijirea și educarea minorului”.
Prin întrebarea nr.12 din interogatoriul propus a fi luat pârâtului, reclamanta a invocat condiționarea din partea pârâtului, în luna august 2012, cu ocazia întocmirii procurii necesare pentru ieșirea din țară a minorului, de ștergerea datoriilor privind plata pensiei de întreținere pe ultimii 3 ani, situație relatată de reclamantă și martorului P. I., dar aceste susțineri nu se confirmă, întrucât potrivit Ordonanței nr.9769/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești din data de 23.04.2012, s-a dispus încetarea urmării penale față de pârâtul S. F. - T. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, faptă prev. de art.305 alin.1 C.pen., ca urmare a împăcării părților.
În raport de cele reținute, instanța de fond a constatat că, în cauză, nu sunt incidente disp. art.398 C.civ. în temeiul cărora reclamanta să exercite, exclusiv, autoritatea părintească în ceea îl privește pe minorul S. A. - T., născut la data de 17.01.2007 și în consecință, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta D. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în fapt, prin sentința civilă nr.6026/2008 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul și încredințarea spre creștere și educare mamei a minorului S. A. - T. ns. la data de 17.01.2007 și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar, solicitând instanței ca, în conformitate cu disp. art. 389 C.civ., având în vedere interesul superior al minorului, să se dispună ca autoritatea părinteasca să fie exercitată numai de către reclamantă.
Dezvoltând motivele de apel, reclamanta a arătat că, de la data despărțirii în fapt – luna august 2008, reclamanta a fost cea care s-a ocupat, în mod exclusiv de creșterea, educarea și îngrijirea minorului, iar în această perioadă pârâtul nu a păstrat legătura cu minorul, nu a contribuit în niciun fel la cheltuielile de creștere și educare ale acestuia, refuzând să plătească pensia de întreținere.
A mai precizat reclamanta că din probatoriile administrate în cauză a rezultat, fără putere de tăgadă, că pârâtul nu a vizitat niciodată copilul, nu a luat legătura cu acesta și nu a plătit pensia de întreținere, necontribuind la creșterea, educarea și întreținerea acestuia în niciun fel, toate cheltuielile fiind suportate de reclamantă.
Potrivit susținerilor reclamantei, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că, în toate demersurile care îl privesc pe minor în legătura cu scoală și sănătatea, în Italia unde este înscris, este necesar acordul tatălui, toate cheltuielile necesare pentru perfectarea procurilor cazând în sarcina reclamantei.
În dosarul nr.9769/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru abandon de familie, față de împrejurarea că acesta nu plătise niciodată pensie de întreținere pentru minor și, cum și-a luat angajamentul că va achita obligațiile ce-i revin, mama reclamantei care avea procură de reprezentare pentru acesta a arătat că nu dorește ca fostul său ginere să aibă cazier, acest lucru putând să-l afecteze pe minor, ulterior, reprezentantul Parchetului consemnând că părțile s-au împăcat.
Ulterior, la venirea în țară a reclamantei, pârâtul a condiționat semnarea procurii de ieșire din țară a minorului de neplata pensiei restante, în prezent, acesta fiind cercetat tot pentru abandon de familie în dosarul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, întrucât nu a înțeles să achite pensia de întreținere nici ulterior soluționării dosarului nr.9769/P/2011.
A arătat reclamanta că, fără a avea în vedere cele ce rezultă din actele depuse la dosar, din anchetele sociale, din declarațiile martorilor, de pârâtul însuși la interogatoriu, instanța de fond a reținut că, din Ordonanța nr.9769/P /2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, rezultă că părțile s-au împăcat, considerând că nu sunt incidente disp. art.398 C.civ. și, in consecință, a respins acțiunea.
Reclamanta D. E. a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 28.10.2013.
Legal citat, intimatul - pârât S. F. - T. nu a formulat întâmpinare în calea de atac a apelului.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit disp. art.503 alin.1 C.civ., „părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească”, ceea ce înseamnă că autoritatea exercitată de către un singur părinte reprezintă o situație de excepție și trebuie să fie temeinic motivată, alin.1 al art.398 C.civ. stipulând că „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”.
Așadar, exercitarea autorității părintești aparține, de regulă, ambilor părinți, în mod egal și în comun, indiferent dacă este vorba despre părinți căsătoriți ori divorțați.
Dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se va exercita potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii, nefiind vorba, decât în situații excepționale, de scindarea autorității părintești, situație în care instanța va decide, pentru motive temeinice, în interesul superior al copilului, exercitarea acesteia de către un singur părinte.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că din căsătoria părților încheiată la data de 21.04.2007 a rezultat minorul S. A. - T., născut la data de 17.01.2007 care, prin sentința civilă nr.6026/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei D. E., stabilindu-se în sarcina pârâtului S. F. – T., obligația corelativă a plății pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar.
Referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară Boldești – Scăieni a relevat faptul că pârâtul S. F. – T. a declarat că nu a mai menținut legătura cu minorul prin telefon sau scrisori și nu a îndeplinit obligațiile pecuniare stabilite în sarcina sa privind plata pensiei de întreținere în favoarea minorului rezultat din căsătoria părților.
La interogatoriul luat în instanță la solicitarea reclamantei, pârâtul a pretins că, din luna august 2007, mama s-ar fi ocupat numai de creșterea și educarea minorului, la întreținerea copilului participând și tatăl (f.35 – dos. fond, întrebarea nr.1), fapt care se contrazice cu răspunsurile acestuia la întrebările nr.4 și 5 unde a recunoscut simplu, fără rezerve sau adăugiri ale faptelor alegate de partea care a propus interogatoriul că, urmare a neplății pensiei de întreținere în favoarea minorului, reclamanta a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, plângere la care, ulterior, a renunțat ca urmare a promisiunilor pârâtului în sensul că va achita pensia de întreținere.
Mai mult decât atât, la întrebările nr.7 și 8, pârâtul a recunoscut că reclamanta este cea care, încă de la nașterea copilului și până în prezent, a suportat toate costurile cu școlarizarea acestuia, cu intervențiile și consultațiile medicale, după cum a suportat și costurile traducerii și apostilării tuturor actelor necesare plecării copilului în Italia, precum și cele determinate de întocmirea și traducerea procurilor din partea pârâtului pentru ieșirea din țară a minorului.
Ceea ce este mai elocvent, este faptul că la întrebarea nr.11, pârâtul a arătat că minorul este născut la data de 17.01.2007, însă nu i-a făcut cadouri.
Și martorii audiați în cauză la solicitarea reclamantei P. I. și E. E. au arătat că, încă de la naștere, bunica maternă a fost cea care a avut grijă de minor, pârâtul nefiind văzut vizitându-l pe acesta sau interesându-se de el, prima martoră menționând chiar că, din spusele reclamantei, pârâtul ar fi condiționat acordul său pentru plecarea copilului din țară de renunțarea reclamantei cu privire la sumele datorate de tată cu titlu de pensie de întreținere.
Ancheta socio – familială efectuată la reședința reclamantei din Italia a relevat că familia minorului S. A. - T., născut la data de 17.01.2007, s-a integrat bine în contextul social italian, copilul este bine îngrijit, curat, frecventează cursurile clasei I a școlii gimnaziale, iar profesorii au declarat că nu a prezentat dificultăți de integrare sau socializare, nici în ceea ce privește colegii și nici cadrele didactice, fiind implicat în studiu și vorbind, în mod sistematic, limba italiană.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că interesul superior al minorului reclamă ca autoritatea părintească asupra acestuia să fie exercitată numai de reclamantă, având în vedere vârsta fragedă a copilului, împrejurarea că mama și minorul s-au stabilit în Italia, întemeind o nouă familie, posibilitățile financiare de care reclamanta dispune și, nu în ultimul rând, comportamentul pârâtului calificat ca fiind incompatibil cu calitatea de tată, chiar despărțit fiind de mama copilului, această apreciere rezultând din răspunsurile pârâtului la interogatoriul luat în instanță.
Este evident că, în speță, nu există legături afective reciproce caracteristice relației tată – fiu, câtă vreme, aceștia nu mai țin legătura nici măcar telefonic, fiecare dintre foștii soți fiind implicați în alte relații.
Luarea acestei măsuri este de natură a conduce la evitarea altor posibile viitoare neînțelegeri între foștii soți ori la efectuarea unor cheltuieli suplimentare pentru obținerea acordului pârâtului în vederea plecării minorului, împreună cu mama sa, în Italia, în condițiile în care, așa cum s-a mai arătat, între tată și copil nu există relații de atașament și afecțiune reciprocă.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.296 C.pr.civ., va schimba în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii în sensul ca autoritatea părintească asupra minorului S. A. - T., născut la data de 17.01.2007 să fie exercitată, în exclusivitate, numai de reclamanta D. E..
Instanța va lua act de susținerea apelantei - reclamante D. E. în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă D. E., domiciliată în Boldești – Scăieni, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/09.08.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - pârât S. F. - T., domiciliat în Boldești – Scăieni, ., județul Prahova și AUTORITATEA TUTELARĂ C. L. BOLDEȘTI - SCĂIENI cu sediul în Boldești - Scăieni, județul Prahova și, în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea.
Dispune ca exercitarea autorității părintești să se facă, în exclusivitate, de reclamantă.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. H. N. C.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
5 ex. – 10.01. 2014
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. A. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 183/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 487/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
