Pensie întreţinere. Decizia nr. 487/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 487/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 29996/281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 487
Ședința publică din data de 21 Martie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- F. L. ȘALAR
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil, având ca obiect „pensie întreținere”, declarat de recurentul-pârât L. M. C., domiciliat în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. M. B., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova și chemata în garanție N. (F. L.) G., domiciliată în Ploiești, ., ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 martie 2013, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 21 martie 2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 08.08.2012, sub nr._, reclamantul L. M. B. a chemat în judecată pe paratul L. M. C., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 16,5% din venitul net realizat de pârât, începând cu data introducerii acțiunii și până la terminarea studiilor, fără a depăși vârsta de 26 de ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 4403/26.03.2010 pronunțată în dosarul_/281/2009 de Judecătoria Ploiești, pârâtul L. M. C. a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 16,5% pentru reclamantul L. M. B. născut la data de 04.08.1994, până la majoratul acestuia.
Reclamantul a mai arătat că la data de 04.08.2012 a împlinit vârsta de 18 ani și este elev la cursurile de zi în clasa a XII la Colegiul S. Haret Ploiești, precizând totodată că a fost încredințat mamei și continua să locuiască cu aceasta, care îl întreține.
Cererea nu a fost întemeiată in drept.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri: copie certificat naștere reclamant (fila 4), Sentința civilă nr. 4403 din 26.03.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._/281/2009 (fila 3), copie CI reclamant (fila 5), adeverință de elev (fila 11), ordonanță de înființare a popririi pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._/281/2009 (fila 12), împuternicire avocațială (fila 13).
La termenul de judecată din data de 07.09.2012, pârâtul a formulat întâmpinare-cerere de chemare in garanție, prin care, sub aspectul întâmpinării, a arătat că este de acord cu plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea reclamantului, fiul său major, până la finalizarea studiilor sale școlare, solicitând ca la stabilirea veniturilor nete asupra cărora se va aplica procentul legal, să se determine doar acele venituri cu caracter permanent, urmând a nu fi incluse în baza de calcul acele sporuri speciale ce țin de specificul locului său de muncă (platforma petrolieră marină).
Totodată, pârâtul a solicitat chemarea în garanție a numitei N. (fostă L.) G., întrucât chemata în garanție este fosta sa soție, mama reclamantului, care are obligația legală, în solidar cu pârâtul să acorde întreținerea copilului devenit major, aflat în continuarea studiilor.
Pârâtul a mai arătat că le cumpără copiilor tot ceea ce este necesar ca obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite școlare, bunuri destinate petrecerii timpului liber, astfel încât practic copiii petrec o jumătate din timp la el, iar cealaltă jumătate din timp, cu mama lor.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 57 alin. 2, art. 60 alin. 1 C.pr.civ raportat la art. 499 alin. 2 și 3 C.civ..
Pârâtul a depus la dosar, la rândul său, înscrisuri: împuternicire avocațială (fila 15), dovadă venituri lunile august și septembrie 2012 (filele 28-29), declarații extrajudiciare privind contribuția tatălui la întreținerea copiilor (filele 30-32), felicitare (fila 33), iar la solicitarea instanței s-a depus la dosar la data de 09.10.2012, prin Serviciul Registratură, adeverința cu veniturile sale pe ultimele 6 luni (fila 19).
La termenul de judecată din data de 26.10.2012 reclamantul și intervenienta-chemata în garanție au depus întâmpinare la cererea de chemare in garanție formulată de pârât, prin care au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 26.10.2012 instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și a respins proba cu interogatoriul reclamantului și al chematei în garanție, solicitată de pârât, ca nefiind utilă soluționării cererii, apreciind că înscrisurile depuse la dosar sunt suficiente soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr._/27.11.2012, Judecătoria Ploiești a admis cererea reclamantului, a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere lunare în cuantum de 16,5% din salariul lunar net realizat (compus din salariu de încadrare și sporuri permanente) în favoarea reclamantului, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 08.08.2012, și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani – și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul L. M. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința arătată, instanța de fond a reținut că din certificatul de naștere depus la fila 4 dosar reiese că reclamantul L. M. B., născut la data de 04.08.1994, în prezent major, este fiul pârâtului, căruia îi revine obligația legală de a presta întreținere acestuia, de a-i asigura cele necesare creșterii, educării, învățăturii și pregătirii profesionale, potrivit art. 499 N.C.Civ., reținând totodată că reclamantul se află în prezent în continuarea studiilor, fiind elev în clasa a XII-a la Colegiul S. Haret Ploiești, astfel cum rezultă din adeverința nr. 535/04.09.2012 aflată la fila 11 din dosar – iar din adresa nr._/02.10.2012 emisă de . (fila 19) reiese că pârâtul este salariatul unității și realizează un venit mediu lunar net în cuantum de_ lei din care suma de 6929 lei reprezintă salariul mediu lunar net (compus din salariu de încadrare și sporuri permanente) și suma de 6328 lei reprezintă media lunară a venitului net cu caracter nepermanent (prime).
Instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a disp. art. 499 N.C.civ., ale art. 529 alin. 2 raportat la art. 530 alin. 3 N.C.civ., precum și ale art. 527 combinat cu art. 528 N.C.Civ. – constatând că reclamantul, fiind major în continuarea studiilor, are nevoie de susținere financiară pentru a urma cursurile liceale, universitare, pentru a-și perfecționa pregătirea profesională, dar și pentru efectuarea cheltuielilor obișnuite, curente și împlinirea altor nevoi decât cele determinate de frecventarea unei forme de învățământ.
La fixarea cuantumului pensiei de întreținere, instanța de fond a făcut aplicarea cumulativă a criteriilor legale prevăzute de art. 527 combinat cu art. 528 N.C.Civ., având în vedere atât dreptul copilului devenit major, aflat în continuarea studiilor, de a se bucura de condiții materiale corespunzătoare nevoilor sale, dar și posibilitățile materiale ale pârâtului – precum și dispozițiile art. 529 alin. 2 raportat la art. 530 alin. 3 N.C.Civ. potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime pentru 2 copii, iar pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau in cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Cu privire la posibilitățile materiale ale pârâtului, instanța de fond a constatat că la calcularea cuantumului pensiei de întreținere se au în vedere numai veniturile cu caracter permanent pe care le realizează pârâtul, respectiv salariul mediu lunar net în cuantum de 6929 lei (compus din salariu de încadrare și sporuri permanente), nu și veniturile cu caracter ocazional reprezentate de ore suplimentare, prime, întrucât, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3317 din 25 aprilie 2005, la calcularea cuantumului pensiei de întreținere nu se iau în considerare veniturile întâmplătoare cum ar fi cele pentru ore suplimentare, indemnizațiile de deplasare, de transferare, de concediere și, în general, sumele care nu au caracter permanent, cum sunt și salariile compensatorii, în cazul disponibilizării debitorului pensiei.
Prima instanța a apreciat că se impune obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantumul maximal prevăzut de Codul civil având în vedere nevoile reclamantului și faptul că, deși în întâmpinarea formulată pârâtul a arătat că a contribuit alături de mamă la cheltuielile cu întreținerea copiilor și că asigură, în natură, tot ceea ce este necesar întreținerii și pregătirii școlare a celor doi copii ai săi, acesta nu a făcut dovada acestor susțineri.
Față de nevoile reclamantului, având în vedere vârsta acestuia, care implică cheltuieli de creștere și educare din ce în ce mai mari, și limita impusă de lege până la care se poate acorda pensie de întreținere pentru doi copii (1/3 din venitul lunar net), instanța de fond a stabilit pensia de întreținere lunară în favoarea reclamantului la un cuantum maximal admis de lege, respectiv 16,5% din salariul lunar net realizat de pârât (compus din salariu de încadrare și sporuri permanente), de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 08.08.2012, și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, având în vedere și că pârâtul realizează venituri din salariu și mai are în întreținere și un minor (Sentința civilă nr. 4403/26.03.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._/281/2009 – fila 3).
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva chematei în garanție N. (fostă L.) G., instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul, în prezent major, are domiciliul stabil la mama acestuia, N. (fostă L.) G., chemata în garanție în prezenta cauză, pârâtul recunoscând prin întâmpinare faptul că mama asigură întreținerea în natură a celor doi copii ai săi, în sensul că reclamantul și chemata în garanție locuiesc și întrețin o gospodărie împreună, aceasta din urmă asigurându-i copilului său devenit major cele necesare traiului și ocupându-se de educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
S-a mai reținut că din interpretarea disp.art. 499 alin. 2 N.C.Civ. reiese că instanța stabilește întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți sub forma unei sume de bani, numai în situația în care din probele administrare în cauză reiese că părinții/părintele nu prestează întreținere în natură față de copilul său.
În consecință, s-a reținut că instanța nu poate obliga chemata în garanție la plata unei pensii legale de întreținere sub formă bănească în favoarea reclamantului, atâta timp cât reclamantul locuiește împreună cu mama sa, iar aceasta din urmă își exercită față de acesta obligația de întreținere în natură, în sensul că îi asigură reclamantului cele necesare traiului și se ocupă de educația, învățătura și pregătirea sa profesională, lucru necontestat în prezenta cauză – motiv pentru care, în temeiul art. 60 alin. 1 C.pr.civ. combinat cu art. 499 N.C.Civ., instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr._/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a declarat recurs pârâtul L. M. C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurentul – pârât, arată că în mod nelegal instanța de fond nu a avut în vedere argumentele sale expuse prin întâmpinare, în ceea ce privește veniturile ce pot constitui baza de calcul asupra căreia să se aplice procentul legal stabilit cu titlu de pensie de întreținere, arătând în acest sens că, deoarece funcționează într-un loc de munca ce presupune condiții speciale ~ platforma maritimă OMV Petrom - prin contractul colectiv de muncă beneficiază de anumite sporuri cu caracter special stabilite pe bază de negociere, având rolul de a compensa prejudiciile pe care locul de muncă le provoacă stării sale de sănătate – în acest sens, indicând situația sporurilor speciale de izolare, de lucru pe mare, de lucru în ture, de lucru în ture de noapte și altele de același fel, sporuri care se regăsesc nominalizate în mod expres pe fluturașul eliberat la momentul plății salariului.
Recurentul-pârât a mai învederat instanței de fond caracterul special al acestor sporuri, care au fost negociate și i se acordă în considerarea exclusivă a condițiilor dificile de munca, a influenței pe care aceste condiții și regim excesiv de munca le pot avea asupra stării sale de sănătate – arătând că această rațiune a stabilirii drepturilor sale salariale prin contractul colectiv de muncă negociat la nivel de ramura fiind avută în vedere de alte instanțe de judecată cu ocazia pronunțării hotărârilor în spețe similare - depunând, pentru exemplificare, practică judiciară de la diferite alte instanțe din țară, cu motivarea corespunzătoare și cu trimitere la practica judiciara a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentul-pârât a mai arătat că instanța de fond a nesocotit părerea sa, deoarece modalitatea prin care a fost stabilită baza de calcul este vădit nelegală – neputându-se limita această bază de calcul doar la veniturile cu caracter permanent (excluzându-se doar diurnele, indemnizațiile de concediu, primele speciale cu ocazia Zilei Petrolistului, etc.) ci trebuiau excluse și aceste venituri speciale, acordate în considerarea pericolului pe care condițiile specifice, concrete de muncă îl prezintă pentru starea sa de sănătate, precizând că practic, aceste sporuri speciale - care a solicitat a nu fi luate în considerare, au tot un caracter permanent, dar includerea lor în baza de calcul asupra căreia se aplică procentul legal al pensiei de întreținere este nelegală și în contradicție cu practica judiciară ce s-a conturat în instanțele investite cu astfel de cereri.
S-a mai susținut de recurentul-pârât că soluția instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a numitei N. G., fosta sa soție și mama reclamantului - rațiunea pentru care a formulat această cerere de chemare în garanție fiind aceea că, stabilind și obligația legală de întreținere pe care trebuie să o acorde și celălalt părinte, procentul ce urma să fie stabilit din veniturile recurentului să nu fie cel maximal - arătând că nu a intenționat exonerarea sa de plata pensiei de întreținere datorată copilului major, aflat în continuarea studiilor, ci a solicitat doar ca instanța să se orienteze asupra procentului ce urma să fie stabilit ca obligație de întreținere în sarcina sa.
In mod evident însă, din motivarea dată de instanța de fond, recurentul apreciază că nu a fost înțeleasă motivarea cererii sale, astfel încât soluția apare ca netemeinică și nelegală, precizând că programul său de muncă are un caracter special, lucrând 2 săptămâni pe platformă, după care are o perioadă de 2 săptămâni zile libere petrecute în domiciliu, iar în aceste perioade de timp liber, copiii rezultați din căsătoria sa cu chemata în garanție, petrec cea mai mare parte din timp alături de recurentul-pârât, care le asigură atât cele necesare întreținerii, cât și bunurile și obiectele pe care copii șl le doresc, după cum le asigură și banii de buzunar – apreciind în consecință că este nelegală stabilirea procentului maxim prevăzut de Codul civil în materia obligației de întreținere, ce urmează a fi poprit din veniturile sale salariale, cu atât mai mult cu cât obligația de întreținere se execută, în principiu, în natură, compensarea sa prin sume de bani fiind o măsură alternativă, iar dovezile cu înscrisuri depuse la dosar atestă că, cel puțin până în prezent, chemata în garanție a primit sume extrem de mari de bani cu titlul de pensie de întreținere, sume comparabile cu niște salarii foarte mari, oricum cu mult peste nivelul salariului mediu pe economia națională și care depășesc nevoile de întreținere ale unui copil, chiar aflat la vârsta școlară.
In raport de motivele arătate, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței Judecătoriei Ploiești, în sensul limitării bazei de calcul asupra căreia se poate aplica procentul cu titlul de pensie de întreținere doar la acele venituri cu caracter permanent, dar care nu reprezintă sporuri speciale pentru condițiile specifice de muncă, precum și în sensul de a se stabili un procent sub limita cotei maxime stabilită prin lege și acordată la fond – solicitând de asemenea și admiterea cererii de chemare în garanție fața de mama reclamantului, N. G..
În drept, recurentul-pârât și-a întemeiat recursul pe disp. art. 3o4 pct. 9 și art. 3o4 indice 1 c. proc.civila.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 16.01.2013.
Intimații L. M. B. și N. G. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod legal instanța de fond a admis acțiunea și a respins cererea de chemare în garanție, având în vedere că recurentul - pârât a recunoscut prin întâmpinarea formulată că mama asigură întreținerea în natură a celor 2 copii încredințați conform sentinței civile_/281/2009.
Intimații au mai arătat că au făcut dovada că reclamantul locuiește în apartamentul proprietatea mamei, că acesta asigura copilului major cele necesare traiului și pregătirii profesionale a acestuia, iar în stabilirea pensiei de întreținere, instanța de fond a avut în mod corect în vedere la calcularea cuantumului pensiei de întreținere, numai veniturile cu caracter permanent pe care le realizează recurentul-pârât, respectiv salariul mediu net și sporurile cu caracter permanent.
S-a mai arătat de intimați că instanța de fond a apreciat corect că se impune obligarea recurentului-pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantum maximal prevăzut de Codul Civil având în vedere că acesta nu a făcut dovada că a contribuit la întreținerea majorului, nu a contribuit cu nimic la întreținerea, educarea și pregătirea profesională a copiilor, nu le-a cumpărat îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, nu le-a achitat cheltuielile pentru pregătirea profesională, iar fiului devenit major din 5.08.2012 nu i-a acordat niciun fel de întreținere deși este elev în clasa XII și are nevoie de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, transport, pregătire profesională suplimentară și alte cheltuieli – acesta primind pensie doar după ce a dispus instanța de fond.
Recurentul-intimat a depus totodată la dosar concluzii scrise.
Tribunalul examinând cererea de recurs, în raport de sentința recurată, criticile formulate, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:
Reclamantul L. M. B., născut la data de 04.08.1994, în prezent major, este fiul pârâtului, căruia îi revine obligația legală de a presta întreținere acestuia, de a-i asigura cele necesare creșterii, educării, învățăturii și pregătirii profesionale, potrivit art. 499 N.C.Civ. - reclamantul aflându-se în prezent în continuarea studiilor, respectiv fiind elev în clasa a XII-a la Colegiul S. Haret Ploiești, astfel cum rezultă din adeverința nr. 535/04.09.2012 depusă la dosarul de fond.
Totodată, adresa nr._/02.10.2012 emisă de ., depusă de asemenea la dosar, atestă că pârâtul este salariatul unității și realizează un venit mediu lunar net în cuantum de_ lei din care suma de 6929 lei reprezintă salariul mediu lunar net -compus din salariu de încadrare și sporuri permanente- și suma de 6328 lei reprezintă media lunară a venitului net cu caracter nepermanent (prime).
Instanța de fond a reținut în mod corect temeiurile de drept aplicabile în cauză, iar la fixarea cuantumului pensiei de întreținere, a făcut aplicarea cumulativă a criteriilor legale prevăzute de art. 527 combinat cu art. 528 N.C.Civ., având în vedere atât dreptul copilului devenit major, aflat în continuarea studiilor, precum și disp. art. 529 alin. 2 rap. la art. 530 alin. 3 N.C.Civ. potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime pentru 2 copii, iar pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau in cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Cu privire la veniturile realizate de pârât și care pot constitui baza de calcul a pensiei de întreținere, instanța de fond a avut de asemenea în vedere, în mod corect, numai veniturile cu caracter permanent pe care le realizează pârâtul, respectiv salariul mediu lunar net în cuantum de 6929 lei (compus din salariu de încadrare și sporuri permanente), nu și veniturile cu caracter ocazional reprezentate de bonusuri, prime, prime de vacanță - întrucât, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3317 din 25 aprilie 2005, la calcularea cuantumului pensiei de întreținere nu se iau în considerare veniturile întâmplătoare cum ar fi cele pentru prime, indemnizațiile de deplasare, de transferare, de concediere și, în general, sumele care nu au caracter permanent, precum salariile compensatorii, în cazul disponibilizării debitorului pensiei.
Sub acest aspect, deci, criticile recurentului-pârât apar ca fiind neîntemeiate, având în vedere că la calcului pensiei de întreținere datorate pentru fiul său major aflat în continuarea studiilor, instanța de fond a avut deci în vedere numai veniturile cu caracter permanent, astfel cum au fost ele menționate expres în cuprinsul adresei nr._/2.10.2012 emisă de angajatorul recurentului-pârât, S.C. OMV PETROM S.A., depusă la fila 19 dosar fond.
În raport de veniturile astfel realizate, prima instanța a apreciat în mod just că se impune obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantumul maximal prevăzut de Codul civil, având în vedere nevoile reclamantului - elev în clasa a XII-a, faptul că acesta mai are în întreținere și un copil minor, precum și faptul că, deși în întâmpinarea formulată pârâtul a arătat că a contribuit alături de mamă la cheltuielile cu întreținerea copiilor și că asigură, în natură, tot ceea ce este necesar întreținerii și pregătirii școlare a celor doi copii ai săi, acesta nu a făcut dovada acestor susțineri.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de recurentul-pârât împotriva intervenientei -chemate în garanție N. (fostă L.) G., instanța de fond a făcut de asemenea o corectă apreciere a situației de fapt în raport de reglementările legale incidente în cauză, constatând că reclamantul, în prezent major, are domiciliul stabilit la mama acestuia, N. (fostă L.) G., chemata în garanție în prezenta cauză.
Totodată, astfel cum recurentul-pârât însuși a recunoscut prin întâmpinare, numita N. G. asigură întreținerea în natură a celor doi copii ai săi, în sensul că reclamantul și intervenienta -chemata în garanție locuiesc și întrețin o gospodărie împreună, aceasta din urmă asigurându-i copilului său devenit major cele necesare traiului și ocupându-se de educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Pe de altă parte, din interpretarea art. 499 alin. 2 N.C.Civ. - care prevede că părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani - reiese că instanța stabilește întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți sub forma unei sume de bani, numai în situația în care din probele administrare în cauză reiese că părinții sau părintele nu prestează întreținere în natură față de copilul său.
În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect că nu poate obliga intervenienta -chemata în garanție la plata unei pensii legale de întreținere sub formă bănească în favoarea reclamantului, atâta timp cât reclamantul locuiește împreună cu mama sa, iar aceasta din urmă își exercită față de acesta obligația de întreținere în natură, în sensul că îi asigură reclamantului cele necesare traiului și se ocupă de educația, învățătura și pregătirea sa profesională, lucru necontestat în prezenta cauză.
Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., coroborat cu art. 60 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 499 N.C.Civ., tribunalul urmează a respinge recursul declarat de recurentul – pârât L. M. C., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul civil nr._ al instanței menționate, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât L. M. C., domiciliat în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. M. B., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova și chemata în garanție N. (F. L.) G., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. C.-A. M. F. L. Șalar
Fiind promovat la altă instanță,
semnează Președintele Instanței
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.MCA / Tehnored.BM
2 ex/ 18.09.2013
Df._ Jud. Ploiești.
Jf. D. A. E.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 604/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
