Partaj judiciar. Decizia nr. 509/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 841/310/2010
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._ | |||
DECIZIA CIVILĂ NR. 509 | |||
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013 | |||
Președinte: | M. C. | ||
Judecător: | M. N. | ||
Grefier: | E. M. | ||
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – pârâți V. C. R., cu domiciliul în București, .. 224, ., sector 1 și R. G. D. SPERANȚA, cu domiciliul în S., .. 45, ., T. S. C. și T. I. R., succesoare legale ale pârâtului U. A. R. (decedat în timpul procesului), cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat Salvețiu L. C. în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 903/12 septembrie 2012, împotriva încheierii din 31.10.2012 și împotriva încheierii din 04.10.2012, toate pronunțate de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante G. A. D. cu domiciliul în București, ..37,. și M. C. M. E. cu domiciliul în București ..11, ., ., și intimații - pârâți R. ONORIȚA cu domiciliul în S., Bdl.C. I nr.45, ., H. LETIȚIA domiciliată în București, Bdl. Mărăști, nr.35, ., sector 1, R. O. E. și R. N. – ambii cu domiciliul în București Bdl.C. D. nr.6, ., sector 5, V. C. și V. F. –ambii domiciliați în ., ..1 județul Ilfov.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, tribunalul având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 23 octombrie 2013, când, având din nou nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.10.2013, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei Judecătoriei S. sub nr._, la data de 10.05.2010, completată și precizată reclamantele G. A. D., cu domiciliul in București, .. 37, sector 2 și M. C. M. E., cu domiciliul în București, .. 11, ., în contradictoriu cu pârâții V. C. R., domiciliat in București, sector 1, Calea Victoriei nr. 224, ., domiciliată in S., .. 45, ., H. L., cu domiciliul in București, sector 1, ., ., R. G. D. SPERANȚA, cu domiciliul in S., .. 45, ., U. A. R. (decedat in timpul procesului), prin succesorii legali ai acestuia, T. S. C., T. I. R., toți cu domiciliul in București, sector 1, ., ., R. O. E. si R. N., ambii cu domiciliul in București, sector 5, .. 6, . C. si V. F., ambii domiciliați in .. 1, jud. Ilfov, au solicitat instanței pe calea acțiunii in constatare să stabilească cota parte indiviză de proprietate ce le revine parților din proprietățile comune ale imobilului situat în S., .. 45, jud. Prahova.
În motivarea acțiunii reclamantele au învederat că, împreună cu parații sunt proprietarii asupra imobilului situat in S. .. 45, jud. Prahova.
Reclamantele au cerut ca această cota să fie calculată potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. e din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În drept, au fost invocate și prevederile art. 111 Cod procedură civilă, raportate la art. 480 si următoarele din vechiul Cod civil, Legea 114/1996, iar in susținerea cererii au depus înscrisuri din care rezultă calitatea de proprietari a tuturor părților, Certificatul de moștenitor nr. 2/27.01.2011, eliberat de BNP D. C. - București.
Pârâții R. Onorița si Hormuzescu Letiția au formulat întâmpinare prin care au solicitat inițial respingerea acțiunii,, apoi, pârâtii T. S. C., T. I. R., R. G. si V. C. R. au formulat întâmpinare și cerere reconvenționala prin care au solicitat stabilirea cotei părți indivize din proprietate ce le revine pentru fiecare dintre acești pârâți din părțile comune ale aceluiași imobil, situat in S., .. 45, jud. Prahova, invocând în drept tot prevederile art. art. 3 alin. 1 lit. e din Legea 230/2007.
De asemenea, au solicitat probele cu înscrisuri si expertiză tehnică specialitatea construcții pentru stabilirea cotelor indivize.
Cererea a fost completată cu dispozițiile vechiului Codul civil, respectiv art. 480.
În dovedirea acțiunii reclamantele si parații au solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, probe ce au fost încuviințate și administrate în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria S. a reținut următoarele:
Imobilul care face obiectul prezentei acțiuni este situat în orașul S., .. 45, jud. Prahova.
Pentru stabilirea cotelor parte indivize din imobilul de mai sus, proprietatea parților, instanța a considerat necesara efectuarea unei expertize construcții, urmând ca expertul constructor sa aibă in vedere toate înscrisurile si actele de proprietate pe care le dețin părțile din prezenta cauza, inclusiv documentația cadastrala la zi.
A fost numit ca expert, prin tragere la sorți, pentru întocmirea lucrării, în baza art. 202 Cod Procedură Civilă, expertul P. M. N., care, la data de 07.12.2011, a solicitat înlocuirea sa cu un alt expert topo deoarece are peste 20 de expertize in lucru si nu dispune de timpul necesar întocmirii acestei expertize, fiind de acord cu amendarea sa pentru întârzierea efectuării expertizei, chiar plătind și amenda de 500 de lei.
În baza art. 205 Cod procedură civila a fost înlocuit cu expertul C. M. A., respectându-se prevederile art. 202 Cod procedura civila.
Conform raportului de expertiză judiciară construcții întocmit de experta C. M. A. la data de 25.04.2012 rezultă că imobilul în litigiu este o construcție care cuprinde subsol, parter, 2 etaje, mansarda, o terasa tip foișor si a fost edificată în anul 1939.
Etajul 1 si etajul 2, mansarda, cuprind numai spatii de locuit, locuințele individuale, unele dispun si de boxe la subsol si boxe la pod, in prezent in imobil sunt 7 proprietăți distincte aflate in proprietate părților.
La termenul din data de 09.05.2012 părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni care au fost încuviințate de instanța de judecata, astfel încât s-a dispus refacerea raportului de expertiza construcții, raport care a fost completat la data de 09.05.2012, cat si la data de 14.08.2012, atât reclamantele cat si parații nefiind nemulțumiți de faptul ca nu s-au luat in calcul toate suprafețele utile totale pe unități de proprietari, spațiile de la subsol, depozite si boxe, boxele din podul clădirii, balcoanele în suprafața totală utilă folosite de fiecare proprietar.
La termenul din data de 14.08.2012 a fost depus raportul de expertiza tehnica judiciara completare precizări 2 întocmit de experta C. M. A. care a întocmit 2 variante de stabilire a acestor cote părți indivize in funcție de partea de imobil care este folosita exclusiv de către părți din părțile comune, luând in calcul suprafețe utile totale ale fiecărei proprietăți, inclusiv depozitele si boxele de la subsol si cele situate în podul clădirii, logiile si balcoanele.
Parații reclamanți reconvențional R. D. G. Speranța, V. C. R., T. S. C. si T. I. R. au solicitat pe calea obiecțiunilor doar omologarea variantei completate din 09.05.2012, iar cu ocazia concluziilor de fond, au solicitat înlăturarea celorlalte completări, precizări la raportul de expertiza constructor deoarece doamna expert a întocmit variante contrare legii, care în opinia acestora încalcă prevederile art. 46 alin. 1 din HG 1587/1996.
Reclamantele au solicitat insă, varianta a doua a raportului de expertiza completat si precizat depus la data de 14.08.2012 deoarece aceasta expertiza trebuie sa tina cont si de posesia efectiva a părților întrucât vizează aproximativ suprafața deținuta efectiv de către fiecare parte, mai ales ca parata R. D. G. Speranța folosește exclusiv casa scării turn, casa scării pod si mai multe parți de la subsolul imobilului, blocând . camera a reclamantei.
Conform art. 654 din Codul Civil nou, în lipsa unor înțelegeri sau prevederi legale contrare, cheltuielile legate de întreținerea, repararea și exploatarea părților folosite în comun, sunt suportate de fiecare coproprietar, în raport cu cota sa parte de proprietate.
Cu toate acestea, cheltuielile legate de părțile comune folosite exclusiv numai de către unii coproprietari sunt suportate doar de către aceștia. în consecință, pentru aceste cazuri se calculează separat cote indivize din cheltuielile aferente acelor părți, suportate de coproprietarii care le folosesc.
Calculul cotei de cheltuieli aferente părților din construcții precum și a terenului, folosite în comun de proprietarii locuințelor sau spațiilor cu altă destinație dintr-o clădire sau tronson constituit în condominiu, are la bază prevederile art. 45 din Normele metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 400/2003, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv prin Legea 230/2007 și normele sale de aplicare.
Conform art. 3.e din Legea 230/2007, cota indiviză este cota-parte din proprietatea comună care revine fiecărui proprietar individual și este egală cu raportul dintre suprafața utilă totală a locuinței proprietate individuală sau spațiului cu altă destinație și totalul suprafețelor utile ale tuturor locuințelor și spațiilor cu altă destinație din condominiu:
Suprafața utilă a locuinței sau a spațiului cu altă destinație din condominiu, reprezintă suma tuturor suprafețelor utile ale încăperilor: camera de zi, dormitoare, băi, WC, duș, bucătărie, spații de depozitare și de circulație din interiorul locuinței. Nu se cuprind: suprafața logiilor și a balcoanelor, pragurilor, golurilor de uși, ale trecerilor cu deschideri până la 1,00 m, nișelor de radiatoare, precum și suprafețele ocupate de sobe și cazane de baie (câte 0,50 m2 pentru fiecare sobă și cazan de baie), în cazul în care încălzirea se face cu sobe. Conform Anexei nr.1 din Legea locuinței nr.114/1996, cu modificările și completările ulterioare nu se cuprinde rampa de acces la locuințe duplex.
Suprafața totală construită nu se confundă cu suprafața utilă și reprezintă suma suprafețelor utile ale tuturor apartamentelor și a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință din condominiu, a logiilor, balcoanelor, împreună cu suprafețele părților comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casa scării, casa liftului, anexele pentru colectarea, depozitarea și evacuarea deșeurilor menajere, etc), la care se adaugă suprafața aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței; în cazul încălzirii cu sobe, se adaugă suprafața aferentă sobelor și cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse suprafețele aferente boxelor de la subsol și ale garajelor care pot fi prevăzute distinct.
Analizând prevederile legale de mai sus, instanța va lua în considerare și faptul că cota parte indiviză, așa cum a fost numită de legiuitor până în prezent, vizează inclusiv suprafața locativă descrisă în art. 2 – 4 din Legea nr. 5/1973 care se referă la „suprafața locuibilă, deci încăperile destinate locuirii si cea a dependințelor, inclusiv logiile și terasele acoperite ”, nu va înlătura completarea precizare 2 de la raportul de expertiză din data de 14.08.2012 deoarece îl considera legal, sens in care va respinge cererile pârâților reclamanți reconvențional, inclusiv obiecțiunile care au in vedere aceste aspecte care țin de fondul cauzei și nicidecum nu vizează refacerea raportului de expertiză.
Acest aspecte sunt relevate de prevederile art. 652 din noul cod civil care arata fără echivoc că „ în lipsa unei stipulații contrare existente in titlurile de proprietate, cotele părți se stabilesc prin raportarea suprafeței utile a fiecărui spațiu locativ la totalul suprafeței utile a spațiilor locative din clădire.
Instanța, va ține cont de prevederile art. 653, 654 si 655 din noul Cod Civil, astfel va admite în tot acțiunea civilă în constatare completată și precizată de reclamantele G. A. D. și M. C. M. E., împotriva pârâților R. G. D. SPERANȚA, V. C. R., R. ONORIȚA,H. LETIȚIA, R. O. E., R. N., V. C., V. F. și (succesoarele legale ale pârâtului U. A. decedat ) T. S. C. si T. I. R. si va admite in parte cererea reconvenționala formulată de parații reclamanți reconvențional, astfel va dispune ca stabilirea cotelor-părți indivize care revine fiecărei părți din proprietatea comună asupra imobilului din S. ..45 jud. Prahova să se facă conform raportului de expertiză constructor - completare, precizări 2 - întocmit de expertul tehnic constructor C. M. la data de 14.08.2012, omologând varianta nr. 2.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, va obliga pârâții sa achite reclamantei G. A. D. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei conform chitanței depuse la dosar, aflată la fila 167.
Prin sentința nr. 903/12.09.2012, instanța de fond a admis acțiunea civilă în constatare completată și precizată, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali T. S. C., T. I. R., R. G. D. SPERANȚA, V. C. R. și a respins în rest celelalte cereri, inclusiv obiecțiunile acestora ca neîntemeiate și în consecință a dispus ca stabilirea cotelor-părți indivize care revin fiecărei părți din proprietatea comună asupra imobilului din S. ..45 jud. Prahova să se facă conform raportului de expertiză constructor - completare, precizări 2 - întocmit de expertul tehnic constructor C. M. la data de 14.08.2012, omologând varianta nr. 2, astfel:
II.b. VARIANTA 2, tabel nr.2 bis, considerând că suprafața de 80,43 mp din proprietatea comună ar fi folosită exclusiv de către pârâta R. G..
01.Proprietate G. A. și M. C..
Suprafață utilă pivniță= 87,45 mp
Suprafață utilă spațiu comercial parter=117,86 mp
Suprafață totală în proprietate= 205,31 mp
Cotă-parte = 26,36%
02.Proprietate V. C. R.
Suprafață utilă spațiu comercial= 23,78 mp
Cotă-parte = 3,05%
03.Proprietate T. S. și T. llinca
Suprafață utilă apartament etaj 1= 164,38 mp
Cotă-parte = 21,10 %
04.Proprietate R. G.
Suprafață utilă apartament etaj 2= 70,67 mp
Suprafață utilă 5 camere la mansardă= 55,73 mp
Suprafață utilă pivniță= 15,00 mp
Suprafață boxe pod (4,35 mp + 6,00 mp)= 10,35 mp
Suprafața părți comune folosite în exclusivitate = 80,43 mp
Suprafață utilă totală= 232,18 mp
Cotă-parte = 29,81 %
05.Proprietate R. Onorița și H. Letiția
Suprafață utilă apartament etaj 2= 94,22 mp
Suprafață utilă pivniță= 7,33 mp
Suprafață utilă totală= 101,55 mp
Cotă-parte = 13,04%
06.Proprietate R. O. și R. N.
Suprafață utilă apartament mansardă= 24,86 mp
Suprafață utilă boxă pod= 5,45 mp
Suprafață utilă totală= 30,31 mp
Cotă-parte = 3,89%
07.Proprietate V. C. și V. F.
Suprafață utilă apartament mansardă= 21,42 mp
Cotă-parte = 2,75 %
Total suprafețe utile din condominiu cu S+P+2E+M+pod = 778,93 mp, reprezintă 100%.
În baza art. 276 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâții să achite reclamantei G. A. D. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
La data de 25.09.2012 pârâții T. S. C. si T. I. R. au formulat cerere de lămurire și completare a dispozitivului.
Prin încheierea de ședință din data de 04.10.2012, instanța de fond, în baza art.281 C.pr.civ. a dispus lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 903/12 septembrie 2012 a Judecătoriei S., privind pe reclamantele G. A. D. și M. C. M. E., împotriva pârâților R. G. D. SPERANȚA, V. C. R., R. ONORIȚA, H. LETIȚIA, R. O. E. și R. N., V. C. și V. F. și (succesoarele legale ale pârâtului U. A. decedat ) T. S. C. si T. I. R., în sensul că în dispozitivul acestei sentințe toți pârâții vor fi obligați în solidar să plătească pe seama reclamantei G. A. D. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că verificând la cerere a considerat că se impun lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea dispozitivului Sentinței civile nr.903 din data de 12 septembrie 2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul civil nr. 841/310/2012, în sensul că toți pârâții vor fi obligați în solidar să plătească pe seama pe seama reclamantei G. A. D. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
Pârâtele R. ONORIȚA și H. LETIȚIA, la data 26 ianuarie 2011 (fila 139 ) au formulat întâmpinare prin care au solicitat inițial respingerea acțiunii reclamantelor G. A. D. și M. C. M. E. ca inadmisibilă, nelegală și nefondată în timp ce pârâții R. O. E., R. N., V. C., V. F. nu au formulat întâmpinare și nu au exprimat nici un punct de vedere juridic față de cererea de chemare în judecată.
Pârâții T. S. C., T. I. R., R. G. D. SPERANȚA, V. C. R. au formulat întâmpinare și cerere reconvenționala prin care au solicitat stabilirea cotei părți indivize din proprietate ce le revine pentru fiecare dintre acești pârâți din părțile comune ale aceluiași imobil, situat in S., .. 45, jud. Prahova, invocând în drept tot prevederile art. art. 3 alin. 1 lit. e din Legea 230/2007, timbrând cererea reconvențională cu taxă de timbru în sumă de 39 de lei.
În dovedirea acțiunii reclamantele si parații au solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, probe ce au fost încuviințate și administrate în cauză.
Referitor la onorariul pentru expertiza tehnică judiciară specialitatea construcții prin Încheierea de ședință din 6 aprilie 2011 s-a stabilit că onorariul de 800 de lei să fie achitat în proporție egală de 400 de lei de către reclamante și tot în cuantum de 400 de lei de către pârâți.
Prin Încheierea de ședință din 11 ianuarie 2012 s-a suplimentat cu suma de 800 de lei onorariul expertei C. M. A. pentru întocmirea raportului de expertiză judiciară construcții dispus în cauză, onorariu care a fost plătit numai de reclamanta G. A. D. deoarece tot pârâta R. G. D. SPERANȚA s-a opus majorării onorariului invocând că lucrarea nu este de mare complexitate și că s-a opus la înlocuirea expertului P. M. N. care nu a efectuat lucrarea în timp de 6 luni .
Referitor la raportul de expertiză constructor parații reclamanți reconvențional R. G. D. SPERANȚA, V. C. R., T. S. C., T. I. R., au solicitat pe calea obiecțiunilor doar omologarea variantei completate din 09.05.2012, iar cu ocazia concluziilor de fond, au solicitat înlăturarea celorlalte completări, precizări la raportul de expertiza constructor motivând că experta C. M. A. a întocmit variante contrare legii, care în opinia acestora încalcă prevederile art. 46 alin. 1 din HG 1587/1996.
Reclamantele au solicitat însă, omologarea variantei a doua a raportului de expertiza completat si precizat depus la data de 14.08.2012 deoarece aceasta expertiza trebuie sa tina cont si de posesia efectiva a părților întrucât vizează aproximativ suprafața deținuta efectiv de către fiecare parte, mai ales ca parata R. D. G. Speranța folosește exclusiv casa scării turn, casa scării pod si mai multe parți de la subsolul imobilului, blocând . camera a reclamantei.
Instanța a admis în tot acțiunea civilă în constatare completată și precizată de reclamantele G. A. D. și M. C. M. E., împotriva pârâților R. G. D. SPERANȚA, V. C. R., R. ONORIȚA,H. LETIȚIA, R. O. E., R. N., V. C., V. F. și (succesoarele legale ale pârâtului U. A. decedat ) T. S. C. si T. I. R. si a admis in parte cererea reconvenționala formulată de parații reclamanți reconvențional, astfel a dispus ca stabilirea cotelor-părți indivize care revine fiecărei părți din proprietatea comună asupra imobilului din S. ..45 jud. Prahova să se facă conform raportului de expertiză constructor - completare, precizări 2 - întocmit de expertul tehnic constructor C. M. la data de 14.08.2012, omologând varianta nr. 2, variantă contrară celor solicitate de pârâții reclamanți reconvenționali.
Instanța, văzând prevederile art. 276 precum si pe cele ale art. 277 Cod procedură civilă care prevede fără dubiu „Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei, nu a inclus în cheltuielile de judecată plata taxei de timbru a suportată de reclamante, suma de 800 de lei majorarea onorariului expertei C. M. A. pentru întocmirea raportului de expertiză judiciară construcții și nici onorariul avocațial al reclamantei M. C. M. E. ci doar onorariul avocațial al reclamantei G. A. D. .
Față de disp. art. 281 ind. 1. alin.1 Cod proc. civilă, instanța a considerat admisibilă prezenta cerere sens și a admis-o în sensul că toți pârâții vor fi obligați în solidar doar la plata sumei de 1500 lei pe seama reclamantei G. A. D. nu și la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în acest proces.
La data de 10.10.2012 pârâții T. S. C. si T. I. R. au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale.
Prin încheierea de ședință din data de 31.10.2012 instanța a respins ca neîntemeiată această cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 903/12 septembrie 2012 a Judecătoriei S., iar in baza disp. art. 2812 alin 2 C. pr. civ. a respins ca neîntemeiată cererea privind completarea dispozitivului aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că aceste cereri nu constituie erori materiale și nici completări, îndreptări ale vreunei omisiuni, ci veritabile probleme de fond ce putea fi soluționate de instanță în cadrul căilor de atac prevăzute de lege pentru sentința pronunțată .
În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 2811 alin 1 C. pr. civ și nici dispozițiile art. 2812 alin 2 C. pr. civ. privind completarea dispozitivului sentinței, pentru care de altfel instanța de fond s-a pronunțat lămurind înțelesul, întinderea dispozitivului Sentinței civile nr.903 din data de 12 septembrie 2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul civil nr. 841/310/2012, în sensul că toți pârâții au fost obligați în solidar să plătească pe seama pe seama reclamantei G. A. D. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei ținând cont de contradictorialitatea apărărilor acestor pârâți reclamanți reconvenționali, care se poate observa inclusiv din concluziile puse pe fond ale acestora la data de 5 septembrie 2012 reținute prin Încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, prin care au cerut admiterea în totalitate a cererii reconvenționale cu omologarea completării la raportul de expertiză C. M. de la 09.05.2012 varianta suplimentul 1.
Împotriva sentinței nr. 903/ 12.09.2012 a Judecătoriei S., au declarat apel pârâții T. S. C., T. I. R. V. C. R., și R. G. D. SPERANȚA care au declarat apel și împotriva încheierii din 31.10.2012, la data de 05.11.2012 și împotriva încheierii din 04.10.2012, la data de 22.10.2012, hotărâri pe care le considera nelegale si netemeinice pentru următoarele motivele:
1.Apelanți – pârâți - reclamanți, au învederat că la fond s-au declarat de acord cu cererea reclamantelor, in sensul ca doresc stabilirea cotelor indivize în timp ce ceilalți parați in cauza nu au fost de acord sau nu au formulat nici un punct de vedere cu privire la acțiunea principala. Prin sentința apelată au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata, in solidar si cu ceilalți parați. Motiv pentru care au formulat cererile de lămurire, completare si îndreptare a dispozitivului sentinței apelate.
Prin modalitatea de soluționare a celor două cereri, instanța de fond a refuzat în fapt sa soluționeze cererea noastră de completare a dispozitivului si cererea de îndreptare a erorilor materiale.
În opinia apelanților aceste cereri formulate in temeiul art. 281 si urm. din C.pr.civ. ar fi trebuit admise in totalitate.
Au mai susținut apelantele că atât cererea principala, cât si cererea reconvenționala vizând stabilirea cotelor indivize ale proprietarilor imobilului din S., .. 45 si cererea reconvențională a acestora trebuia admisa in totalitate si nu in parte.
Art. 275 C.pr.civ. arata faptul ca „paratul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in întârziere înainte de chemarea in judecata".
In ceea ce privește pe apelanții – pârâți - reclamanți, aceștia nu au fost puși in întârziere de reclamante pentru de stabilirea cotelor părți indivize, dar au fost de acord cu această solicitare la prima zi de înfățișare (chiar prin Concluziile scrise ale reclamantelor din data de 12.09.2012 - ultima fila se arata faptul ca noi am fost de acord cu acțiunea precizata a reclamantelor) si au formulat cerere reconvenționala prin care au solicitat același lucru.
In consecința, fata de cererea principala, precizata si completata, nu puteau fi obligați la plata cheltuielilor de judecata deoarece au fost singurii parați care au fost de acord cu solicitările reclamantelor, iar in ceea ce privește cererea reconvenționala (cerere fata de care reclamantele nu au formulat nici o opinie, deci cu siguranța nu au fost de acord cu ea cf art. 275 C.pr.civ.), chiar si fata de admiterea ei in parte, instanța de fond avea obligația de a le admite măcar in parte cheltuielile de judecata.
Au mai solicitat a se observa că fata de completările la Raportul de expertiza depuse de D-na expert la termenul din 09.05.2012, au depus Concluzii scrise pentru termenul din 30.05.2012 învederând instanței ca sunt de acord cu aceasta varianta deoarece este cea mai aproape de realitate si au si solicitat judecarea cauzei in lipsa. In consecința, ceea ce a reținut instanța in fila 2 paragraful 11 din Sentința apelata, cum ca reclamantele si parații sunt nemulțumiți de completarea la Raport din 09.05.2012 este cel puțin eronata. Numai reclamantele au fost nemulțumite si de aceea instanța a dispus efectuarea unei variante prin care sa se includă in calculul suprafeței totale indivize suprafața logiilor, balcoanelor si a teraselor acoperite, lucru ilegal.
2. In ceea ce privește modul de calcul al suprafeței totale indivize, in varianta 2, tabel 2 bis au apreciat că este greșita si contrara dispozițiilor legale.
Deși instanța retine in cuprinsul filei 3 paragraful 4 al Sentinței apelate faptul ca dispoz. art. 3 e din Legea nr. 230/2007 stabilesc fără echivoc ca la calculul suprafeței indivize totale nu se i-au in calcul suprafețele logiilor, balcoanelor, pragurilor, golurilor de uși, nise, rampa de acces la locuințe duplex, terasele acoperite, totuși, omologeaza varianta 2 bis a Raportului de expertiza si nu varianta 2 depus la termenul din 09.05.2012.
Prin tabelul nr. 2 din data de 09.05.2012, D-na expert a calculat foarte aproape de realitate o suprafața totala indiviza de 656,98 mp, luând in calcul suprafețele utile totale, inclusiv spatiile de la subsol (depozite si boxe), precum si boxele din podul clădirii. De asemenea, modalitatea de stabilire a cotelor parti procentuale aferente fiecărui proprietar este corect stabilita in aceasta varianta.
In susținerea soluției date, instanța de fond aduce un argument care la data pronunțării sentinței apelate era abrogat, respectiv art. 2-4 din Legea nr. 5/1973, dispoziții care au fost abrogate prin art. 73 din Legea nr. 114/1996. Oricum, legea respectiva se referea la raporturile locative dintre proprietari si chiriași si nici nu a fost avut in vedere ca temei de drept de reclamante.
Nici dispozițiile art. 653, 654, 655 din Noul cod civil nu au fost invocate ca temei de drept de către reclamante, astfel încât este de neînțeles motivarea instanței de fond având ca argument aceste texte de lege neinvocate de nimeni.
Chiar si experta desemnata in cauza, prin completările de la termenul din 14.08.2012 arata faptul ca in calculul suprafeței totale indivize nu se i-au in calcul suprafețele logiilor, balcoanelor si a teraselor acoperite.
De asemenea, fără a exista nici o proba la dosarul cauzei, instanța de fond a îmbrățișat argumentul reclamantelor cu privire la acapararea de către D-na R. a casei scării turn, a casei scării pod si a unei suprafețe de la subsol unde a pus un dulap. Nimic din aceste susțineri nu sunt dovedite si nici susținute de probe, iar instanța de judecata, atunci când a încuviințat efectuarea expertizei, a dispus cum era normal si firesc ca stabilirea cotelor părți indivize din imobil pentru fiecare proprietar sa aibă in vedere toate înscrisurile si actele de proprietate pe care le dețin părțile cu documentația cadastrala la zi.
Disp. art. 3 lit. e din Legea nr. 230/1997 sunt clare si arata ca cota parte indiviza este raportul dintre suprafața utila a proprietății individuale si totalul suprafeței utile ale tuturor proprietăților individuale iar potrivit Legii nr. 114/1996 - Legea locuinței, la Anexa nr. 1 in calculul suprafeței utile nu se cuprind logiile, balcoanele, etc.
Totuși, așa cum am arătat si instanței de fond, faptul ca foișorul (terasa acoperita a imobilului) împreuna cu scara de acces la foișor a fost amenajat ca uscător pentru rufe si este accesibil tuturor celor care locuiesc si gospodăresc in acest imobil; coridorul de acces de la mansarde este folosit de toți pentru a ajunge la foișor (actualmente uscător) si de asemenea, este folosit de proprietarii care au apartamente la mansarda pentru a ajunge la proprietăților lor.
Conform actelor de proprietate, boxele din pod sunt descrise ca aparținând apartamentelor, iar accesul la acestea se face prin podul care este comun.
F. spălătorie de la subsol a devenit un mic atelier care deservește imobilul care datorita vechimii are nevoie de reparații si in acest spațiu se găsesc scule si unelte care nu pot fi lăsate fără a fi închis acest spațiu.
Ghereta de la . fosta cabina de portar construita in anii când acest imobil a avut destinația de spațiu tehnic pentru mai multe întreprinderi socialiste, iar in acest moment in acest spațiu se afla materialele si obiectele de curățenie pentru casa scării si curtea imobilului si pentru motive evidente, ușa acestei gherete este închisa.
In fine, fosta încăpere a sălii cazanelor este folosita pentru depozitarea materialelor de construcții ramase in urma șantierului prin care acest imobil a fost reparat (iar reclamantele G. si M. nu vor sa contribuie cu sumele de bani aferente cotei lor de proprietate; de aceea a apărut si acest litigiu prin care aceste doua rău-platnice vor sa își scadă cota-parte indiviza), iar aceste materiale vor fi folosite in continuare pentru reparațiile neexecutate încă din cauza acestui litigiu si de aceea trebuie asigurata Încăperea prin încuierea ușii.
In plus fata de aceste explicații, consideram ca este atributul exclusiv al proprietarilor din acest imobil care locuiesc efectiv in acesta sa hotărască care spatii sunt ținute încuiate si care nu, iar nu al unei persoane care nu a locuit niciodată in acest imobil si se poarta cel puțin irațional din simplul motiv ca nu vrea sa plătească cota ei de bani aferenta reparațiilor. Au mai menționat că toți proprietarii care locuiesc in acest imobil au chei asupra tuturor acestor spatii mai susdescrise, mai ales ca in prezent, la etajul 1 funcționează o policlinica medicala.
F. de cele de mai sus, au solicitaat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate in sensul omologării variantei din 09.05.2012 a Raportului de expertiza C. care a stabilit ca cotele-parți indivize si suprafața totala indiviza de 656,98 mp, exonerarea subsemnaților de la plata in solidar cu ceilalți parați a cheltuielilor de judecata de 1500 lei către reclamanta G. A. D. si obligarea reclamantelor-parate-intimate la plata cheltuielilor de judecata efectuate in fond si in apel.
În susținerea apelului, au solicitat apelantele proba cu înscrisurile de la dosar.
La data de 26.02.2013 intimatele G. A. D. și M. C. M. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat de către T. S. C., Tudorî I. R., V. C. R., R. G. D., ca nefondat si menținerea sentinței civile nr. 903/12.09.2012 a Judecătoriei S., a încheierii din 04.10.2012 si din 31.10.2012 ca legale si temeinice, obligând apelantele la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere următoarele argumente:
Primul motiv de apel vizează o nemulțumire a apelanților-parați cu privire la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1500lei, capăt de cerere ce a reprezentat si motivul pentru care au fost efectuate la fond cererile de îndreptare eroare materiala si lamurire/completare dispozitiv.
In fata instanței de fond reclamantele au solicitat obligarea paraților in solidar la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, iar la termenul de judecata din 05.09.2012, avocat Salvetiu (reprezentantul paratelor la fond dar si in apel) a solicitat compensarea cheltuielilor de judecata.
Instanța de fond a dispus prin sentința civila nr. 903/12.09.2012 a Judecătoriei S., in baza art. 276 c.pr.civ., obligarea paraților sa achite reclamantei G. A. D. cheltuieli de judecata in suma de 1500 lei conform chitanței depuse la dosar, aflata la fila 167.
Acest capăt de cerere nu putea face obiectul nici unei alte cereri decât a apelului împotriva sentinței civile, si nicidecum asupra unei cereri de completare dispozitiv sau îndreptare eroare materiala, atât timp cat reprezintă de fapt o nemulțumire a faptului ca au fost compensate parțial cheltuielile de judecata si nu total, așa cum au solicitat paratele la fond.
Instanța de fond, mod corect a dispus prin încheierea de ședința din data de 04.10.2012 lămurirea dispozitivului sentinței civile in sensul ca vor fi obligați toți parații la plata cheltuielilor de judecata de 1500 lei si a respins ca neîntemeiata prin încheierea de ședința din 31.10.2012 cererea de îndreptare eroare materiala, având in vedere faptul ca nemulțumirea apelantelor cu privire la obligarea acestora la cheltuieli de judecată nu s-a făcut prin compensarea totală a acestora.
Chiar daca nu a operat compensarea parțial (având in vedere faptul ca in cauza reclamantele au efectuat cheltuieli pentru care exista înscrisuri de peste 3100 lei, adică onorariu experți /avocat/taxa timbru iar paratele doar 400 lei onorariu expert, fără a depune chitanța privind onorariu avocat, instanța de fond nu a obligat paratele la plata sumei de 2700 lei (rest după compensare) ci doar la suma de 1500 lei, justificând in încheierea din data de 04.10.2012 faptul ca nu a inclus in plata cheltuielilor de judecata si taxa de timbru, majorarea onorariului expert sau onorariul avocat pentru reclamanta M..
În mod greșit s-a invocat de către apelanți art. 275 c.pr.civ., întrucât aceștia au fost, de acord cu cererea ca si obiect, fara insa a fi de acord in nici un moment cu modalitatea de a se calcula cotele indivize, drept urmare aceasta făcând obiectul motivului doi de apel.
Astfel, nu se poate face aplicarea art. 275 c.pr.civ. atât timp cat acest articol vizează recunoașterea integrala a solicitărilor reclamantelor. In speța insa, paratele au fost de acord în principiu cu constatarea cotei-parți indivize, nu si cu modalitatea de a calcula această cota indiviza care a reprezentat de fapt obiectul dosarului si motivele pentru care s-au formulat obiectai ni si s-au solicitat variante diferite.
In esența, apelantele-parate erau de acord cu stabilirea cotei-indivize mai mare pentru intimatele-reclamante, aceea de 33,6% din suma de_ lei când în realitate intimatele-reclamante au solicitat si s-a stabilit ulterior in sentința civila numai 26,36 %. "
În mod corect instanța de fond a respins ulterior prin încheierea de ședința din 31.10.2012 solicitarea paratelor de a se admite in integralitate cererea reconvenționala, având in vedere faptul ca aceasta solicitare putea face obiectul doar a unui motiv de apel, nu a unei cereri de îndreptare eroare materiala.
Al doilea motiv de apel vizează nemulțumirea apelanților-parați de omologare a variantei 2 tabel 2 bis din raportul de expertiza C. M. in loc sa omologheze varianta supliment nr. 1 din completarea din data de 09.05.2012 a raportului C. M..
Argumentele apelanților sunt acelea ca art. 2-4 din Legea 5/1973 erau abrogate, deși instanța a făcut referire la ele; neindicarea de către reclamante a dispozițiilor art. .653-655 NCC; inexistenta la dosar a probelor din care sa reiasă faptul ca apelanta R. ar deține ca posesie o suprafața mai mare decât are in actele de proprietate. S-au descris in continuare prin „explicații" proprii modalitatea in care sunt folosite spatiile comune, insa contrazicându-se prin penultima fraza și recunoscând practic faptul ca acestea sunt încuiate, neavând acces intimatele-reclamante prin nedeținerea nici unei chei, așa cum au ceilalți proprietari care locuiesc efectiv in imobil.
In ceea ce privește art. 2-4 din Legea 5/1973, Legea 114/1996 a abrogat legea 5/1073, insa cu excepția cap. 4, exclusiv dispozițiile referitoare la suprafețele locative proprietate personala, astfel încât susținerile apelanților-parați este ne fondata, instanța de fond in mod corect făcând referire la aceste dispoziții legale, cu atât mai mult cu cat noțiunea de suprafața locativa a fost folosita ulterior si in art. 653-655 din NCC,
In ceea ce privesc art. 653, art. 654 si art. 655 din NCC, in mod corect instanța de fond a făcut aplicarea in speța de fata, având in vedere aplicarea legii civile in timp, invocând în acest sens, art. 223 din legea 71/ 2011 care dispune „daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de soluționare la data intrării in vigoare a Codului civil se soluționează de câtre instanța legal investita in conformitate, cu dispozițiile materiale si procedurale in vigoare la data când acestea au fost pornite și Art. 725 - 1 c.pr.civ. „dispozițiile legii noi de procedura se aplica din momentul intrării in vigoare si proceselor in curs de judecata începuse sub legea veche".
Art. 3 din "legea 230/2007 definește
- unitate de proprietate imobiliara = proprietate individuala (. alta destinație decât aceea de locuința, parte dintr-o clădire destinata locuirii sau altora activități) + cota-parte indiviza din proprietatea .-parte; indiviza = cota-parte de proprietate care ii revine fiecărei proprietăți individuale din partea . cu raportul dintre suprafața utila, a proprietății individuale si totalul suprafeței utile ale tuturor proprietăților individuale .
Art. 46 (1) din Normele metodologice /18.12.2007 de aplicare a L 230/2007: ,,suprafața utila a apartamentului sau spațiului cu alta destinație decât aceea de locuința este stabilita potrivit actului de proprietate.
•art. 652 din NCC: „in lipsa unei stipulații contrare existente in titlurile de proprietate, cotele - părți se stabilesc prin raportarea suprafeței utile a fiecărui spațiu locativ la" totalul suprafeței utile a spatiilor locative din clădire"
•art. 654 din NCC .,(1) fiecare coproprietar suporta cheltuielile legate de întreținerea, repararea si exploatarea spatiilor comune, in proporție cu cota sa parte;
(2) cu toate acestea, cheltuielile legate de părțile comune folosite exclusiv de către unii proprietari cad in sarcina acestora din urma".
Iată cum instanța de fond a făcut, . din NCC, având in vedere insa ca la dosar au fost depuse si înscrisuri reprezentate de către planșe fotografice din care reiese faptul ca din părțile comune (file 83-95 si file 148-154), apelanta R. folosește exclusiv anumite spatii, lucru confirmat si de către experta. C. M. atunci când s-a deplasat la fata locului si a întrebat părțile cu privire la posesie. De altfel, la momentul efectuării expertizei,, apelanta-parata - R. a avut intenția de a interzice intimatei-reclamante G. A. Oosinaia de a participa, la expertizarea pârtilor comune, iar prezenta acesteia ulterior s-a datorat numai intervenției fiului dlui R. - proprietar la mansarda.
Varianta 2, tabel 2 bis din raportul de expertiza construcții completare, precizări 2, vizează aproximativ suprafața deținuta efectiv de către fiecare parte. Am făcut mențiunea „aproximativ" întrucât apelanta-parata R. folosește exclusiv si casă scării turn, (foisor) 3,55*0,75=2,66; casa scării pod 2,70*0,75=2,02; dulap plasat la subsolul proprietatea .=0,53; bârne la subsol care blochează . a intimate-reclamante 3*1,1 = 3,30 (toate se regăsesc ilustrate in fotografiile depuse la termenul din data de 28-08.2012), in total fiind încă 8,51 m.p. fata de 80,43 m.p.
Este nereală susținerea apelanților in sensul ca toți au acces la spatiile comune, atât timp cat apelanta-parata R. si-a atribuit fără a consulta si ceilalți proprietari părți din spatiile comune ale imobilului, blocând chiar accesul celorlalți (a se vedea planșe fotografice, pus lacăt la ușa). Chiar fosta proprietară de la mansarda, N. A., care ulterior a vândut soților V., a solicitat prin introducerea unei acțiuni in instanța, acces la pod, blocat la acel moment tot de parata R..
In varianta 2 in care: se stabilește pentru apelanta-parata R. o folosința exclusiva de 80,43 m.p. din proprietatea . aproximativ toate spatiile folosite de către părți.
In cei 780,43 m.p. experta a inclus foișor inclusiv scara acces, coridor mansarda, boxe pod, hol, pod neamenajat, spălătorie subsol, magazii subsol, ghereta parter, diferența suprafața camera mansarda, wc, pentru ca ulterior, refăcând tabelul 2, sa includă si depozitele si boxele de la subsol, boxele situate in podul clădirii, logiile si balcoanele.
Făcând aceasta operațiune, suprafața totala a crescut, iar procentajul intimatelor-reclamante a scăzut întrucât s-a calculat dintr-o suprafața mai mare. De aceea si procentajul pe baza căruia va fi calculata suma de plata la care vor fi obligate reclamantele s-a modificat.
Astfel, in mod corect instanța de fond a omologat varianta 2 tabel 2 bis din expertiza C. M., în care suprafețele utile ale coproprietarilor au fost determinate conform actelor de proprietate si măsurătorilor, suprafața utila fiind de 698,50 m.p.
In concluzie, suprafața totala necesara pentru calcularea cotelor părți indivize este de 778,93 m.p, astfel cum a fost omologata de către instanța de fond.
In varianta solicitata de către apelanții-parați nu se respecta dispozițiile art. 653-655 din NCC si nici legea 230/2007, nefiind incluse lojile, balcoanele si terasele acoperite, dar si spatiile folosite exclusiv de către R..
Includerea logiilor/balcoane/terase acoperite sunt prevăzute in legea 230/2007 si in normele metodologice de profil HG 1588/19.12.2007 (art. 46-1
În concluzie, intimatele-reclamante au susținut că nu pot fi obligate la plata unei sume de bani pentru reparațiile pârtilor din imobil ce sunt folosite exclusiv de alte persoane-proprietari ai imobilului si la care intimatele-reclamante nu au avut acces niciodată.
Susținerile apelanților-parați in sensul ca intimatele ar fi de rea credința si nu doresc sa plătească, sunt neadevărate, cu atât mai mult cu cat acestea au menționat încă de la început ca sunt de acord insa in limita lucrărilor care vizează exclusiv proprietățile individuale din imobil întrucât ele trebuie suportate de către acei proprietari cărora le profita. De aceea, la momentul la care au efectuat lucrări de renovare a spațiului comercial/ fațada si pereți exterior, acestea nu au solicitat nici un ban de la alți proprietari ai imobilului, si implicit nu au introdus nici o acțiune in instanța in vederea recuperării contravalorii cotei lor indivize de proprietate din proprietatea . aceste considerente, au solicitat respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelanților-parați la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 295C.p.c., constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii din 04.10.2012,tribunalul reține că la data de 25.09.2012 pârâții T. S. C., T. I. R., V. C. R. și R. G. D. au formulat cererea de lămurire dispozitiv, considerând că în mod corect dispozitivul ar fi trebuit să compenseze proporțional cheltuielile efectuate de petenți ( timbrul judiciar, taxa de timbru, onorariul de expert) cu cheltuielile proporționale ale reclamanților iar la alte cheltuieli de judecată nu ar putea fi obligați, fiind aplicabile disp. art. 275 – 276 C.p.c.
Prin încheierea de ședință din data de 04.10.2012, instanța de fond, în baza art.281 C.pr.civ. a dispus lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 903/12 septembrie 2012 a Judecătoriei S., în sensul că toți pârâții vor fi obligați în solidar să plătească pe seama reclamantei G. A. D. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt în sensul că pârâtele R. ONORIȚA și H. LETIȚIA, la data 26 ianuarie 2011 au formulat întâmpinare prin care au solicitat inițial respingerea acțiunii reclamantelor G. A. D. și M. C. M. E. ca inadmisibilă, nelegală; pârâții R. O. E., R. N., V. C., V. F. nu au formulat întâmpinare și nu au exprimat nici un punct de vedere juridic față de cererea de chemare în judecată; iar pârâții T. S. C., T. I. R., R. G. D. SPERANȚA, V. C. R. au formulat întâmpinare și cerere reconvenționala prin care au solicitat stabilirea cotei părți indivize din proprietate ce le revine pentru fiecare dintre acești pârâți din părțile comune ale aceluiași imobil, situat in S., .. 45, jud. Prahova, invocând în drept tot prevederile art. art. 3 alin. 1 lit. e din Legea 230/2007, timbrând cererea reconvențională cu taxă de timbru în sumă de 39 de lei.
De asemenea s-a reținut în mod corect, față de înscrisurile de la dosar că onorariul pentru expertiza tehnică judiciară specialitatea construcții stabilit prin Încheierea de ședință din 6 aprilie 2011 la suma de800 de lei a fost achitat în proporție egală de 400 de lei de către reclamante și tot în cuantum de 400 de lei de către pârâți iar suplimentarea onorariului de expert, stabilit prinÎncheierea de ședință din 11 ianuarie 2012, cu suma de 800 de lei a fost plătit numai de reclamanta G. A. D. deoarece tot pârâta R. G. D. SPERANȚA s-a opus majorării onorariului.
Cum parații reclamanți reconvențional R. G. D. SPERANȚA, V. C. R., T. S. C., T. I. R., au solicitat pe calea obiecțiunilor doar omologarea variantei completate din 09.05.2012, iar cu ocazia concluziilor de fond, au solicitat înlăturarea celorlalte completări, precizări la raportul de expertiza constructor motivând că experta C. M. A. a întocmit variante contrare legii, care în opinia acestora încalcă prevederile art. 46 alin. 1 din HG 1587/1996, reclamantele au solicitat omologarea variantei a doua a raportului de expertiza completat si precizat depus la data de 14.08.2012 deoarece aceasta expertiza trebuie sa tina cont si de posesia efectiva a părților întrucât vizează aproximativ suprafața deținuta efectiv de către fiecare parte, mai ales ca parata R. D. G. Speranța folosește exclusiv casa scării turn, casa scării pod si mai multe parți de la subsolul imobilului, blocând . camera a reclamantei iar instanța a admis în tot acțiunea civilă în constatare completată și precizată si in parte cererea reconvenționala formulată de parații reclamanți reconvențional, tribunalul constată că s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 281 ind. 1. alin.1 Cod proc. Civilă coroborat cu prevederile art. 274 - art. 277 Cod procedură civilă, fiind admisă în parte această cerere, în sensul că toți pârâții vor fi obligați în solidar doar la plata sumei de 1500 lei pe seama reclamantei G. A. D. iar nu la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în acest proces.
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond a avut în vedere interesul ce are fiecare parte, concluziile puse de părți la soluționarea pe fond a acauzei și nu a inclus în cheltuielile de judecată plata taxei de timbru suportată de reclamante, suma de 800 de lei majorarea onorariului expertei C. M. A. pentru întocmirea raportului de expertiză judiciară construcții și nici onorariul avocațial al reclamantei M. C. M. E. ci doar onorariul avocațial al reclamantei G. A. D..
Toți pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamantei G. A. D. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei ținând cont de contradictorialitatea apărărilor acestor pârâți reclamanți reconvenționali, așa cum rezultă din concluziile puse pe fond ale acestora la data de 5 septembrie 2012 reținute prin Încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, prin care au cerut admiterea în totalitate a cererii reconvenționale cu omologarea completării la raportul de expertiză C. M. de la 09.05.2012 varianta suplimentul 1.
În ce privește apelul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 31.10.2012 prin care instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 903/12 septembrie 2012 a Judecătoriei S., tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de la data de 10.10.2012, parații reclamanți reconvențional R. G. D. SPERANȚA, V. C. R., T. S. C., T. I. R. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 903/12 septembrie 2012 a Judecătoriei S. în sensul că susnumiților le-a fost admisă în parte cererea reconvențională, în loc de admitere în totalitate, având în vedre că petitul cererii reconvenționale este identic cu cel al acțiunii principale care a fost admisă în totalitate.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea, cu motivarea că aceasta nu vizează îndreptare erori materiale și nici completări, îndreptări ale vreunei omisiuni, ci veritabile probleme de fond ce ar putea fi soluționate numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege pentru sentința pronunțată, soluție temeinică și legală având în vedere că admiterea reconvenționalei în parte are în vedere nu petitul cererii ci concluziile față de raportul de expertiză, respectiv modalitatea concretă în care s-a solicitat admiterea reconvenționalei, solicitare cu nu a coincis cu varianta omologată de către instanța de fond.
Motivele de apel invocate de către apelanți cu privire la cele două încheiere sunt comune cu primul motiv de apel formulat împotriva sentinței civile nr. 903/2012, astfel că ele vor fi analizate împreună, după cum urmează:
Tribunalul reține că în cadrul acestui prim motiv de apel, apelanții – pârâți au susținut că atât acțiunea principală cât și cererea lor reconvențională având același petit, trebuia admisă și cererea reconvențională în totalitate și prin urmare, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei trebuiau obligați numai ceilalți pârâți.
Tribunalul reține că într-adevăr pârâții T. S. C., T. I. R., R. G. D. SPERANȚA, V. C. R. au solicitat prin cererea reconvenționala prin stabilirea cotei părți indivize din proprietate ce le revine pentru fiecare dintre acești pârâți din părțile comune ale aceluiași imobil, situat in S., .. 45, jud. Prahova, la fel ca și reclamanții, însă acțiunea fiind admisă conform variantei 2 din raportul de expertiză constructor – completare, precizări 2 iar concluziile acestora fiind de admitere conform variantei supliment 1 din completarea expertizei din data de 09.05.2012, în mod corect instanța de fond a reținut că cererea reconvențională se admite în parte.
Având în vedere că reclamanții au pus concluzii pe admiterea acțiunii principale conform variantei 2 din raportul de expertiză constructor – completare, precizări 2, așa cum s-a admis, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată au fost corect soluționate de instanța de fond, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 276 C.p.c.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază ca nefondate și susținerile apelanților în sensul că nu au fost puși în întârziere și au recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamanților, astfel că potrivit art. 274 C.p.c., nu trebuiau obligați la plata cheltuielilor de judecată iar față de admiterea chiar în parte a cererii reconvenționale, în mod greșit instanța de fond nu le-a admis măcar în parte cererea de cheltuieli de judecată, în speță fiind aplicabile disp. art. 276 așa cum s-a arătat mai sus.
Al doilea motiv de apel formulat de către apelanți vizează omologarea variantei 2 tabel 2 bis din raportul de expertiza C. M. in loc de varianta supliment nr. 1 din completarea din data de 09.05.2012 a raportului C. M..
Argumentele apelanților sunt acelea ca art. 2-4 din Legea 5/1973 erau abrogate, deși instanța a făcut referire la ele; neindicarea de către reclamante a dispozițiilor art. 653-655 NCC; inexistenta la dosar a probelor din care sa reiasă faptul ca apelanta R. ar deține ca posesie o suprafața mai mare decât are in actele de proprietate sau modalitatea in care sunt folosite spatiile comune.
Tribunalul reține că instanța de fond a făcut corecta aplicare a disp. art. 3 din legea nr. 230/2007 care definește unitatea de proprietate imobiliara cât și cota-parte precum și art. 46 (1) din Normele metodologice din 18.12.2007 de aplicare a Legii nr. 230/2007 .
Varianta 2, tabel 2 bis din raportul de expertiza construcții completare, precizări 2, a avut în vedere actele de proprietate ale fiecărui coproprietar, măsurătorile tuturor spațiilor comune astfel determinate prin actele de proprietate, indiferent de modul de folosire, fiind incluse lojile, balcoanele si terasele acoperite, dar si spatiile folosite exclusiv de către R., ceea ce se circumscrie întru-totul prevederilor susmenționate din legea nr. 230/2007 si normele metodologice de aplicare ale acesteia, HG nr. 1588/19.12.2007 (art. 46-1).
Criticile apelanților privind modul efectiv de folosire, abuziv sau nu al spațiilor comune sau refuzul unor coproprietari de a suporta cotele părți din cheltuielile necesare pentru renovarea sau întreținerea spațiilor comune exced cadrului procesual al prezentului litigiu, instanța de fond nefiind investită cu o acțiune având ca obiect obligație de a face sau pretenții.
Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate criticile susținute de către apelanți, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 296 C.p.c va respinge ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 903/12 septembrie 2012, împotriva încheierii din 31.10.2012 și împotriva încheierii din 04.10.2012, toate pronunțate de Judecătoria S., în dosarul nr._ .
Față de această soluție, având în vedere prevederile art. 274 C.p.c., tribunalul va obliga în solidar pe apelanți la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatele – reclamante, sumă ce reprezintă onorariul de avocat achitat cu chitanța nr. 12/ 20.02.2013 în val. de 1000 lei, de la fila 43 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanții – pârâți V. C. R., cu domiciliul în București, .. 224, ., sector 1 și R. G. D. SPERANȚA, cu domiciliul în S., .. 45, ., T. S. C. și T. I. R., succesoare legale ale pârâtului U. A. R. (decedat în timpul procesului), cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat Salvețiu L. C. în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 903/12 septembrie 2012, împotriva încheierii din 31.10.2012 și împotriva încheierii din 04.10.2012, toate pronunțate de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante G. A. D. cu domiciliul în București, ..37,. și M. C. M. E. cu domiciliul în București ..11, ., ., și intimații - pârâți R. ONORIȚA cu domiciliul în S., Bdl.C. I nr.45, ., H. LETIȚIA domiciliată în București, Bdl. Mărăști, nr.35, ., sector 1, R. O. E. și R. N. – ambii cu domiciliul în București Bdl.C. D. nr.6, ., sector 5, V. C. și V. F. –ambii domiciliați în ., ..1 județul Ilfov, ca nefondate.
Obligă în solidar pe apelanți la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatele - reclamante.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică azi 25.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. N. M.
GREFIER,
M. E.
Red. / tehnored.: MN/ EM
Operator date cu caracter personal 5595
Jud. fond M. S. V.
12. ex. / 27.01.2014
d.f._ / Judec. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1478/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 3/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
