Pretenţii. Decizia nr. 1478/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1478/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 36926/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1478
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte: M. C. A.
Judecător: P.-A. A.
Judecător: Ș. O. C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă S. M. C., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8131/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPREITARI .. 19, cu sediul în Ploiești, ., .. Prahova, și intimatul-pârât S. C. A., domiciliat în Ploiești, .. 8, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 31.10.2012 sub nr._ reclamanta Asociația de proprietari . Ploiești a chemat în judecată pe debitorii S. M. C. și S. C. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 1389,33 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere în sumă de 1043,64 lei și penalități de întârziere în sumă de 345,69 lei, aferente perioadei decembrie 2011- decembrie 2012.
În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată de reclamantă prin cererea depusă la dosar la data de 22.04.2013, s-a arătat că pârâții nu au achitat cheltuielile de întreținere ale apartamentului situat în Ploiești, . ., nr. 48, în sumă de 1043,64 lei, aferente perioadei decembrie 2011- decembrie 2012, deși au fost emise facturile fiscale anexate cererii, necontestate de pârâți, care, deși notificați, nu au înțeles să dea curs acestei obligații de plată, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune, în sensul celor solicitate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Creditoarea a depus, în copie, înscrisuri.
Debitorii nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Prin Sentința civilă nr. 8131/30.04.2013, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari ., a obligat pârâta la plata sumei de 1389,33 lei către reclamantă, din care suma de 1043,64 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și suma de 345,69 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2011-decembrie 2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâții locuiesc într-un apartament situat în Ploiești, . ., nr. 48 jud. Prahova, și, conform fișelor de întreținere și de calcul a penalităților depuse de reclamantă la dosarul cauzei, inclusiv prin precizările formulate, aceștia datorează un debit restant de 1389,33 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere în sumă de 1043,64 lei și penalități de întârziere în sumă de 345,69 lei, aferente perioadei decembrie 2011- decembrie 2012.
Deși notificați de reclamantă, pârâții nu au înțeles să se conformeze plății datoriilor.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 din OG nr.5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Obligația proprietarilor de a achita în termenul stabilit cota de contribuție ce le revine in cadrul cheltuielilor Asociației de P. si dreptul Asociației de proprietari de a impune penalizări pentru întârzierea plății cotelor de întreținere sunt reglementate in prezent în mod similar prin dispozițiile Legii nr. 230/2007.
Astfel, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine Ia cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Conform, art. 49 al 1 din. același act normativ asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata, acestea neputând fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere. Art. 50 din Legea nr. 230/2007 prevede că asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult ele 90 de zile de la termenul stabilit.
În consecință, având în vedere aceste considerente, precum și faptul că prin înscrisurile depuse la dosar creditoarea a făcut dovada unei creanțe, certe, lichide și exigibile, în temeiul art. 969 C. civ. coroborat cu art. 1, art.6 alin. 2 din OG nr. 5/2001, rap. la art. 1, art.36 și art. 46 Cod Comercial, instanța de fond a constatat ca fiind întemeiată cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, urmând așadar a soma, prin prezenta hotărâre, debitorii să achite creditoarei, în termenul stabilit conform art. 6 alin 3 din O.G. 5/2001, de 15 zile de la comunicarea prezentei sentințe, suma de 1389,33 lei, din care suma de 1043,64 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și suma de 345,69 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2011-decembrie 2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. M. C., solicitând să se admită recursul și să se caseze în întregime sentința atacată și, pe cale de consecință, a se rejudeca cauza pe fond.
În motivarea cererii, recurenta-pârâtă a susținut că recursul este formulat în termen legal, iar motivele recursului sunt netemeinicia, dar mai ales nelegalitatea sentinței pronunțate, pe care urmează a le învedera.
Astfel, recurenta-pârâtă a susținut că este adevărat că motivele de legalitate vizează ipotezele limitative ale art. 304 C.proc.civ. (pe care se și întemeiază), dar în situația în care recursul este declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, el nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304, instanța putând examina cauza sub toate aspectele, astfel că le va menționa și pe acestea.
Recurenta-pârâtă a susținut că un prim aspect vizează faptul că, dacă este obligatorie asistența juridică în aceasta etapă a recursului, atunci solicită un avocat din oficiu pentru ea, pentru acest recurs, dat fiind faptul că se află într-o situație financiară dificilă, datorită unor probleme din care încă nu și-a revenit (despre toate acestea putând proba temeinic la solicitarea instanței), nu are în acest moment nici o sursă de venit și este și părinte unic-întreținător al unui copil minor in vârsta de cinci ani, care nu primește pensie de întreținere din partea tatălui său.
În continuare, recurenta-pârâtă a solicitat ajutor public judiciar sub forma asistenței avocațiale din oficiu, astfel încât accesul său la justiție să nu fie îngrădit din cauza situației sale (temporar) dificile.
În ceea ce privește al doilea aspect, legat de (ne)legalitatea hotărârii, pe care, pe această cale, solicită a fi anulată, recurenta-pârâtă a susținut că vizează o încălcare a art. 304 alin. 6 și 9 C.proc.civ., în sensul că, deși acțiunea introdusă de Asociație solicită ca obligația de plată a sumei de 1389,33 lei să se facă de ambele persoane S. M. C. și S. C.-A., în solidar, totuși instanța, prin hotărârea atacată, în mod eronat a obligat-o la plată (doar) pe ea, S. M. C., adică integral la plata sumei de 1389,33 lei, omițând să oblige (în solidar) și pe S. C. A. Ia plata a jumătate din această sumă, ceea ce și ar fi rezultat ca ea să plătească cel mult cealaltă jumătate.
Recurenta-pârâtă a considerat că acest lucru îi aduce un prejudiciu de natură financiară, afectând cu atât mai mult situația financiară și așa delicată momentan a familiei sale formată din ea și fiul său minor, în vârstă de cinci ani, considerând că este o datorie nereală, împovărătoare și mai mult pentru ei doi, respectiv pentru familia sa.
În ceea ce privește al treilea aspect, recurenta-pârâtă a menționat că atașează cererii documente din care reiese faptul că o altă persoană (nu ea și fiul său), a locuit la adresa menționată, . persoană se numește Nasturica B. C. și a fost chiriașul fostului său soț, S. A. C., timp de peste un an, conform și documentului atașat și anume copia contractului încheiat cu o firmă de servicii de telefonie și cablu, cu UPC-ul, împreună cu el locuind și Nasturica S..
Recurenta-pârâtă a menționat că ea a locuit la adresa menționată doar timp de trei luni cu întreruperi, de la data achiziționării locuinței, în anul 2008, împreună cu fostul său soț, iar întreruperile s-au datorat a cinci situații de spitalizări repetate cu copilul său, pe atunci în vârsta de un an, iar imediat după aceea ea și fostul său soț s-au despărțit în fapt, precizând totodată că, după un an, a reluat și divorțul, iar timp de peste patru ani, nu a avut acces la apartament, ci doar fostul său soț, care l-a administrat, locuit și a câștigat venituri unilateral de pe urma lui.
Mai mult, recurenta-pârâtă a susținut că d-na administrator, pe care a întâlnit-o o singură dată, în vara anului 2012, cunoștea foarte bine starea de fapt a lucrurilor în ce privește acest apartament și anume că ea nu a venit timp de peste patru ani deloc la apartament, nu l-a locuit, nu a obținut nici un venit de pe urma lui din închiriere sau altcumva, ci dimpotrivă, că în fapt, apartamentul a fost în administrarea totală și posesia efectivă a fostului său soț, care o vreme l-a locuit și o vreme a obținut venituri din închiriere (a se vedea copia contractului de UPC atașat), după știința sa, de către cel puțin 2 persoane, una din persoane fiind acest Nasturica menționat mai sus împreună cu familia sa, și altă persoană fiind tatăl actualei soții a fostului său soț.
În continuare, recurenta-pârâtă a susținut că motivele pentru care ea nu a avut acces în apartament și nici venituri de pe urma lui sunt strict personale și privesc o situație litigioasă dintre ea și ex-soțul său, considerând că important pentru instanță este faptul că Asociația de P., prin administrator, cunoștea foarte bine acest aspect, dat fiind faptul că li se aduce la cunoștință despre oricine locuiește și plătește întreținere acolo, și aceasta a omis deliberat să prezinte acest aspect în capătul de cerere, pentru că a fost mai simplu pentru ei așa.
Recurenta-pârâtă a solicitat ca în cazul rejudecării, să se dispună admiterea de probe noi, care, în opinia sa, sunt foarte necesare, precum chemarea personal la interogatoriu a fostului său soț, S. C.-A., care poate să facă toate precizările exacte, incluzând perioadele exacte în care a locuit personal în acel apartament singur sau cu actuala lui soție, perioadele în care a derulat contracte de închiriere cu chiriașii (cu știința administratorului și a Asociației, pentru că altfel este efectiv imposibil), și cu precizarea inclusiv a fiecărei sume pe care a încasat-o din închirierile respective și deci, consideră că datoria de plată către Asociație cade în seama celui ce a făcut-o, respectiv proprietarul în fapt, care era fostul său soț S. C.-A., și chiriașii săi datorau o altă parte a sumei.
De asemenea, recurenta-pârâtă a menționat că o altă probă pe care solicită să fie admisă, considerând-o relevantă, este proba cu martori, dintre vecini, care pot învedera tot adevărul privind situația de fapt și această probă consideră că ar fi foarte folositoare să se opună declarației de la interogatoriu a fostului său soț, ca astfel situația să reiasă în detaliu, prin confruntarea mărturiilor.
În ceea ce privește al patrulea aspect, recurenta-pârâtă a susținut că art. 50 din Legea nr. 230/2007 prevede ca Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, iar în aceasta situație, solicită ca instanța să constate din acțiunea atașată în copie dacă în listele de semnături de la ședințele Asociației, pe procesele verbale etc., se află măcar o singură dată semnătura sa de prezență sau de luare la cunoștință, dacă poate demonstra cu ceva că ea ar fi fost proprietarul vinovat sau altcineva.
Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă a susținut că, dacă instanța va fi de acord cu rejudecarea și, astfel, cu administrarea de probe noi, respectiv toate probele admisibile, atunci consideră că vor fi de folos și înscrisurile cu declarații din partea d-nei administrator sau a altui reprezentant al asociației în măsură să cunoască situația, referitor atât la cine se ocupă de administrarea apartamentului, cât și de relația cu administrația și asociația.
Astfel, recurenta-pârâtă a susținut că legea susmenționată prevede „orice proprietar care se face vinovat”, însă consideră că acest proprietar care se face „vinovat de neplată” nu este ea, ci fostul său soț, iar instanța va avea ocazia să constate dacă se va admite rejudecarea, iar acest proprietar era realmente cunoscut de către administrator și asociație, însă s-a preferat calea simplă în detrimentul restabilirii realității și dreptății efective.
Recurenta-pârâtă a susținut că acțiunea asociației de a o notifica la plată este doar o acțiune de a se notifica la plată, iar aceasta notificare nu înseamnă că ea datorează în mod real acea sumă de bani, ci acest lucru trebuie demonstrat.
În continuare, recurenta-pârâtă a considerat că acțiunea din partea Asociației este aproape abuzivă, atât timp cât cunoșteau și cunosc situația de fapt, despre cine este acel proprietar care era în măsură să plătească, iar o simplă notificare de plată către cineva care nu are nici o legătură cu o datorie prezumtivă nu este o proba legală în măsura să determine o obligație de plată în sarcina cuiva.
De asemenea, recurenta-pârâtă a susținut că notificări pot face toți, oricui, însă mai rămâne să se și demonstreze realitatea, în mod nuanțat și expres, fără nici o umbră de îndoială, considerând că aceasta este realizarea justiției, respectiv că acesta este interesul realizării justiției, iar asociația, în dorința de a-și rezolva cât mai rapid problema, a încălcat flagrant dreptul său la realizarea justiției, pentru că a omis deliberat să precizeze elementele cele mai importante de care avea cunoștință: cine era proprietarul vinovat de neplată, ea sau fostul său soț, S. C.-A.
Recurenta-pârâtă a susținut că instanța nu a ținut cont, în elaborarea hotărârii, de faptul că nu i se solicitase să aprecieze că doar ea singură ar fi ținută pentru acea obligație de plată, întrucât nu avea elementele de a stabili aceasta, dar mai înainte de toate nu s-a cerut aceasta prin acțiunea intentată și apreciază că este încălcat art.304 (6), pentru că instanța a făcut mai mult decât i s-a cerut prin acțiune, a stabilit că ea, din cei doi pârâți, este singura vinovată (deși este exact invers).
Recurenta-pârâtă a precizat că dacă se va admite recursul său, înțelege să se folosească de toate probele admise de lege.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenta-pârâtă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Examinând cererea introductivă de instanță tribunalul constată că reclamanta Asociația de Proprietari . a înțeles să formuleze o acțiune în pretenții împotriva a doi pârâți, respectiv S. M.-C. și S. C.-A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.195 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere restante.
Temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor sale a fost indicat ca fiind dispozițiile Legii 230/2007, precum și art. 1039 și urm. C. civ.
Cu toate acestea, observând considerentele sentinței atacate, tribunalul constată că instanța de fond face referire, în cuprinsul său, la dispozițiile OG 5/2001, ce reglementează procedura specială a somației de plată.
Prin urmare, tribunalul constată că sentința atacată este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Mai mult decât atât, așa cum în mod corect a precizat și recurenta, deși în prezenta cauză reclamanta a înțeles să se judece în contradictoriu cu doi pârâți, instanța de fond, admițând în totalitatea acțiune, astfel cum a fost precizată (sub aspectul majorării câtimii pretențiilor), a dispus obligarea la plata contravalorii cheltuielilor de întreținere doar pe unul dintre cei doi pârâți, respectiv recurenta S. M.-C., fără a se pronunța în vreun fel cu privire la pretenția formulată de reclamantă față de pârâtul S. C.-A..
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 312 C.proc.civ. cu aplicarea art. 304 pct. 7 și art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de pârâta S. M.-C. împotriva sentinței civile nr. 8131/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Ploiești, pentru rejudecarea pricinii.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza acțiunea formulată de reclamantă prin prisma temeiului de drept invocat de aceasta și se va pronunța cu privire la pretențiile reclamantei față de ambii pârâți
De asemenea, instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici formulate de pârâtă prin recursul declarat, și care nu au mai fost avute în vedere de tribunal, ținând seama de faptul că, în virtutea celor menționate anterior, s-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S. M. C., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8131/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPREITARI .. 19, cu sediul în Ploiești, ., ., parter, jud. Prahova, și intimatul-pârât S. C. A., domiciliat în Ploiești, .. 8, jud. Prahova.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, conform considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțata în ședința publică, azi, 13.11.2013.
Președinte, Judecători,
M. C.-A. P.-A. A. Ș. O.-C.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
3 ex/06.01.14
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. S. Z.
Operator de date cu caracter personal notificare nr. 5595
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1477/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 509/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
