Obligaţie de a face. Decizia nr. 430/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 2971/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 430
Ședința publică din data de 17.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Judecător: G. D.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – reclamanți P. G. și C. L., ambii cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3 și cu reședința în Comuna Posesti, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 496/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații – pârâți S. I., domiciliat în ., S. F., domiciliată în Comuna Drajna, ., ., D. E., domiciliată în Comuna Posesti, ., județul Prahova și E. T. C., domiciliată în .. 169, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul – reclamant P. G., personal și intimatul – pârât S. I. reprezentat de avocat P. N., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 10.09.2013, apelanții – reclamanți au depus la dosar cerere de probatorii și un set de înscrisuri, după care:
Instanța pune în discuția părților cererea de probatorii formulată de către apelanții – reclamanți.
Reprezentantul intimatului – pârât având cuvântul arată că are un exemplar al cererii de probatorii.
Având cuvântul apelantul – reclamant P. G. arată că insistă asupra cererii de probatorii. Arată că a căzut un pom și s-a adresat Primăriei care a dat un termen pe care nu l-a realizat, iar în momentul în care arborul a căzut S. I. l-a înjurat și a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată. Solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșele foto și cercetarea la fața locului pentru a vedea că arborii sunt la o distanță mai mică de proprietatea sa decât cea prevăzută de lege.
Reprezentantul intimatului – pârât, având cuvântul, arată că nu se opune cercetării la fața locului, însă apreciază că la dosar sunt atașate suficiente planșe și dovezi, iar schițele din expertiza efectuată care arată linia de hotar și pomii care se află la 2 metri de linia de hotar, iar ceilalți arbori nu pun în pericol proprietatea apelanților. Arată că apelantul vorbește despre o eventuală prăbușire a arborilor, o situație de viitor, iar și în situația în care ar cădea un arbor la 7 metri de gard cu siguranță nu îi va afecta proprietatea. Mai arată că la dosar este atașat raportul de expertiză la care apelantul nu a făcut obiecțiuni, la dosar aflându-se la filele 111-112 încheierea unde părțile nu au formulat obiecțiuni. Din planșele foto rezultă care sunt arborii care sunt în apropriere de hotar și la ce distanță și nu se impune cercetarea locală.
Instanța admite în parte cererea de completare a probatoriilor formulată în baza disp. art. 295 Cod de Procedură Civilă și constatând legală, verosimilă și concludentă soluționării cauzei proba cu înscrisuri – planșele foto, solicitată de către apelanții – reclamanți instanța o va încuviința.
Instanța respinge proba cu cercetarea la fața locului ca nefiind utilă cauzei, având în vedere întocmirea raportului de expertiză la instanța de fond și având în vedere cunoștințele expertului suplimentare față de cele ale completului de judecată, apreciind totodată că sunt suficiente pentru soluționarea cauzei probele administrate deja.
Având pe rând cuvântul apelantul – reclamant și reprezentantul intimatului – pârât arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apelantul – reclamant depune la dosar înscrisuri și arată că atașat cererii de probatorii a fost depusă copie de pe raportul de expertiză în care a trasat linia și au rămas 14 arbori de tăiat.
Instanța pune la dispoziția reprezentantului intimatului – pârât înscrisul depus la dosar de către apelantul – reclamant în ședință publică pentru a-l observa.
Reprezentantul intimatului – pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Apelantul – reclamant P. G., având cuvântul în dezbateri, învederează instanței că a arătat că expertul a trasat linia și de unde rezultă că 3 metri sunt minimi. Arată că dacă ar cădea pomul lui la vecin, acesta l-ar agresa. Solicită să se taie pomii care sunt plantați ilegal, întrucât aceștia sunt foarte înalți și îi țin umbră pe proprietatea sa. Mai arată că pomii vecinului sunt și peste drum și alți vecini au venit și au tăiat crengile care erau pe drum. Solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată, cheltuieli care s-au prelungit datorită efectuării raportului de expertiză.
Având cuvântul reprezentantul intimatului – pârât solicită instanței respingerea apelului și obligarea apelanților – reclamanți la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța în acest sens. Arată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală având în vedere raportul de expertiză unde s-a lămurit care este distanța dintre gard și arbori, iar această distanță respectă regulile servituții. Pe apelantul îl supără niște arbori mai înalți care sunt departe de gard. Arată că expertul a lămurit această problemă clar în cele 2 rapoarte, arătând distanța de la hotar la arbori. Mai este vorba despre un șanț pe care intimatul a înțeles să-l curețe când apelantul a depus completare la acțiune în care se menționa că acel șanț trece pe proprietatea sa și ajunge pe terenul apelantului, problemă rezolvată la acea vreme. Cu privire la arborii la care face referire apelantul, intimatul a tăiat pomii înalți înainte de proces. Această cauză este bine lămurită și nu se impune reluarea probatoriilor.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instantei sub nr._ din 30 septembrie 2011 reclamanții P. G. si C. L. au chemat în judecată pe pârâtul S. I., solicitând instantei ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat pârâtul să taie pomii plantați cu încălcarea dispozițiilor legale, prev.de art. 607 si art. 608 cod civil, precum si crengile arborilor care îi împiedică să folosească in bune condiții terenul; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren in suprafață de 2016 mp., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1215/1994 și pe una dintre laturi se învecinează cu pârâtul care în mod abuziv a plantat pomi care îi împiedică să folosească proprietatea lor. Au mai susținut că pârâtul are un număr de 17 pomi plantați aproape de hotar si chiar pe hotar, astfel că solicită admiterea acțiunii.
In drept, au invocat dispozițiile art. 607 si 608 cod civil.
Au depus alăturat, în copie, înscrisuri.
La data de 3 noiembrie 2011 pârâtul a formulat întâmpinare (fila 39), prin care solicită respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii a pârâților si excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
A depus alăturat, in copie, înscrisuri.
In ședința publică din data de 5 iunie 2012 au fost introduși in cauză in calitate de pârâti: S. F., D. H. E. si E. T. C..
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, a fost depus interogatoriu pentru pârâtul S. I. si s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Expertiza tehnică topografică a fost întocmită de expert B. L. si depusă la dosar.
Prin sentința civilă nr. 496/12.03.2013, Judecătoria Vălenii de M. a respins excepția lipsei calității procesuale active, cât și excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, ca neîntemeiate. De asemenea, a admis în parte acțiunea modificată și completată, obligând pârâții S. I., S. F. și D. E. să procedeze la amenajarea șanțului de scurgere a apelor pluviale, în sensul adâncirii acestuia, șanț de scurgere situat pe terenul identificat prin raportul de expertiză topo B. L. identificat cu contur vernil pe schiță de plan anexă la raportul de expertiză. Mai mult, a respins celălalt capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții, ca rămas fără obiect.
În motivarea sentinței, s-a reținut faptul că, în cauza s-a întocmit un raport de expertiza topo de către expert B. L. - f.46 - ulterior completat – f.110 – ocazie cu care a fost identificata proprietatea reclamanților – contur roșu - proprietatea paratei E. T., in suprafața de 800 mp conform contract de vânzare cumpărare nr.816/1974 – contur verde – si proprietatea paraților S. I., S. F. si D. H. E. – contur vernil - si s-au pozitionat toti arborii aflați in vecinătatea hotarului. Cu aceasta ocazie s-a stabilit ca arborii cu o inaltime mai mare de doi metrii au fost tăiați, pe teren regăsindu-se numai cioatele iar arborii cu inaltime mica sunt situați la distanta legala prevăzuta de lege fata de fondul limitrof.
In ceea ce privește santul de scurgere in discuție prin raportul de expertiza topo s-a constatat ca exista santuri pe marginea drumului sătesc, care colectează apele din amonte pana in dreptul podețului tubular care traversează drumul unindu-se in santul care traversează proprietatea paraților S. I., S. F. si D. H. E. – linie albastra ondulata – precum si a reclamanților deversând in valcelul situat in spatele proprietatilor. S-a constatat totodata ca terenul reclamanților reprezintă un fond inferior fata de terenul paraților panta fiind de cca.9 % iar santul de scurgere este necesar pentru protejarea fondului inferior insa nu este întreținut fiind necesare lucrări de amenajare.
Deși reclamanții nu au precizat prin acțiunea introductiva de instanța si ulterior prin modificările aduse acesteia daca parații au calitate pe toate capetele de cerere formulate din schița de plan anexata raportului de expertiza rezulta ca terenul paratei E. T. C. nu este traversat de un sant de scurgere, in discuție fiind doar terenul celorlalți parați, santul de scurgere conținându-se asa cum s-a arătat si pe terenul reclamanților.
F. de aceasta împrejurare a rezultat ca doar capătul de cerere privind distanta arborilor este formulat in contradictoriu cu aceasta parata.
S-a evidențiat astfel pe schița de plan ca terenul paratei E. T. C. se afla in continuarea celorlalți parați iar toți aceștia se învecinează cu terenul proprietatea reclamanților.
Prin raportul de expertiza, așa cum deja s-a menționat au fost identificați atât arborii cu talie mare cat si cei cu talie mica aflați in vecinătatea hotarului cu reclamanții constându-se ca deja cei care nu respectau distanta legala au fost tăiați pe teren regăsindu-se numai cioatele împrejurare fata de care se constata ca acțiunea a rama sfara obiect.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere privind servitutea de scurgere se retine ca potrivit art.578 C.civ. locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fara ca mana omului sa fi contribuit la aceasta, proprietarul locului inferior neputând a ridica stăvili care sa oprească aceasta scurgere.
Este drept ca prin raportare la dispozițiile legale singura obligație a proprietarului fondului dominant superior este aceea de a nu face nici o lucrare care sa agraveze situația fondului aservit inferior, insa neintretinerea santului de scurgere, întreținere absolut necesara pentru dirijarea apelor pluviale reprezintă o incalcare a obligației prevăzuta de art.578 cod civil cu consecința evidenta a prejudicierii fondului dominant.
In ceea ce privește cele doua excepții invocate in cauza respectiv lipsa calității procesuale active a reclamanților precum si excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a paraților se constata ca reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului limitrof cu terenul paraților, in cauza fiind introdusa fara vreo obiecțiune din partea acestora si parata E. T. C. precum si paratii coindivizari S. F. si D. H. E., aceștia din urma având terenurile poziționate unul in continuarea celuilalt si ambele vecine cu terenul reclamanților.
Pentru aceste considerente cele doua excepții au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul schimbării sentinței instanței de fond în parte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a învederat faptul că, în primul rând, ar trebui lămurit cadrul procesual foarte clar, întrucât intimatul S. I. are rol separat de rolul autorului său, S. I.. Astfel, au susținut recurenții, faptul că numitul S. I. este trecut în Registrul agricol Vol.III, nr. casei 45, în prezent 63, în timp ce S. I. este trecut în Rolul agricol Vol.IV, cu nr. casei 69, acesta din urmă fiind membru CAP. Mai mult, s-a susținut faptul că s-a și reconstituit moștenitorilor dreptului conform legii nr. 18/1991, în timp ce terenul proprietatea pârâtului S. I., vecinul, nu a făcut obiectul acestei legi speciale, fiind doar bunul său propriu și nicidecum al celorlalte persoane introduse greșit în cauză, în calitate de proprietari.
În ceea ce o privește pe fiica lui S. I., numita E. T.-C., s-a menționat că aceasta a dobândit imobilul de la tatăl său și astfel doar aceștia doi au calitate procesuală pasivă în cauză, nu și celelalte persoane.
Recurenții au mai învederat faptul că judecătorul fondului nu a avut un rol activ în sensul art. 129 C.p.c., nemotivând hotărârea privitor la toate capetele de cerere, ceea ce atrage aplicarea art. 261 pct. 5 C.p.c. și nulitatea hotărârii.
De asemenea, recurenții au precizat că regula „lex speciali derogat generali” nu s-a aplicat în cauză, nefiind pus în discuție temeiul de drept art. 9 din legea nr. 348/2003 a pomiculturii, pe care aceștia l-au adus în completare, instanța de fond întemeindu-și soluția pe art. 9 din legea nr. 343/2003.
Mai mult, au arătat recurenții că au învestit instanța de fond cu o cerere privind tăierea unui număr de 17 pruni, un cireș, nouă salcâmi, 3 salcii, materializați pe schiță de plan și individualizați de experta B. L., iar instanța de fond, în mod greșit, a considerat că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, întrucât chiar dacă după promovarea acțiunii la Judecătoria Vălenii de M., s-au mai tăiat câțiva pomi, aceștia nu au fost scoși din rădăcini, tăierea fiind făcută astfel încât pomii respectivi să poată reintra în vegetație.
S-a susținut că motivarea judecătorului fondului este greșită, întrucât expertiza nu evidențiază prezența pomilor de talie mică, ci numai a pomilor de talie mare, cu înălțimi de 7-8 metri, câțiva pomi foarte înalți retezați în timpul expertizei la înălțimea de 1,20 m., aflați la distanțe sub 2 m de hotar și care deja cu ramuri noi nu pot fi considerați pomi de talie mică, iar prunii soi Gras românesc, salcâmii și salcia albă, prin natura lor sunt pomi de talie mare.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, recurenții au susținut că judecătorul fondului a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, deși cheltuielile de judecată au fost solicitate, hotărârea pronunțată la fond fiind nulă.
În drept, recurenții au invocat art. 3041, 304 pct. 5, 261 pct. 5, 8 și 9 C.p.c., art. 6 CEDO, art. 275 C.p.c.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a invocat faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, respingând ca rămas fără obiect capătul de cerere privind distanța plantațiilor întrucât astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză B. L., pomii se află la o distanță mai mică de 2 m de linia de hotar, iar cei care depășeau această înălțimea au fost tăiați anterior promovării acțiunii, pe teren regăsindu-se doar cioate.
În ceea ce privește solicitarea recurenților de obligare la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere, erau incidente disp.art. 2812 C.p.c., respectiv completarea dispozitivului hotărârii, acestea neputând fi cerute pe calea recursului.
În drept, intimatul a invocat art. 115 C.p.c.
Prin încheierea ședinței publice din 13.06.2013, față de prevederile imperative ale art. 2821 C.p.c., instanța a recalificat calea de atac ca fiind apel.
La termenul de judecată din data de 17.09.2013, la care a și fost pronunțată prezenta decizie, instanța de apel a pus în discuție cererea de completare a probatoriului formulată de apelanți (care au solicitat încuviințarea probelor cu acte și cu cercetare la fața locului), pe care a admis-o în parte, sub aspectul încuviințării probei cu înscrisuri – planșe foto, respingând ca nefiind utilă și concludentă proba cu cercetare la fața locului.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar și a criticilor formulate de apelanți, Tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1215/27.04.1994, apelanții-reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2026 mp., situat în intravilanul com. Posești, ..Prahova.
Inițial, reclamanții, prin acțiunea introductivă, au solicitat pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu intimatul-pârât S. I., pentru ca, ulterior, să-și completeze cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză și a numitei E. T. C., motivat de faptul că și aceasta este proprietara unei suprafețe de teren ce se învecinează cu reclamanții pe latura de vest, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 816/30.03.1974 (fila 42 dosar fond).
De asemenea, se reține că, la termenul de judecată din 05.06.2012, urmare faptului că intimatul-pârât a învederat instanței faptul că terenul se află în indiviziune cu alți doi moștenitori, respectiv S. F. și D. H. E., reclamanții și-au precizat din nou acțiunea, solicitând ca, în cauză, să fie introduse și aceste persoane pentru ca hotărârea ce urma a fi pronunțată în cauză, să le fie opozabilă.
Cu privire la motivul de apel referitor la lipsa rolului activ al instanței, urmare a neclarificării cadrului procesual, instanța de apel reține că, pentru termenul de judecată din 05.06.2013, apelanții-reclamanți și-au precizat acțiunea, în sensul solciitării de a se lua act că înțeleg să se judece în contradictoriu atât cu numita E. T. C., cât și cu numiții S. F. și D. H. E. (fiind lărgit cadrul procesual sub aspectul coparticipării procesuale pasive – filele 54-56 dosar fond).
Conform art. 129 C.p.c., rolul activ al instanței presupune doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții ce a beneficiat de asistența juridică a unui avocat, astfel cum au beneficiat apelanții-reclamanți.
Astfel, în materie civilă, trebuie respectat principiul disponibilității, instanța fiind obligată să respecte cadrul procesual fixat de reclamanți, neputând introduce din oficiu părți netrecute în cererea de chemare în judecată, însă fiind nevoită să se pronunțe cu privire la toate părțile chemate în judecată de către reclamanți, aceștia din urmă având un drept, în principiu, neîngrădit, de a lărgi sfera procesului prin chemarea în judecată a altor persoane.
Prin urmare, față de considerentele sus-menționate, se apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect la pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu toate persoanele chemate în judecată în calitate de pârâți de către reclamanți, neîncălcând principiul disponibilității și pentru a evita riscul obținerii unei hotărâri care să nu poată fi pusă în executare celor rămași în afara judecății.
De altfel, apelanții nu au invocat în fața primei instanțe vreo excepție lipsei calității procesuale pasive a vreunei persoane chemate de aceștia în judecată, asupra căreia instanța să se fi omis a se pronunța, iar din probele administrate în cauză, rezultă că toate persoanele chemate în judecată în calitate de pârâți au calitate procesuală pasivă.
Cu privire la pretinsa lipsă de rol activ a primei instanțe față de nemotivarea corespunzătoare a sentinței pronunțate, instanța de apel va respinge și acest motiv, ca nefondat, apreciind că, în cauză, au fost respectate prevederile art. 261 al.1 pct.5 C.p.c., raportate la art. 6 din CEDO, hotărârea apelată cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care acțiunea a fost admisă doar în parte, acest lucru nefiind echivalent cu o eventuală obligație a instanței de a răspunde tuturor argumentelor invocate de părți pentru susținerea pretențiilor și apărărilor formulate, instanța fiind îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a le răspunde în cuprinsul unui considerent comun.
Prin urmare, va respinge și acest motiv de apel, ca nefondat.
În ceea ce privește motivul de apel vizând nemulțumirile apelanților-reclamanți vizând cuprinsul raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe, respectiv concluziile expertului (și nu eventuale vicii procedurale referitoare la procedura de efectuare a expertizei sau la forma raportului de expertiză ca act procedural, în sensul unei eventuale lipse a elementelor obligatorii, aspecte care oricum ar fi trebui rezolvate potrivit regimului procesual al nulităților), Tribunalul reține faptul că, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii ședinței publice din 26.02.2013 (filele 152-153 dosar fond), apărătorii părților (implicit a reclamanților) au arătat că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză completare – topografie, cadastru și geodezie – întocmit de expert B. L. (filele 110-113 dosar fond). Se reține că raportul de expertiză completare efectuat în cauză a fost depus la dosar la data de 14.01.2013, iar instanța de fond l-a pus în discuție la termenul de judecată din 26.02.2013 (fiind depus la dosar în termen procedural, nefiind necesară acordarea unui nou termen de judecată pentru a se lua cunoștință de către părți de cuprinsul acestui raport).
Mai mult decât atât, conform art. 295 al.2 C.p.c., „instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292 C.p.c., dacă apreciază că sunt necesare pentru soluționarea cauzei”.
Prin urmare, în primul rând, trebuie reținut faptul că refacerea probelor în apel nu este obligatorie, judecătorul având dreptul de a refuza facerea unei noi verificări prin experți.
De asemenea, instanța de apel poate să respingă cererea de a repeta probele făcute la prima instanță când consideră că o asemenea cerere este inutilă.
Cu toate acestea, Tribunalul reține faptul că, în prezenta cauză, apelanții nici măcar nu au solicitat instanței de apel refacerea raportului de expertiză efectuat în specialitatea topografie, cadastru și geodezie efectuat în fața instanței de fond, nici în condițiile art. 292 C.p.c.(adică în motivarea apelului) și nici măcar ulterior (prin cererea de probatorii depusă la dosar în apel).
Cu privire la cererea de completare a probelor efectuate de prima instanță, în sensul încuviințării și administrării unei probe cu cercetarea la fața locului, instanța s-a pronunțat asupra respingerii acesteia, ca nefiind utilă soluționării cauzei prin practicaua prezentei decizii, reținând faptul că instanța de apel are facultatea nu numai de a primi probele deja făcute la prima instanță, dar și de a le repeta sau de a le completa, numai dacă apreciază că este necesar.
Astfel, deși în virtutea principiului devolutiv al apelului, se pot reface probele dinaintea instanței de apel sau se pot completa, sau nu, probele deja administrate în fața primei instanțe rămân dobândite cauzei, dacă pot face convingerea judecătorilor.
Prin urmare, prezenta instanță de control judiciar a apreciat că și-a putut forma convingerea în baza probelor administrate în fața primei instanțe, făcând astfel uz de dreptul conferit de lege și neîncălcând prin aceasta nicio normă legală (prin respingerea ca nefiind utilă soluționării cauzei efectuarea probei cu cercetare la fața locului solicitată de apelanți).
În concluzie, față de toate aceste considerente, în condițiile în care apelanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză după depunerea acestuia la dosar în fața primei instanțe în termen procedural, iar în apel nu au cerut refacerea acestuia sau completarea probelor (sub aspectul unei completări eventuale a obiectivelor expertizei), instanța de apel nu poate înlătura concluziile raportului de expertiză topo efectuat de experta B. L., avut în vedere de prima instanță, doar în temeiul unor simple susțineri ale apelanților susținute de dovezi cu caracter științific de natură a contrazice evident constatările expertului.
Prin urmare, va respinge și acest motiv de apel, ca nefondat.
Cu privire la motivul de apel referitor la neacordarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată solicitate de apelanții-reclamanți, și față de necesitatea acordării acestora pentru faza procesuală respectivă, urmare admiterii în parte a acțiunii acestora, Tribunalul reține faptul că, prin cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită prima instanță, reclamanții au solicitat într-adevăr, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar în cadrul cuvântului pe fond, formulat de aceștia, după închiderea dezbaterilor în primă instanță (la termenul de judecată din data de 26.02.2013, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise), au reiterat această solicitare (fila 152 verso – dosar fond).
De asemenea, se reține faptul că instanța de fond, deși a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată și completată, nu s-a pronunțat deloc asupra capătului de cerere privind acordarea în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată necesare și utile efectuate de aceștia în stadiul procesual respectiv, proporțional cu partea de acțiune ce le-a fost admisă.
Cu toate acestea, Tribunalul reține prevederile art. 2812 C.p.c., potrivit cărora „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe ori incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri (…)”.
Având în vedere aceste prevederi, precum și faptul că instanța de fond nu a soluționat deloc acest capăt de cerere, în sensul acordării autorului acesteia o sumă mai mică decât partea pretinsă ori, în genere, mai puțin decât partea a cerut, caz în care, calea procedurală recunoscută părții pentru a pune în discuție legalitatea ori temeinicia admiterii doar în parte a pretențiilor sale ar fi fost exercitarea căilor de atac recunoscute de lege, respectiv apelul sau, după caz, recursul, apelanții din prezenta cauză ar fi trebuit să utilizeze calea procedurală a completării hotărârii instanței de fond, reglementată de prevederile sus-menționate, nemaiputând, în cazul neexercitării în termenul legal al acesteia (cum este situația în cauză), solicita completarea hotărârii, sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, pe calea apelului.
Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar va respinge și acest motiv de apel, ca nefondat.
Față de toate aceste aspecte, în baza art. 296 C.p.c., va respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți P. G. și C. L. împotriva sentinței civile nr. 496/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca nefondat.
Va dispune, în temeiul art. 274 C.p.c., obligarea apelanților la plata către intimatul S. I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 3043/13.06.2013, aflată la dosar, procedând la reducerea onorariului de avocat, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 C.p.c., respectiv de proporționalitatea onorariului față de volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză (printre care și redactarea unei întâmpinări cel puțin sumare de 1 pagină), față de complexitatea relativ redusă a dosarului și numărul de două termene de judecată acordate în faza devolutivă a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanții – reclamanți P. G. și C. L., ambii cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3 și cu reședința în ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 496/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații – pârâți S. I., domiciliat în ., S. F., domiciliată în Comuna Drajna, ., ., D. E., domiciliată în Comuna Posesti, ., județul Prahova și E. T. C., domiciliată în Comuna Posesti, .. 169, județul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanții la plata către intimatul S. I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17.09.2013.
Președinte, Judecător,
C. I., G. D.,
Grefier,
B. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. CI
2 ex./16.12.2013
Dosar fond_ Judecătoria Vălenii de M.
Judecător fond – A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
