Partaj judiciar. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 2612/331/2006*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 547
Ședința publică din data de 13.11.2013
PREȘEDINTE: P.-A. A.
JUDECĂTOR: Ș. O. C.
GREFIER: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea (rejudecare) apelului declarat de apelantul-reclamant M. F., domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii interlocutorii din data de 14.06.2007 și a sentinței civile nr.484/23.02.2009, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C., domiciliat în Vălenii de M., .. 15, jud. Prahova, și C. E., domiciliată în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantului-reclamant, avocat S. V., și intimații-pârâți personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar raportul de expertiză specialitatea topografie, precum și lipsa raportului de expertiză specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, după care
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul, arată că apelantul nu mai insistă în efectuarea expertizei specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, raportat la apărările intimaților-pârâți, care nu au unde locui, apelantul fiind de acord ca aceștia să primească terenul și casa de locuit, iar reclamantul să primească terenul în suprafață de 1300 mp. Totodată, solicită omologarea variantei 5 din refacerea II a expertizei topografie și să se ia act că apelantul-reclamant înțelege să renunțe la efectuarea expertizei specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, prin care urma să se evalueze prejudiciul creat acestuia prin lipsa de folosință a imobilului. Totodată, arată că nu are alte cereri de formulat.
Intimata-pârâtă C. E., având cuvântul, solicită omologarea variantei II din expertiza topografie refacere I, prin care se atribuie intimaților casa de locuit. Totodată, arată că nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-pârât M. C., având cuvântul, arată că achiesează la solicitarea intimatei-pârâte C. E..
Tribunalul ia act că apelantul-reclamant nu mai insistă în efectuarea expertizei specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, precum și că părțile nu au alte cereri de formulat, astfel constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul omologării variantei 5 din raportul de expertiză topografie refacere II (fila 118 dosar apel), depus la dosar pentru termenul de judecată din data de 25.09.2013, variantă (fila 122 dosar) conform căreia apelantul-reclamant primește terenul P2 în suprafață de 1308 mp, 2/3 din împrejmuire, conform expertizei G. N., bunurile mobile indicate, urmând a primi sultă de la intimați în valoare de_,71 lei, având în vedere că, în urma discuțiilor purtate cu reclamantul, acesta a fost de acord ca intimații să primească terenul în suprafață de 621 mp și construcțiile existente pe acesta, urmând a achita sultă în valoare de_,71 lei către reclamant, întrucât aceștia nu au unde locui, chiar intimatul-pârât locuiește în prezent în imobilul respectiv. Totodată, arată că lasă la aprecierea instanței asupra expertizei T., în a cărei întocmire nu mai insistă reclamantul, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă C. E., având cuvântul în dezbateri, solicită omologarea variantei 2 din raportul de expertiză topografie refacere I, prin care intimații primesc terenul în suprafață de 621 mp, casa de locuit, anexele, magazia și bunuri mobile, urmând a primi și sultă de la reclamant, care să fie transformată într-un teren, având în vedere că terenul în suprafață de 1308 mp este subevaluat, astfel cum a precizat și expertul consilier A. F. G., depunând la dosar notă de ședință, fără cheltuieli de judecată.. Totodată, arată că este de acord cu componența variantelor întocmite de expert P., problema fiind cea privind evaluarea bunurilor.
Intimatul-pârât M. C., având cuvântul în dezbateri, arată că achiesează la concluziile formulate de intimata-pârâtă C. E..
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul în replică, arată că nu poate fi omologat raportul de expertiză refacere I, întrucât valorile nu sunt corecte și s-a dispus refacerea evaluării terenului, stabilindu-se că terenul are o altă valoare, însă intimații nu au formulat obiecțiuni la niciuna dintre refacerile expertizei.
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ reclamantul M. F. a chemat în judecata pe parații M. C. și C. E. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa dispună partajarea averii succesorale de pe urma defuncților M. F. și M. T..
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut ca succesiunea defuncților a fost acceptata expres de reclamant și nu s-a putut elibera certificat de moștenitor deoarece părțile nu s-au înțeles, masa succesorala se compune din teren situat în Vălenii de M., .. 15, casa și anexele aflate pe acesta, teren situat în Vălenii de M., . mai multe bunuri mobile.
La data de 15.02.2007 reclamantul și-a modificat acțiunea precizând ca solicita și obligarea pârâților la plata lipsei de folosința începând cu data de 09.01.2004 la zi, întrucât paratul M. C. folosește imobilul teren și casa culege fructele și-l împiedica pe reclamant sa folosească bunurile succesorale.
Prin încheierea pronunțată la 14.07.2007 Judecătoria Vălenii de M. a admis în principiu în parte acțiunea, a constatat masa bunurilor succesorale, cotele cuvenite parților și a dispus efectuarea unei expertize judiciare.
După efectuarea expertizelor prin sentința civila nr. 484/23.02.2009 Judecătoria Vălenii de M. a admis în parte acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune, reținând la pronunțarea soluției, ca în acest mod se evita perpetuarea stării de indiviziune atribuind paratului și terenul de 345 mp. restul terenului aflat la adresa din Vălenii de M., .. 15 fiind atribuit reclamantului și pe considerentul ca partajarea grădinii din 2 loturi de 569 mp. ar fi ineficienta fara crearea unei servituți de trecere în favoarea paratei C. E. ceea ce ar echivala cu o fărâmițare exagerata a restului de curte de 406 mp.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamantul M. F. susținând ca în mod greșit instanța de fond a considerat ca încheierea interlocutorie este supusa caii de atac a recursului nu a reținut și nu a încuviințat efectuarea unor expertize de specialitate privind evaluarea lipsei de folosința solicitata de reclamant, deși din probele administrate rezulta ca toate bunurile succesorale au fost și sunt în posesia pârâților M. C. și C. E. care l-au împiedicat pe reclamant sa folosească bunurile succesorale.
Criticând sentința, apelantul a susținut ca în mod nelegal instanța de fond nu a admis obiecțiunile formulate la varianta a III a din raportul de expertiza lotizare - refacere Simaciu V. obiecțiuni ce erau întemeiate și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, nu a solicitat expertului Simaciu V. sa întocmească o varianta prin atribuirea bunurilor în natura și a dispus partajarea conform unei variante efectuata de instanța în care se atribuie reclamantului M. F. bunuri imobile și mobile care încalcă prevederile încheierii interlocutorii.
Se mai susține de către apelant ca prin aceasta varianta este prejudiciat reclamantul căruia i se atribuie bunuri mobile și imobile peste cota de 1/3 acestea au fost și sunt folosite de C. E. și M. C., prin varianta omologata reclamantul este prejudiciat.
Prin decizia nr. 511 pronunțată la 29 iunie 2009, Tribunalul Prahova a admis apelul, a desființat sentința atacata și a trimis cauza la instanța de fond, spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, deși reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata lipsei de folosința pentru imobilul compus din teren și casă, iar instanța de fond nu a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate privind evaluarea lipsei de folosință.
Ca urmare, reținând ca este întemeiata critica formulata de apelant, în baza art. 297 cod pr. civila, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării expertizei pentru stabilirea lipsei de folosință.
Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâții M. C. și C. E., pentru următoarele motive:
Primul motiv este întemeiat pe art.304 pct.9 cod pr.civilă în sensul că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea lipsei de folosință a imobilului teren și casă de locuit, situat în Vălenii de M., ..15, ținând cont că prin încheierea interlocutorie din 14 iunie_ a Judecătoriei Vălenii de M. nu s-a reținut existența vreunei creanțe a apelantului reclamant M. F. asupra lor.
Pe de altă parte, susțin recurenții că din probele administrate în cauză nu rezultă că l-ar fi împiedicat pe intimatul reclamant să folosească bunurile succesorale, simpla susținere a acestuia neconstituind o dovadă a temeiniciei pretențiilor sale.
O altă critică este că decizia recurată este nelegală și în raport cu prevederile art.297 cod pr.civilă, deoarece desființarea cu trimitere a sentinței apelate se putea face numai dacă prima instanță nu ar fi soluționat fondul cauzei sau judecata s-ar fi făcut în lipsa apelantului reclamant care nu a fost legal citat.
Se invocă și disp.art.297 al.2 cod pr.civilă care precizează situația când instanța de apel anulează în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată și reține procesul spre rejudecare.
Apreciază recurenții că instanța de apel a încălcat prevederile menționate și a dispus desființarea cu trimitere a sentinței apelate, cu motivarea că este necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea lipsei de folosință pretinsă de apelantul reclamant.
A treia critică este că instanța care a pronunțat decizia recurată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, nulitate prevăzută de art.304 pct.1 cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs rezultă că judecarea apelului s-a făcut de un complet de judecată format din trei judecători, deși potrivit legii apelul se judecă într-un complet compus din doi judecători.
Se arată că dispozitivul deciziei este semnat de doi judecători dar nu are cunoștință care a fost completul legal investit cu judecarea cauzei, astfel încât există suspiciunea că la judecarea apelului a participat un judecător care nu avea abilitarea legală în acest sens.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare la același tribunal pentru soluționarea apelului.
La data de 5.10.2009 s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimatul M. F. prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâții M. C. și M. E., ca nefondat.
Susține intimatul că decizia tribunalului Prahova este legală și temeinică, dispunând efectuarea unei expertize care să calculeze lipsa de folosință pentru imobilul din Vălenii de M., în condițiile în care a fost împiedicat de recurenți să folosească bunurile succesorale.
A mai arătat intimatul că recurenții pârâți cu rea credință au dorit să înlăture de la moștenire, deoarece chiar din anexa I completată la decesul tatălui său, rezultă că l-au declarat fără domiciliu, dorind astfel obținerea certificatului de moștenitor fără a-i indica domiciliul și nici nu i-au adus la cunoștință că se dezbate succesiunea.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia civilă nr. 1699/30.04.2012 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul formulat de pârâții M. C. și C. E., împotriva deciziei civile nr.511 pronunțată la 29 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul M. F., a casat decizia civile nr.511 din 29 iunie 2009 a Tribunalului Prahova și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de apel Ploiești a reținut că este fondat primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă în sensul că în mod greșit instanța de apel a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea lipsei de folosință a imobilului teren și casă de locuit situate în orașul Vălenii de M., ..15, întrucât prin încheierea interlocutorie nu s-a reținut obligativitatea recurenților de a plăti lipsa de folosință pentru imobilul sus menționat.
Instanța de apel nu a motivat în niciun fel de ce ar trebui obligați recurenții la plata lipsei de folosință pentru imobilul menționat și ca o consecință necesitatea efectuării expertizei de specialitate.
S-a considerat că este fondată și a doua critică întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă raportat la art.297 cod pr.civilă, întrucât instanța de apel în mod greșit a dispus admiterea apelului desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, deoarece desființarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare are loc când se constată că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În cauza de față nu sunt incidente disp.art.297 alin.1 și 2 cod pr.civilă întrucât prima instanță a soluționat în fond cauza și cu citarea tuturor părților, fiind competentă să soluționeze cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește cea de a treia critică în sensul că instanța care a pronunțat decizia nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, curtea va reține că aceasta este nefondată, întrucât potrivit art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor judecătorești, în situația recalificării căilor de atac se va proceda astfel: dacă recursul este recalificat apel, completul de judecată va fi format din primii doi judecători ai completului de recurs.
Tribunalul Prahova în complet de trei judecători a recalificat recursul în apel, situație în care completul inițial trebuia format din trei judecători și ca urmare a recalificării, potrivit dispozițiilor sus menționate, apelul a fost soluționat de primii doi judecători ai completului de recurs, care a și semnat decizia nr.511/29.06.2009.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția civilă la data de 26.10.2009.
Tribunalul Prahova – Secția civilă prin Decizia civilă nr. 753 din 15 decembrie 2009, a admis apelul declarat de apelantul – reclamant, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei I (unu) din raportul de expertiza refacere Simaciu V. și a menținut în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în ceea ce privește critica apelantului ce viza greșita omologare a variantei III din raportul de expertiza lotizare refacere Simaciu V., apreciindu-se ca nu s-au respectat criteriile prevăzute de art. 741 cod civil si art. 673 Cod pr. civilă, aceasta este întemeiată, apreciind că varianta a - I –a corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 6739 Cod pr. civilă raportat la art. 741 Cod civil și art. 6735 alin 2 Cod pr. civilă, întrucât respectă întinderea cotelor părți asupra bunurilor indivize, natura bunurilor, opțiunea părților, în sensul ca numai reclamantul a solicitat atribuirea în natura a casei de locuit și a terenului aferent, iar conform concluziilor expertizei refacere, casa nu poate fi împărțită, fiind o singura unitate locativă, evitându-se astfel perpetuarea stării de indiviziune și chiar starea conflictuala existenta intre părți, faptul ca reclamantul nu a solicitat bunuri mobile, care sunt in posesia pârâților, acesta beneficiind - în aceasta variantă - de bunurile mobile proprii, valoarea sultelor și disponibilitatea părților de a putea achita sulta stabilită, posibilitatea părților de a folosi bunurile, conform destinației lor, în aceasta varianta se evita, pe cat posibil, îmbucătățirea bunurilor indivize, iar fiecare parte folosește în mod singular bunurile ce-i revin, cât si faptul ca fiecare parte primește bunuri, în natura.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții M. C. și C. E., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că, în mod nelegal,instanța de fond a admis apelul reclamantului M. F. și a omologat varianta I de lotizare din raportul de expertiza tehnica refacere întocmit de expertul Simaciu V., deoarece aceasta nu corespunde cerințelor art.6739 Cod pr. civilă și ale art. 741 Cod civil.
Astfel, în primul rând instanța de apel nu a ținut seama de faptul că recurentul M. C. are domiciliul la adresa unde este situata casa de locuit cuprinsă în masa de partaj si nu are altă posibilitate de asigurare a locuinței.
Aceasta împrejurare de fapt a fost avuta în vedere, în mod corect, de instanța de fond care i-a atribuit în lot casa de locuit și terenul aferent acesteia în suprafață de 345 mp.
In schimb reclamantul M. F. domiciliază în municipiul Ploiești, având asigurată locuința într-un apartament proprietate personală.
Așadar, instanța de apel nu a ținut seama de domiciliul părților și de natura bunurilor, așa cum prevede art. 6739 Cod pr. civilă, atunci când a atribuit casa de locuit reclamantului M. F..
Au mai precizat recurenții că motivarea instanței de apel în sensul că varianta I de lotizare corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 6739 Cod pr. civilă și art. 741 Cod civil este inexactă, neavând corespondent în actele dosarului.
Astfel, în varianta I de lotizare nu se atribuie părților, pe cât posibil, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau creanțe, de aceeași natură și valoare, așa cum prevede art.741 C. civ. În aceasta variantă de lotizare nu sunt atribuite reclamantului bunuri mobile, motiv pentru care sulta datorată de acesta este foarte mare și nu are posibilități să o plătească, după cum el însuși recunoaște prin notele scrise depuse in primul ciclu procesual de judecare a apelului.
Mai mult, chiar apelantul reclamant, M. F. a arătat prin motivele de apel formulate inițial ca instanța de fond trebuia să solicite expertului Simaciu V. si întocmească o varianta prin care părților să li se atribuie bunuri în natura corespunzător cotei lor părți de câte 1/3 fiecare.
Împrejurarea că apelantul reclamant M. F. nu a solicitat atribuirea de bunuri mobile nu justifică măsura de a i se atribui numai imobile, respectiv casa de locuit și teren aferent de 345 mp, deoarece se încalcă prevederile art. 741 C. civil, cu consecința stabilirii unor sulte de valori foarte mari.
Au învederat recurenții că în varianta I de lotizare din raportul de expertize tehnica refacere Simaciu V., nu este asigurată sistarea stării de indiviziune asupra terenului de la pct. Acasă deoarece recurenților le este atribuită în continuare în indiviziune o suprafața de 406 mp.
Pe de alta parte, în varianta I de lotizare, nu se tine seama de dorința părinților recurenților, exprimată prin testamentul din 12 iunie 1993, cu privire la modul de partajare a bunurilor imobile care au format gospodăria lor.
Varianta a III-a de lotizare din expertiza Simaciu V. corespunde pe deplin cerințelor art. 741 Cod civil și ale art. 6739 Cod pr. civil, deoarece se atribuie parților, pe cat posibil bunuri în natura, astfel încât sulta datorata este de numai 973,19 lei, față de varianta I în care sulta ce trebuie plătită este de 21.293,15 lei.
Prin decizia civilă nr. 768/02.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost admis recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 753/2009 a Tribunalului Prahova, decizie ce a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că, deși în dispozitivul hotărârii tribunalului nu este menționată și compunerea loturilor, ceea ce face pe de o parte neexecutabilă hotărârea, iar pe de altă parte pune instanța de control judiciar în situația de a nu cunoaște exact în ce sens s-a pronunțat instanța de apel se poate deduce, prin trimiterea la o anumită lucrare de expertiză efectuată în fază de primă instanță că ar fi vorba de acea lotizare prin care în lotul reclamantului este inclusă o suprafață de teren, întreaga clădire de locuit, căminul de apă, gardul de lemn și gardul de metal cu soclu de piatră.
În ceea ce îi privește pe pârâți în lotul fiecăruia dintre aceștia a fost inclusă câte o suprafață de teren de 569 mp, cota de ½ dintr-un teren de 406 mp, unele anexe gospodărești și mai multe bunuri mobile.
Potrivit art. 6735 al. 2 Cod pr. civilă, instanța va face împărțeala în natură. În cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare, ele se întregesc prin plata unor sume de bani.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 6739 Cod pr. civ. la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Totodată, în lumina art. 741 Cod civil instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natură și valoare.
Dintr-o interpretare coroborată a acestor dispoziții legale rezultă fără putere de tăgadă că în materie de împărțeală regula este aceea a partajării în natură, cu includerea în fiecare lot a unor bunuri într-o manieră care să asigure o cât mai echitabilă atribuire.
Instanța de recurs a mai reținut, de asemenea, că, pentru a putea vorbi de o împărțeală propriu-zisă loturile trebuie formate în așa fel încât fiecare copărtaș să primească bunuri în proprietate exclusivă, iar nu să fie lăsați în indiviziune cu privire la unul sau mai multe imobile.
Or, în speța dedusă judecății prin varianta omologată de către instanța de apel recurenții din prezenta fază procesuală au fost lăsați în indiviziune – în fapt în coproprietate cu privire la suprafața de 406 mp.
Pe de altă parte, din lucrarea de expertiză lotizare refacere la care se face trimitere în dispozitivul hotărârii instanței de apel în lotul reclamantului a fost inclusă întreaga clădire de locuit.
Or, potrivit raportului de expertiză specialitate construcții respectivul imobil este format din mai multe încăperi.
În ceea ce privește împrejurarea dacă acesta este sau nu comod partajabil în natură chiar expertul constructor a format în una din lucrările sale două unități locative și nu a susținut nici un moment că nu există posibilitatea tehnică în acest mod.
Este adevărat că din respectiva lucrare de specialitate s-ar putea deduce că nu este cea mai bună variantă, dar se putea dispune refacerea lucrării pentru a se asigura o împărțeală cât mai echitabilă.
Pentru toate motivele arătate Curtea a considerat drept fondate criticile recurenților în sensul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 6739 și art. 741 Cod civil cu privire la criteriile de împărțeală.
Totodată, Curtea a reținut că, față de lucrările de expertiză efectuate în cauză modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, devenind astfel incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 teza II Cod pr. civilă.
De altfel, în mod corect a reținut prima instanță că nici una din lucrări nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6739 Cod pr. civilă, dar nu a dispus refacerea expertizei cu privire la variantele de lotizare.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic la data de 03.12.2010, dispunându-se refacerea lucrării de expertiză specialitate construcții sub aspectul identificării unor soluții tehnice cu privire la formarea unor unități locative distincte în ceea ce privește clădirea de locuit, întrucât numai în lipsa acestora respectivul bun imobil poate fi inclus în lotul unui singur copărtaș.
De asemenea, instanța de apel a dispus și refacerea raportului de expertiză specialitate topografie în ceea ce privește variantele de lotizare, pornind de la concluziile raportului de expertiză construcții ce va fi efectuat și prin formarea de loturi cu atribuire de teren în proprietate exclusivă coindivizarilor, iar nu prin lăsarea acestora sau unora din aceștia în coproprietate cu privire la anumite suprafețe.
Prin decizia civilă nr. 564/10.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admis apelul declarat de reclamantul M. F. și s-a dispus schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul ieșirii din indiviziune a părților, potrivit încheierii de admitere în principiu din data de 14.06.2007 a Judecătoriei Vălenii de M., precum și a variantei I din Raportul de expertiză topometrică – refacere întocmit de expert Simaciu V. (fila 196 dosar fond).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de rejudecare a apelului a reținut că varianta de lotizare dispusă de prima instanță este mult prea împovărătoare pentru reclamantul M. F. în sarcina căruia s-a instituit o sultă extraordinar de mare de_,92 lei, ceea ce este inechitabil având în vedere că unul dintre criteriile prevăzute de dispozițiile legale în materia ieșirii din indiviziune este acela al atribuirii pe cât posibil tuturor părților de bunuri în natură cu compensarea prin plata unor sulte cât mai mici, tocmai pentru a exista posibilitatea reală ca ieșirea din indiviziune să se realizeze sub toate aspectele, inclusiv acela al plății sultelor.
Or, modalitatea de partajare dispusă de instanța de fond exclude o asemenea posibilitate în condițiile în care ia în calcul numai pretinsa nedeținere de către pârâtul M. C. al unui alt imobil în care să locuiască, fără să țină seama de faptul dacă reclamantul și chiar și pârâtul au posibilități financiare de a achita sultele stabilite și al căror cuantum este mare și nicidecum unul modic.
Pe de altă parte, analizând cele trei variante de lotizare întocmite de expertul Simaciu V., se constată că varianta I este varianta optimă de lotizare având în vedere că imobilul casa de locuit nu este comod partajabil în natură iar părțile nu au fost de acord să achite un onorariu de expert pentru a fi identificate soluții tehnice de partajare a locuinței în natură precum și faptul că, numai reclamantul a solicitat atribuirea în natură a casei de locuit.
Totodată, în această variantă, prin atribuirea construcției unui singur copărtaș, se evită viitoare litigii între părți, se ține seama de propunerea pârâtului de a primi anexa constând în bucătărie, atelier, magazie și în care de altfel a și locuit, se ține seama de valoarea sultelor, de posibilitățile părților de a achita sultele stabilite, simpla susținere a pârâtului M. C. în sensul că nu ar avea o altă locuință, neputând constitui un argument pentru a se exclude variantele propuse de către expertul topo, mai ales că, prin concluziile depuse la instanța de fond, pârâtul nu a solicitat să-i fie atribuită întreaga construcție, pretinzând că are și el dreptul la o cameră, ceea ce s-a și realizat prin varianta I de lotizare, fiindu-i atribuite bucătăria, magazia, șopronul, adică anexele pe care acesta le-a și folosit.
De altfel, prin răspunsurile la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că este căsătorit și are o proprietate personală în orașul Cîmpulung Muscel, astfel încât nu poate pretinde să i se atribuie casa de locuit pe motivul lipsei unui alt domiciliu.
Mai mult chiar, varianta a III a solicitată de pârâți a fi omologată încalcă prevederile art. 728 și ale art. 741 Cod civil în condițiile în care construcțiile atribuite reclamantului se află în loturile II și III ale pârâților, astfel încât în această variantă o partajare reală este imposibil de realizat, cu atât mai mult cu cât în această variantă, părțile rămân în indiviziune cu privire la construcție.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune conform unei variante proprii de lotizare, fără a ține seama de nici una din propunerile de lotizare formulate de către expert, mai ales că varianta I de lotizare răspunde criteriilor de partajare prevăzute de dispozițiile legale în materie, vizând atribuirea fiecărui copărtaș pe cât posibil de bunuri în natură de aceeași categorie și valoare cu evitarea fărâmițării excesive a loturilor, opțiunile părților, stabilirea unor sulte cu luarea în considerare a disponibilității părților de a le putea achita, respectarea cotelor părți cuvenite părților, evitarea unor litigii viitoare între părți.
Critica apelantului reclamant în sensul că în mod nelegal instanța de fond nu a admis obiecțiunile formulate la varianta a III a din raportul de expertiza lotizare - refacere Simaciu V., obiecțiuni ce erau întemeiate și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, nu a solicitat expertului Simaciu V. sa întocmească o varianta prin atribuirea bunurilor în natura, nu poate fi avută în vedere în condițiile în care, deși instanța de apel a dispus pe linia deciziei de casare efectuarea unor alte expertize, nu a fost de acord să achite onorariul de expert, motiv pentru care pretenția concretă dedusă judecății se analizează în raport de variantele existente la instanța de fond.
Susținerile apelantului că eronat instanța de fond a dispus partajarea conform unei variante efectuata de instanță, în care se atribuie reclamantului M. F. bunuri imobile și mobile, care încalcă prevederile încheierii interlocutorii, peste cota de 1/3 cuvenită, sunt întemeiate întrucât, pe de o parte, o asemenea modalitate de partajare nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel principiul disponibilității, iar pe de altă parte, în această modalitate, instanța de fond, atribuind apelantului bunuri mobile a căror valoare depășește cu mult dreptul său valoric, stabilește o sultă disproporționat de mare în sarcina reclamantului în raport în special de bunurile primite, mai ales că nu există nicio dovadă că pârâtul nu are și un alt domiciliu, caz în care nu se justifică omologarea variantei de partajare efectuată de instanță, mai ales că niciuna dintre părți, inclusiv pârâtul, nu au solicitat o asemenea partajare care nici nu se poate realiza efectiv, neexistând nicio dovadă că reclamantul are disponibilitățile bănești să achite o asemenea sultă instituită în sarcina sa.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că în modalitatea de partajare dispusă de instanță se încalcă criteriile prevăzute de art. 728, art. 741 Cod civil, art. 6739 C.pr.civ. prin stabilirea unor sulte exagerat de mari, modalitate pe care de altfel, nici nu a pus-o în discuția părților, încălcând astfel principiul disponibilității și ținând seama că nici una dintre părți nu a fost de acord cu plata onorariului de expert în vederea refacerii rapoartelor de expertiză și întocmirea și a altor variante de lotizare, iar singurul care a solicitat atribuirea locuinței în natură a fost reclamantul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată în sensul ieșirii din indiviziune a părților conform încheierii de admitere în principiu din data de 14.06.2007 a Judecătoriei Vălenii de M. și a variantei I din raportul de expertiză topometrică-refacere întocmit de inginer Simaciu V. (fila 196 dosar fond), urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii au declarat din nou recurs pârâții M. C. și C. E. pentru următoarele motive:
O primă critică este că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nulitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă. În dezvoltarea motivului de recurs se arată că în mod greșit s-a admis apelul reclamantului M. F. și s-a dispus partajarea bunurilor succesorale potrivit variantei I din raportul de expertiză tehnică refacere Simaciu V., deoarece această variantă de lotizare este nelegală, așa cum s-a constat prin decizia civilă nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești.
Precizează recurenții că prin decizia sus-menționată s-a stabilit în mod irevocabil că partajarea dispusă de tribunal potrivit variantei I de lotizare încalcă prevederile art. 741 din vechiul Cod civil și art. 6739 Cod pr. civilă, instanța de recurs stabilind necesitatea ca instanța de trimitere să dispună refacerea expertizei tehnice construcții sub aspectul identificării unor soluții tehnice de formare a unor unități locative distincte din casa de locuit, iar în funcție de concluziile expertizei construcții să se refacă expertiza topografică prin formarea unor loturi de teren care să fie atribuită în proprietate exclusivă coindivizarilor.
A doua critică vizează faptul că în mod greșit instanța a decăzut părțile din proba cu refacerea expertizelor tehnice topografică și constructor, deoarece necesitatea administrării acestei probe a fost constatată în mod irevocabil de Curtea de Apel Ploiești prin decizia de casare cu trimitere.
Mai mult, arată recurenții, prin motivele de apel, reclamantul M. F. a solicitat în mod expres completarea expertizei topografice cu o nouă variantă, situație în care instanța de apel trebuia să oblige pe apelantul-reclamant să achite costul lucrărilor de refacere a celor două expertize tehnice și constatând refuzul acestuia de a achita costul lucrărilor de refacere a celor două expertize trebuia să se dispună suspendarea judecării apelului conform art. 1551 Cod pr. civilă și nu să se procedeze la judecarea apelului.
Se critică decizia și pentru faptul că instanța de apel în mod greșit a admis apelul reclamantului M. F. și a omologat varianta I de lotizare din raportul de expertiză tehnică refacere Simaciu V. deoarece aceasta nu corespunde prevederilor art. 741 din vechiul Cod civil și ale art. 6739 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se precizează că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că M. C. are domiciliul la adresa unde se află situată casa de locuit supusă partajului și nu are altă posibilitatea de asigurare a altei locuințe, pe când apelantul M. F. deține în Ploiești un apartament și o vilă.
Au mai criticat recurenții decizia instanței de apel și pentru motivarea dată în sensul că varianta I de lotizare ar corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 741 din vechiul Cod civil și art. 6739 Cod pr. civilă.
Recurenții arată că în varianta I omologată de instanța de apel nu sunt atribuite reclamantului bunuri mobile, motiv pentru sulta datorată de acesta este foarte mare și chiar apelantul-reclamant a arătat prin motivele de apel că instanța de fond trebuia să solicite expertului Simaciu V. să întocmească o variantă de lotizare prin care părților să li se atribuie bunuri în natură corespunzător cotei lor părți de câte 1/3 fiecare.
De asemenea, recurenții precizează că în varianta I de lotizare din raportul de expertiză refacere Simaciu V. nu este asigurată sistarea stării de indiviziune asupra terenului de la punctul acasă și nici nu se ține seama de dorințele părinților lor exprimată prin testamentul din 12 iunie 1993.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul de a se respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul omologării variantei III din expertiza tehnică refacere Simaciu V. sau casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal pentru a soluționa apelul cu respectarea îndrumărilor date de instanța de recurs prin decizia nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești.
La data de 27 aprilie 2012 intimatul M. F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurenți ca fiind nefondat pentru că nu sunt incidente nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu sunt reale susținerile recurenților că decizia pronunțată de Tribunalul Prahova a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Prin decizia nr. 1699/30.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția I – a Civilă a fost admis recursul declarat de pârâți și s-a dispus casarea deciziei nr. 564/2011 a Tribunalului Prahova cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, reținându-se că este fondată critica potrivit căreia decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât tribunalul nu a respectat dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a dispus casarea deciziei Tribunalului Prahova și refacerea lucrărilor de specialitate construcții și topografică având în vedere și faptul că instanța de fond a arătat că niciuna din cele două expertize nu îndeplinește condițiile prev. de art. 673 Cod pr. civilă.
A fost considerată fondată și critica ce vizează faptul că în mod greșit instanța a decăzut părțile din proba cu refacerea expertizelor tehnice topografică și constructor, deoarece necesitatea administrării acestei probe a fost constatată în mod irevocabil de Curtea de Apel Ploiești prin decizia de casare cu trimitere. Chiar dacă intimații-pârâți din apel au refuzat achitarea onorariilor de expertize și nici apelantul M. F. nu a dorit să achite aceste onorarii, instanța de apel era obligată să insiste în efectuarea acestor lucrări de specialitate, astfel cum a dispus Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 768/2010, având în vedere faptul că art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă prevede că hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În recurs recurenții au arătat că în situația în care se dispune să achite onorariile de experți, solicită ca acestea să fie achitate de toate părțile în cauză, conform cotelor stabilite pentru fiecare, iar la solicitarea instanței, recurenta-pârâtă C. E. a arătat că în situația în care intimatul-reclamant M. F. nu va fi de acord să achite partea sa, este de acord să achite onorariul pentru expert în totalitate, astfel cum a dispus instanța de casare.
Având în vedere faptul că recurenții sunt de acord să achite onorariile de expertize astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești, Curtea în baza art. 312 alin. 3 teza referitoare la necesitatea administrării de probe noi curtea a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova pentru efectuarea acestor lucrări de specialitate.
S-a stabilit ca, la efectuarea variantelor de lotizare, să se aibă în vedere ca împărțirea să se efectueze pe cât posibil în natură conform disp. art. 741 din vechiul Cod civil dar având în vedere și disp. art. 6739 Cod pr. civilă, respectiv se va avea în vedere acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților, dacă s-au făcut îmbunătățiri la imobile cu acordul coproprietarilor. De asemenea, se vor avea în vedere și alte criterii de ordin familial, social și moral.
Referitor la critica ce vizează motivarea dată în sensul că varianta I de lotizare ar corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 741 din vechiul Cod civil și art. 6739 Cod pr. civilă, Curtea, de asemenea, va reține că aceasta este fondată întrucât nu au fost respectate dispozițiile deciziei nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești, având în vedere faptul că prin această decizie s-a statuat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a disp. art. 67 9 Cod pr. civilă și art. 741 Cod civil cu privire la criteriile de împărțeală.
Apelul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 16.05.2012, procedându-se la soluționarea sa cu citarea legală a părților.
Prin încheierea pronunțată la data de 03.10.2012, luând în considerare statuările din cuprinsul deciziilor de casare cu trimitere nr. 768/07.10.2010 și nr. 1699/30.04.2012, ambele ale Curții de Apel Ploiești, în baza art. 315 coroborat cu art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții civile pentru identificarea și evaluarea construcțiilor obiect al litigiului, dar și găsirea de soluții tehnice cu privire la formarea unor unități locative distincte în ceea ce privește casa de locuit.
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie pentru identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenurilor reținute prin încheierea interlocutorie de partaj din data de 14.06.2007 a Judecătoriei Vălenii de M., evaluarea acestor terenuri, precum și formularea unor propuneri de lotizare care să ia în considerare opțiunile părților și concluziile raportului de expertiză construcții civile referitoare la eventualele unități locative distincte.
Se impune precizarea că instanța de rejudecare a apelului a stabilit obligația achitării onorariilor provizorii aferente celor două expertize în sarcina intimaților-pârâți, luând în considerare manifestările de voință ale acestora exprimate în fața instanței de recurs, consemnate ca atare în cuprinsul deciziei civile nr. 1699/30.04.2012 a Curții de Apel Ploiești.
Raportul de expertiză în specialitatea construcții civile a fost întocmit și întregit de expert G. N., iar raportul de expertiză în specialitatea topografie de expert P. D..
La termenul de judecată din 26.03.2013, luând în considerare motivele de apel formulate de reclamantul M. F., tribunalul a pus în discuția părților necesitatea completării probatoriului cu o expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, având ca obiectiv evaluarea prejudiciului pretins produs apelantului-reclamant prin lipsa de folosință a bunurilor imobile pentru perioada 09.01.2004 – la zi.
Practic, instanța de rejudecare a apelului a avut în vedere, pe de o parte, declarația expresă a apelantului-reclamant de la termenul din 26.03.2013, potrivit căreia își menține motivul de apel și solicitarea privind obligarea intimaților-pârâți la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor succesorale, iar, pe de altă parte, împrejurarea că soluționarea acestui capăt de cerere implică verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, fără a constitui un element susceptibil a fi stabilit prin încheierea interlocutorie de partaj, conform art. 6736 cu aplicarea art. 6735 Cod procedură civilă. În plus, prin niciuna dintre deciziile de casare cu trimitere pronunțate în prezenta cauză nu s-a analizat și soluționat irevocabil primul dintre motivele de apel formulate de M. F..
Cu toate acestea, la termenul de judecată din 13.11.2013, apelantul-reclamant, prin apărătorul ales, a declarat că nu mai insistă în efectuarea expertizei în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, raportat la apărările intimaților-pârâți, care nu au o locuință, fiind de acord ca aceștia să primească imobilul casă de locuit și terenul aferent, solicitând omologarea variantei 5 din expertiza în specialitatea topografie – lotizare, refacere II, întocmită de expert P. D..
La rândul lor, la același termen de judecată, intimații-pârâți au solicitat omologarea variantei 2 din expertiza topografie refacere 1, prin care li se atribuie casa de locuit.
Rejudecând apelul, ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia nr. 1699/30.04.2012 a Curții de Apel Ploiești – Secția I – a Civilă, examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de reclamantul M. F., dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate în parte pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește motivul de apel referitor la modalitatea de partajare a bunurilor aflate în indiviziunea părților, tribunalul reține că, potrivit art.728 al.1 c.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune, un coerede putând cere oricând împărțeala succesiunii, chiar daca ar exista convenții sau prohibiții contrare.
Modalitatea cea mai obișnuita prin care se pune capăt stării de indiviziune este partajul pe calea ieșirii din indiviziune, prin care drepturile indivize ale parților sunt transformate in drepturi divize si exclusive asupra bunurilor ce compun masa succesorala.
Potrivit art.6735 al.2 c.pr.civ., instanța trebuie sa încerce sa realizeze, in primul rând, o împărțeală in natura si, in măsura in care loturile formate nu sunt egale in valoare ele se vor întregi printr-o suma de bani numita sulta.
Practic, criteriile ce trebuie avute in vedere la formarea si atribuirea loturilor sunt reglementate de art.6739 c.pr.civ., si vizează acordul părților, mărimea cotei parți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul si ocupația părților, faptul ca unii dintre coindivizari înainte de a se cere împărțeala au fost construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor ori altele asemenea.
Totodată, conform art.741 cod civil, la formarea si compunerea loturilor trebuie sa se dea fiecărei parti, pe cat se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, evitându-se pe cat posibil fărâmițarea excesiva a bunurilor supuse împărțelii.
In cauza, tribunalul constata ca, în prezentul ciclu procesual părțile au ajuns la un consens, un punct de vedere comun, în ceea ce privește modalitatea de împărțire a imobilului construcție cu destinație de case de locuit situat în orașul Vălenii de M., .. 15, jud. Prahova, în sensul atribuirii integrale în natură a acestui bun către C. E. și M. C., părți care s-au aflat permanent în posesia imobilului după decesul defuncților M. F. și M. T., fără a dispune de vreo altă locuință.
Este adevărat, însă, că apelantul și intimații au solicitat validarea unor variante de lotizare diferite, după cum urmează: M. F. varianta 5 din expertiza în specialitatea topografie – lotizare, refacere II, întocmită de expert P. D. (filele 118 – 125 din prezentul dosar), iar intimații-pârâți varianta 2 din expertiza topografie refacere 1 (filele 101 – 108 din același dosar).
Compunerea loturilor cuvenite părților în ambele variante este identică, diferită fiind numai valoarea terenului cu suprafața de 1929 mp situat în vălenii de M., .. 15, jud. Prahova.
Astfel, prin raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit inițial de expertul P. D., depus la dosar la data de 27.11.2012 (filele 40 -42 dosar rejudecare apel), s-a determinat o valoare totală a bunului imobil analizat de_ lei, procedându-se la evaluarea distinctă pe categorii de folosință, în condițiile în care, din întinderea totală de 1929 mp, suprafața de 762 mp are destinația curți construcții și suprafața de 1167 mp este teren arabil.
În legătură cu această modalitate de evaluare, doar apelantul-reclamant M. F. a formulat obiecțiuni la termenul de judecată din 17.01.2013, ce au fost soluționate în sensul respingerii prin încheierea de ședință pronunțată la acel termen, considerându-se că sunt neîntemeiate, deoarece amplasarea în intravilan a terenului arabil cu suprafața de 1167 mp nu atrage concluzia obligatorie că are destinația și că poate fi evaluat, conform categoriei curți construcții, mai ales că expertul a identificat și individualizat distinct pe schița de plan întinderile de teren aferente fiecărei categorii de folosință.
În ciuda acestei modalități de soluționare a obiecțiunilor apelantului-reclamant, cu prilejul întocmirii raportului de expertiză lotizare, fără încuviințarea instanței, expertul P. D. și-a reconsiderat punctul de vedere referitor la evaluarea terenului supus împărțelii, cu motivarea că este pertinent și corect punctul de vedere al expertului consilier încuviințat lui M. F., în sensul că schimbarea categoriei de folosință a unui teren intravilan se poate realiza foarte ușor în momentul actual și cu costuri financiare minime, astfel că întregul teren de 1929 mp a fost evaluat ca având destinația de curți construcții la suma de_ lei.
Practic, în cuprinsul raportului de expertiză lotizare – refacere 1, valoarea masei partajabile și, implicit, drepturile părților au fost stabilite eronat, prin luarea în considerare a sumei de_ lei, ca fiind valoarea imobilului teren de 1929 mp, instanța de apel stabilind, așa cum s-a arătat mai sus, încă de la termenul din 17.01.2013, caracterul greșit al unei asemenea modalități de evaluare.
Nu poate fi ignorat nici faptul că intimații-pârâți nu au formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit inițial la data de 27.11.2011, prin care valoarea terenului a fost stabilită ca fiind de_ lei, cu consecința decăderii, conform art. 212 cu aplicarea art. 103 Cod procedură civilă, din dreptul de a mai critica respectiva evaluare.
Tocmai de aceea, tribunalul nu poate lua în considerare cererea intimaților-pârâți de omologare a variantei 2 din expertiza topografie refacere 1, raport prin care, potrivit precizărilor anterioare, masa partajabilă are o valoare de_ lei, ca urmare a luării în considerare a sumei de_ lei ce reprezintă valoarea terenului cu suprafața de 1929 mp.
Referitor la motivul de apel vizând obligarea intimaților-pârâți la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a construcțiilor, a terenului curți construcții și a terenului grădină, tribunalul consideră că, în mod corect, prima instanță a respins această pretenție ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care M. F. nu a dovedit existența și, în mod special, cuantumul prejudiciului pretins suportat, nici măcar pe parcursul ultimei rejudecări în apel.
În acest sens, tribunalul subliniază împrejurarea că, la termenul de judecată din 13.11.2013, apelantul-reclamant, prin apărătorul ales, a declarat că nu mai insistă în efectuarea expertizei în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare.
Față de rațiunile expuse, în baza art. 296 cu aplicarea art. 6739 Cod procedură civilă și art. 741 Cod civil, tribunalul va admite apelul declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței nr. 484/23.02.2009 a Judecătoriei Vălenii de M., pe care o va schimba în parte, în sensul că va dispune partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defuncților M. T. și M. F., conform încheierii interlocutorii de partaj pronunțată la data de 14.06.2007 de Judecătoria Vălenii de M., precum și potrivit variantei 5 din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie - refacere 2 întocmit de expert P. D..
Astfel, având în vedere manifestarea lor de voință expresă, tribunalul va atribui intimaților-pârâți, în indiviziune, în deplină proprietate și liniștită posesie lotul nr. 1, în valoare totală de_,37 lei, iar apelantului-reclamant M. F. lotul nr. 2, în valoare de totală de_,63 lei.
În baza art. 673 ind. 5 alin 2 cod proc. civilă, pentru egalizarea valorică a loturilor, tribunalul va obliga pe fiecare dintre intimații-pârâți C. E. și M. C. la plata, cu titlu de sultă, a sumei de câte_,35 lei către apelantul-reclamant.
Tribunalul va menține în rest dispozițiile sentinței atacate, ca fiind legale și temeinice.
De asemenea, având în vedere declarațiile părților de la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, înbaza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată pentru judecata la instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând apelul ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia civilă nr. 1699/30.04.2012 a Curții de Apel Ploiești, Secția I-a Civilă:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant M. F., domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii interlocutorii din data de 14.06.2007 și a sentinței civile nr.484/23.02.2009, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C., domiciliat în Vălenii de M., .. 15, jud. Prahova, și C. E., domiciliată în comuna Drajna, . și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că dispune partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defuncților M. T. și M. F., conform încheierii interlocutorii de partaj pronunțată la data de 14.06.2007 de Judecătoria Vălenii de M., precum și potrivit variantei 5 din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie - refacere 2 întocmit de expert P. D., după cum urmează:
Atribuie intimaților-pârâți, în indiviziune, în deplină proprietate și liniștită posesie lotul nr. 1, în valoare totală de_,37 lei, compus din următoarele bunuri:
• Teren . de 621 mp în valoare de_ lei;
• Casa din cărămidă în valoare de 51 456 lei, potrivit raportului de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit și întregit de expert G. N.;
• Anexa în valoare de 3620 lei, conform raportului de expertiză G. N.;
• Magazie în valoare de 1286 lei;
• C. Păsări în valoare de 242 lei;
• Ș. în valoare de 115 lei;
• W.C. în valoare de 124 lei;
• Cămin apă în valoare de 36 lei;
• Boltă de viță de vie în valoare de 826 lei;
• 1/3 din împrejmuire în valoare de 1431,67 lei;
• 1 ladă pentru lenjerie pat din nuc 208 lei;
• 1 recamier extensibil cu sofa 234 lei;
• 1 TV Arctic 315 lei;
• 1 telefon fix cu disc 9,50 lei; 11 furculițe - 11 lei; 11 linguri - 11 lei; 4 cuțite - 8 lei; 1 tavă inox - 25 lei; 1 sobă încălzit A. - 234,50 lei; 1 butoi pentru țuică de 501 -150 lei; 1 butoi vin stejar de 100 1 - 250 lei; 1 tocitoare din lemn de 200 1-100 lei; 1 șifonier cu trei uși din nuc - 660 lei; 1 covor tip persan - 84 lei; 1 masă șah cu furnir - 110 lei; 2 buc fierăstrău pânză îngustă - 22,80 lei; 5 buc rindele diferite - 31,50 lei, 5 buc spirale pt lemn - 6 lei; 1 buc teslă - 5,40 lei.
Atribuie apelantului-reclamant M. F., în deplină proprietate și liniștită posesie, lotul nr. 2, în valoare de totală de_,63 lei, având următoarea compunere:
• Teren . de 1308 mp în valoare de (141 mp x 75 lei/mp + 1167 mp x 6 lei/mp-_) în valoare de_ lei;
• 2/3 din împrejmuire în valoare de 2863,33 lei potrivit raportului de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit și întregit de expert G. N.;
• vitrină cireș cu 2 etajere - 227,50 lei;1 frigider Frigero Lux 240 1 - 225 lei; 1 tejghea pt tâmplărie - 202,50 lei; 2 buc fierăstrău pânză lată - 24 lei; 5 buc rindele diferite - 31,50 lei; 7 buc dălți pt lemn diferite - 14,70 lei; 4 buc șurubelnițe diferite - 3,60 lei; 5 buc pile rașpel pt lemn - 7,50 lei; 1 sticlă nivel - 21 lei; 1 aragaz cu 4 ochiuri - 208 lei; 1 butelie de aragaz - 140 lei.
În baza art. 673 ind. 5 alin 2 cod proc. civilă, pentru egalizarea valorică a loturilor, obligă pe fiecare dintre intimații-pârâți C. E. și M. C. la plata, cu titlu de sultă, a sumei de câte_,35 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate ca fiind legale și temeinice. Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată pentru judecata la instanța de control judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.11.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P.-A. A. Ș. O. C.
GREFIER,
N. L. E.
operator date cu caracter personal 5595
red. PAA/ tehnored. PAA
6 ex/26.03.2014
d.f._ Judec. Vălenii de M.
j.f. B. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Sentința nr. 238/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
