Pretenţii. Sentința nr. 238/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 238/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 11858/105/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Sentinta civila nr.238
Ședința publică din data de 31 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE M. B.
Grefier M. M. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulata de reclamanții N. A. ȘI TREBEȘ I. R., ambii cu domiciliul ales la C. Av N. B. M., cu sediul în Câmpina, ., nr.12, ., . contradictoriu cu pârata ORAȘUL BUȘTENI PRIN PRIMAR, cu sediul in Busteni, jud.Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2013 care face parte integrantă din prezenta când instanța pentru a da posibilitatea intimaților-reclamanți să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 29.01.2013 si 31.01.2013, dând următoarea sentinta:
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare înregistrată la Judecătoria S. sub nr._, reclamanții N. A. și T. R. au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului de piață al imobilului situat în Bușteni, .. 26, jud. Prahova, compus din 3 construcții și terenul aferent acestora în suprafață de 652,70 mp., stabilit potrivit standardelor internaționale de evaluare, estimat provizoriu de reclamanți la suma de 100.000 lei.
Au susținut reclamanții că autorul lor, N. V., a beneficiat de dispozițiile Legii nr.112/1995 urmare pronunțării Hotărârii nr.239/1998 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 112/1995, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a acestui imobil. Hotărârile nr.239/1998 și nr.240/1998 -dată în favoarea moștenitorilor P. M. și P. M., au fost contestate în instanță, iar prin sentința civilă nr. 233/1999 a Judecătoriei S. au fost admise contestațiile conexate și s-a stabilit dreptul acestora la despăgubiri bănești potrivit expertizelor -construcții N. C. și –topo S. A..
Reclamanții au mai arătat că despăgubirile ce le-au fost acordate au un cuantum modic, de 20.000 lei, pe care le-au încasat și care reprezintă cota acestora de ½ din totalul despăgubirilor cuvenite tuturor moștenitorilor, diferența cotei de ½ fiind culeasă de moștenitorii defunctei N. V., iar autorul N. I. a avut în patrimoniu suprafața de 1200 mp. teren, pe care l-a dobândit astfel: -200 mp. cumpărați la data de 16.12.1925 de la V. I. potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 814/1925; -450 mp. cumpărați de la T. Georges, în continuarea proprietății sale, act legalizat de Judecătoria S. și transcris de Tribunalul Prahova sub nr. 8226/09.09.1929.
Prin dispozițiile Legii nr.10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009, s-a stabilit că, în situația în care persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr.112/1995 cu modificările ulterioare, au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Aceștia au apreciat și că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care a preluat activitatea și structurile specializate pe domeniul finanțelor publice.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că cererea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art.I pct.7 alin.2 din Legea nr.1/2009, ce modifică Legea nr. 10/2001, iar potrivit art.3 din Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, modalitatea de reparație a pagubelor suferite de cei ale căror imobile au fost preluate de către stat și nerestituite în natură constă în atribuirea de titluri de despăgubire, care sunt certificate emise de Cancelaria Primului Ministru prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar singura dispoziție legală ce vizează acordarea de despăgubiri de către Ministerul Finanțelor Publice este cea cuprinsă în art. 50 alin.3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 1/2009, care nu este aplicabil în speța de față.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că cererea reclamanților este neîntemeiată deoarece nu s-a dovedit faptul că au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele ce au aparținut reclamanților, iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că reclamanții au dreptul la despăgubiri, acestea nu pot consta într-o sumă de bani, astfel că aceasta nu poate fi legal plătită de Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr.1204/12.10.2010 a Judecătoriei S., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, precum și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a respins-o ca neîntemeiată, reținând că imobilul în litigiu a fost preluat de statul român în mod abuziv în cursul anului 1950, iar prin efectul Legii nr.112/1995 s-au acordat reclamanților despăgubiri bănești pentru lipsa prerogativelor dreptului lor de proprietate asupra acestui imobil. Cum statul român este reprezentat în raporturile în care participă în calitatea sa de subiect de drepturi și obligații de Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 25 alin.2 din Decretul nr. 31/1954, s-a apreciat că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
La pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut că reclamanții N. A. și T. I. R. au beneficiat de dispozițiile Legii nr.112/1995 ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.233/15.03.1999 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia civilă nr.2209/22.09.1999 a Tribunalului Prahova, prin care au fost admise contestațiile conexate formulate de contestatorii P. M., P. M. și N. A. împotriva hotărârilor nr.239 și 240 emise la 7 octombrie 1998 de Comisia Județeană Prahova pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995.
Prin respectiva hotărâre judecătorească a fost stabilit dreptul contestatorilor la despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafață de 652,7 mp și trei construcții edificate pe acesta, situat în Bușteni, .. 26, jud. Prahova, despăgubiri care au fost stabilite la suma de_ lei vechi, fiind achitate reclamantului N. A. de Ministerul Finanțelor Publice la data de 17.01.2000 prin ordinul de plată nr. 3 (fila 62).
Prin adresa nr. 8005/27.09.2010 a Primăriei Bușteni s-a comunicat instanței că imobilele situate în Bușteni, .. 26 (fostă Cesianu nr.7) și terenul aferent de 652,70 mp. au fost proprietatea numitului N. I. și au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950 -poziția A3-Anexa Ploiești, iar după . Legii nr.112/1995 fiul fostului proprietar, numitul N. V. a solicitat restituirea în natură a celor trei imobile, cerere care a fost respinsă prin hotărârea nr.240/1998 a Comisiei Județene Prahova, hotărâre atacată cu contestație la Judecătoria S., care prin sentința civilă nr.233/1999 a admis contestația și a stabilit dreptul moștenitorului la despăgubiri bănești.
Primăria Bușteni a menționat că în prezent imobilele au fost cumpărate de mai multe familii dintre foștii chiriași.
În cauză au fost efectuate două lucrări de expertiză, una de specialitatea evaluări bunuri imobile, întocmită de expert C. C., prin care a fost stabilit prețul de piață al imobilului -compus din teren în suprafață de 652,70 mp și trei construcții edificate pe acest teren, la valoarea de 631.990 lei.
Relativ la valoarea celor trei construcții, de 300.090 lei, a fost apreciată de reclamanți ca fiind sub valoarea de piață a acestora, iar instanța a considerat că aceste obiecțiuni sunt neîntemeiate, în condițiile în care expertul evaluator a indicat toate criteriile ce au stat la baza stabilirii valorii acestor imobile, iar reclamanții nu au dovedit faptul că o astfel de evaluare este inferioară valorii de piață, avându-se în vedere starea modestă a construcțiilor, anul construirii fiecăreia, faptul că sunt parțial degradate, cât și suprafețele construite mici pe care le au.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert A. Steluța a fost actualizată suma de_ lei vechi încasată cu titlu de despăgubiri de reclamant, stabilindu-se cuantumul actualizat al acesteia de 71.722 lei noi.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 20 alin.2 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 1/2009, potrivit cărora „ în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.”
Dacă persoanele îndreptățite au încasat despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, acestea au dreptul la măsuri reparatorii reprezentând diferența dintre valoarea actualizată cu indicele inflației a despăgubirii încasate efectiv și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului nerestituit (terenul și partea de construcție nerestituită), măsuri reparatorii pot consta în: a) compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării; ori b) despăgubiri acordate în condițiile prevăzute la titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare."
În cauză, s-a constatat că dreptul reclamanților la măsuri reparatorii reprezentând diferența dintre valoarea actualizată cu indicele inflației a despăgubirii încasate efectiv și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului nerestituit este de necontestat, în condițiile în care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat acest drept inițial, prin admiterea contestației promovate împotriva hotărârii Comisiei Județene Prahova de Aplicare a Legii nr. 112/1995, despăgubiri care s-au acordat în temeiul prevederilor legale ale Legii nr. 112/1995 și nu ale Legii nr. 10/2001, fiind încasate de la Ministerul Finanțelor Publice la data de 17 ianuarie 2000, deci anterior adoptării și intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dar s-a apreciat că respectivele măsuri reparatorii nu echivalau cu plata unei sume efective de bani de către Ministerul Finanțelor Publice.
Mai mult, singura dispoziție legală ce prevede că restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar este art. 50 alin.3 din Legea nr. 10/2001, prevedere legală ce se referă la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cât și la restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dispoziții legale ce nu au aplicabilitate în speță de față.
De altfel, acordarea acestor despăgubiri presupune urmarea de către reclamanți a demersurilor administrative reglementate de art. 20 alin.3,5 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, susținând în esență, că mod greșit instanța de fond a apreciat că nu au dreptul la despăgubiri bănești constând in diferența dintre prețul de piața al imobilului preluat de stat si despăgubirea încasata anterior, reactualizata cu coeficientul de inflație, că reținerea potrivit căreia nu au dreptul la despăgubiri bănești efective este o eroare regretabila, considerând apelanții-reclamanți că diferența de valoare care trebuie sa o încaseze trebuie sa fie cuantificata in bani nicidecum in bunuri si servicii, așa cum a încercat instanța de fond sa motiveze respingerea cererii reclamanților, iar faptul ca au beneficiat de despăgubirile bănești potrivi Legii 112/1995 potrivit O.P. nr.3/2000, consideră apelanții că îi plasează in categoria persoanelor pe care legiuitorul le-a enumerat in conținutul actului normativ adoptat.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Tribunalul Prahova a pronunțat decizia civilă nr. 394 din 29 iunie 2011 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, reținând că soluția data de prima instanță are caracter legal și temeinic, fiind pronunțată cu respectarea prevederilor art. 20 din Legea nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.1/2009, text legal care statuează că persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație.
În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.
In cazurile prevăzute la alin.(2) măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
In situația imobilelor prevăzute la alin.(2), masurile reparatorii in echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin dispoziție motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului București.
Tribunalul a constatat că în raport cu natura speciala a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, apelanții reclamanți ar fi trebuit sa parcurgă procedura administrativa instituită de acest act normativ, pentru a obține masuri reparatorii reprezentând diferența dintre valoarea actualizata cu indicele de inflație a despăgubirii încasate efectiv potrivit Legii nr.112/1996 si valoarea corespunzătoare de piață a imobilului nerestituit.
Tribunalul a considerat că reclamanții nu erau îndreptățiți sa sesizeze direct instanța civila in vederea determinării cuantumului despăgubirii bănești cuvenite in virtutea dispozițiilor art. 20 alin.2. din Legea 10/2001, practic, la insistentele instanței de apel reclamanții au depus la dosar o copie a notificării formulate de N. A., transmisa prin Biroul executorului judecătoresc D. I. si înregistrată la instituția Prefectului jud. Prahova la data de 18.februarie 2002, prin care acesta a solicitat reactualizarea sumei încasate cu titlul de despăgubiri bănești in raport de coeficientul de inflație pentru imobilul compus din teren si trei construcții, situat în Bușteni, .. 26 (fost Cezianu nr.7) jud. Prahova, imobil care a fost preluat de statul roman potrivit Decretului nr.92/1950 de la autorii săi V. si I. Nastasescu.
Pornind de la cuprinsul notificării, instanța de apel a constatat ca situația procesuala a celor doi reclamanți este diferita, in sensul ca T. R. nu a probat in niciun fel că a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001, nici măcar . prin depunerea notificării necesare, iar în ceea ce-l privește pe apelantul N. A., tribunalul a constatat că deși a formulat notificare, nu a probat împrejurarea ca ar fi efectuat vreun demers in vederea soluționării sale prin dispoziție și nici daca instituția notificata s-ar fi pronunțat asupra acesteia, considerându-se îndreptățit sa se adreseze direct instanței de judecată.
Împotriva deciziei în termen legal au declarat recurs reclamanții N. A. și T. I.-R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de astăzi, 22.11.2011, Curtea a invocat ca motiv de ordine publică necompetența materială a judecătoriei ca instanță de fond, având în vedere dispozițiile Legii nr.10/2001 care atrag competența în primă instanță a tribunalului.
Prin decizia nr.1266/22.11.2011, C.A.Ploiesti a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu.
A casat sentința civilă nr.1204 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria S. și decizia civilă nr.394 din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova ca instanță de fond.
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea a retinut ca prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți, prima instanță a fost investită cu o acțiune vizând acordarea unor despăgubiri bănești pentru cota de ½ din imobilul situat în Bușteni ..26, jud.Prahova, temeiul de drept al acțiunii fiind art. 20 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.1/2009.
Potrivit acestui text, persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație.
În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.
Având în vedere temeiul de drept al acțiunii, reprezentat de dispozițiile Legii nr.10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr.1/2009, precum și faptul că recurenții reclamanți au formulat în termen notificarea prevăzută de dispozițiile acestei legi (filele 30-32 dosar apel), competența de a soluționa în primă instanță acest litigiu revine secției civile a tribunalului.
Nu pot fi avute în vedere considerentele tribunalului în sensul că reclamanții ar fi trebuit să parcurgă procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, întrucât prin decizia nr. XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile unite, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei–dispoziției de respingere a cererilor, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În virtutea principiului rolului activ al instanței, tribunalul trebuia să dea calificarea juridică corespunzătoare cererii de chemare în judecată și să stabilească corelativ competența materială a instanței, mai ales că în fața sa a fost depusă notificarea formulată de reclamanți și, având în vedere decizia în interesul legii mai sus menționată, trebuia să se pronunțe pe fondul cauzei.
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Prahova sub nr._ .
Reclamantii si-au precizat cererea solicitand introducerea in cauza in calitate de parata a orasului Busteni prin Primar. Au solicitat respectarea deciziei C.A.Ploiesti, indicand si jurisprudenta CEDO ca temei in drept.
C. procesual a fost precizat, astfel, la termenul din 30.03.2012.
D.G.F.P.Prahova in numele MF.Publice a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive avand in vedere Decizia in interesul legii nr.27/14.11.2011 a I.C.C.J.
Prin incheierea din 03.09.2012, instanta a admis exceptia invocata.
In cauza, tribunalul a administrat proba cu inscrisuri si expertizele specialitatea contabila A. S. si constructii C. C..
Din analiza ansamblului materialului probator administrat în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanții N. A. și T. I. R. au beneficiat de dispozițiile Legii nr.112/1995 ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.233/15.03.1999 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia civilă nr.2209/22.09.1999 a Tribunalului Prahova, prin care au fost admise contestațiile conexate formulate de contestatorii P. M., P. M. și N. A. împotriva hotărârilor nr.239 și 240 emise la 7 octombrie 1998 de Comisia Județeană Prahova pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995.
Prin respectiva hotărâre judecătorească a fost stabilit dreptul contestatorilor la despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafață de 652,7 mp și trei construcții edificate pe acesta, situat în Bușteni, .. 26, jud. Prahova, despăgubiri care au fost stabilite la suma de_ lei vechi, fiind achitate reclamantului N. A. de Ministerul Finanțelor Publice la data de 17.01.2000 prin ordinul de plată nr. 3.
Prin adresa nr. 8005/27.09.2010 a Primăriei Bușteni s-a comunicat instanței că imobilele situate în Bușteni, .. 26 (fostă Cesianu nr.7) și terenul aferent de 652,70 mp. au fost proprietatea numitului N. I. și au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950 -poziția A3-Anexa Ploiești, iar după . Legii nr.112/1995 fiul fostului proprietar, numitul N. V. a solicitat restituirea în natură a celor trei imobile, cerere care a fost respinsă prin hotărârea nr.240/1998 a Comisiei Județene Prahova, hotărâre atacată cu contestație la Judecătoria S., care prin sentința civilă nr.233/1999 a admis contestația și a stabilit dreptul moștenitorului la despăgubiri bănești.
Primăria Bușteni a menționat că în prezent imobilele au fost cumpărate de mai multe familii dintre foștii chiriași cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 –aspecte necontestate de parti.
Reclamanta T. I. R. nu a contestat hotărârile nr.239 și 240 emise la 7 octombrie 1998 de Comisia Județeană Prahova pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995, desi actele de stare civila depuse in primul ciclu procesual arata ca este sora coreclamantului N. A.. In privinta acestuia s-a retinut cu autoritate de lucru judecat in sentința civila nr.233/15.03.1999 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia civilă nr.2209/22.09.1999 a Tribunalului Prahova, ca este fiul lui N. V., unicul mostenitor legal al defunctului proprietar Nastasescu I. ( desi in certificatele de nastere ale reclamantilor apare la mentiunea numele tatalui ,,Gaitanaru V.,,).
P. M. si P. M. sunt succesori legali ai defunctului P. V., succesor testamentar al defunctului Nastasescu I..
Desi actiunea demarata de catre N. V. a fost continuata doar de reclamantul N. A., acesta mentioneaza ca a actionat si in numele coreclamantei T. I. R. cu care a impartit suma incasata de la Ministerul Finanțelor Publice, cu titlu de despăgubiri.
In aceste conditii, printr-o interpretare extensiva, coreclamanta T. I. R. este o persoana indreptatita ce a primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995.
Potrivit art. 20 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.1/2009 in cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.
Imobilul mentionat fiind vandut cu respectarea Legii nr.112/1995, expertizele specialitatea contabila A. S. si constructii C. C. releva o diferenta dintre valoarea stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare ( in cota de ½) si valoarea incasata actualizata cu indicele inflatiei, in cuantum de 226.759 lei ( 308.450 lei-_ lei)
F. de aceste considerente va admite cererea precizata si va stabili in favoarea reclamantilor cu privire la imobilul situat in Bușteni, .. 26, jud.Prahova, identificat conform exp. constructii C. C., acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, constand in titluri de despagubire conform titlului VII din Legea nr.247/2005 modificata pentru diferenta dintre valoarea stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare si valoarea incasata actualizata cu indicele inflatiei, in cuantum de 226.759 lei, in baza exp. contabile A. S..
Va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizata formulata de reclamanții N. A. ȘI TREBEȘ I. R., ambii cu domiciliul ales la C. Av N. B. M., cu sediul în Câmpina, ., nr.12, ., . contradictoriu cu pârata ORAȘUL BUȘTENI PRIN PRIMAR, cu sediul in Busteni, jud.Prahova.
Stabileste in favoarea reclamantilor cu privire la imobilul situat in Bușteni, .. 26, jud.Prahova, identificat conform exp. constructii C. C., acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, constand in titluri de despagubire conform titlului VII din Legea nr.247/2005 modificata, pentru diferenta dintre valoarea stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare si valoarea incasata actualizata cu indicele inflatiei, in cuantum de 226.759 lei, in baza exp. contabile A. S..
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Cu drept cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2013.
Președinte,
B. M.
Grefier,
M. M. C.
Red. BM
4 ex./19.04.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul PRAHOVA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
