Partaj judiciar. Hotărâre din 25-09-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1368/259/2012
1ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1277
Ședința publică din data de 25.09.2013
PREȘEDINTE: P.-A. A.
JUDECĂTORI: Ș. O. C.
: M. C. A.
GREFIER: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentele-pârâte B. V. și G. D., domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr. 201/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. G., domiciliat în ., și intimații-pârâți S. L. și D. P., domiciliate în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă G. D. personal și asistată de avocat P. Ș., care reprezintă și recurenta-pârâtă B. V., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr._(115)/25.06.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise, prin care invocă excepția tardivității declarării recursului, dar și prin care solicită judecarea în lipsă, după care:
Tribunalul pune în discuție excepția tardivității declarării recursului invocată de intimatul-reclamant prin concluziile scrise depuse la dosar.
Apărătorul recurentelor-pârâte, având cuvântul, solicită respingea excepției tardivității declarării recursului, invocată de intimatul-reclamant, având în vedere că recursul a fost declarat în termenul legal, în condițiile în care sentința atacată a fost comunicată la data de 26.03.2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 11.04.2013.
Tribunalul, având în vedere că sentința atacată a fost comunicată pârâtelor la data de 26.03.2013, iar recursul a fost depus la data de 11.04.2013, termenul de 15 zile calculându-se pe zile libere, astfel că recurentele s-au conformat termenului legal de exercitare a căii de atac, în baza art. 301 coroborat cu art. 101 cod proc. civilă, respinge excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimatul-reclamant.
Apărătorul recurentelor-pârâte, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentelor-pârâte, având cuvântul în dezbateri, arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, prin aceasta reținându-se prescripția dreptului material de a formula cererea reconvențională, în ceea ce privește testamentul invocat de reclamant, de existența căruia pârâtele nu au avut cunoștință până la momentul procesului, împrejurare dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cauză, chiar dacă pârâtele au stăpânit terenul în suprafață de 5000 mp, conform voinței autorilor părților, dar și cu consimțământul reclamantului, teren ce face obiectul titlului de proprietate emis în anul 1994, obiect al acestui litigiu, astfel că, pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond, depunând la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamantul D. G., în contradictoriu cu pârâtele B. V., G. D., S. L. și D. P., a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să se constate că, în calitate de moștenitor testamentar al defunctei D. N., culege întreaga masă succesorală rămasă la decesul acesteia, așa cum rezultă din testamentul autentificat sub nr.1687/26.09.2003.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat este nepot de fiu al defunctei D. N., decedată la 13.02.2005, cu ultimul domiciliu în ., care i-a lăsat, prin testamentul autentificat sub nr. 1687/26.09.2003 la BNP H. I., întreaga sa avere (mobilă și imobilă) ce se va găsi în patrimoniul acesteia la data decesului, cu obligația reclamantului de a o îngriji pe tot timpul vieții, iar după deces să-i facă toate cele necesare după rânduiala bisericii și după obiceiul locului. De asemenea, se învederează că reclamantul s-a achitat de obligația de îngrijire instituită de defunctă în sarcina sa, iar la deces i-a făcut toate cele necesare conform datinilor și obiceiurilor.
Reclamantul a învederat faptul că pârâții sunt moștenitorii defunctei, după cum urmează: B. V. și G. D., în calitate de fiice, iar S. L. și D. P., în calitate de nepoți de fiu, respectiv fiii defunctului D. Ș., reclamantul, fiind, la rândul său, fiul defunctului D. Ș..
Masa succesorală rămasă la decesul defunctei D. N. este compusă din suprafața de 1,0015 ha teren arabil extravilan, situat în extravilanul comunei Sălciile, așa cum rezultă din T.P._/1994 și suprafața de 2,1588 ha teren extravilan și 911 m.p. teren intravilan, așa cum rezultă din T.P._/1994, precum și locuința aflată pe acest teren, din paiantă, acoperită cu tablă, compusă din 5 camere, construcție din anul 1969.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 și urm. c.civ.
In conf cu disp. art. 112 pct 5 Cpciv, in dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții S. L. si D. P. au învederat instanței ca sunt de acord cu admiterea acțiunii .
La termenul din data de 11.09.2012 pârâtele G. D. și B. V., in temeiul art.119 Cod proc civ, au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat atribuirea in lotul fiecăreia a unei suprafețe de 7 500 mp, invocând in precizarea cererii temeiul art.847 cod civil conform încheierii de ședința din data de 21.11.2012, indicând faptul ca obiectul cererii lor este reducțiunea liberalităților excesive.
Reclamantul, fața de obiectul cererii reconvenționale a invocat in ședința publica din data de 14.11.2012, excepția prescripției dreptului pârâtelor de a solicita reducțiunea liberalității excesive ce formează obiectul testamentului autentificat sub nr.1687/26.09.2003, excepție cu privire la care instanța a dispus unirea cu fondul cauzei fiind necesara administrarea de probatorii.
Prin notele scrise depuse la fila 69 pârâtele au învederat instanței faptul ca suprafața de 10 000 mp, respectiv 5000 mp fiecare, le-a fost acordata cu titlu de zestre de către defuncta D. N., încheind cu privire la aceste suprafețe de teren contracte de arendare, sens in care solicita reducțiunea liberalității excesive reprezentata de legatul universal numai in ceea ce privește suprafața de 2500 mp in favoarea fiecăreia dintre pârâte care au calitatea de moștenitori rezervatari, fiind de acord ca restul suprafețelor de teren si imobilul locuința să îi revină reclamantului care a locuit împreună cu defuncta B. V..
Totodată, pârâtele au învederat faptul că reclamantul a achiesat tacit in ceea ce privește voința defunctei de a le înzestra pe cele două pârâte întrucât a permis acestora să folosească in continuare terenul in suprafața totală de 10.000 mp, fără a se prevala de acest testament după decesul defunctei.
Instanța a solicitat emiterea unei adrese către Primăria . de aplicare a legilor fondului funciar pentru a comunica daca pe numele pârâtelor au fost emise titluri de proprietate și, totodată, să precizeze daca pârâtele au figurează înscrise registru agricol si cu ce suprafețe de teren. începând cu anul 1962 pentru Pârâta G. D. și respectiv anul 1964 pentru pârâta B. V. si daca acestea au achitat impozitul aferent, relațiile fiind înaintate prin adresa nr.151/24.01.2013.
Instanța a administrat proba testimoniala in cauza fiind audiați ca martori S. G., T. I., R. E. si S. I.C. ale căror declarații au fost consemnate si atașate la dosar, pe cea cu interogatoriu parților răspunsurile acestora fiind consemnate la dosar, precum si proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 201/22.02.2013 Judecătoria M. a admis atât acțiunea formulată de reclamantul D. G., cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cererea reconvențională precizata formulată de pârâtele B. V. și G. D..
A fost respinsă cererea reconvențională precizată, ca fiind prescrisă.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei D. N., decedata la data de 13.02.2005, cu ultimul domiciliu in ..
De asemenea, s-a constatat că masa succesorala rămasa de pe urma defunctei D. N., decedata la data de 13.02.2005, este compusă din urmatoarele bunuri: suprafața de 1,0015 ha teren arabil extravilan, situat în extravilanul comunei Sălciile, așa cum rezultă din Titlul de proprietate nr._/17.03.1994, suprafața de 2,1588 ha teren extravilan precum și suprafață de 911 m.p. teren intravilan categoria de folosința curți construcții, situate in T.9 . rezultă din titlul de proprietate nr_/09.05.1994, precum și locuința din paiantă, acoperită cu tablă, compusă din 5 camere, construcție din anul 1969, edificata pe terenul intravilan categoria de folosința curți construcții, in suprafața de 911 m.p. situat in T.9 Parcela 516, .> Totodată, s-a constatat faptul ca reclamantul D. G., in calitate de unic moștenitor cu vocație succesorala utila (legatar universal) conform testamentului autentificat sub nr.1687/26.09.2003, culege întreaga masa succesorala rămasă de pe urma defunctei D. N..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâții D. P. si S. L., prin răspunsurile date cu ocazia administrării interogatorului (f.54 si 52), au arătat ca sunt de acord ca reclamantul sa culeagă întreaga masa succesorala rămasa de pe urma defunctei D. N. având in vedere voința acesteia, conform testamentului autentificat sub nr.1687/26.09.2003.
Pârâtele G. D. și B. V. au formulat cerere reconvenționala prin care au solicitat atribuirea in lotul fiecăreia a unei suprafețe de 7 500 mp, invocând in precizarea cererii temeiul art.847 Cod civil conform încheierii de ședința din data de 21.11.2012 si indicând faptul ca obiectul cererii sale îl constituie reducțiunea liberalităților excesive cu mențiunea ca sunt de acord ca reclamantului sa ii revină imobilul construcție si terenul din intravilan, urmând ca pârâtelor sa le fie atribuit in lotul fiecăreia câte o suprafața de 7500 mp teren extravilan arabil, dintre care o suprafața de 5000 mp le-a fost data fiecăreia cu titlu de zestre de catre defuncta D. N..
Conform înscrisului depus la fila 7, autoarea D. N. a decedat la data de 13.02.2005, având ultimul domiciliu in ..
Având in vedere sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale privind-o pe defuncta D. N. (f.10), instanța de fond, in temeiul art.669 Cod civil, a reținut că moștenitorii cu vocație succesorala generala sunt: pârâtele B. V. si G. D., in calitate de fiice, iar pârâții D. P. si S. L., precum si reclamantul D. G. in calitate de nepoți de fiu predecedat D. S..
Prin testamentul autentificat sub nr.1687/26.09.2003, autoarea D. N. l-a desemnat legatar universal pe reclamantul D. G. care va culege întreaga avere mobile si imobila ce se va afla in patrimonial testatorului la data decesului acestuia, stabilind, totodată, in sarcina reclamantului obligația de a plăti toate datoriile succesiunii si de a o îngriji pe autoare pe tot restul vieții, iar după decesul acesteia sa o înmormânteze, cu preot si pomeni si sa organizeze toate pomenirile si parastasele ulterioare conform obiceiului locului.
In cuprinsul acestui testament se fac mențiuni privind informarea testatoarei cu privire la dispozițiile art.841 Cod civil privind rezerva succesorala a descendenților.
Din adresa nr.333/28.06.2012 emisa de către Biroul Notarial Public H. P. rezulta faptul ca nu a fost înregistrat niciun act de revocare a testamentului autentificat sub nr.1687/26.09.2003, fiind anexat in acest sens si un certificat emis in urma verificării Registrului Național Notarial de Evidenta a liberalităților.
Întrucât autoarea a testat cu privire la întreaga sa avere in favoarea reclamantului, aceasta a încălcat rezerva succesorala a descendenților, context in care Pârâtele B. V. si G. D., in calitate de descendenți a căror rezerva succesorala nu a fost respectata, au înțeles sa formuleze, in temeiul art.847 Cod civil, o cerere privind reducțiunea liberalității excesive (respectiv legatul universal) făcute de către autoare in favoarea reclamantului, nepot de fiu, solicitând ca Pârâtelor sa le fie atribuit in natura in lotul fiecăreia cate o suprafața de 7500 mp teren extravilan arabil, dintre care o suprafață de 5000 mp le-a fost data fiecăreia cu titlu de zestre de către defuncta D. N..
Conform prevederilor art.137 Cod proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului Pârâtelor B. V. si G. D. de a solicita reducțiunea liberalității excesive ce formează obiectul testamentului autentificat sub nr.1687/26.09.2003, excepție invocata de către reclamant referitor la cerere reconvențională având ca obiect reducțiunea liberalității excesive promovate de, excepție care in situația admiterii face de prisos analizarea temeiniciei fondului cererii.
Reducțiunea liberalităților excesive este o sancțiune civila constând în ineficacitatea liberalităților dispuse de către autor în favoarea unei persoane în măsura necesara întregirii rezervei cuvenite moștenitorilor rezervatari, reducțiunea, putând fi invocata potrivit at. 848 Cod civil numai de către moștenitorii rezervatari.
In speță, cele doua pârâte au calitatea de moștenitori rezervatari in raport de prevederile art.841 si art.842 Cod civil, fiind fiicele autoarei D. N..
Având în vedere cererea incidentala cu caracter reconvențional formulata in cadrul cererii principale având ca obiect partaj succesoral, de către pârâtele reclamante prin care se solicita reducțiunea liberalității excesive ce formează obiectul testamentului autentificat sub nr.1687 din data de 26.09.2003, instanța de fond a reținut ca aceasta cerere are drept finalitate valorificarea unui drept subiectiv de sine stătător, in contradictoriu cu reclamantul pârât, respective dreptul la întregirea rezervei succesorale care se cuvine pârâtelor-reclamante în calitate de descendenți de gradul I, moștenitori rezervatari, solicitând sa le fie atribuit in natura in lotul fiecăreia cate o suprafață de 7500 mp teren extravilan arabil, dintre care o suprafață de 5000 mp le-a fost data fiecăreia cu titlu de zestre de către defuncta D. N..
Prin testamentul autentificat sub nr.1687 din data de 26.09.2003, defuncta D. N. a instituit legatar universal pe nepotul sau de fiu D. G., reclamantul din prezenta speța (conferindu-i astfel vocație succesorala la întreaga moștenire)si totodată a prevăzut in sarcina reclamantului obligația de a plăti toate datoriile succesiunii si de a o îngriji pe autoare pe tot restul vieții, iar după decesul acesteia sa o înmormânteze, cu preot si pomeni si sa organizeze toate pomenirile si parastasele ulterioare conform obiceiului locului cu rugămintea pentru cele doua fiice ale defunctei de a fi de acord cu acest testament.
Exheredarea celorlalți moștenitori, respectiv pârâții din prezenta cauza, este indirecta tocmai pentru faptul ca nu se menționează în mod expres înlăturarea de la moștenire a moștenitorilor rezervatari, printre care si pârâtele B. V. si G. D., ci se instituie un singur legatar care urmează sa culeagă întreaga moștenire la data decesului testatoarei D. N., respectiv la data de 13.02.2005.
Reducțiunea, fiind o sancțiune civila care atrage ineficacitatea liberalităților excesive care încălca rezerva succesorala cuvenita moștenitorilor rezervatari, nu operează de drept, ci ea trebuie sa fie invocata de către cei care beneficiază de efectele ei si cărora legea le recunoaște acest drept si poate fi promovata numai în limitele cotei de rezerva cuvenite moștenitorului rezervatar si va profita numai celui care a cerut reducțiunea, acțiunea în reducțiune având caracterul unei acțiuni personale patrimoniale având in vedere si prevederile art.855 Cod civil.
Rezerva succesorala este acea parte din moștenire la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței dispunătorului manifestata prin liberalități.
Rezerva este o parte a moștenirii, deci are caracter succesoral si totodată caracter imperativ, în sensul ca atât cercul moștenitorilor rezervatari cât si cuantumul rezervei sunt stabilite în mod obligatoriu de lege, neputând fi modificate de cel care lăsa moștenirea.
Legea stabilește imperativ numai dreptul la rezerva, dar nu si obligația exercitării acestui drept, astfel ca după deschiderea moștenirii succesibilul rezervatar poate renunța total ( cum este si cazul celorlalți pârâți moștenitori rezervatari la rândul lor S. L. si D. P. in calitate de descendenți de gradul II) sau parțial la dreptul conferit de lege, sau poate fi sancționat de lege daca nu-si exercita acest drept în termenul legal imperativ.
Astfel, chiar daca acest drept este prevăzut în mod imperativ de lege, totuși exercitarea acestui drept nu poate rămâne la latitudinea subiectiva a titularului .
Dreptul la întregirea rezervei este un drept personal patrimonial exercitarea sa fiind supusa prescripției extinctive prevăzute de art. 3 si 7 din Decretul nr.167/1958, neputând fi exercitat în mod abuziv de către moștenitorul rezervatar, respectiv oricând, deoarece s-ar da naștere la un dezechilibru în cadrul raporturilor juridice de drept civil, afectându-se certitudinea si securitatea circuitului juridic civil.
Fiind o acțiune personala patrimoniala, acțiunea în reducțiune este supusa dispozițiilor art. 3 alin 1 din decretul nr.167/1958 si ca atare termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, prescripția începând sa curgă potrivit art. 7 din același decret de la data când se naște dreptul la acțiune.
Excepția prescripției dreptului moștenitorilor rezervatari B. V. si G. D. de a solicita reducțiunea liberalității excesive ce formează obiectul testamentului autentificat la 26.09.2003 este o excepție absoluta de fond si peremptorie.
Din declarațiile martorilor R. E., T. I. si S. G.(f.55-57) rezultă faptul ca pârâtele reclamante B. V. si G. D. au avut cunoștință despre întocmirea testamentului încă din timpul vieții autoarei D. N., având in vedere faptul ca înainte cu aproximativ doua săptămâni fata de data decesului autoarei, cele doua pârâte au iscat un scandal la domiciliul mamei lor, fiind revoltate din cauza deciziei luate de aceasta in sensul de a testa cu privire la întreaga sa avere in favoarea reclamantului.
De altfel, pârâta G. D. a recunoscut cu ocazia administrării interogatoriului (răspunsul la întrebarea 2 –f.51) faptul ca anterior decesului autoarea D. N. i-a comunicat despre intenția sa de a lăsa întreaga sa avere reclamantului, iar pârâta B. V. a menționat faptul ca aflat despre acest testament după 5-6 ani de la data decesului autoarei, urmând ca acestea sa se contrazică in concluziile scrise depuse la fila 69 in cuprinsul cărora au precizat ca nu s-a împlinit termenul de prescripție deoarece au aflat despre existența testamentului cu ocazia promovării cererii de chemare in judecata de către reclamant.
Întrucât moștenitorii rezervatari, în prezenta cauza pârâtele reclamante B. V. si G. D. nu puteau sa ceara rezerva succesorala pe calea acțiunii în reducțiune cât timp succesiunea nu s-a deschis, în caz contrar operând interdicția prevăzuta la art. 965 Cod civil asupra oricărei succesiuni nedeschise, data de la care se naște dreptul la acțiune este aceea la care a avut loc decesul persoanei ale cărei liberalități urmează a fi reduse.
Prin urmare dreptul pârâtelor reclamante de a solicita reducțiunea a putut fi valorificat de la data deschiderii succesiunii defunctei D. N., respectiv 13.02.2005, aceasta data fiind si punctul de pornire a curgerii termenului de prescripție de 3 ani prev. de art 3 din Decretul nr.167/1958 pentru exercitarea dreptului la acțiune în ceea ce privește reducțiunea liberalității obiect al testamentului din data de 26.09.2003 iar data la care acest termen de prescripție s-a împlinit este la 13.02.2008.
Prima instanță nu a primit apărările formulate de pârâtelor reclamante în sensul ca termenul de prescripție curge de la data când au luat cunoștința efectiv de pretențiile reclamantului, respectiv de conținutul testamentului pe care l-a cunoscut doar în cursul procesului de fata in contextul in care pârâtele știau exact despre intenția autoarei de a testa cu privire la întreaga sa avere in favoarea reclamantului încă din timpul vieții.
Mai mult, nu se poate pretinde reclamantului sa administreze probe din care să rezulte ca pârâtele reclamante au luat cunoștința de conținutul testamentului concomitent cu momentul cunoașterii existentei acestuia, ci aceasta proba incumba celui care formulează pretenția, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil si art. 129 alin 1 Cod procedura civila astfel ca pârâtele ar fi trebuit sa probeze disocierea momentelor cunoașterii existentei testamentului si respectiv cunoașterii conținutului acesteia, apărare pe care nu a dovedit-o prin nici un mijloc de proba.
De altfel, prima instanță a considerat că este îndoielnic si faptul că pârâtele au acceptat moștenirea defunctei D. N. in cadrul termenului de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (13.02.2005), in contextul in care acestea nu au dovedit faptul că ar fi făcut acte de acceptare tacită a succesiunii mai ales că au declarat faptul că folosesc suprafața de tren de 5000 mp fiecare încă din anul 1990, fiind data cu titlu de zestre de către autoare, considerând ca aceste terenuri le–au dobândit in nume propriu (ca efect al donației făcute cu ocazia căsătoriei) si nu in calitate de moștenitoare ale defunctei. In aceste condiții, cele două pârâte ar fi străine de moștenirea autoarei neputând invoca reducțiunea liberalităților excesive întrucât ar fi trebuit sa aibă vocație succesorala utilă.
Întrucât cererea reconvenționala formulată de către cele doua pârâte având ca obiect reducțiunea liberalității excesive a fost promovată la data de 11.09.2012 iar prescripția dreptului de a cere reducțiunea liberalității excesive al căror titular sunt pârâtele reclamante B. V. si G. D. a început să curgă la data de 13.02.2005, data deschiderii succesiunii după autoare D. N., si s-a împlinit la 13.02.2008, dată până la care pârâtele reclamante nu au solicitat reducțiunea, instanța in temeiul art.7 raportat la art.3 din Decretul nr.167/1958 (dispoziții legale in vigoare la momentul când a început sa curgă termenul de prescripție - art.201 din Legea nr.71/2011), va admite excepția prescripției invocata de către reclamanta-pârâta G.L. si va respinge capătul de cerere reconvențional având ca obiect reducțiunea liberalității, ca fiind prescris.
Instanța de fond nu a reținut susținerile celor două pârâte din cuprinsul concluziilor scrise in sensul ca in ceea ce privește cele două suprafețe de teren de 5000 m fiecare acestea au fost dobândite de pârâte ca urmare a înzestrării celor două pârâte de către autoare, întrucât nu s-a depus niciun act dotal încheiat cu respectarea condițiilor de formă, iar încercarea acestora de a se prevala de prevederile art.1167 Cod civil raportat la art.1092 alin.2 Cod civil, in sensul ca pretinsa donație făcută de autoare in favoarea pârâtelor pentru terenurile menționate anterior, lovită de nulitate absolută pentru vicii de formă, a fost confirmată de către reclamant in calitate de moștenitor testamentar al autoarei donator D. N. prin atitudinea de simpla îngăduința in ceea ce privește folosirea celor doua terenuri de către Pârâte in contextul neopunerii testamentului, achiesând tacit la voința defunctei de a gratifica cele două pârâte, de asemenea nu poate fi reținuta deoarece pârâtele nu au probat faptul ca reclamantul ar fi confirmat, ratificat sau executat benevol si in deplina cunoștința de cauza in ceea ce privește nulitatea donației pentru vicii de forma mai ales ca Pârâtele au susținut ca se aflau deja in posesia acestor terenuri inca din anul 1990 iar acțiunea promovata de reclamant nu face decât să infirme pretinsa voința a reclamantului de a confirma donația autoarei D. N..
În consecința, având in vedere exheredarea indirecta a pârâtilor B. V., G. D., S. L. si D. P. (ultimii doi înțelegând sa nu se prevaleze de dreptul la rezerva succesorala) prin instituirea unui legatar universal în persoana reclamantului D. G. conform testamentului autentificat sub nr.1687/26.09.2003, si urmare a împlinirii termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, art. 3 si 7 din Decretul Lege nr.167/1958 pentru exercitarea dreptului pârâtelor B. V. și G. D., de a solicita întregirea rezervei prin reducțiunea liberalității excesive ceea ce atrage imposibilitatea de a prelua macar partea din moștenire care li s-ar fi cuvenit în calitate de moștenitori rezervatari( dreptul la întregirea rezervei fiind prescris începând cu data de 13.02.2008), instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata promovata de către reclamantul D. G. si a constatat faptul ca reclamantul D. G. in calitate de unic moștenitor cu vocație succesorala utila (legatar universal) conform testamentului autentificat sub nr.1687/26.09.2003, va culege întreaga masa succesorala rămasa de pe urma defunctei D. N., decedata la data de 13.02.2005, si compusă din următoarele bunuri: suprafața de 1,0015 ha teren arabil extravilan, situat în extravilanul comunei Sălciile, așa cum rezultă din Titlul de proprietate nr._/17.03.1994, suprafața de 2,1588 ha teren extravilan precum și suprafață de 911 m.p. teren intravilan categoria de folosință curți construcții situate in T.9 . rezultă din titlul de proprietate nr._/09.05.1994, precum și locuința aflată pe acest teren, din paiantă, acoperită cu tablă, compusă din 5 camere, construcție din anul 1969.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtele-reclamante B. V. si G. D., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea cererii de recurs, pârâtele-reclamante au învederat că a fost admisă excepția prescripției dreptului la formularea cererii reconvenționale, fără a se face dovada clară ca ar fi cunoscut anterior despre existenta testamentului.
Instanța de fond nu a avut în vedere ca pârâții S. L. si D. P. sunt de conivență cu reclamantul, nu a avut in vedere voința defunctei D. N. care a dat în posesie cei 5000 m.p. teren arabil pentru fiecare, că testamentul a fost încheiat cu încălcarea rezervei succesorale, menționând că nu a avut un rol activ in conformitate cu prevederile art. 129 Cod. pr. civilă si a admis excepția fără a se face dovada că ar fi văzut testamentul, astfel încât să se poată admite excepția.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pc.8-10 Cod procedură civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimatul-reclamant, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepție de netimbrare și excepția tardivității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind nefondată
La termenul de judecată din data de 26.06.2013, intimatul-reclamant a declarat că nu mai susține excepția de netimbrare a recursului întrucât recurentele-pârâte au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate.
La termenul din data de 25.09.2014, după punerea în discuția părților, în baza art. 301 coroborat cu art. 101 cod proc. Civilă, tribunalul a respins excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, având în vedere că sentința atacată a fost comunicată pârâtelor la data de 26.03.2013 și cale de atac a fost depusă la data de 11.04.2013, termenul de 15 zile calculându-se pe zile libere, astfel că B. V. si G. D. s-au conformat termenului legal de exercitare a căii de atac.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtele-reclamante, a dispozițiilor legale incidente, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3041 c.pr.civ., tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prima instanță a determinat, în mod judicios, natura juridică a reducțiunii liberalităților excesive, ce este acea sancțiune civila care atrage ineficacitatea unor asemenea acte de dispoziție efectuate de către defunct și care încălca rezerva succesorala cuvenita moștenitorilor rezervatari.
În cazul în care părțile interesate nu cad de acord, neînțelegerile pot fi soluționate doar pe cale judecătorească, prin exercitarea acțiunii în reducțiune de către moștenitorul rezervatar care este obligat să dovedească, prin orice mijloc de probă, depășirea cotității disponibile prin liberalitățile efectuate de defunct.
Acțiunea în reducțiune se îndreaptă împotriva comoștenitorilor și este o acțiune patrimonială personală și divizibilă pentru că nu poate fi promovată decât în limitele cotei de rezerva cuvenite moștenitorului rezervatar, astfel că admiterea ei profită numai celui care inițiază un asemenea demers.
Așa cum s-a statuat în mod constant în literatura juridică și în practica judiciară, acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive este supusă termenului general de prescripție de trei ani, instituit de art.3 din Decretul nr.167/1958.
În principiu, aceste termen curge de la data deschiderii succesiunii, care este aceea a morții testatorului. În cazul în care, din motive independente de voința sa, titularul dreptului la acțiune nu a avut cunoștință de existența testamentului prin care i-a fost lezată rezerva, termenul de prescripție curge de la data la care a luat cunoștință de aceste testament, dar, în orice caz, după data deschiderii succesiunii.
În cauză, judecătorul fondului a realizat o analiză minuțioasă și corectă a materialului probatoriu administrat din a cărui coroborare rezultă cu evidență faptul că recurentele-pârâte au avut cunoștință atât de existența, cât și de conținutul testamentului autentificat sub nr.1687/26.09.2003, prin care autoarea comună a părților, D. N., l-a desemnat legatar universal pe intimatul-reclamant D. G. pentru a culege întreaga avere mobile si imobila ce se va afla in patrimonial testatoarei la data decesului acesteia.
În concret, martorii T. I. si S. G. au relatat faptul că, înainte cu aproximativ doua săptămâni de momentul decesului autoarei părților, cele doua pârâte au iscat un scandal la domiciliul mamei lor, pe fondul revoltei generate de decizia acesteia de a-și lăsa întreaga avere nepotului de fiu cu care locuia (filele 55-56).
Chiar și martora R. E., propusă de recurente, a relatat că, la scurt timp după decesul defunctei D. N., s-a întâlnit personal cu ambele pârâte care i-au spus despre supărarea lor în sensul că mama lor a lăsat lui D. G. toate bunurile deținute (fila 57).
În plus, în mod corect judecătorul fondului a dat eficiență împrejurării că recurenta-pârâtă G. D. a recunoscut, cu prilejul administrării interogatoriului propus de intimatul-reclamant, că mama sa i-a comunicat intenția de a lăsa întreaga sa avere reclamantului (răspunsul al întrebarea nr.2), ulterior revenind și precizând că a aflat de testament la 5-6 ani după decesul defunctei (răspunsul la întrebarea nr.5).
Tribunalul observă poziția procesuală oscilantă a recurentelor-pârâte care, în concluziile scrise depuse cu prilejul judecății în fond, au susținut ca nu s-ar fi împlinit termenul de prescripție deoarece au aflat despre existența testamentului cu ocazia promovării cererii de chemare in judecata de către reclamant.
Deși contestă cu vehemență faptul că ar fi avut cunoștință despre testamentul al cărui beneficiar este intimatul-reclamant, întregul material probatoriu existent la dosar conduce la concluzia contrară, instanța de recurs neputând înlătura recunoașterile intimaților-pârâți S. L. și D. P., chiar dacă sunt frații reclamantului.
Nu în ultimul rând, nu poate fi luată în considerare susținerea recurentelor referitoare la dobândirea terenurilor de câte 5000 m.p. fiecare prin efectul înzestrării, pentru că nu au exhibat vreun act dotal acre să fi fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă, fără a se putea prevala de prevederile art.1167 Cod civil raportat la art.1092 alin.2 Cod civil, deoarece promovarea acțiunii principale reprezintă cea mai elocventă dovadă a inexistenței voinței reclamantului de a confirma, ratifica sau executa benevol donația autoarei D. N..
Față de toate aceste argumente, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.3041 Cod procedură civilă, coroborate cu art.3 și art.7 din Decretul nr.167/1958 și cu art.855 Cod civil vechi, tribunalul va respinge recursul declarat de declarat de recurentele-pârâte B. V. și G. D., împotriva sentinței civile nr. 201/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria M., ca fiind nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de declarat de recurentele-pârâte B. V. și G. D., domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr. 201/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. G., domiciliat în ., și intimații-pârâți S. L. și D. P., domiciliate în ., ca fiind nefondat
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. P.-A. O. C. Ș. C. A. M.
GREFIER,
L. E. N.
operator date cu caracter personal nr.5595
red./tehnored.PAA
2 ex./2014
d.f._ Judec.M.,
j.f. D. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1331/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1167/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
