Pensie întreţinere. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 7159/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 502
Ședința publică din data de 22.03.2013
PREȘEDINTE - D. L. C.
JUDECĂTORI - L. A. M.
- R. C.
GREFIER - M. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât F. C. N. cu domiciliul în com. Starchiojd, ., cu reședința în Vellila de San A., Madrid, Calle Federico Garcia Lorca, nr. 112 C,_,Spania., împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă F. E. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. D. C. cu sediul în București, B-ul D., nr. 2, . de muncă.2, . și autoritatea tutelară de pe lângă C. L. Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au răspuns avocat Preoțiuc Pietro V. pentru recurentul - pârât F. C. N. și intimata - reclamantă F. E. M. asistată de avocat D. D. C., lipsă fiind autoritatea tutelară de pe lângă C. L. Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatei – reclamante depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri, comunicând și recurentului – pârât prin apărător.
Apărătorul recurentului – pârât având cuvântul solicită în baza art. 305 c.pr.civ. încuviințarea probei cu înscrisurile depuse cu borderou ce au fost comunicate și intimatei reclamante prin apărător. De asemenea, precizează că recurentul – pârât domiciliază în Spania dar și-a schimbat domiciliul și o să depună cu notă la dosar domiciliul acestuia întrucât la acest moment nu este în măsură să-l indice și solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Tribunalul procedează la legitimarea intimatei - reclamante F. E. M., aceasta fiind posesoarea CI . nr._, cu domiciliul în Ploiești, . M., nr. 10, ..
Întrucât apărătorul recurentului – pârât nu poate să probeze calitatea de reprezentat, tribunalul apreciază că prezentul dosar poate fi lăsat la a doua strigare atât timp poate să probeze calitatea de reprezentant.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns avocat Preoțiuc Pietro V. pentru recurentul - pârât F. C. N. și intimata - reclamantă F. E. M. asistată de avocat D. D. C., lipsă fiind autoritatea tutelară de pe lângă C. L. Ploiești.
Apărătorul recurentului – pârât depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și indică cu notă domiciliul recurentului.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul recurentului – pârât având cuvântul în dezbatere arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică. Dispoziția legală de a obligație de plată se referă la posibilitatea celui obligat iar cota de 25 % este cota maximă. Recurentul a făcut dovada că și după împlinirea majoratului în mod voluntar a continuat să-și îndeplinească obligația față de fiica sa. A depus documente din care rezultă și-a îndeplinit în mod voluntar obligația până la data de 31.03.2012, aceste documente nu au fost luate în calcul și a fost obligat de la momentul introducerii acțiunii. Recurentul nu a plecat de bine din România, acesta face muncă suplimentară și cu toate acestea la un salariu de 1900 euro încasează suma de 1000 euro, are obligații față de bănci, mai trebuie să se îmbrace să se hrănească. Trebuie să se aibă în vedere și posibilitățile debitorului. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul stabilirii unei obligații de întreținere în suma pe care a achitat-o benevol. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei – reclamante având cuvântul în dezbatere solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Intimata este în clasa a XIII a și trebuie văzute și nevoile copilului care este încadrat într-un grad de handicap grav. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._ /18.04.2011 reclamanta F. E. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F. C. N., obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în cuantum legal de la data introducerii acțiunii până la terminarea studiilor, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fiica pârâtului, la data de 03.01.2011 împlinind vârsta de 18 ani, fiind în continuarea studiilor la Școala de Arte și meserii T. C. din Ploiești, este diagnosticată cu grad de handicap grav, în urma unui transplant renal, așa cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap, nr. 810/2011, iar pârâtul lucrează în prezent în Spania cu contract de muncă.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr._/19.11.2012, Judecătoria Ploiești a admis și a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei F. E. M. născuta la 03.01.1993, fiica sa majoră, în cuantum de 25% lunar, din venitul net lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 18.04.2011, și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, precum și a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta F. E. M. născută la 03.01.1993, este fiica pârâtului C. N., iar prin sentința civilă nr. 1221/2000 a Judecătoriei Ploiești, acesta a fost obligat să îi plătească o pensie de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete realizate, până la majorat însă, în prezent, reclamanta se află în continuarea studiilor fiind elevă la Grupul Școlar de Industrie Ușoară Ploiești, așa cum rezultă din adeverința nr. 1/14.09.2012 aflată la dosar și beneficiază de o îndemnizație în sumă totală de 293 lei, fiind încadrată în grad de handicap grav, în urma unei operații de transplant renal, așa cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap, nr. 810/2011.
A motivat instanța de fond că, față de considerentele sus-menționate, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 499 alin. 3 c.civ. și ale art. 529 c.civ. pentru admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei în condițiile în care continuarea studiilor invocată de aceasta reprezintă doar un pretext cât timp a urmat un liceu industrial fără a-l absolvi, fiind înscrisă în clasa a XIII-a la aceeași unitate de învățământ, neexistând corespondent în buna sa credință privind achitarea pensiei și buna credință a beneficiarei pensiei de a stărui în pregătirea sa, acesta din urmă exercitând un abuz de drept, mai ales că, fără a exista o hotărâre judecătorească, a sprijinit-o în mod benevol, achitându-i câte 100 euro lunar.
A precizat recurentul că nu trebuie omisă și împrejurarea că și celălalt părinte are obligația de a o sprijini material, astfel încât suma de 100 euro lunar se încadrează în limite normale, mai ales în România unde media veniturilor din muncă este redusă, salariul minim fiind de 720 lei/lună.
A mai susținut recurentul că, potrivit actelor depuse la dosar, realizează cca.1000-1100 euro lunar, fiind nevoit, în calitatea sa de emigrant, să achite chirie, telefonie, gaze, salubritate, energie electrică, etc., ceea ce face ca veniturile sale să fie drastic diminuate, cheltuieli la care se adaugă și cele de transport, hrană, îmbrăcăminte, etc., fiind suficientă suma de 100 euro lunar achitată reclamantei.
O altă critică vizează faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata pensiei de întreținere începând cu data introducerii acțiunii, fără a se face vreo mențiune cu privire la sumele deja achitate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 25.001.2013.
La data de 22.03.2013 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art.3041 c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta F. E. M. s-a născut la data de 03.01.1993, fiind obligat pârâtul, în calitate de părinte, prin sentința civilă nr._/13.11.2000, la plata către reclamantă, a unei pensii lunare de întreținere în procent de 25% din venitul său net lunar, cuantum menținut prin sentința civilă nr.7714/12.09.2008.
Conform adeverințelor nr.35/04.02.2011, nr.226/2013, foii matricole privind-o pe reclamantă, eliberate de Liceul Tehnologic „ A. Saligny” Ploiești, aceasta, în prezent, a devenit majoră, aflându-se în continuarea studiilor, fiind în clasa a XIII-a ruta progresivă curs de zi, an școlar 2012-2013, fără întrerupere și fără repetarea niciunui an de studiu.
De asemenea, potrivit cuponului de pensie, certificatului de încadrare în grad de handicap, biletului de ieșire emis de Institutul Clinic Fundeni, reclamanta este încadrată în grad de handicap grav ca urmare a unui transplant renal, având o pensie de handicap de 293 lei.
Pe de altă parte, pârâtul locuiește în prezent în Spania, fiind angajat cu contract de muncă, realizând un venit net lunar de cca.1000-1100 euro lunar, îndeplinindu-și obligațiile de plată a utilităților, precum și ratele bancare.
Potrivit art. 499 alin. 3 c.civ., părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Conform art. 529 c.civ. întreținerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar când întreținerea este datorata de părinte, ea se stabilește pana la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil ori din venitul minim pe economia națională în situația în care părintele nu realizează venituri.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamanta, născută la data de 03.01.1993, se află în prezent în continuarea studiilor, fiind elevă în clasa a XIII-a ruta progresivă curs de zi, an școlar 2012-2013 la Liceul Tehnologic „ A. Saligny”, este încadrată în grad de handicap grav, în urma unui transplant lunar, beneficiind de o pensie de handicap de 293 lei lunar, în timp ce pârâtul locuiește în prezent în Spania, fiind angajat cu contract de muncă, realizând un venit net lunar de cca.1000-1100 euro lunar, îndeplinindu-și obligațiile de plată a utilităților, precum și ratele bancare.
Ca atare, atât timp cât reclamanta este majoră, însă se află în continuarea studiilor, neavând astfel posibilitatea de a obține venituri din muncă, frecventând cursurile de zi ale Liceului Tehnologic „ A. Saligny”, clasa a XIII-a, înseamnă că pârâtul, în calitate de părinte, are obligația legală de a contribui la întreținerea reclamantei, la desăvârșirea pregătirii profesionale a acesteia, în procentul prevăzut de lege de 25 % lunar din venitul său net lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Faptul că pârâtul are de achitat chirie, c/valoarea utilităților, credite bancare, nu înseamnă în mod automat că pensia de întreținere în favoarea reclamantei trebuie diminuată față de procentul stabilit de lege întrucât pensia de întreținere se stabilește nu numai în raport de mijloacele debitorului, ci și în raport de nevoile reclamantei și care sunt destul de mari față de cele ale pârâtului, fiind elevă, având astfel nevoie de rechizite, necesită îmbrăcăminte, încălțăminte, hrană, medicamente, ținând seama că este încadrată în grad de handicap grav, mai ales că pensia se stabilește până la 25%, nefiind astfel afectate toate veniturile debitorului.
Astfel în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a admis acțiunea.
Criticile recurentului în sensul că în mod greșit ar fi fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei în condițiile în care continuarea studiilor invocată de aceasta reprezintă doar un pretext cât timp a urmat un liceu industrial fără a-l absolvi, fiind înscrisă în clasa a XIII-a la aceeași unitate de învățământ, neexistând corespondent în buna sa credință privind achitarea pensiei și buna credință a beneficiarei pensiei de a stărui în pregătirea sa, acesta din urmă exercitând un abuz de drept, mai ales că, fără a exista o hotărâre judecătorească, a sprijinit-o în mod benevol, achitându-i câte 100 euro lunar, sunt nejustificate deoarece din adeverințele, foaia matricolă existente la dosar, reiese cu certitudine că reclamanta frecventează cursurile de zi ale unui liceu, fiind în clasa a XIII-a, ruta progresivă, fără întreruperi și fără a repeta vreun an, astfel încât prin solicitarea de a fi obligat tatăl său la plata pensiei de întreținere nu a exercitat vreun abuz de drept, ci doar și-a valorificat un drept prevăzut de lege în favoarea sa și în sarcina pârâtului, în calitate de părinte.
Faptul că ar fi sprijinit-o benevol cu suma de 100 euro lunar, nu înseamnă că reclamanta nu are dreptul de a formula acțiune în justiție în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești privind stabilirea pensiei de întreținere în favoarea sa, mai ales că din probele administrate reiese că, în prezent, procentul de 25% reprezintă o valoare mai mare din venitul net al pârâtului decât suma pretins achitată de acesta.
Susținerile recurentului că nu trebuie omisă și împrejurarea că și celălalt părinte are obligația de a o sprijini material pe reclamantă, astfel încât suma de 100 euro lunar se încadrează în limite normale, mai ales în România unde media veniturilor din muncă este redusă, salariul minim fiind de 720 lei/lună, nu pot fi avute în vedere întrucât nu există nicio dovadă la dosar că mama reclamantei nu contribuie la întreținerea acesteia, iar legea stabilește în mod expres că pensia se calculează în cotă procentuală în funcție de numărul de copii, ținându-se seama venitul net al debitorului întreținerii și nicidecum de media veniturilor din țară, de rata șomajul, a inflației sau alte asemenea criterii.
Pretențiile recurentului că, potrivit actelor depuse la dosar, realizează cca.1000-1100 euro lunar, fiind nevoit, în calitatea sa de emigrant, să achite chirie, telefonie, gaze, salubritate, energie electrică, etc., ceea ce face ca veniturile sale să fie drastic diminuate, cheltuieli la care se adaugă și cele de transport, hrană, îmbrăcăminte, etc., fiind suficientă suma de 100 euro lunar achitată reclamantei, sunt neîntemeiate întrucât pensia de întreținere se stabilește nu numai în raport de mijloacele debitorului, ci și în raport de nevoile reclamantei și care sunt destul de mari față de cele ale pârâtului, fiind elevă, având astfel nevoie de rechizite, necesită îmbrăcăminte, încălțăminte, hrană, medicamente, ținând seama că este încadrată în grad de handicap grav, mai ales că pensia se stabilește până la 25%, nefiind astfel afectate toate veniturile debitorului.
Critica recurentului că în mod greșit instanța de fond ar fi dispus obligarea sa la plata pensiei de întreținere începând cu data introducerii acțiunii, fără a se face vreo mențiune cu privire la sumele deja achitate, nu pot fi avute în vedere întrucât, deși pârâtul a achitat anumite sume de bani în mai, iulie și august 2011 anumite sume de bani, nu reiese că aceste sume reprezintă cota procentuală de 25 % din venitul său net lunar, urmând, cu ocazia unei eventuale executări silita să se stabilească cât anume s-a achitat și cât mai are de achitat pentru această perioadă.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de nelegalitate și netemeinicie, și analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin. c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 c.pr.civ., va obliga recurentul la 1000 cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât F. C. N. cu domiciliul în ., cu reședința în Vellila de San A., Madrid, Calle Federico Garcia Lorca, nr. 112 C,_,Spania., împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă F. E. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. D. C. cu sediul în București, ., . de muncă 2, . și autoritatea tutelară de pe lângă C. L. Ploiești, ca nefondat.
Obliga recurentul la 1000 cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. L. C. L. A. M. R. C.
GREFIER
M. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.C.R.
2 ex./10.04.2013
D.f._ – Judec. Ploiești
J.f. – G. D.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 489/2013.... | Curatelă. Decizia nr. 62/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
