Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 489/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 20707/281/2011
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.489
Ședința secretă din data de 17 octombrie 2013
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelanta-reclamantă P. M. A. cu domiciliul în com. Dumbrăvesti, ., județul Prahova, precum și de apelantul-pârât N. T. C. cu domiciliul în com. Vîlcănești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr.9746/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu autoritățile tutelare C. L. DUMBRĂVEȘTI, cu sediul în . și C. L. VÎLCĂNEȘTI, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă P. M. A. personal și asistată de avocat P. M. S. și apelantul-pârât N. T. C. personal, lipsă fiind autoritățile tutelare C. L. Dumbrăvești și C. L. Vîlcănești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, raportul de anchetă socială de către autoritatea tutelară - C. L. Dumbrăvești, după care:
Tribunalul consideră că procedura de citare cu autoritățile tutelare este legal îndeplinită întrucât pentru termenul din 04.09.2013 persoanele însărcinate cu primirea citațiilor au semnat în cuprinsul acestora, inclusiv în urma schimbării sediului instanței, motiv pentru care pentru acest termen de judecată cele două autorități tutelare au termen în cunoștință.
Apărătorul apelantei-reclamante având cuvântul arată că ancheta nu respectă dispozițiile instanței, nu se cunosc dispozițiile Codului civil și nu s-a răspuns la obiectivele instanței. Solicită să se revină cu adresă către autoritatea tutelară întrucât aceasta refuză să răspundă la solicitarea instanței, impunându-se amendarea reprezentantului acesteia întrucât apelanta se află într-o situație discriminatorie față de pârât a cărei autoritate a răspuns considerând că nu-și mai depășește atribuțiile.
Apelantul-pârât N. T. C. personal, depune la dosar concluzii scrise și având cuvântul arată că nu este de acord cu amânarea cauzei întrucât prezenta cauză a ajuns o telenovelă și solicită acordarea cuvântului în dezbateri. De asemenea, mai arată că nu are posibilități materiale pentru a-și angaja un apărător și solicită să nu se mai procedeze la schimbarea completului de judecată.
Tribunalul învederează că prezenta cauză a fost repartizată prezentului complet de judecată în urma modificărilor intervenite în cadrul secției I civile prin plecarea mai multor judecători.
Tribunalul învederează părților că președintele completului de judecată nu a înțeles să formuleze cerere de abținere în raport de o decizie pronunțată într-o cerere de ordonanță președințială deoarece consideră că nu și-a spus părerea în cauza respectivă cu privire la fondul pretențiilor care fac obiectul prezentului dosar.
Tribunalul respinge cererea de amânare ca neîntemeiată întrucât toate împrejurările înserate în cuprinsul încheierilor și adreselor emise de autoritățile tutelare pot face obiectul unei analize numai în cadrul dezbaterilor, instanța de judecată având dreptul să decidă cu privire la toate împrejurările invocate de părțile din prezenta cauză și nicidecum autoritatea tutelară care are ca atribuție descrierea unor situații de fapt ce urmează să fie cenzurate numai de către instanță, mai ales că la dosar au fost depuse anchete sociale întocmite de autoritatea tutelară Dumbrăvești.
Apărătorul apelantei-reclamante având cuvântul arată că reiterează solicitarea reaudierii minorei de către instanță în prezența psihologului Bonat A. întrucât luarea măsurii constând în vizitarea minorei la domiciliul apelantului are consecințe negative asupra psihicului minorei, cerere formulată în fața primului complet de judecată.
Apelantul-pârât N. T. C. personal, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de apelanta - reclamantă prin apărător.
Tribunalul respinge cererea formulată privind audierea minorei în prezența psihologului ca neîntemeiată întrucât există acte la dosar care atestă că minora urmează anumite ședințe de consiliere psihologică și că a purtat discuții cu psihologii în ceea ce privește relațiile pe care le are cu părinții săi.
Apărătorul apelantei-reclamante depune la dosar un set de înscrisuri respectiv declarațiile autentificate sub nr. 72/08.10.2013 și nr. 73/08.10.2013, copii de pe acestea fiind comunicate și apelantului.
Apelantul-pârât N. T. C. personal, având cuvântul arată într-adevăr i s-au înmânat în ședința publică de astăzi înscrisurile depuse la dosar de apelanta - reclamantă la data de 08.10.2013.
Apărătorul apelantei-reclamante având cuvântul arată că alte cereri nu mai formulează și solicită ca prezența cauză să fie luată fără participarea publicului întrucât se vor pune în discuție cu ocazia dezbaterilor aspecte privind viața privată a copilului.
Apelantul-pârât N. T. C. personal, având cuvântul arată este de acord ca prezenta cauză să fie luată fără participarea publicului.
Tribunalul procedează la evacuarea publicului pentru ca dezbaterile din cadrul acestui dosar să fie luate fără participarea publicului.
Părțile pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei-reclamante având cuvântul în dezbaterea apelului declarat de reclamantă solicită admiterea apelului întrucât sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală. A solicitat modificarea programului de vizită întrucât în cadrul procesului de divorț a achiesat la solicitarea pârâtului și în momentul în care hotărârea a rămas irevocabilă reclamanta a înțeles să permită vizitarea minorei de către tată, însă acesta nu a înțeles să mai aducă copilul la programul de vizită și a fost necesară apelarea la organele de poliție. În luna de vară copilul a fost luat de către tată o lună de zile fără a i se mai permite să ia contact cu mama ei. Mai mult copilul i-a fost smuls din brațe mamei când a dorit să meargă acasă. Însă când s-a întors acasă copilul a început să aibă manifestări anormale, se tăvălea pe covor, se lovea cu capul de pereți, și își ridica mereu chiloței, iar la insistențele mamei copilul a spus că tata mi-a băgat degetul în păsărică. Cel puțin din punct de vedere penal, pârâtul nu a fost sancționat întrucât în urma examinărilor a reieșit faptul că copilul nu a fost deflorat. Îi repugnă copilului ideea de a lua contact cu tatăl. Copilul nu acceptă să ia contact cu tatăl său.
Critică soluția instanței de fond pentru greșita apreciere a probatoriului, deși pare o soluție favorabilă. Tatăl are dreptul să ia copilul 4 zile pe lună. Deși, există raportul de evaluare prin care s-a stabilit situația copilului de la acel moment. Pe parcursul întâlnirilor cu psihologii a reieșit faptul că fetița nu a dorit să ia legătura cu tatăl ei și nu se impune ca copilul să fie luat din mediul familial. Mai mult, din depozițiile martorilor aflate la filele 146 și 169 reiese că ambii martori au constat că minora manifestă teamă refuzând să iasă pe poartă să meargă la tatăl său, precum și din adresa emisă de D.G.A.S.P.C. aflată la fila 182 din care reiese că minora a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică. În mod greșit a fost admisă cererea reconvențională fără ca pârâtul să probeze de ce instanța să modifice programul de vizită prin extinderea programului de vizitare, deși s-a reținut că relațiile dintre tată și fiică sunt inexistente. Numai familia cunoaște situația reală, tatăl copilului nu a mai venit din data de 04 septembrie și nu a înțeles nici măcar de ziua copilului să dea un telefon. De asemenea, a trecut o perioadă semnificativă de timp pentru a se decide extinderea programului de vizitare.
Instanța de fond a stabilit o hotărâre contradictorie în care considerentele vin în dezacord cu dispozitivul. S-a stabilit un program de ieșire în cuplu, nesolicitat de părți, iar la punctul 4 s-a dat un plus petita nefiind solicitat un program de 2 ore și nici program de discuție la telefon, minora trebuind să vorbească la telefon 20 de minute o dată la două zile. De asemenea, hotărârea vine în contradicție cu interesele copilului, nu ține cont de vârsta acesteia, starea emoțională, de programul de viață al acesteia, de stabilitatea care trebuie să-i fie oferită alături de mamă și bunici. Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă, și respingerea cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată.
Apelantul-pârât N. T. C. personal, având cuvântul asupra apelului declarat de reclamantă solicită respingerea apelului și menținerea sentinței 9746 /2012 ca fiind legală.
Apelantul-pârât N. T. C. personal, având cuvântul asupra apelului declarat de pârât arată că nu el a dus copilul la medicină legală. Se invocă că nu vizitează copilul, dar când a încercat să meargă la copil a fost insultat, i s-au adus injurii. A plătit pensia de întreținere de la început, reclamanta să renunțe la pensie sau să poată vedea copilul. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantei-reclamante având cuvântul în dezbaterea apelului declarat de pârât solicită respingerea apelului ca nefondat. Pârâtul face susțineri nereale. Lucrurile sunt clare în ceea ce privește programul stabilit inițial prin sentința de divorț, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, Se critică soluția procurorului însă omite să spună că s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Mai critică pârâtul faptul că instanța de fond nu a ținut cont de situația locativă deși și acesta are aceiași situație locativă. În decizia 1095/2009 invocată ca practică judiciară se arată că stabilirea unui program de vizită al minorului are în vedere întotdeauna numai interesul minorului și generalizarea poate aduce grave prejudicii minorului. Psihologul Bonat A. a arătat că fetița nu a dorit să discute cu tatăl ei. Iar din declarațiile martorilor rezultă că au fost de față când copilul nu dorit să meargă la tatăl său.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /19.09.2011 la Judecătoria Ploiești, reclamanta P. M. A. a chemat în judecată pe pârâtul N. T. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună modificarea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 31 16/24.03.2011 a Judecătoriei Ploiești în sensul restrângerii dreptului acestuia de a o vizita pe minora N. C., născută la 25.07.2008 la domiciliul mamei în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10.oo -14.oo, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza sentinței civile nr.3116/2011, s-a dispus, printre altele, stabilirea unui program de vizită al minorei de către pârât în prima și a treia sâmbătă, duminică din lună între orele 9.00 – 16.00, prin luarea minorei din domiciliul mamei în domiciliul pârâtului, timp de o săptămână în vacanța de iarna si o lună în vacanța de vară, fiind de acord inițial cu stabilirea unui asemenea program, însă, în perioada 31.07.2011 – 30.08.2011, după ce minora s-a reîntors în domiciliul său, fiind luată de către pârât în domiciliul acestuia, a observat că minora avea un comportament ciudat, manifestând spaimă, accese de nervozitate, refuzând să-l mai vadă pe pârât, motiv pentru care în urma discuțiilor pe care le-a avut cu copilul există suspiciunea ca minora să fi fost abuzată sexual de către tatăl său, efectuând demersuri la instituțiile statului în vederea sancționării acestuia, astfel încât se impune restrângerea programului de vizită al pârâtului care îi pune viața în pericol copilului.
La data de 17.10.2011, pârâtul a formulat o întâmpinare, precum și o cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care niciuna dintre împrejurările invocate de către reclamantă nu se justifică, solicitând stabilirea unui program de vizită al minorei la domiciliul său de vineri orele 18.00 până duminica orele 17.00, în prima și a treia săptămâna din fiecare lună, în timpul vacanțelor școlare, în prima jumătate din vacanța de iarnă, primăvara, vara, a doua zi de fiecare sărbătoare legală, de C., Anul Nou, P.,de a vorbi telefonic cu minora zilnic între orele 17.00 – 18.00, obligarea reclamantei să-i indice în scris instituția de învățământ de stat sau privată frecventata de către minoră, programul zilnic de instrucție, să-i permită să meargă la instituția de învățământ respectiva în fiecare zi de luni și joi din săptămâna pentru a lua legătura cu minora, cadrele didactice, să-i comunice în scris prin notificare orice schimbare a locuinței minorei, motivându-se că este in interesul copilului să aibă legături cu tatăl său.
La data de 8.11.2011, reclamanta a formulat o întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia din urmă în conditiile în care nu se impune extinderea programului de vizită al copilului de către pârât în modalitatea solicitata de către acesta, atât timp cât minora are vârsta de 3 ani iar luarea acesteia din domiciliul său i-ar aduce grave prejudicii dezvoltării fizice, psihice și morale a copilului.
La data de 30.11.2011, pârâtul si-a completat cererea reconvenționala, solicitând să se dispună ca autoritatea părinteasca în ceea ce o privește pe minoră si bunurile acesteia sa fie exercitată de către ambii părinți.
După administrarea probelor cu acte, interogatorii și martori, prin sentința civilă nr. 9746/19.06.2012 a Judecătoriei Ploiesti au fost admise în parte atât acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului, cât si cererea reconvențională și s-a dispus modificarea programului de vizitare a minorei de catre pârât constând în obligarea reclamantei să-i permită pârâtului exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora N. C., născută la data de 25.07.2008, conform următorului program de vizitare etapizat, astfel: până la împlinirea de către minoră a vârstei de 5 ani, tatăl va putea vizita copilul la domiciliul mamei sau în afara acestui domiciliu, în prezența mamei, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta între orele 10.00-14.00 și duminica între orele 10.00-14.00, în zilele de P., de C. și de ziua de naștere a copilului, timp de două ore, în intervalul orar 10.00-18.00, cu respectarea programului copilului; începând cu împlinirea de către minoră a vârstei de 5 ani, tatăl va putea lua minora la domiciliul său în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta între orele 09.00 -16.00 și duminica între orele 09.00 – 16.00, timp de o săptămână în vacanța de iarnă, în anii pari începând cu data de 19 decembrie ora 10.00 și până pe data de 26 decembrie ora 16.00, iar în anii impari începând cu data de 27 decembrie, ora 10.00 și până la data de 03 ianuarie, ora 16.00, timp de o lună în vacanța de vară, în două perioade distincte de câte două săptămâni fiecare, în funcție de concediile părților.
A fost obligată reclamanta să-i permită pârâtului să ia telefonic legătura cu minora o dată la două zile, timp de 20 de minute în intervalul orar 17.00-18.00, la numărul de telefon fix și la numărul de telefon mobil ce-i vor fi indicate de reclamantă pârâtului; în cadrul celei de-a doua etape, pârâtul o va lua pe minoră de la domiciliul mamei și o va aduce înapoi la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizitare, urmând ca pe parcursul vizitelor desfășurate la domiciliul tatălui, tatăl o va informa telefonic pe mamă, o dată la două zile, cu privire la situația minorei, iar mama are dreptul să ia, o dată la două zile, legătura cu minora, prin intermediul telefonului.
Au fost admise în parte atât cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și obligat pârâtul la plata către reclamantă unei cote de 1/3 din cheltuielile de judecată suportate de către aceasta, respectiv a sumei de 502,7 lei, cât și cererea pârâtului privind cheltuielile de judecată, fiind obligată reclamanta la plata către pârât a unei cote de 1/4 din cheltuielile de judecată suportate de către acesta, respectiv a sumei de 177 lei.
În temeiul art. 276 c.pr.civ. au fost compensate în parte cheltuielile de judecată, și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 325,7 lei, cu titlu de rest cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor de stare civilă existente la dosar, sentinței civile nr. 3116/07.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, minora N. C., născută la data de 25.07.2008 a fost încredințată mamei spre creștere și educare, stabilindu-se un program de vizitare în cadrul căruia pârâtul să poată avea legături personale cu copilul, în prima și a treia sâmbătă și duminică din lună, între orele 09.00-16.00, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară, însă, de la începutul aplicării programului de vizitare relația dintre părți a devenit conflictuală, fiecare dintre aceștia interpretând în mod diferit înțelesul dispozitivului, reclamanta considerând că minora poate fi vizitată sâmbăta și duminica, în timp ce pârâtul a înțeles că minora va fi luată în domiciliul său de sâmbăta, până duminica, conflict care s-a acutizat în momentul în care minora a fost luată de către pârât timp de o lună din timpul vacanței de vară, motiv pentru care pârâtul nu i-a permis mamei un contact permanent cu copilul, astfel încât după revenirea minorei de la tată, reclamanta a sesizat organele de urmărire penală cu privire la presupuse abuzuri sexuale la care minora ar fi fost supusă de pârât, interzicându-i acestuia orice contact cu fiica sa, aspecte neconfirmate de soluțiile de netrimitere în judecată a pârâtului, de examenul medico-legal la care a fost supusă minora.
De asemenea, s-a menționat că în baza referatelor de anchetă socială depuse la dosar, declarațiilor martorilor C. S. și E. M., în timpul programului de vizitare pârâtul poate oferi minorei condiții materiale decente, supraveghere continua, copilul având posibiliatea să petreacă timpul cu bunica paternă, iar de la momentul stabilirii programului de vizitare prin hotărâre judecătorească situația de fapt s-a schimbat constând în producerea unei rupturi, în prezent, a legăturilor dintre tată și fiică, fiind aproape inexistente, starea conflictuală dintre părinți fiind percepută de copil în mod direct, atât timp cât părțile nu au luat măsuri de precauție pentru ca fiica lor să nu asiste la incidentele desfășurate între ei, fapt care a afectat starea copilului, atitudinea acestuia față de tată, manifestând o atitudine de autoprotecție cu privire la tată, mai ales că fișele de evaluare psihologică ale minorei, depuse la dosar de reclamantă, se analizează cu rezervă, nefiind acte medico-legal, situația premisă evaluată de psiholog fiind cea relatată de mamă, recomandându-se de către psiholog părinților o atitudine echilibrată de protejare a copilului de stările conflictuale, de culpabilizarea unuia dintre părinți.
S-a specificat că indiferent de motivul rupturii produse între tată și fiică, legăturile personale dintre aceștia trebuie reluate treptat, pentru ca minora să recapete sentimentul de siguranță, încredere în prezența tatălui, să accepte vizitele la domiciliul acestuia în mod natural, fără a fi forțată, motiv pentru care programul de vizitare stabilit initial nu mai corespunde situației de fapt existente, fiind imposibil să se desfășoare în modalitatea inițială fără ca starea conflictuală majoră dintre părinți să fie percepută în mod direct de copil, impunându-se ca ruptura produsă între tată și minoră, cauzată de lipsa oricărui contact pentru o perioadă semnificativă de timp. să fie remediată fără ca acest aspect să afecteze echilibrul emoțional al minorei, fiind necesar ca reluarea legăturilor personale tată-fiică să redevină un aspect de normalitate în viața copilului, fapt care nu se poate produce brusc, iar în speță dreptul tatălui de a avea legături personale strânse cu copilul nu poate fi îngrădit, reclamanta nefăcând dovada că acesta nu poate avea grijă de copil pe parcursul programului de vizitare, caz în care în lipsa unor astfel de dovezi, conflictul major dintre părți nu trebuie să afecteze relația tată-fiică, existând riscul ca o perpetuare a instrăinării dintre pârât și minoră să afecteze iremediabil această relație, cu efecte asupra dezvoltării copilului.
Prin urmare, instanța, ținând seama de considerentele sus menționate, a admis în parte atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, și a fost obligată reclamanta să permită pârâtului exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora N. C., născută la data de 25.07.2008, conform următorului program de vizitare etapizat, astfel: până la împlinirea de către minoră a vârstei de 5 ani, tatăl va putea vizita copilul la domiciliul mamei sau în afara acestui domiciliu, în prezența mamei, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta între orele 10.00-14.00 și duminica între orele 10.00-14.00, în zilele de P., de C. și de ziua de naștere a copilului, timp de două ore, în intervalul orar 10.00-18.00, cu respectarea programului copilului, după care începând cu împlinirea de către minoră a vârstei de 5 ani, tatăl va putea lua minora la domiciliul său în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta între orele 09.00 -16.00 și duminica între orele 09.00 – 16.00, timp de o săptămână în vacanța de iarnă, în anii pari începând cu data de 19 decembrie ora 10.00 și până pe data de 26 decembrie ora 16.00, iar în anii impari începând cu data de 27 decembrie, ora 10.00 și până pe data de 03 ianuarie, ora 16.00, timp de o lună în vacanța de vară, în două perioade distincte de câte două săptămâni fiecare, în funcție de concediile părților.
S-a stabilit ca pârâtul să aibă dreptul, în ambele etape ale programului de vizitare, să ia telefonic legătura cu minora o dată la două zile, timp de 20 de minute în intervalul orar 17.00-18.00, la numărul de telefon fix și la numărul de telefon mobil ce-i vor fi indicate de reclamanta-pârâtă, urmând ca în cadrul celei de-a doua etape, să o ia pe minoră de la domiciliul mamei și să o aducă înapoi la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizitare, caz în care pe parcursul vizitelor desfășurate la domiciliul tatălui, acesta să o informeze telefonic pe mamă, o dată la două zile, cu privire la situația minorei, mama având dreptul să ia, o dată la două zile, legătura cu minora, prin intermediul telefonului.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, au fost admise cererile părților privind cheltuielile de judecată, fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a cotei de 1/3 din cheltuielile de judecată suportate de către aceasta, respectiv a sumei de 502,7 lei și a fost obligată reclamanta la plata către pârât a cotei de 1/4 din cheltuielile de judecată suportate de către acesta, respectiv a sumei de 177 lei, fiind compensate în parte cheltuielile de judecată, și obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 325,7 lei, cu titlul de rest cheltuieli de judecată, după compensare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii, respingerii cererii reconvenționale, obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, completarea probatoriilor cu interogatoriu, un martor, refacerea anchetei psihosociale, audierea minorei în prezența unui psiholog, motivându-se că eronat au fost interpretate probele, situația de fapt, stabilindu-se un program de vizitare extins, fără să existe o cerere în acest sens, acordându-se ceea ce nu s-a cerut, fără să se țină seama că potrivit rapoartelor de evaluare psihologică, psihiatrică existente la dosar, minora refuză să discute cu pârâtul, intrând în mutism electiv, manifestând anxietate de relaționare, ușoara labilitate emoțională, nervozitate, tendință de izolare, teama de a pierde figura principală de atașament (mama), frica de necunoscut, recomandându-se evitarea schimbărilor dese de domiciliu, aspecte percepute personal de martorii audiați în cauză conform cărora minora refuză să meargă la tatăl său, solicitând să fie însoțită de bunica maternă, de răspunsurile pârâtului la interogatoriu, de adresele existente la dosar privind includerea minorei într-un program de consiliere psihologică, determinat de schimbarea comportamentului copilului în urma vizitei efectuată la tatăl său, având în prezent un echilibru emoțional, o relație bună cu mama, familia, devenind o persoană veselă, mergând la grădiniță.
În continuare, reclamanta a arătat că eronat a fost admisă cererea reconvențională fără să se țină seama de împrejurările noi care determină modificarea programului stabilit inițial constând în conflictul major dintre părinți ce poate fi perceput direct de către copil, de inexistența unor legături între tată și copil care nu justifică extinderea programului de vizită și că probele administrate în cauză determină restrângerea acestui program, neavând relevanță împlinirea vârstei de 5 ani, minora având nevoie de supraveghere din partea mamei, de necesitatea de a nu schimba domiciliul, de a nu pierde figura maternă, existând riscul să intre în mutism electiv, mai ales că starea conflictuală dintre părinți se află în contradicție cu soluția pronunțată care vizează petrecerea timpului împreună de către părinți si minoră, iar în realitate s-a dat ceea ce nu s-a cerut, mai mult decât s-a cerut, atât timp cât s-a stabilit un program de vizitare ținându-se seama de împlinirea vârstei de 5 ani, vizitarea copilului timp de doua zile în plus, petrecerea timpului câte doua ore de P., C., de ziua de naștere a minorei împreuna cu copilul și reclamanta, stabilirea unui interval de circa 20 minute odată la doua zile la telefon în intervalul orar 17.00 -18.00.
De asemenea, reclamanta a menționat că soluția pronunțată nu ține seama de interesul superior al copilului, de vârsta acestuia, de probele administrate în cauză, de starea emoțională a copilului, de stabilitatea pe care o oferă persoanele din jurul său, luarea copilului în domiciliul pârâtului având efecte negative asupra sănătății, dezvoltării fizice, psihice și morale a copilului.
La data de 02.10.2012, pârâtul a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului în sensul respingerii acțiunii, admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, motivându-se că afirmațiile reclamantei privind abuzarea sexuală a minorei nu se justifică, actele medicale confirmând inexistența acestor acuzații, inclusiv procesul verbal din luna august 2011, adresele emise de către DGASPC Prahova, reclamanta promovând o campanie denigratoare la adresa sa, anterior luării minorei în domiciliul său în luna august 2011, efectuând presiuni asupra copilului în acest sens, împrejurare dovedită de evaluarea psihiatrică din 9.01.2012 conform căreia minora refuza semnele de prietenie ale medicului, nu răspundea la întrebări, privea bunica materna în ochi pentru a primi aprobarea acesteia, răspunzând la întrebări în urma insistențelor medicului și că între părți au existat neînțelegeri cu privire la interpretarea dispozitivului sentinței civile nr. 3116/2011 în ceea ce privește orele de vizitare, fiind acuzat de nerespectarea hotărârii, plângere respinsă ca neîntemeiată, mai ales că toate plângerile penale privind abuzurile sexuale asupra minorei au fost respinse.
În continuare, pârâtul a arătat că în mod nejustificat reclamanta nu i-a mai permis să o viziteze pe minoră, provocând scandal, adresându-i cuvinte jignitoare, lovindu-i autoturismul, fără sa se țină seama de interesul superior al copilului, care are un caracter prioritar, impunându-se nerestricționarea programului de vizitare doar la domiciliul reclamantei în prezența acesteia, atât timp cât între părți exista neînțelegeri și că se impune ca programul de vizitare să se realizeze în afara domiciliului reclamantei, în vederea reducerii interacțiunii dintre părinți, înlăturării neînțelegerilor, evitându-se ca minora să perceapă în mod direct aceste tensiuni, aspecte confirmate de jurisprudența care a stabilit în cadrul sentinței civile nr.1095/2009 că vizitarea copilului de către tată exclusiv la domiciliu si în prezenta mamei, reprezintă o limitare excesivă, nejustificată a dreptului pârâtului de a avea legături personale cu copilul său, mai ales că reclamanta nu are o locuință proprietate personală, domiciliind în imobilul părinților săi, care întrețin starea conflictuală, iar realizarea programului de vizită în domiciliul reclamantei are ca efect decăderea pârâtului din dreptul de a avea legături personale cu copilul său.
Primindu-se dosarul al Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 24.10.2012.
La data de 28.01.2013 reclamanta a formulat o întâmpinare la apelul declarat de către pârât, solicitând respingerea acestuia în condițiile în care nu se justifică extinderea programului de vizitare față de minoră, ținându-se seama de probele administrate în cauza, de interesul superior al copilului.
Prin Încheierea din 1.04.2013, s-a dispus completarea probatoriilor cu acte și anchete sociale la domiciliile părților.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul declarat de apelanta –reclamantă este fondat, în timp ce apelul declarat de apelantul –pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 3116/24.03.2011 a Judecătoriei Ploiești rămasa definitivă și irevocabilă a fost admisă acțiunea formulată de pârât împotriva reclamantei și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 28.06.2008, încredințarea spre creștere și educare reclamantei a minorei N. C., născuta la 25.07.2008, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei de 25 % lunar din venitul net lunar al acestuia, până la majoratul minorei, precum și obligarea reclamantei să-i permită pârâtului să aibă legături personale cu minora în sensul de a o lua în domiciliul său în prima și a treia sâmbătă și duminică din lună, între orele 9.00 – 16.00, o săptămâna în vacanța de vară și o lună în vacanța de vară.
Conform plângerilor penale existente la dosar, raportului de expertiză medico –legală nr. 688/19.09.2011, rezoluțiilor anexate acestora, anchetelor sociale depuse la dosar, adreselor anexate acestora, între părți au existat neînțelegeri începând cu luna august 2011 în ceea ce privește comportamentul pârâtului față de minoră cu ocazia luării copilului în domiciliul acestuia, în baza sentinței civile nr. 3116/2011, neînțelegeri în cadrul cărora reclamanta l-a acuzat pe pârât că ar fi săvârșit infracțiuni de abuz sexual asupra copilului, fiindu-i respinse plângerile penale în acest sens, ca neîntemeiate, minora fiind supusă unui control medical în urma căruia s-a constatat că nu prezintă leziuni traumatice care să ateste existența unei agresiuni sexuale, însă, ambii părinți dispun de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorei, reclamanta locuind în domiciliul părinților și bunicilor săi, în timp ce pârâtul domiciliază în domiciliul mamei sale, obținând venituri în calitate de salariat.
Potrivit adreselor nr._/30.09.2011,_/10.01.2012, raportului medical de evaluare psihiatrică nr._, în urma discuțiilor existente în cadrul DGASPC Prahova între minoră și psiholog, s-a constatat că aceasta se simte protejata în prezența mamei, a bunicilor materni, devenind agitată, încruntată în momentul în care este întrebată de relația pe care o are cu tatăl său, devenind necooperantă, motiv pentru care minora a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică, program în cadrul căruia copilul nu a dorit să discute despre tatăl său, motivând că s-a purtat urât cu ea, orice încercare de a vorbi despre tatăl său, despre timpul petrecut în domiciliul acestuia, determinând-o să intre în mutism electiv, manifestând anxietate de relaționare, labilitate ușoară emoțională, nervozitate, tendință la izolare, insecuritate în prezenta persoanelor străine, teama de a pierde figura principală (mama), frica de necunoscut, recomandându-se, printre altele, evitarea tentației părinților de a folosi copilul ca purtător de mesaje între cei doi, schimbările dese de domiciliu.
Martorii P. A., C. S. propuși de către reclamantă, E. M., V. I. propuși de către pârât au declarat că la un moment dat minora a refuzat să meargă în domiciliul pârâtului manifestând teamă, dată de la care pârâtul începând cu luna septembrie 2011 nu a mai vizitat-o pe minoră, însă, minora era o persoană veselă când se afla în compania tatălui său, între părți existând neînțelegeri intervenite în luna septembrie 2011 în ceea ce privește luarea minorei în domiciliul pârâtului.
În baza încheierii din data de 18,.08,.2011 a judecătoriei Ploiești a fost admisă cererea de îndreptare eroare materiala formulată de către pârât împotriva reclamantei și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 3116/24.03.2011 în sensul ca minora să fie luată în domiciliul pârâtului în prima si a treia săptămâna din lună de sâmbăta orele 9.00 si până duminica orele 16.00, o săptămâna în vacanța de iarna și o lună în vacanța de vară.
În temeiul deciziei civile nr. 196/15.03.2012 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii din data de 24.03.2011, în contradictoriu cu pârâtul și a fost schimbată în totalitate această încheiere în sensul că a fost respinsă în totalitate cererea de îndreptare eroare materială, reținându-se că împrejurările invocate în cadrul cererii de îndreptare eroare materială nu întrunesc condițiile prev. de disp.art. 281 c.pr.civ, instanța de fond acordând mai mult decât s-a cerut.
În conformitate cu decizia civilă nr. 200/7.02.2012 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr._/24.10.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu pârâtul și a fost modificată în parte aceasta sentință, în sensul că a fost admisă cererea de ordonanță președințială și s-a dispus modificarea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 3116/24.03.2011 a Judecătoriei Ploiesti în sensul restrângerii acestuia, respectiv obligării reclamantei să permită pârâtului să o viziteze pe minoră la domiciliul acesteia, în prima si a treia săptămâna a fiecărei luni, respectiv sâmbăta între orele 10.00 -14.00 pana la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ având ca obiect modificare program vizitare minor.
În cuprinsul fișei de evaluare psihologică a copilului nr. 1506/ 15.05.2013 întocmită de psiholog Bonat A. E., s-a menționat că în prezent minora este stabilizată emoțional, realizând progrese pe plan cognitiv, reluând ședințele de consiliere psihologică, simțindu-se amenințată de demersurile tatălui său în vederea petrecerii timpului cu acesta, intrând în continuare în mutism electiv, în momentul în care i se propune reluarea relației cu tatăl său și că minora nu dorește nici să îi pronunțe numele, nu vrea să petreacă timpul cu acesta, beneficiind în familia mamei de un climat afectiv benefic dezvoltării armonioase pe toate palierele, astfel încât, ținându-se seama de teama pe care copilul a dezvoltat-o față de tatăl sau, psihologul a propus acordarea unui timp mai mare pentru a stabilizarea afectivă si emoțională a minorei.
Disp.art. 43 din codul familiei în vigoare la data formulării acțiunii, disp. art. 262 alin.1, 2, art. 263 cod civil modificat, prevăd că un copil nu poate fi separat de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, iar copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre aceștia, are dreptul de a avea legături personale cu aceștia, exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luându-se în considerare interesul superior al copilului, caz in care parintii au dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, in cazul in care acesta nu se gaseste la parinti, . modalitati, respectiv vizitarea copilului la locuinta parintelui la care se afla, lasarea copilului in vizita la locuinta celuilalt parinte, vizitarea copilului la scoala, etc.
De asemenea, disp. art. 403 Cod civil modificat, stipulează că, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în baza sentinței civile nr. 3116/24.03.2011, rămasa definitivă și irevocabilă, s-a dispus, printre altele, încredințarea spre creștere si educare a minorei N. C., născută la 25.07.2008, reclamantei, obligarea acesteia din urmă să-i permită pârâtului să aibă legături personale cu minora în sensul de a o lua în domiciliul său în prima și a treia sâmbăta si duminică din lună, între orele 9.00 – 16.00, o săptămâna în timpul vacanței de iarnă, o lună în vacanța de vară, sentință în baza căreia pârâtul a luat-o pe minoră în domiciliul său în cursul lunii august 2011, aducând-o în domiciliul reclamantei la data de 30.08.2011, după care între părți au existat neînțelegeri în ceea ce privește comportamentul pârâtului față de copil, reclamanta acuzându-l pe acesta de săvârșirea unor infracțiuni de abuz sexual asupra minorei, împrejurări nedovedite, constatându-se în urma investigațiilor medicale efectuate inexistența unor leziuni traumatice care să confirme acuzațiile reclamantei, însă, după ce minora s-a reîntors în luna august 2011 în domiciliul reclamantei, aceasta a manifestat anxietate, labilitate emoțională, nervozitate, tendință la izolare, teama de a pierde figura maternă, frică de necunoscut, refuzând să vorbească despre tatăl sau, devenind agitată în momentul în care i se puneau întrebări în legătura cu acesta, se încrunta, intrând în mutism electiv și devenind necooperantă.
Pe de altă parte, potrivit rapoartelor de evaluare psihologica existente la dosar, fisei de evaluare psihologica a copilului nr. 1506/2013, minora a fost supusa unor ședințe de consiliere psihologica, ședințe in urma cărora și-a regăsit liniștea numai în prezenta mamei si a bunicilor materni, continuând să manifeste un sentiment profund de frică, de ceea ce i s-ar putea întâmpla daca ar fi împreuna cu tatăl său, refuzând în continuare orice discuție legată de tatăl său, simțindu-se amenințată de demersurile acestuia pentru a petrece timpul împreună, intrând în mutism electiv în momentul în care i se propunea reluarea relației cu tatăl său al cărui nume nu dorește să îl pronunțe, manifestând teamă față de acesta, motiv pentru care s-a recomandat din punct de vedere psihologic acordarea unei perioade mai mari pentru ca minora să se stabilizeze afectiv și emoțional.
Ca atare, atât timp cât inițial a fost obligată reclamanta să-i permită pârâtului să aibă legături personale cu minora, în sensul de a o lua în domiciliul său în prima si a treia sâmbătă, duminică din lună între orele 9.00 – 16.00, în timpul vacanțelor de iarna, de vară, timp de o săptămâna, respectiv o lună, iar începând cu sfârșitul lunii august 2011, în urma luării minorei de către pârât în domiciliul acestuia, copilul și-a schimbat comportamentul, refuzând sistematic să vorbească despre tatăl său, să-i pronunțe numele, manifestând permanent teamă, frică de acesta, de ceea ce i s-ar putea întâmpla în prezenta tatălui său, intrând în mutism electiv, înseamnă ca, în realitate, împrejurările care au stat la baza instituirii modalității pârâtului de a avea legături personale cu copilul său, în baza sentinței civile nr. 3116/2011, s-au modificat, modificare determinată în exclusivitate de comportamentul copilului față de tatăl său, minora fiind cea care refuză să se afle în prezența acestuia din urmă, să aibă legături personale cu tatăl său în domiciliul acestuia din urmă.
De altfel, la stabilirea modalității de exercitare de către pârât a dreptului acestuia de a avea legături personale cu copilul său se ține seama în exclusivitate de interesul superior al copilului, de comportamentul acestuia din urmă fața de tatăl său, de starea psihică a copilului și nicidecum de opțiunile, dorințele pârâtului sau ale reclamantei, de solicitările acestora, deoarece, analizându-se toate probele administrate în cauza, reiese cu certitudine că, începând cu sfârșitul lunii august 2011, deci din momentul în care minora a fost luată de către pârât în domiciliul acestuia și pana în prezent, copilul manifestă teamă, frică față de tatăl său, refuzând orice contact cu acesta, chiar să-i pronunțe și numele, simțindu-se permanent în nesiguranță alături de tatăl sau, amenințată de demersurile acestuia, intrând de fiecare dată când îi aude numele în mutism electiv, ceea ce înseamnă că în realitate luarea minorei, împotriva voinței acesteia, în domiciliul pârâtului, are consecințe negative în special de ordin psihic privind starea de sănătate, dezvoltarea normală a copilului.
De fapt, pârâtul are obligația, în calitate de părinte, să-și înțeleagă propriul copil, să acționeze într-o modalitate care să-i permită copilului să-și găsească propriul echilibru afectiv si emoțional, să efectueze demersurile necesare pentru a-și convinge copilul că nu există niciun pericol în cazul în care vor fi împreună, încercând să-l înțeleagă și să-i acorde timpul necesar pentru a-și găsi echilibrul din toate punctele de vedere.
Faptul că între părți există o stare conflictuală, generată de formularea unor plângeri penale, de acuzațiile adresate pârâtului de către reclamantă privind savarsirea de către acesta a unor infracțiuni asupra minorei, nu înseamnă în mod automat că se impune luarea minorei în domiciliul pârâtului, întrucât la stabilirea modalității de exercitare de catre pârât a dreptului acestuia de a avea legături personale cu minora nu se ține seama de împrejurările sus-menționate, ci, dimpotrivă, de comportamentul, de atitudinea copilului față de tatăl său, atitudine care demonstrează cu certitudine refuzul minorei de a merge în domiciliul tatălui său, de a fi despărțită de mama sa în anumite perioade de timp, copilul având nevoie de stabilitate emoțională de care poate beneficia numai în prezenta mamei sale și a bunicilor materni, față de care manifestă afecțiune, siguranță, fiind imposibil în acest moment să fie luată de către pârât în domiciliul acestuia din urmă.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a admis în parte atât acțiunea, cât si cererea reconvențională și a dispus modificarea programului de vizitare a minorei de către pârât, stabilit inițial prin sentința civilă nr. 3116/2011, constând în obligarea reclamantei de a-i permite pârâtului să o viziteze pe minora în modalitatea stabilită în primă instanță, anterior și ulterior împlinirii vârstei de 5 ani, inclusiv să ia legătura telefonic cu minora, o dată la doua zile timp de 20 minute, între orele 17.00- 18.00 la un număr de telefon fix, de telefon mobil, fără să se țină seama de interesul superior al minorei, de modificarea împrejurărilor ce au stat la baza stabilirii modalității inițiale prin sentința sus –menționată, de necesitatea ca minora să beneficieze de un climat familial favorabil unei dezvoltări normale, corespunzătoare din toate punctele de vedere inclusiv psihic, climat pe care pârâtul nu îl poate asigura minorei în prezent în domiciliul său.
Împrejurările invocate de către reclamantă în sensul că eronat au fost interpretate probele, situația de fapt, stabilindu-se un program de vizitare extins, fără să existe o cerere în acest sens, acordându-se ceea ce nu s-a cerut, fără să se țină seama de rapoartele de evaluare psihologică, psihiatrică conform cărora minora refuză să discute cu pârâtul, intrând în mutism electiv, manifestând anxietate de relaționare, ușoara labilitate emoțională, nervozitate, tendință de izolare, teama de a pierde figura principală de atașament (mama), recomandându-se evitarea schimbărilor dese de domiciliu, aspecte percepute personal de martorii audiați în cauză, sunt justificate întrucât, în realitate, într-adevăr, toate probele administrate în cauză atesta cu certitudine comportamentul minorei față de tatăl sau, constând în refuzul acesteia exprimat sistematic de a fi luată în domiciliul tatălui său, de a fi împreună cu acesta, simțindu-se în siguranță numai în prezenta mamei sale, în domiciliul acesteia din urmă, comportament de care instanța de fond era obligată să țină seama, fiind in interesul copilului ca pârâtul să o viziteze pe minoră în domiciliul reclamantei.
Aspectele invocate de către reclamantă conform cărora minora a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică, determinat de schimbarea comportamentului copilului în urma vizitei efectuată la tatăl său, având în prezent un echilibru emoțional, devenind o persoană veselă și că eronat a fost admisă cererea reconvențională, fără să se țină seama de împrejurările noi care determină modificarea programului, de conflictul dintre părinți ce poate fi perceput direct de către copil, de inexistența unor legături între tată și copil demonstrează prin însăși natura lor obligația ambilor părinți de a asigura minorei toate condițiile pentru ca aceasta sa-și redobândească echilibrul emoțional constând în dreptul copilului de a beneficia de un climat familial favorabil, obligație care revine în egala măsura si pârâtului care are obligația să acționeze într-o modalitate care să inspire copilului siguranță, liniște, încredere, mai ales că până în prezent demersurile efectuate de catre pârât au avut consecințe negative față de copil care s-a simțit permanent amenințat, intrând în mutism electiv în momentul în care exista posibilitatea reluării unei relații cu tatăl său al cărui nume refuză să-l pronunțe.
Motivele invocate de către reclamantă conform cărora probele administrate în cauză determină restrângerea programului de vizitare, neavând relevanță împlinirea vârstei de 5 ani de către minoră care are nevoie de supraveghere din partea mamei, de necesitatea de a nu schimba domiciliul, de a nu pierde figura maternă, existând riscul să intre în mutism electiv și că starea conflictuală dintre părinți se află în contradicție cu soluția pronunțată care vizează petrecerea timpului împreună de către părinți si minoră, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, toate probele administrate în cauză atestă modificarea împrejurărilor ce au stat la baza pronunțării sentinței civile nr._/2011, împrejurări care impun, ținându-se seama de interesul superior al copilului, restrângerea programului de vizitare al minorei de către pârât, considerentele sentinței rezumându-se pur si simplu la evidențierea stării conflictuale dintre părinți fără sa se tina cont de comportamentul copilului fata de tatăl sau, iar, indiferent de vârsta minorei, la stabilirea modalității de vizitare a copilului de către pârât se ține cont de atitudinea copilului față de tatăl său, de refuzul minorei de a merge în domiciliul acestuia, de a fi singură cu tatăl său.
Pretentiile reclamantei în sensul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, mai mult decât s-a cerut, atât timp cât s-a stabilit un program de vizitare în raport de împlinirea vârstei minorei de 5 ani, pe o perioadă de doua zile în plus, petrecerea timpului câte doua ore de P., C., de ziua de naștere a minorei, stabilirea unui interval de circa 20 minute o dată la doua zile la telefon în intervalul orar 17.00 -18.00, nu pot fi avute în vedere în conditiile în care cererea reconvențională formulată de către pârât a vizat anumite modalități de exercitare a dreptului pârâtului de a avea legături personale cu copilul său, fiind atributul instanței în principiu să stabilească în concret modalitatea de realizare a unui asemenea drept, ținându-se seama, însă, în exclusivitate de interesul superior al copilului si nicidecum de opțiunile exprimate de către pârât cu ocazia formulării cererii reconvenționale.
Criticile reclamantei în sensul că soluția pronunțată nu ține seama de interesul superior al copilului, de vârsta acestuia, de starea emoțională a copilului, de stabilitatea pe care o oferă persoanele din jurul său, luarea copilului în domiciliul pârâtului având efecte negative asupra sănătății, dezvoltării fizice, psihice, morale a copilului, sunt fondate deoarece la stabilirea modalității de exercitare de către pârât a dreptului de a avea legături personale cu minora nu s-a ținut cont de interesul superior al acesteia și anume de consecințele pe care le implică luarea minorei în domiciliul pârâtului asupra dezvoltării psihice a copilului, de condițiile de care trebuie să beneficieze minora pentru a se simți în siguranță, pentru a beneficia de un climat familial favorabil, climat pe care numai reclamanta îl poate asigura în prezent minorei și nicidecum și pârâtul, față de care copilul manifesta în continuare frică, teamă, insecuritate, intrând în mutism electiv.
Afirmațiile pârâtului în sensul că acuzațiile reclamantei au fost nejustificate, aspecte confirmate de actele medicale, de toate adresele, plângerile depuse la dosar, privind abuzarea sexuala a copilului, reclamanta promovând o campanie denigratoare la adresa sa, anterior luării minorei în domiciliul său în luna august 2011, efectuând presiuni asupra copilului în acest sens conform evaluării psihiatrice din 9.01.2012 privind refuzul minorei de a răspunde la semnele de prietenie ale medicului, la întrebări, privindu-și bunica materna în ochi pentru a primi aprobarea acesteia, răspunzând la întrebări numai în urma insistențelor medicului, nu impun luarea minorei în domiciliul pârâtului întrucât la stabilirea modalității de exercitare de către pârât a dreptului său de a avea legături personale cu minora, se ține seama în exclusivitate de comportamentul copilului față de propriul tată, de refuzul acestuia exprimat sistematic de a fi luat în domiciliul pârâtului, fața de care manifesta teamă, frică și nicidecum de împrejurările sus-menționate, mai ales că raportul de evaluare psihiatrică din 9.01.2012 se analizează, se interpretează în strânsa legătura cu toate probele administrate în cauza, inclusiv cu fișa de evaluare psihologică nr.1506/15.05.2013, fișă care atestă în mod cert atitudinea copilului, sentimentele acestuia față de propriul tată.
Apărările pârâtului în sensul că între părți au existat neînțelegeri cu privire la interpretarea dispozitivului sentinței civile nr. 3116/2011, fiind acuzat de nerespectarea hotărârii, toate plângerile penale privind abuzurile sexuale asupra minorei, nerespectarea hotărârilor judecătorești fiind respinse ca neîntemeiate și că reclamanta a fost cea care nu i-a mai permis să o viziteze pe minoră, provocând scandal, adresându-i cuvinte jignitoare, lovindu-i autoturismul, fără sa se țină seama de interesul superior al copilului care are un caracter prioritar, impunându-se nerestricționarea programului de vizitare doar la domiciliul reclamantei, nu au relevanță în cauza întrucât, indiferent de neînțelegerile dintre părți, de comportamentul reclamantei față de pârât, de acuzațiile formulate de către aceasta prin intermediul mijloacelor procedurale reglementate de lege, de opțiunile exprimate de către pârât cu ocazia formulării cererii reconvenționale, toate probele administrate în cauza demonstrează necesitatea modificării programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 3116/2011 în sensul vizitării minorei de catre pârât numai la domiciliul reclamantei în prima si a treia sâmbătă din lună, între orele 10.00 – 14.00, tocmai în scopul asigurării minorei unui climat familial favorabil unei dezvoltări normale, corespunzătoare din toate punctele de vedere inclusiv psihic, mai ales ca si pârâtul are obligația să ia toate masurile necesare pentru a –i asigura copilului liniștea, siguranța de care are nevoie, ținându-se seama de vârsta acestuia, de a-și înțelege propriul copil, de a depune toate eforturile pentru a-l face să se simtă în siguranță, să-i câștige încrederea.
Motivele invocate de către pârât potrivit cărora s-ar impune vizitarea minorei în afara domiciliului reclamantei în vederea reducerii interacțiunii dintre părinți, înlăturării neînțelegerilor, evitându-se ca minora să perceapă în mod direct aceste tensiuni, aspecte confirmate de jurisprudența conform sentinței civile nr.1095/2009 care a stabilit că vizitarea copilului de către tată exclusiv la domiciliul mamei, în prezenta acesteia ar reprezenta o limitare excesivă, nejustificată a dreptului pârâtului de a avea legături personale cu copilul său, sunt neîntemeiate deoarece la stabilirea modalității de realizare a programului de vizitare a minorei se ține seama în exclusivitate de comportamentul copilului față de tatăl său, de consecințele negative asupra dezvoltării psihice a minorei în cazul luării acesteia în domiciliul pârâtului si nicidecum de împrejurarile sus mentionate, de jurisprudenta în materie, jurisprudență care instituie anumite modalități, în funcție de particularitățile fiecărei cereri analizată în anumite cauze deduse judecății.
Criticile pârâtului în sensul că reclamanta nu are o locuință proprietate personală, domiciliind în imobilul părinților săi, care întrețin starea conflictuală și că realizarea programului de vizită în domiciliul reclamantei are ca efect decăderea pârâtului din dreptul de a avea legături personale cu copilul său, sunt nefondate în condițiile în care nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că pârâtul s-ar afla în imposibilitate obiectivă să aibă legături personale cu copilul său, în domiciliul reclamantei, indiferent de deținerea sau nedeținerea în proprietate a unei locuințe de către aceasta din urmă, iar programul de vizitare al minorei trebuie să se desfășoare într-o modalitate care sa țina seama de interesul superior al copilului și nicidecum pur si simplu de interesele pârâtului, de dorințele pârâtului de a o lua cu orice preț pe minoră în domiciliul său, indiferent de consecințele negative pe care le-ar suferi minora în cazul în care ar fi luată din mediul în care trăiește și dusă fără acordul său în domiciliul pârâtului.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie în ceea ce priveste apelul declarat de apelantul –pârât, în baza disp.art. 296 c.pr.civ va respinge acest apel, ca nefondat.
De asemenea, tribunalul, ținând seama de împrejurarile sus-mentionate, de interesul superior al copilului, în baza disp.art. 296 c.pr.civ, va admite apelul declarat de apelanta –reclamantă și va schimba în parte sentinta atacata, în sensul că va admite în totalitate acțiunea potrivit disp.art. 43 si urm. C.fam. în vigoare la data introducerii acțiunii, în prezent disp. art. art. 262 alin.1, 2, art. 263 cod civil modificat, și va modifica modalitatea de exercitare de către pârât a dreptului de a avea legături personale cu minora N. C., născuta la 25.07.2008, stabilită prin sentința civilă nr. 3116/24.03.2011 a Judecătoriei Ploiești în sensul de a i se permite pârâtului să o viziteze pe minoră în domiciliul reclamantei în prima si a treia sâmbătă din lună, între orele 10.00 -14.00, urmând sa fie respinsă ca neîntemeiata cererea reconvenționala în totalitate în conditiile în care pretențiile formulate de către pârât nu țin seama de interesul superior al copilului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus - menționate pentru a se dispune exercitarea de către pârât a dreptului de a avea legături personale cu copilul său în modalitățile solicitate de către acesta care au un caracter abuziv, fiind imposibilă desfășurarea și a unor convorbiri la telefon între minoră și pârât la un interval de 2 zile.
Se vor înlătura toate celelalte dispoziții, inclusiv si în ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată întrucât în mod eronat au fost admise în parte cererile privind plata cheltuielilor de judecată și compensarea în parte a acestora atât timp cât pretentiile pârâtului erau nejustificate, spre deosebire de pretențiile reclamantei, nefiind posibila compensarea partiala a acestora în baza disp.art. 276 c.pr.civ.
În baza disp.art.274 c.pr.civ, va fi obligat intimatul la 3012,8 lei cheltuieli de judecată către apelanta (fond si apel) reprezentând taxe de timbru si onorarii avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât N. T. C. cu domiciliul în com. Vîlcănești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr.9746/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu apelanta reclamanta P. M. A. cu domiciliul în com. Dumbrăvesti, ., județul Prahova și cu autoritățile tutelare C. L. DUMBRĂVEȘTI, cu sediul în . și C. L. VÎLCĂNEȘTI, cu sediul în ., ca nefondat.
Admite apelul declarat de apelanta reclamanta P. M. A. cu domiciliul în com. Dumbrăvesti, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr.9746/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu apelantul –pârât N. T. C. cu domiciliul în com. Vîlcănești, ., județul Prahova și cu autoritățile tutelare C. L. DUMBRĂVEȘTI, cu sediul în . și C. L. VÎLCĂNEȘTI, cu sediul în . și în consecință:
Schimba în parte sentinta atacata, în sensul că admite în totalitate acțiunea .
Modifică modalitatea de exercitare de către pârât a dreptului de a avea legături personale cu minora N. C., născuta la 25.07.2008, stabilită prin sentința civilă nr. 3116/24.03.2011 a Judecătoriei Ploiești în sensul de a i se permite pârâtului să o viziteze pe minoră în domiciliul reclamantei în prima si a treia sâmbătă din lună, între orele 10.00 -14.00 .
Respinge ca neîntemeiata cererea reconvenționala formulată de pârât împotriva reclamantei, în totalitate.
Înlătura toate celelalte dispoziții, inclusiv și în ceea ce priveste compensarea cheltuielilor de judecată.
Obliga pe intimat la 3012, 8 lei cheltuieli de judecată către apelantă ( fond si apel).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
E. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.M.C./tehnored. DC
d.f._ Judecătoria Ploiesti
j.f. P. M. E.
6 ex/04.12.2013
| ← Curatelă. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
