Anulare act. Decizia nr. 1116/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 759/331/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1116
Ședința publică din data de 26.06.2013
Președinte: M. C. A.
Judecător: Ș. O. C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă B. A., domiciliată în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 6, ., ., și recurentul-pârât P. G., domiciliat în comuna Gura Vitioarei, .. 364, jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 2.11.2010 și a sentinței civile nr. 610/19.03.2012, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. A. și C. (P.) C., domiciliați în domiciliat în comuna Gura Vitioarei, .. 364, jud. Prahova, și P. C., domiciliat în domiciliat în comuna Gura Vitioarei, .. 365, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante, avocat S. S., reprezentantul intimatului-pârât P. C., avocat S. N., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 9,50 lei, conform chitanței nr._/20.02.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar relațiile solicitate Camerei Notarilor Publici Ploiești, după care
Apărătorul recurentei-reclamante și apărătorul intimatului-pârât P. C., având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestora.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 996/1994 și stabilirea masei succesorale și a succesorilor defunctului P. T. G., pentru primul capăt de cerere instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, fără însă a fi motivată în vreun fel, întrucât reclamanta nu a avut cunoștință de emiterea certificatului de moștenitor, despre existența căruia a aflat abia în anul 2009, în cauză nefăcându-se dovada că reclamanta a avut la cunoștință certificatul de moștenitor, cu atât mai mult cu cât la notariat nu mai există dosarul succesoral. Mai mult, P. F. la momentul deschiderii succesiunii era în viață, însă era incapabil, suferea de afecțiuni psihici, dar nu era pus sub interdicție, însă nu a citat prin curator sau procurator. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, instanța de fond nu trebuia să se mai pronunțe pe cererea accesorie, care a rămas fără obiect. Totodată, arată că în ceea ce privește cererea reconvențională, inclusiv P. G. a arătat că nu a fost dovedită și care este de acord cu casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, astfel că în mod greșit a fost admis acest capăt de cerere. De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de pârâtul P. G., în cazul în care se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, însă în ceea ce privește pasivul succesoral acesta este neîntemeiat.
Apărătorul intimatului-pârât P. C., având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursurilor ca fiind întemeiate, reclamanta a formulat 2 capete de cerere, însă instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu consecința respingerii acțiunii, dar admite acțiunea în ceea ce privește al doilea capăt de cerere, deci a admis cererea unei persoane fără calitate procesuală activă a reclamantei; mai mult, P. G. a solicitat să se constate că are un drept de creanță în cuantum de 5000 lei, reprezentând îmbunătățirile efectuate, și pasivul succesoral în sumă de 500 lei, fără însă a solicita obligarea moștenitorilor la plata cotei parte din impozitul aferent, dar instanța de fond a admis doar creanța, fără a se pronunța asupra celorlalte capete de cerere, impunându-se efectuarea unei expertize specialitatea construcții civile, astfel că, pentru aceste motive, solicită admiterea în tot a recursului declarat de reclamantă și în parte recursul declarat de pârâtul P. G., casarea în tot a încheierii și a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ reclamanta B. A. a chemat în judecată pe pârâții P. A., P. G., C. (P.) C. și P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se anuleze certificatul de moștenitor nr. 996/12 oct.1994, să se constate calitatea de moștenitori ai defunctului P. T. G., decedat la 12 aprilie 1994, cotele ce revin fiecărui moștenitor si să se constate că masa succesorală se compune din bunurile menționate în certificatul de moștenitor și cele menționate în titlul de proprietate nr._ din 2 sept.2003 emis pe numele defunctului.
In motivare, s-a arătat că la data de 12 aprilie 1994 a decedat P. T. G., însă reclamanta a luat cunoștință de existenta certificatului de moștenitor nr. 996/1994 la data de 20 martie 2009, când a fost depus în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova - și a cărei anulare o solicită prin prezenta acțiune. A mai susținut că din acest certificat de moștenitor rezultă ca moștenitori P. A., P. C., P. G., iar conform art. 700 cod civil P. C., P. F. si B. A. sunt străini de succesiune prin neprezentare, astfel că solicită admiterea acțiunii.
In drept, acțiunea nu a fost motivată.
La data de 27 aprilie 2009 pârâta P. A. a formulat întâmpinare, prin care arată că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
La data de 29 aprilie 2009 pârâtul P. C. a formulat întâmpinare prin care arată că este de acord cu admiterea acțiunii și anularea certificatului de moștenitor nr. 996/1994.
La data de 4 iunie 2009 pârâta P. A. a formulat completare la întâmpinare.
La data de 10 iunie 2009 pârâtul P. G. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului de a solicita anularea certificatului de moștenitor.
Prin cererea reconvențională a solicitat să se constate dreptul său de creanță deținut la imobilul situat in .. 364, jud. Prahova, evaluat provizoriu la suma de 5000 lei.
La data de 7 iunie 2010 pârâta C. (P.) C. a formulat întâmpinare, prin care arată că este de acord cu anularea certificatului de moștenitor nr. 996/1994, iar la data de 8 iunie 2010 pârâtul P. C. a formulat întâmpinare, prin care arată că este de acord cu anularea certificatului de moștenitor nr. 996/1994.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, a fost luat interogatoriu reclamantei si pârâților de către pârâtul P. G., au fost audiați martorii A. C., M. G., S. D. A., P. N..
Prin sentința civilă nr. 610/19.03.2012, Judecătoria Vălenii de M. a admis capătul de cerere privind constatarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului P. T. G. - decedat la data de 12.04.1994, cu ultim domiciliu în .. Prahova, acțiune formulată de reclamanta B. A., împotriva pârâților P. A., P. G., C. (P.) C., P. C., a constatat că masa succesorală se compune din bunurile imobile menționate în certificatul de moștenitor nr.996/12.10.1994 și terenurile menționate în titlul de proprietate nr._/02.09.2003 emis pe numele defunctului. De asemenea, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul/reclamant P. Gh.G. și a constatat existența unui drept de creanță al pârâtului - reclamant la imobilul construcție casă de locuit, menționat în cuprinsul certificatului de moștenitor, constând în îmbunătățirile efectuate, evaluate la suma de 5.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin încheierea din 2 noiembrie 2010 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și admisă excepția prescripției dreptului reclamantei de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr.996/12 octombrie 1994 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Vălenii de M., fiind acordat termen în vederea continuării cercetării judecătorești privind capătul de cerere referitor la stabilirea masei succesorale și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant P. Gh.G..
A mai reținut instanța că, potrivit certificatului de moștenitor nr.996/12 octombrie 1994 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Vălenii de M., de pe urma defunctului P. T. G.-decedat la data de 12 aprilie 1994, cu ultim domiciliu în ..Prahova au rămas ca moștenitori: P. A.-soție supraviețuitoare cu o cotă de 2/8, P. C. și P. G.-ambii în calitate de descendenți de gradul I, cu o cotă de 3/8 fiecare. În cuprinsul înscrisului respectiv s-a menționat că sunt străini de succesiune, prin neacceptare, P. C. și P. F.-ambii descendenți de gradul I iar B. A. a fost înlăturată prin neprezentare.
De asemenea, prima instanță a reținut că masa succesorală se compune din teren în suprafață de 1.000 m.p. situat în ..Prahova, cota de 1/2 din casa construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere și cota de 1/2 din casa construită din lați și pământ, acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere, cămară și hol – reținând totodată că ulterior, prin titlul de proprietate nr._/03.09.2003 i-a fost reconstituit numitului P. G. dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață totală de 0,8939 ha, situat în intravilanul comunei Gura Vitioarei, jud.Prahova.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și din cuprinsul interogatoriilor administrate, instanța a reținut că bunurile rămase de pe urma defunctului P. G. sunt cele menționate în certificatul de moștenitor și în titlul de proprietate, acte menționate mai sus.
În privința cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant P. Gh. G., instanța de fond a reținut că acesta a efectuat la imobilul casă de locuit, compus din patru camere și hol, menționat în cuprinsul certificatului de moștenitor, mai multe îmbunătățiri, respectiv tencuiri la pereții exteriori, consolidarea structurii de lemn a casei, edificarea gardului stradal, instalații de apă, curent electric și gaze, baie, terasă exterioară.
Împotriva sentinței civile nr. 610/19.03.2012 au declarat recurs reclamanta B. A. și pârâtul P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
În motivarea recursului său, recurenta – reclamantă B. A. a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului său de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr.996/1994, având în vedere că a dovedit faptul că acesta este lovit de nulitate relativă, pentru faptul că la data întocmirii certificatului de moștenitor nu a fost înștiințată, conform dispozițiilor legale, pentru a-și exercita dreptul de opțiune succesorală, luând cunoștință de existența certificatului de moștenitor abia în luna martie 2009, dată de la care curge termenul în care putea contesta valabilitatea acestuia.
A mai susținut recurenta – reclamantă că, aceeași situație este și în cazul lui P. F. - decedat în anul 2008 și a cărei moștenitoare legală este - care nu a fost citat la deschiderea procedurii succesorale și căruia nu i-a fost desemnat un curator care să-l reprezinte, dat fiind faptul că era lipsit de discernământ.
Totodată arată recurenta – reclamantă că, în calitatea sa de moștenitor sezinar, încă de la deschiderea succesiunii a luat în stăpânire bunurile succesorale, alături de ceilalți moștenitori, fapt dovedit inclusiv prin întâmpinările depuse de aceștia, mai puțin P. G., în care arată că sunt de acord cu cererea sa.
Pe de altă parte a mai menționat recurenta - reclamantă că, în condițiile în care a respins cererea sa de anulare a certificatului de moștenitor, capătul de cerere vizând stabilirea moștenitorilor și a masei succesorale, accesoriu față de primul capăt de cerere, a rămas fără obiect, cel puțin față de aceasta, în calitate de reclamantă, în condițiile în care pârâții nu au formulat o astfel de cerere (pe cale reconvențională), astfel că hotărârea instanței de fond apare ca fiind lipsită de temei legal.
Mai mult, arată recurenta - reclamantă, pe rolul Curții de Apel Ploiești, se află dosarul nr._, în prezent suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, dosar care are ca obiect tocmai stabilirea masei succesorale și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce au aparținut defunctului P. T G., existând o situație clară de litispendentă de care instanța nu a ținut cont deși avea cunoștință.
Aceeași situație este, susține recurenta – reclamantă, și cu privire la creanțele pretinse de P. G. asupra masei succesorale, pe cale reconvențională, pretenții ce au fost deduse judecății și în dosarul nr._, în cauză fiind deja pronunțată o hotărâre definitivă, nu și irevocabilă - aceste pretenții fiind neîntemeiate și pe fond, în opinia sa ele nefiind dovedite, toate îmbunătățirile efectuate la casa ce a aparținut părinților P. T G. și P. A., fiind efectuate cu banii acestora.
Recurentul – pârât P. G. a arătat în motivarea recursului său că instanța nu a dispus prin minuta si dispozitivul hotărârii asupra admiterii “excepției prescriptibilității dreptului material” la acțiune al reclamantei intimata B. A., deși reținute și pronunțate corect în practicaua sentinței recurate.
A mai susținut recurentul – pârât că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind „anularea certificatului de moștenitor nr. 996/1994” emis ca urmare a decesului lui P. G., autorul și respectiv soțul lui P. A..
Mai susține recurentul – pârât că certificatul de moștenitor nr. 996/1994 este un act autentic și face dovada deplină cu privire la conținutul său, astfel că atâta vreme cât acesta nu a fost anulat - și prin analogie potrivit disp. art. 1173 alin. 1 Cod Civil certificatul de moștenitor face dovada în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile sale, așa încât nepronunțarea asupra acestui capăt de cerere nu poate duce la o nouă și aceeași constatare a masei succesorale.
Recurentul – pârât a mai menționat că reținerea instanței „că masa succesorală se compune din …” reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 și 9 Cod de Procedură Civilă, având în vedere că atâta vreme cât instanța nu a anulat certificatul de moștenitor, instanța nu putea să constate din nou ceva deja constatat prin certificatul de moștenitor nr. 996/1994 de o altă instituție investită cu puterea de autentificare a astfel de acte.
Mai arată recurentul – pârât că, soluția pronunțată de instanța de fond este una neviabilă atâta vreme cât, potrivit sentinței recurate are un certificat de moștenitor perfect valabil, sunt doi intimați, B. A. și P. C., care potrivit disp. art. 700 Cod Civil sunt moștenitori renunțători, un drept de creanță constatat doar sub aspectul evaluării provizorii a recurentului, nemulțumirea recurentului fiind în sensul că această sumă estimată a fost dată pentru a timbra provizoriu, însă nefiind expertizate îmbunătățirile enumerate în reconvențională, nu poate fi constatat dreptul de creanță în mod real.
A mai susținut recurentul că, instanța a scăpat cu totul din vedere timbrajul ce-i incumba reclamantei, raportat la masa succesorală, chestiune pe care instanța deși avea obligația nu a pus-o în discuția acesteia nici la ultimul termen de judecată.
De asemenea, a arătat recurentul – pârât că, având în vedere că soluția recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ale sentinței consideră că sunt incidente disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod de Procedură Civilă.
În ședința publică din data de 23.04.2013 intimatul – pârât P. C. a depus la dosar întâmpinarela motivele de recurs formulate de către P. G., prin care a solicitat instanței admiterea în parte a recursului, casarea în totalitate a sentinței de fond atât pentru nelegalitate cât și pentru netemeinicie și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare a arătat că, instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a motivat în conținutul sentinței admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei privind anularea certificatului de moștenitor, instanța nu a greșit atunci când a stabilit masa succesorala, deoarece nu si-a depășit atribuțiile, ci a greșit atunci când a deschis succesiunea def. P. T. G. și a partajat bunurile succesorale intre moștenitorii def. din certificatul de moștenitor, deși paratul-recurent P. G. nu a solicitat pe calea reconvenționalei sa se deschidă succesiunea si sa se partajeze bunurile.
A mai susținut intimatul că, este adevărat faptul că pentru stabilirea certitudinii îmbunătățirilor pretinse de către recurentul-parat P. Ghe. era necesara o expertiza de specialitate, însă aceasta nu a fost solicitata de către recurentul-pârât, este adevărat că instanța a scăpat din vedere obligarea la plata taxei de timbru la valoare, respectiv 3 % din valoarea bunurilor succesorale, și pe care pârâtul nu a plătit-o și este adevărat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra pasivului reprezentat de impozitul asupra bunurilor succesorale.
Intimatul – pârât P. C. a formulat întâmpinare și la motivele de recurs formulate de B. A. prin care a solicitat instanței, în principal, admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței de fond atât pentru nelegalitate cât și pentru netemeinicie și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare a arătat că instanța de fond a admis în mod greșit excepția prescrierii dreptului de a solicita anularea certificatului de moștenitor a reclamantei – recurente B. A., întrucât pentru soluționarea acestei excepții instanța de fond trebuia să administreze probe cu privire la data și modalitatea acceptării succesiunii defunctului P. G., atât de către reclamantă cât și de intimat, iar instanța de fond nu a administrat nicio proba in acest sens, astfel încât motivarea instanței in sensul ca "reclamanta cunoștea împrejurarea ca tatăl a decedat si avea posibilitatea de a formula acțiune in termenul legal, nu dupa 15 ani de la eliberarea certificatului" nu este temeinica, mai ales ca reclamanta a indicat atat un motiv de nulitate relativa, cat si un motiv de nulitate absoluta a certificatului de moștenitor, nulitate absoluta asupra căreia instanța nu s-a pronunțat si care nu este supusa nici unui termen de prescripție.
A mai arătat intimatul că, atât reclamanta cat si el au arătat la instanța de fond faptul ca fratele lor P. F., decedat la 23 febr. 2008, a fost citat la notar în nume personal, deși era bolnav psihic, fiind suferind de oligofrenie și având in vedere boala de care suferea este evident ca era o persoana fără discernământ, care necesita numirea unui curator care să-i reprezinte interesele. Intimatul a mai menționat că, recurentul-parat P. G. nu a adus la cunoștința notarului acest aspect, iar fratele lor a fost citat personal, nu prin curator astfel încât citarea lui s-a făcut cu încălcarea legii, fapt ce atrage nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor contestat.
A mai arătat intimatul că, instanța de fond a greșit atunci când, deși a admis excepția prescrierii dreptul la acțiune si practic a respins cererea reclamantei în totalitate, a deschis succesiunea def. P. T.G. si a partajat bunurile succesorale intre moștenitorii def. din certificatul de moștenitor, deși paratul-recurent P. G. nu a solicitat pe calea reconvenționalei sa se deschidă succesiunea si sa se partajeze bunurile – iar în ce privește îmbunătățirile reținute de instanța ca au fost făcute de către recurentul-parat P. G., arată intimatul că nu s-au făcut suficiente probe in acest sens, inclusiv o expertiza tehnica de specialitate care sa verifice si realitatea existentei îmbunătățirilor pretins a fi făcute de către acesta, iar probele administrate la instanța de fond dovedesc faptul ca toate îmbunătățirile pretinse de recurentul-parat P. G. au fost făcute de părinții lor in timpul vieții lor, din banii lor personali, deoarece in perioada in care s-au făcut acestea, recurentul - parat nu locuia in casa părinteasca.
Examinând recursurile formulate, raportat la motivele invocate în cererile de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
În ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă B. A., aceasta a criticat în primul rând modalitatea de soluționare, prin admitere, a excepției prescripției dreptului său la acțiune – acest aspect fiind invocat si de recurentul-pârât P. G., care a susținut însă că excepția a fost soluționată în mod corect în “practicaua” sentinței recurate, însă în mod greșit ea nu s-a mai regăsit și în minuta și dispozitivul sentinței.
Sub acest aspect, se constată că excepția prescripției dreptului reclamantei de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 996/12.10.1994 a fost soluționată prin încheierea de ședință din data de 2.11.2010 (fila 96 dosar fond).
În ce privește soluția admiterii excepției menționate și considerentele acestei admiteri, Tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt în raport de prevederile legale aplicabile în cauză.
Astfel, prima instanță a reținut că împrejurarea invocată de reclamantă privind momentul la care ar fi luat cunoștință de certificatul de moștenitor a cărui anulare o solicită nu poate constitui o apărare pertinentă, întrucât aceasta “chiar dacă nu a fost prezentă la eliberarea certificatului de moștenitor, avea posibilitatea totuși de a afla de la ceilalți moștenitori...si în consecință de a solicita anularea acestuia în termenul legal”.
Ori, recurenta-reclamantă a invocat faptul că nu a fost citată la notariat -în nume propriu- la momentul emiterii certificatului de moștenitor, precum și faptul că citarea numitului P. F., fratele său (a cărui moștenitoare este de asemenea), a fost făcută în mod nelegal în nume propriu și nu prin curator, în condițiile în care acesta suferea de oligofrenie, fiind lipsit de discernământ.
Astfel, față de primul motiv invocat, acela al pretinsei necitări la dezbaterea succesorală notarială – termenul de prescripție al dreptului recurentei-reclamante de a cere anularea certificatului de moștenitor astfel întocmit nu putea curge decât de la data la care aceasta a luat cunoștință de respectivul certificat – decesul tatălui său, de care se presupune că știa, neimpunând automat și eliberarea unui certificat de moștenitor. Cum în cauză aceasta a arătat că a luat cunoștință de certificatul de moștenitor contestat abia la data de 20.03.2009, din dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, unde acesta fusese atașat – rezultă că de la acel moment curgea termenul de prescripție de 3 ani pentru solicitarea anulării sale – constatându-se că recurenta-reclamantă a formulat acțiunea în acest sens de îndată ca a arătat că a luat cunoștință de acel certificat, respectiv la 27.03.2009.
Pe de altă parte, cel de-al doilea motiv de anulare invocat, privind nelegala citare prin curator a numitului P. F., care era lipsit de discernământ având în vedere afecțiunile de care suferea – a fost invocat ca un motiv de nulitate absolută a certificatului de moștenitor în litigiu, față de care acțiunea în anulare era imprescriptibilă.
Având în vedere considerentele reținute, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond de admitere a excepției prescripției este eronată – în cauză impunându-se respingerea acesteia.
Pe de altă parte, și cea de-a doua critică a recurentei B. A. apare ca fiind întemeiată, având în vedere modalitatea în care instanța de fond, admițând excepția prescripției dreptului acesteia de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 996/1994 de pe urma defunctului P. T. G., a admis, totuși, capătul de cerere al acțiunii acesteia privind constatarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului menționat.
Or, sub acest aspect, recurenta a arătat că cererea sa vizând stabilirea moștenitorilor și a masei succesorale, fiind accesorie față de primul capăt de cerere, a rămas practic fără obiect prin respingerea acestuia.
Tribunalul, însă, constată că, față de admiterea de către instanța de fond a excepției prescrierii dreptului recurentei-reclamante B. A. de a solicita anularea certificatului de moștenitor, în care aceasta figura ca străină de succesiune prin neacceptare, „fiind înlăturată prin neprezentare”, în primul rând, corect procedural, prima instanță ar fi trebuit să se pronunțe și asupra efectelor admiterii respectivei excepții, în sensul de a respinge respectivul capăt de cerere ca fiind prescris, iar, în al doilea rând, prin rămânerea ca valabil, în consecință, a certificatului de moștenitor în care recurenta figura ca străină de succesiune, aceasta nu își mai justifica nici interesul și nici calitatea procesuală activă de a solicita constatarea compunerea masei succesorale și, cu atât mai mult, nu mai putea fi admis acest capăt de cerere, în condițiile în care recurentul-pârât P. G. nu solicitase acest lucru prin cerere reconvențională.
În consecință, tribunalul constată recursul declarat de B. A. ca fiind fondat.
Pe de altă parte, se constată că, și în recursul recurentului-pârât P. G., se critică, pe de o parte, nepronunțarea instanței de fond, prin dispozitivul sentinței, asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei pe capătul de cerere menționat anterior, respectiv asupra consecințelor admiterii respectivei excepții – motiv ce a fost deja analizat anterior și apreciat ca fiind fondat.
De asemenea, pentru considerentele deja arătate anterior, urmează a se constata ca întemeiată și critica recurentului-pârât privind pronunțarea în mod greșit a instanței de fond asupra constatării componenței masei succesorale, în condițiile în care nu a anulat certificatul de moștenitor, unde această masă era deja consemnată ca atare.
Nu în ultimul rând, apar ca justificate și criticile recurentului-pârât vizând cuantificarea de către instanța de fond a valorii îmbunătățirilor pretinse de acesta doar în raport de evaluarea sa provizorie inițială în vederea timbrării, fără a se administra, însă, în cauză, o probă cu expertiză tehnică de specialitate, care să constate și să evalueze concret respectivele îmbunătățiri – urmând ca, în raport de probele administrate, instanța să pună în vedere părților și completarea corespunzătoare a timbrajului, potrivit capetelor de cerere formulate și dovedite.
Față de toate considerentele arătate, tribunalul, constatând drept incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., apreciază ca fiind fondate motivele de recurs arătate, iar pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. A. și recurentul-pârât P. G.. Totodată, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al recurentei-reclamante, în ceea ce privește cererea de anulare a certificatului de moștenitor nr. 996/12.10.1994, invocată de recurentul-pârât P. G., iar, pe cale de consecință, va casa în parte încheierea din data de 02.11.2010 și în tot sentința civilă nr. 610/19.03.2013, ambele ale Judecătoriei Vălenii de M., trimițând cererea la aceeași instanță de fond pentru soluționare în fond, în mod unitar, a pricinii, potrivit considerentelor prezentate anterior – menținând în rest încheierea din 02.11.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. A., domiciliată în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 6, ., ., și recurentul-pârât P. G., domiciliat în comuna Gura Vitioarei, .. 364, jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 2.11.2010 și a sentinței civile nr. 610/19.03.2012, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. A. și C. (P.) C., domiciliați în domiciliat în comuna Gura Vitioarei, .. 364, jud. Prahova, și P. C., domiciliat în domiciliat în comuna Gura Vitioarei, .. 365, jud. Prahova.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al recurentei-reclamante în ceea ce privește cererea de anulare a certificatului de moștenitor, invocată de reucurentul - pârât P. G..
Casează, în parte, încheierea din 2.11.2010 și în tot sentința civilă nr. 610/19.03.2013, ambele ale Judecătoriei Vălenii de M., trimițând cererea la aceeași instanță de fond pentru soluționare în fond, în mod unitar, a pricinii.
Menține în rest încheierea din 2.11.2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. A. Ș. O. C. P.-A. A.
GREFIER
N. L. E.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. M. C.A. /Tehnored. B.A.
3ex/17.06.2014
Dosar fond nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
J.f. J. A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1392/2013. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 1477/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
