Pretenţii. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 1089/310/2012
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.568 | |
Ședința publică din data de 29 martie 2013 | |
Președinte: | L. C. D. |
Judecători: | A.-M. L. |
C. R. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă M. M., cu domiciliul în C., .. 14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 863/21.08.2012 pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A., domiciliat în C., .. 310, ., jud. D. și SECȚIA 5 DE POLIȚIE C., cu sediul în C., ., jud. D..
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 22 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 29.03.2013, când, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă precizată si strămutată la Judecătoria S. la data de 28.05.2012 si înregistrata sub nr._, reclamanta M. M. a chemat in judecata pe parații B. A. și Sectia 5 de Politie C., solicitând instantei ca prin sentința ce o va pronunța, sa dispună obligarea paraților în solidar la plata sumei de 50.000 lei, compusă din 10.000 lei daune materiale si 40.000 lei daune morale, și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arata ca paratul B. A. a agresat-o în 21decembrie 2006, i-a deteriorat geanta si pardesiul, i-a rupt lanțul de aur gros de 100 de grame pe care l-a pierdut la locul agresiunii.
În fapt, la data de 23.11.2006 reclamanta era foarte supărată pentru că locuia în frig întrucât în apartamentul acesteia aflat la nr. 32, la ultimul etaj al blocului, nu s-au făcut aerisiri pe coloană și nu se încălzeau caloriferele.
F. reclamantei avea pneumonie acută și la momentul respectiv acest copil era în vârsta de 2 ani și jumătate.
A reclamat de nenumărate ori la Asociația de proprietari, la d-na Baluță M., faptul ca locuiește pe timp de iarnă în frig.
Reclamanta a relatat că la ușa apartamentului acesteia a venit pârâtul B. A., care este șef de scară si i-a vorbit urat acuzând-o ca închide repartitoarele de căldura pe de o parte și pe de cealaltă parte că se văită deoarece nu are căldură.
I s-a dat soluția sa facă aerisirea repetată a coloanei de la subsolul blocului.
Întrucât doar pârâtul B. A., în calitate de șef de scară, este cel care deține cheile de la subsolul blocului, in ziua respectiva a coborât la etajul 1 la locuința acestuia pentru a lua cheile de la subsolul blocului pentru a face aerisirea, iar echipele de intervenție de la Regia de Termoficare au îndrumat-o să-și facă aerisirea singură deoarece nu se pot deplasa permanent în acel . aerisirea.
La data de 21.12.2006 reclamanta s-a adresat cu aceeași problema paratului B. A., dar l-a găsit stând de vorba cu o vecină și comentându-i atitudinea, spunând despre reclamantă că este nebună, că închide repartitoarele la căldură, iar daca nu-i convine blocul să se mute în apartamentul acesteia din blocul de vis-a-vis de cel al părinților.
Reclamanta a subliniat că nu se muta în apartamentul ei deoarece părinții o ajută sa-si crească copilul.
La rândul sau reclamanta i-a spus sa se mute la nevasta lui, neștiind ca șotia paratului este decedată.
În acel moment, reclamanta pretinde ca paratul a lovit-o, a dat-o cu capul de pereți, i-a rupt lanțul gros de aur de 150 de grame de la gat, i-a rupt nasul si i-a umplut de sânge pardesiul marca Steillman, a tarat-o de la un perete la altul în holul blocului și i-a rupt tocurile de la cizme.
Reclamanta a chemat Salvarea care i-a acordat servicii de urgentă.
La data de 27.12.2006 i s-a emis de către Serviciul de Medicină Legală un Certificat de îngrijiri medicale acordându-se 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Reclamanta a solicitat obligarea în solidar a paratei Secția 5 Politie C. la plata despăgubirilor deoarece nu a instrumentat corespunzător cauza si nu l-a audiat pe martorul C. D. care a găsit-o cu gura plina de sânge la fata locului si care a ajutat-o sa se suie în Salvare.
Acțiunea nu a fost motivată in drept, dar s-au invocat condițiile răspunderii civile delictuale.
Paratul B. A. a formulat întâmpinare si a depus un memoriu intitulat „Plângere penala” si note de ședința prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Inspectoratul de Politie al Județului D. a formulat întâmpinare prin care a arătat ca nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 si 999 Cod civil, iar Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria C., cu nr. 342/P/2007/ 28.05.2007 a devenit definitiva prin respingere plângerii în baza art.278 ind. 1 C. pr. pen. formulate de reclamanta împotriva acesteia.
De asemenea, nu a fost retinută nici existenta vreunei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu in sensul angajării răspunderii civile delictuale a paratei Secția 5 de Poliție C. din subordinea Inspectoratului de Politie al Județului D..
Reclamanta a depus la dosarul cauzei mai multe inscrisuri de la Institutul Stomatologic București, Catedra de Implantologie Orală si a precizat ca lanțul din aur masiv de 200 gr. de la gat i-a fost rupt si a pierdut o bucata pe scări, un cercel l-a pierdut, a pierdut si geanta din piele pe care o ținea in mana, iar pardesiul i-a fost sfâșiat.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei mai multe acte medicale ale reclamantei pe perioada anilor 2007 – 2009, bilete de tren, rezultate radiografii, proteze dentare, fise fizioterapie, proba cu interogatoriul parților si proba testimoniala cu cate doi martori pentru fiecare parte.
Prin sentința civilă nr.863/21.08.2012 Judecătoria S. a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, la fel ca și cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța aceasta sentinta, prima instanta a reținut că la data de 27.12.2006 s-a eliberat reclamantei Certificatul medico – legal cu nr. 3377/A2 de la Institutul de Medicină Legală C. care concluzionează ca numita M. M. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. Pot data din 21.12.2006. Necesita 6 – 7 zile îngrijiri medicale.
La reexaminarea din 30.03.2007 s-au mai acordat 7 zile îngrijiri medicale, deci in total 13 – 14 zile îngrijiri medicale.
La data de 02.04.2012 a fost audiat martorul C. C. de către Judecătoria C., care spune ca l-a văzut pentru prima dată în sala de judecată pe paratul B. A., arată că în ziua de 20.12.2006 a găsit-o pe reclamanta la etajul 1 pe scara blocului unde locuiește verișoara acestuia, a observat ca avea parul răvășit si avea un șervețel in zona gurii despre care pretinde ca prezenta pete cu sânge.
Martorul C. C. nu a fost prezent la nici o altercație, la nici o bătaie și nu a văzut personal daca cineva a lovit-o pe reclamanta. Spunea doar ca reclamanta i-a spus că o doare capul si când a coborât a observat ca au sosit organele de Politie de la Secția 5 din C..
A aratat ca a dat declarație și la organele de Politie ale Secției 5 C. referitor la geanta si pardesiul reclamantei martorul arata ca nu a văzut daca erau rupte sau nu si nu poate declara nimic despre acestea. Arata ca a găsit-o pe reclamanta cu parul răvășit si ca nu se afla nici o alta persoana de fata.
Martorul C. C. în declarația dată în fața organelor de Politie de la Secția 5 din C. spune ca a văzut la data respectivă o femeie, pe reclamanta M. M., care ținea un șervețel în regiunea feței deoarece sângera din nas.
A observat un tânăr de la apartamentul 16 care i-a dat un șervețel si o pastila pentru a-i opri hemoragia nazală.
Din declarația martorei Baluță M. a rezultat doar că aceasta martora este vecină si colocatară cu ambele părți, nu se afla in dușmănie cu niciuna din parți si nu are cunoștința personal cu privire la existenta vreunui conflict între reclamantă si paratul B. A. în luna decembrie 2006.
Personal nu a văzut nici o lovire între părți.
Reclamanta pretinde ca a fost lovită de parat, paratul pretinde ca reclamanta l-a lovit și că aceasta a lovit ușa paratului cu picioarele.
Fiecare parte din proces povestește câte o variantă vecinilor si cunoscuților folosind expresii plastice, menținându-și același vocabular cu expresii inadecvate, care stârnesc rumoare inclusiv în fața instanței în sala de judecată.
Din declarația martorei B. D. a rezultat ca nu cunoaște nimic despre existenta vreunui conflict ce ar fi avut loc în luna decembrie 2006 între reclamanta si pârâtul B. A..
Aceasta a aratat ca este îngrijitoare de cca. 7 ani de zile si nu a discutat niciodată cu administratorul Asociației de proprietari despre existența vreunui astfel de eveniment petrecut între locatara M. M. si șeful de scară B. A..
Din declarația martorei C. C. audiată la data de 14.08.2012 a rezultat că aceasta este prietena reclamantei de 30 de ani, pe parat nu îl cunoaște, iar ceea ce cunoaște este doar din relatările reclamantei si aceasta nu face altceva decât sa reproducă versiunea reclamantei.
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penala si aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă la data de 28.05.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala pentru fapta prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal a învinuitei M. M. si s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei, iar pentru pârâtul B. A. s-a dispus de asemenea scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prevăzuta de art. 180 alin. 2 Cod penal a învinuitului B. A. si s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.
De asemenea, nu s-a dispus începerea urmăririi penale fata de acest învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192, alin. 1 si 217 alin. 1 Cod penal.
Din ansamblul probator nu se poate stabili existența unui prejudiciu față de reclamantă, nici existența vreunei fapte ilicite din partea paraților B. A. si Secția 5 de Poliție C. - Inspectoratul de Politie al Județului D., nici existenta vinovăției paraților si cu atât mai mult, nu se poate stabili existența vreunui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, conform art. 998 si 999 din vechiul cod civil raportate la dispozițiile art. 1357-1371 noul Cod Civil .
Mai mult decât atât, reclamanta nu a demonstrat cum a ajuns la calculul sumei de 10.000 daune materiale si cum a ajuns sa majoreze suma de 10.000 lei daune morale la suma de 40.000 lei daune morale, în situația conflictuală creată cu colocatarul vecin, respectiv cu paratul B. A., tot pe fondul unor tensiuni si a unor discuții neprincipiale purtate de cele două părți care nu au înțeles să-și rezolve problemele ca două persoane mature, responsabile, pe cale amiabilă.
Declarațiile reclamantei sunt contradictorii și cu privire la lanțul de aur, prima dată pretinzând în plângerea acesteia de la fila 2 ca lanțul este de 100 grame de aur, primit moștenire de familie, pentru ca mai apoi, în precizarea depusă de reclamanta la fila 3, susține că lanțul are greutatea de 150 de grame, pentru ca în final, în ultima precizare, la fila 46, același lanț sa ajungă în greutate de 200 de grame.
Pe de alta parte, în prima cerere de chemare în judecată pretinde ca acest lanț s-a rupt și pierdut la locul agresiunii și că i-a fost rupt si umplut de sânge pardesiul, că și-a pierdut geanta si că și-a rupt tocurile de la cizme, lucru pe care nu l-a putut confirma nici un martor ocular cu care s-a întâlnit reclamanta imediat după incident. De asemenea în ziua conflictului nici un martor ocular înainte de agresiune nu a relatat că reclamanta a avut la urechi în seara respectivă cercei din argint, și la gât lanț din aur gros care ar fi fost rupt, cizme cu tocuri înalte, pardesiu marca Steillman și poșetă care ar fi fost pierdută, doar martorul de după incident propus de reclamantă C. C. susține cu privire la geanta si pardesiul reclamantei că nu a văzut dacă erau rupte sau nu și nu poate declara nimic despre acestea.
Referitor la lucrările dentare ale reclamantei, ruperea unui dinte, parodontoza ,deviația de sept, sinuzita bimaxilară si sinuzita frontală cu o pacifiere omogena a sinusurilor maxilare, de care suferă aceasta nu s-a demonstrat ca au fost cauzate în urma loviturilor directe aplicate de către pârâtul B. A., putând fii maladii mai vechi ale reclamantei.
Nici costul acestor intervenții si tratamente medicale nu a putut fi determinat prin nici o chitanța depusă de către parata la dosarul cauzei.
Văzând cele de mai sus instanța de fond a respins ca neîntemeiata acțiunea reclamantei Morduneanu M. în contradictoriu cu parații B. A. și Secția 5 De Poliție C. Ipj D..
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria S., în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând casarea acesteia, iar pe fond admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului, reclamanta a învederat instanței faptul că a fost nevoită să se adreseze instanței civile întrucât a rămas nesoluționată latura civila a unui proces penal, despre care a menționat clar atât in plângerea inițiala formulata la parata Secția V de Politie C. cât si in declarația data tot in fata organului de cercetară penala in care a făcut mențiunea ca se constituie parte civila in dosarul respectiv, faptul că Ordonanța de scoatere de sub urmărire penala din 28.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a rămas definitiva prin respingerea plângerii formulata in temeiul art. 278 indice 1 din C.p.p., neînsemnând că nu se poate adresa pe cale separata instanței civile, pentru a soluționa latura civila, întrucât aceasta latura nu a fost nici cel puțin dezbătută cu atât mai mult soluționată în cadrul procesului penal.
Totodată, reclamanta a mai menționat că instanța de fond și-a încălcat rolul activ, întrucât a făcut trimitere concreta la faptul ca a avut calitatea de parte vătămata in dosarul penal si ar fi trebuit sa observe ca nu s-a soluționat latura civila. Mai mult, însuși P. de pe lângă Judecătoria C. a recunoscut că i-au fost distruse geanta și pardesiul.
În continuare, reclamanta a făcut referiri vizând greșita reținere, de către judecătorul fondului, a faptului că acțiunea este neîntemeiată, în condițiile în care din toate actele depuse la dosar rezultă că a fost victima agresiunii săvârșite de pârâtul B. A. asupra sa.
A mai arătat reclamanta că apreciază că întreaga vină o poartă pârâta Secția V de Politie C. al cărei comandant numitul T. C. este vecin si bun prieten cu paratul B. A. si a intervenit la toate instanțele si in toate fazele procesului pana in momentul de fata, pentru a-1 scoate nevinovat pe parat si a-l exonera de orice obligație financiara.
De asemenea, recurenta-reclamantă a precizat că a majorat greutatea lanțului deoarece nemaiexistand decât o bucățică din el, nu a mai putut sa aprecieze exact cat cântarea tot. Nu a fost cântări niciodată inainte, dar asa cum a recunoscut si martora C. C., acesta era foarte lung.
Mai mult, și-a adus aminte ulterior ca acesta avea la capăt un medalion mare pe care l-a mai menționat cândva, dar uitase sa calculeze si greutatea acelui medalion, care s-a pierdut la locul agresiunii.
De asemenea, a majorat pretențiile din cauza faptului ca de atunci au trecut 6 ani si atat euro cat si prețul gramului de aur au crescut enorm, de 5-6 ori, in plus, valoarea bunurilor deteriorate timp de 6 ani a crescut de multe ori, iar lanțul de aur care este amintire de la bunica sa, are o valoare neprețuita ca amintire de familie, iar asemenea lanțuri cu medalion nu se mai confecționează in momentul de fata.
De asemenea, in tot acest timp, paratul a hărțuit-o continuu, atat pe reclamantă, cat si pe familia sa, pe fetita sa o pândește si se ia in permanenta de ea; a mers chiar sa ceara socoteala directoarei, stomatologului si martorilor săi.
A considerat totodată ca prejudiciul moral cauzat este enorm, deoarece i-a produs traume pentru tot restul vieții, solicitând ca instanța de recurs să țină cont că dacă intimatul-pârât ar fi omorât-o sau daca o s-o omoare, deoarece este un om foarte violent, copilul sau atunci in vârsta de doi ani iar acum de opt ani ar fi rămas complet singura pe lume, nemaiavand pe nimeni in afara de reclamantă, deoarece este adoptata, mama nefiind căsătorita.
De asemenea, recurenta-reclamantă a precizat că instanța nu a luat in seama faptul ca, in toate actele medicale depuse, nu este vorba de maladii mai vechi, asa cum neintemeiat se motivează in hotărârea atacata, deoarece asa cum se poate observa, poarta date ulterioare agresiunii, înregistrate ca atare in Registrul de consultații. Mai mult, la ORL, Neurologie, Neurochirurgie si Stomatologie a fost trimisa chiar cu bilete de trimitere de la IML C.. Si . dentara poarta o data ulterioara lovirii, nu avea cum sa aibă dintele fracturat in acel moment si nici nu ar fi putut umbla cu el rupt, mai ales ca este profesoara la un liceu de renume din C.. Ideea ca actele medicale nu sunt corecte si sunt afecțiuni mai vechi este numai a paratului B., ca sa scape, fara insa sa aiba vreo dovada in acest sens.
Totodată, au existat nenumărate chitanțe la dosar cu prețul consultațiilor, unde a fost trimisa de IML, caci acestea se plătesc obligatoriu, a tomografiilor, R.M.N.-urilor, investigațiilor, proteze si implanturi dentare puse dupa agresiune, fizioterapie care nu este gratuita niciodată, rețete cu medicamente, dar instanța de fond nu le-a luat in calcul.
Mai mult, instanța de fond a considerat ca nu exista nicio legătura de cauzalitate intre prejudiciul suferit si fapta săvârșita de paratul B. A..
A arătat reclamanta că legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de subsemnata si fapta vătămătoare a paratului rezulta cu certitudine din tot probatoriul administrat in cauza, precum și că rolul instanței nu era sa dojenească si sa dea sfaturi, asa cum a făcut in hotărârea atacata, ci sa împartă dreptatea reparând prejudiciile suferite.
Referitor la martorii audiați, recurenta-reclamantă a precizat că nu contează ce variantă povestește fiecare parte vecinilor și cunoscuților, rolul unei instanțe fiind acela de a judeca faptele pe baza tuturor probelor administrate și a lua o hotărâre justă, prin care să restabilească adevărul, să pedepsească vinovații, să cenzureze ordonanțele parchetului și să decidă reparațiile materiale și morale ce i se cuvin părții vătămate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenta-reclamantă a susținut că în mod neîntemeiat acestea nu au fost acordate, cu toate că a făcut dovada cheltuielilor de transport și corespondență.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20.09.2012.
Intimatul-pârât B. A., legal citat, la data de 18.03.2013 a depus la dosar concluzii prin intermediul cărora a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În esență, critica adusă de către reclamantă sentinței recurate vizează greșita apreciere, de către judecătorul fondului, a probelor administrate în cauză, susținând că, urmare agresiunii la care a fost supusă în ziua de 21.12.2006 de către pârâtul B. A., este îndreptățită să obțină despăgubiri morale și materiale.
Această critică a recurentei-reclamante se observă, însă, că este nefondată, instanța de fond făcând o judicioasă interpretare a întregului material probator administrat.
Astfel, referitor la daunele morale solicitate, tribunalul constată că prin ordonanța nr.342/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta comisă la data de 23.11.2006 prevăzută de art.180 alin.1 cod penal atât față de recurenta-reclamantă, cât și față de intimatul-pârât B. A., cu consecința aplicării fiecăruia dintre aceștia a sancțiunii cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 1.000 lei.
Prin urmare, cum ambele părți aflate în conflict s-a stabilit a avea o culpă în comiterea infracțiunii de lovire, deținând dublă calitate (atât de autor al faptei, cât și de parte vătămată), înseamnă că niciuna dintre ele nu este îndreptățită să obțină despăgubiri morale, în caz contrar fiind încălcate două principii fundamentale ale procesului civil, și anume cel potrivit căruia „nimeni nu poate invoca propria culpă în apărarea sa” (nemo auditur propriam turpitudinem allegans) și cel constând în exercitarea cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege a drepturilor procedurale.
De asemenea, referitor la despăgubirile materiale solicitate de către reclamantă, tribunalul constată că în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că acestea nu pot fi acordate, în condițiile în care niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a confirmat existența bijuteriilor sau deterioarea, în timpul altercației, a articolelor vestimentare la care reclamanta face referire.
În plus, nici între afecțiunile medicale reclamate și faptă nu s-a stabilit în mod direct că există legătură de cauzalitate, faptele de comiterea cărora ambele părți s-a stabilit că sunt vinovate fiind săvârșite în lipsa unor martori oculari care să confirme varianta susținută de către reclamantă.
Prin urmare, constatând legalitatea și temeinicia sentinței nr.863/21.08.2012 pronunțată de Judecătoria S., tribunalul va respinge recursul declarat împotriva acesteia de către reclamantă ca fiind nefondat.
În plus, în baza art.274 alin.1 c.pr.civ., recurenta-reclamantă aflându-se în culpă procesuală, va fi obligată la plata către intimatul-pârât B. A. a sumei de 206,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare bilete transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul, declarat de recurenta-reclamantă M. M., cu domiciliul în C., .. 14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 863/21.08.2012 pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A., domiciliat în C., .. 310, ., jud. D. și SECȚIA 5 DE POLIȚIE C., cu sediul în C., ., jud. D., ca fiind nefondat.
Obligă recurenta intimată la plata către intimatul – pârât B. A. a sumei de 206,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare bilete transport.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.03.2013.
Președinte, Judecători,
L. C. D. A. M. L. C. R.
Grefier,
E. M.
Fiind în concediu de odihnă,
semnează prim grefier
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. /tehnored. A.M.L.
2 ex./23.05.2013
Jud. fond M. S. V. - Judecatoria S.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 488/2013. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1044/2013.... → |
|---|
