Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1044/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1044/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1471/204/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1044
Ședința publică din data de 10.06.2013
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTORI - N. C.
C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți N. D. M. domiciliată în Băicoi, ., J. Prahova, S. C. V. domiciliată în Băicoi, ., județul Prahova șiJ. M. E. – domiciliată în Băicoi, .. 37, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 872/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. C. domiciliat în Băicoi, ., județul Prahova și intimații pârâți N. I. prin curator N. I.M. domiciliată în Băicoi, ., județul Prahova, C. L. BĂICOI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR cu sediul în Băicoi, ., Județul Prahova și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă J. M. E. personal și asistată de avocat Z. R. care reprezintă și pe ceilalți recurenți pârâți, intimatul reclamant personal și asistat de avocat I. M., lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, întâmpinare, după care:
Tribunalul ia act că intimatul reclamant B. C. a formulat, in baza disp.art.308 alin.2 C.pr.civilă, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, un exemplar al acesteia fiind ridicat de reprezentantul recurenților pârâți.
Reprezentantul recurenților pârâți, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens in care depune la dosar, comunicând și părții adverse, un set de acte, in exemplare suficiente pentru comunicare.
Reprezentantul intimatului reclamant, având cuvântul, arată că, înscrisurile depuse la dosar de partea adversă, la acest termen de judecată, sunt la dosarul cauzei și nu înțelege să solicite acordarea unui nou termen de judecata pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia.
Tribunalul, în baza art.305 C.pr.civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de apărătorul recurenților pârâți, respectiv înscrisurile depuse la dosar, la acest termen de judecată.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurenților pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Arată că din schița anexă la contractul de vânzare cumpărare nr.5680/1974 reiese că terenul dobândit de reclamant, in suprafață de 720 mp, de la B. A., a fost identificat și măsurat rudimentar, după indicațiile și posesia lui B. C., fără a se face verificări în primărie și fără a se verifica planul parcelar, actul de proprietate al recurenților.
Arată că intimatul reclamant pretinde o porțiune de teren de 18-19 mp fără ca aceasta să fie menționata in testament.
Consideră că instanța de fond a apreciat exclusiv actele depuse de intimatul-reclamant ca o dovadă a provenienței terenului, a proprietății și inclusiv a posesiei, fără a se lua in considerare actele pârâților.
De asemenea, arată că există atât extrasul din registrul agricol aferent anilor 1959-1961, privind pe autorul N. V.G., in care se menționează suprafața de 0,25 ha in pct.Baraci iar suprafața totală de 1,75 ha, precum și cererea de adeziune din anul 1962 și există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate din anul 1991.
In opinia sa, intimatul-reclamant nu face dovada proprietății sale, nici măcar a posesiei, in ceea ce-l privește neexistând cerere de adeziune in CAP, nici cerere de reconstituire a dreptului de proprietate; după apariția Legii nr.247/2005 intimatul reclamant a formulat cerere pentru suprafața de 2500 mp, care aparține mamei sale conform testamentului, singurele acte care apar in documentația de la primărie fiind acel testament și sentința civilă nr.1778/1974.
Consideră că din testament nu se poate constata dacă s-au făcut propuneri, dacă s-au schimbat loturile; intimatul reclamant a arătat la instanța de fond că prin expertize s-ar fi recunoscut proprietatea acestuia, însă doar s-a indicat și s-a poziționat acea suprafață de 5.000 mp pretinsă de reclamant.
Totodată, arată că există la dosar depozițiile martorilor care arată că reclamantul nu a avut niciodată in posesie acest teren, precum și faptul că a existat clar această suprapunere.
Astfel, arată că nu se poate spune că terenul de 2.200 mp al recurenților face parte din terenul intimatului reclamant, aceste suprafețe nici măcar nu au fost alăturate.
In consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, intimatul reclamant neavând calitatea de moștenitor; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a se avea in vedere motivele prezentate pe larg în întâmpinare.
Arată că în testament se specifică clar care sunt vecinătățile (fila 2 testament), fiecare având câte 2500 mp, iar in expertiza A. efectuata in dosarul nr.1692/2007 in care s-a pronunțat sentința civila nr.680/2008, se indică suprafața de 5.000 mp deținută de intimatul reclamant, arătându-se și care sunt laturile.
Totodată, arată că prin sentința civila nr. 1778/1974 pronunțata de Judecătoria Câmpina s-a partajat averea succesorală rămasa de pe urma numitei Călineț F., mama intimatului reclamant, respectiv numitei B. A. fiindu-i atribuită suprafața de teren de 1759,50 mp.
De asemenea, arata că din contractul de vânzare cumpărare nr.5680/1974, mama intimatului reclamant a înstrăinat către B. C. terenul ce are o lățime de 18 m la stradă, fapt ce atestă că terenurile au fost alipite.
In continuare, arată că atât expertiza I. N. cât și coraportul întocmit de expertul consilier S. F., au confirmat faptul că mama intimatului reclamant, B. A., ar fi trebuit să stăpânească suprafața de teren de 5302 mp cu o lățime de 18 mp, cuprins intre . agricol, având in vedere testamentul, sentința și contractul de vânzare cumpărare, precizându-se că suprafața de 2.200 mp în titlu se suprapune peste terenul reclamantului.
Arată că la întrebarea nr.7 din interogatoriu, C. L. a spus că, potrivit registrului agricol, def. N. G. deținea in punctul Baraci doar 0,25 ha și nu 6500 mp, insă recurenții mai doresc 2500 mp pentru care aceștia nu au nici un act; cu cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat.
In replică, apărătorul recurenților pârâți, având cuvântul, arată că Tarlaua 8 așa cum este indicata in titlul de proprietate, conține mai multe parcele.
TRIBUNALUL
Deliberând supra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâții N. M., S. C., Jilaveanu M., N. I., C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor și C. L. Băicoi de Aplicare a Legii nr.18/1991, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.2004, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului N. V. G., în prezent decedat, în sensul de a exclude din acest titlu suprafața de 2.200 m.p. situată în T. 8, P. 1581/7, inclusă în mod abuziv, acest teren fiind proprietatea sa; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren în suprafață de 5.000 m.p. situat în Băicoi, ., pe care îl deține ca moștenitor al defunctei sale mame, B. A., în baza testamentului autentic nr. 439/1938 prin care mama sa a primit suprafața de 2.500 m.p., a sentinței civile nr. 1778/17.06.1974 privind succesiunea defunctei F. Călinet, prin care mama sa a primit o suprafață de teren de 1.759 m.p. situată în continuarea terenului de 2.500 m.p., și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5680/1974, prin care a dobândit suprafața de 720 m.p., amplasată la aceeași adresă cu cele anterioare – precizând totodată că terenul de 5.000 m.p. pe care-l deține în proprietate nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Reclamantul a mai arătat că titlul de proprietate nr._/17.09.2004 a fost emis pe numele moștenitorilor defunctului N. G., respectiv: N. I. și N. V., în prezent decedat, moștenitorii acestuia fiind N. M., în calitate de soție supraviețuitoare, S. C. și Jilaveanu M., în calitate de fiice, precizând că suprafața de teren de 2.200 m.p. înscrisă în acest titlul de proprietate și care se află conform mențiunilor din titlu în continuarea terenului proprietatea sa, este terenul său și nu a aparținut niciodată defunctului N. V. G.. A mai susținut reclamantul că după 1989, când au fost desființate fostele CAP-uri, N. M. împreună cu soțul său, N. V. au intrat cu abuz de putere în partea de sud a terenului mamei sale și, probabil prin declarații false, a reușit să obțină titlul de proprietate și pentru terenul acaparat, respectiv suprafața de 2.200 m.p. Reclamantul a mai menționat că din 1990 și până în prezent a făcut nenumărate intervenții la Poliția L., Primărie, Procuratura Câmpina (dos. penal nr. 797/P 2009 în care N. M. a fost amendată), fiindu-i sugerat să formuleze acțiune civilă în instanță, astfel că după 1992 a avut mai multe dosare pe rolul instanței, respectiv nr._, nr._, având ca obiect grănițuirea proprietății sale de a vecinilor aflați pe latura de vest, iar prin sentințele pronunțate se confirmă că are în proprietate o suprafață totală de 5.000 m.p. în Băicoi, ..
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. III din Legea nr. 18/1991, modificată și completată, iar în susținerea cererii a atașat, în copie, titlul de proprietate nr._/17.09.2004 emis de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Legal citată, pârâta C. L. Băicoi de Aplicare a Legii Fondului Funciar a formulat în apărare întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsa sa.
În cuprinsul acestei cereri a învederat că reclamantul este proprietarul suprafeței de 720 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5680/1974 și așa cum rezultă din cererea pe care a depus-o la Primăria Băicoi în baza Legii nr. 247/2005, nu a folosit decât suprafața de 2.500 m.p.și nu de 5.000 m.p. – iar prin sentința civilă nr. 1778/1974 s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei Călinet F., numitei B. A. atribuindu-i-se suprafața de 1.759 m.p., din care a înstrăinat 720 m.p. cu actul de vânzare-cumpărare nr. 5680/1976.
În drept nu a invocat niciun temei juridic și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La întâmpinare pârâta menționată a atașat, în copie: cererea reclamantului înregistrată sub nr. S768/29.11.2005, testamentul din 8.02.1938, sentința civilă nr. 1778/17.06.1974 pronunțată de Judecătoria Câmpina, releveu, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5680/29.11.1974, cererea formulată de N. Gh. I. și N. Gh. V. înregistrată sub nr. 5299/19.03.1991, cererea formulată de N. Gh. I. și N. Gh. V. înregistrată sub nr. 7045/6.05.1991, extras din registrul agricol din anii 1959-1960, cererea de adeziune nr. 619/7.02.1962 formulată de N. V. G., Hotărârea nr. 99/29.08.1991, tabel, titlul de proprietate nr._/17.09.2004 emis de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și procesul-verbal de punere în posesie nr. 667/25.02.2003 (f. 19-30, 51-58).
Pârâtele N. M., S. C. și Jilaveanu M. au formulat la rândul lor întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată – apreciind că reconstituirea dreptului de proprietate al autorului acestora, N. V. G., prin titlul de proprietate atacat este legală, având la baza suprafețele înscrise în registrul agricol al Primăriei Băicoi din anii 1959-1962, precum și cererea de înscriere în G.A.C. . 1962, acte din care reiese că autorul lor deținea terenuri în suprafață de 1,75 ha, ce a fost reconstituită conform titlului de proprietate nr._/17.09.2004. Pârâtele menționate au mai arătat că nu este adevărat că pârâta N. M. împreună cu soțul său, N. V. - decedat în anul 2001 - au intrat cu abuz de putere și au acaparat după anul 1989 terenul aflat în litigiu - terenul în cauză stăpânindu-l această pârâtă împreună cu soțul său în mod continuu și exclusiv din anul 1965 până în momentul de față, fiind primit după căsătorie de la autorii, N. V. G. și N. S.. Terenurile înscrise în titlul de proprietate atacat au stat la baza compunerii masei succesorale potrivit certificatului de moștenitor nr. 112/2005 emis de pe urma defunctului N. V. făcând obiectul dosarului nr. 3057/2005 al Judecătoria Câmpina - acțiune civilă de partaj succesoral – prin sentința civilă nr. 2807/2005 o parte din terenurile înscrise în titlul menționat, printre care și cel din litigiu de 2.200 m.p. revenindu-le, iar pentru aceste terenuri s-a întocmit documentația cadastrală și au fost înscrise în cartea funciară.
În drept aceste pârâte au invocat disp. art. 115-119 C.pr.civ. și au atașat bilet de ieșire din spital, certificatul de moștenitor nr. 112/18.08.2005, sentința civilă nr. 2807/27.12.2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f. 61-66).
În ședința publică din 12.05.2011 s-a luat act de prenumele complet al pârâtei S., respectiv C. V..
Și pârâtul N. I., prin curator, a formulat în apărare întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului nr._/17.09.2004, s-a făcut în mod legal, tatăl său, N. V. G. fiind înscris în registrele Primăriei Băicoi și în C.A.P cu suprafața de 1,75 ha, aceeași suprafața fiind înscrisă și în titlul menționat. Terenul de 2.200 m.p., contestat de reclamant, a fost stăpânit de fratele N. V. împreuna cu soția, fiind primit după căsătorie de la părinții N. V. G. și S..
Deși legal citată, pârâta C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nu a trimis reprezentant în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 8.09.2011 s-a luat act de prenumele complet la pârâtei J., respectiv M. E..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu (f. 151-158, 172-177), proba testimonială, fiind astfel audiați martorii: D. N. (f. 159), C. M. (f. 160), B. G. (f. 170), S. A. (f. 171) și s-au efectuat mai mute lucrări de specialitatea topografie, de către experți tehnici D. M. (f. 85-88, 169), Bahudu V. (f. 209-214, 224-227, 232-235, 286-288) și I. N. (f. 309-312, 330-332).
P. Sentința civilă nr. 872/21.03.2013, Judecătoria Câmpina a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. C., a constat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.2004 emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Prahova, în sensul excluderii din cuprinsul acestuia a terenului în suprafață de 2.200 m.p. situat în T. 8, P. 1581/7, identificat pe schița de plan anexă a expertizei topografice întocmită și completată de expert I. N. (f. 312) prin perimetrul delimitat de punctele M, N, P, R, având suprafața măsurată de 2.206 m.p., obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 4.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 17.09.2004 C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a emis pe numele moștenitorilor defunctului N. V. G. - pârâtul N. I. și N. V., autorul pârâtelor N. M., S. C. V. și J. M. E. - titlul de proprietate nr._, prin care le-a fost reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru 1 ha și 7.524 m.p. teren situat în Ț. or. Băicoi, în mai multe locații, inclusiv pentru terenul în suprafață de 2.200 m.p. situat în T. 8, P. 1581/7.
P. sentința civilă nr. 2807/27.12.2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului N. V. G., compusă din terenurile menționate în titlul de proprietate mai sus indicat - pârâtelor N. M., S. C. V. și J. M. E. fiindu-le atribuite în lot mai multe terenuri, inclusiv cel în suprafață de 2.200 m.p. situat în T. 8, P. 1581/7, iar conform înscrisurilor de la filele 102-118, dreptul de proprietate al acestor pârâte a fost intabulat în cartea funciară, potrivit sentinței de partaj din 2005.
În prezenta cauză reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.2004 - în sensul excluderii suprafeței de 2.200 m.p. situată în T. 8, P. 1581/7, apreciind că în mod abuziv a fost inclusă în titlu, întrucât este proprietatea sa, în baza testamentului nr. 439/1938, a sentinței civile nr. 1778/17.06.1974 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5682/9.11.1974 - reclamantul invocând faptul că acest titlu de proprietate a fost emis în favoarea unor persoane neîndreptățite – în timp ce pârâții persoane fizice, în apărare, arată că terenul în litigiu a fost stăpânit de pârâta N. M. împreună cu soțul acesteia, din anul 1965, fiind primit de zestre de la autorii N. V. G. și N. S., iar reconstituirea dreptului de proprietate a avut la bază suprafețele cu care autorul comun, N. V. G., a fost înscris în registrul agricol și conform mențiunilor din cererea de înscriere în G.A.C.
Instanța de fond, prin prisma dispozițiilor art. III pct. 1 lit. a din Legea nr. 167/1997, modificată, precum și prin coroborarea actelor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/17.09.2004, a titlurilor de proprietate invocate de reclamant și a restului probelor administrate în cauză, a apreciat că prezenta acțiune este întemeiată – reținând că bunicul reclamantului, V. Gh. I., prin testamentul autentificat sub nr. 439/1938, a testat către fiica sa, F. -mătușa reclamantului- și mamei reclamantului, B. A., căreia i se spunea și A., astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 1966/21.08.2007 (f. 218) - două loturi învecinate în suprafață de 2.500 m.p. fiecare, situate în punctul „În bărăci”.
De altfel, s-a reținut de instanța de fond că și în cuprinsul expertizei topometrice întocmită și completată de expert tehnic I. N. s-a constatat că cele două parcele ce au revenit surorilor A. și F. au fost alăturate și mai mult, aveau drept vecinătăți la capete „drumurile din plan”, în momentul actual aceste drumuri identificându-se cu . agricol – despre vecinătatea celor două loturi existând mențiuni și în considerentele sentinței civile nr. 680/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în schița de plan întocmită de expertul A. în cauza menționată, precum și în declarațiile martorilor D. N. și Bragău G., audiați în prezenta cauză.
S-a mai reținut de prima instanță că terenul în suprafață de 2.500 m.p. în pct. „Barăci”, primit de mama reclamantului prin testament, a fost înregistrat pe numele acesteia în registrul agricol, conform adeverinței nr. 405/7.05.1991 – precum și că prin sentința civilă nr. 1778/17.06.1974 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a partajat averea succesorală rămasă de pe urma mătușii reclamantului, F. Călineț, decedată la 2.03.1965 - mamei reclamantului, B. A., fiindu-i atribuit în lot terenul de construcție în suprafață de 316 m.p. și terenul arabil, în continuarea terenului construcții, în suprafață de 1.443,50 m.p. situat în Băicoi, Ț., ., bun învecinat la apus cu proprietatea mamei reclamantului – iar ulterior i-a vândut fiului său prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5680/29.11.1974 o suprafață de 720 m.p. situată în orașul Băicoi, ., jud. Prahova – aceasta, ca urmare și a decesului mamei sale, dobândind apoi și restul terenului autoarei, devenind deci proprietarul suprafeței totale de 4.259,50 m.p. (2.500 m.p. +316 m.p.+1.443,50 m.p.).
P. expertiza topografică întocmită și completată de expert tehnic I. N. s-au identificat, măsurat și reprezentat pe schiță de plan cele două parcele menționate în testamentul autentificat sub nr. 439/1938 identificate cu cele situate între . agricol, concluzionându-se întreaga suprafață de 2.200 m.p. din titlul de proprietate în discuție, identificată prin perimetrul punctelor M, N, P, R, în fapt fiind de 2.206 m.p., se suprapune peste terenul în cauză, avându-se în vedere și sentința civilă nr. 1778/17.06.1974 și schița anexă la raportul de expertiză, precum și schița de plan anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 5680/1974.
S-a mai avut în vedere totodată și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru restul de teren, pe care reclamantul a formulat-o la 29.11.2005 și prin care invocă ca titlu și testamentul mamei sale, precum și faptul că acesteia, la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, nu i s-a permis înstrăinarea întregii suprafețe de teren, având calitatea de membru C.A.P. concluzionându-se de instanța de fond că terenul în suprafață de 2.200 m.p. ce se regăsește în titlul de proprietate a cărei nulitate absolută parțială se solicită în prezenta cauză a aparținut parte mamei reclamantului și parte surorii acesteia, F. Călineț, conform testamentului autentificat sub nr. 439/1938 și nu autorilor pârâților persoane fizice, N. V. G..
S-a mai reținut în acest sens, de instanța de fond, că aceștia nu au făcut dovada că autorul lor, N. V. G., ar fi avut în proprietate terenul în litigiu, ci doar au subliniat că reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută legal, având la bază suprafețele cu care N. V. G. a fost înscris în registrul agricol și conform mențiunilor din cererea de înscriere în G.A.C., iar pârâta N. M. împreună cu soțul acesteia au stăpânit terenul din anul 1965, fiind primit de zestre de la autorii N. V. G. și N. S. – susțineri ce au fost verificate de instanța de fond, atât potrivit înscrierilor din registrul agricol, și celorlalte probatorii administrate în cauză de pârâți, cu înscrisuri, interogatoriu și testimonial – remarcându-se totodată și faptul că poziția pârâtei N. M. nu a fost constantă în ceea ce privește terenul în litigiu, astfel că instanța de fond a apreciat apărările pârâților ca fiind nefondate.
Pârâții persoane fizice au susținut și că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant în baza legii nr. 247/2005 este ulterioară emiterii titlului de proprietate analizat, însă instanța de fonjd a apreciat că această apărare este nerelevantă, atâta timp cât acești pârâți nu au făcut dovada că terenul de 2.200 m.p. situat în T. 8, p. 1581/7 a fost proprietatea autorului lor, N. V. G. – iar, deși în cauză s-au efectuat mai multe lucrări de specialitate topografie, instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei topografice întocmită și completată de expertul topo I. N., întrucât doar în cuprinsul acesteia s-a identificat terenul reclamantului conform titlurilor de proprietate pe care acesta le-a invocat și le-a depus la dosar în dovedirea dreptului pretins.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții N. D. M., S. C. V. și Jilaveanu M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu s-au luat în considerare actele pârâților și s-au interpretat unilateral actele reclamantului B. C., numai în favoarea acestuia.
În motivarea cererii, recurenții-pârâți au învederat că din testamentul datat anul 1938 rezultă confuzia între vecinătățile loturilor atribuite de V. Gh. I. celor 4 fiice ale sale în pct. "Barăci", nu exista schița de plan, iar din descrierea "locurilor" cu vecini nu se poate reconstitui un plan de amplasament în prezent - reclamantul însuși arătând că CAP a scurtat din loturile de teren din pct. Barăci, iar dimensiunile laturilor au fost modificate și din confuzia creată de poziționarea "locurilor" și din actele de la dosar rezultă o schimbare sau translatare a loturilor între surori.
Recurenții-pârâți au mai învederat că, din Sentința civilă nr.1778/1974, rezultă că mamei reclamantului B. A. i s-a atribuit suprafața totală de 1759,5 mp de pe urma surorii Calinet F. conform expertizei M. I. și la cererile pârâților, între vecini: la răsărit M. D. și la apus B. A., solicitând a se observa că în testament poziționarea loturilor este diferită, ceea ce dovedește că B. A. (A.) nu a respectat amplasamentul dat de tatăl său și a încălcat prin expertiza M. I. loturile celor 2 surori F. (vecină mereu cu F. Calinet), iar M. (Marita) D. a fost mutată în locul Frusinei - sau a intrat pe loturile surorilor pentru a fi schimbate.
Ori, din schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 5680/1974 terenul dobândit de reclamant în suprafață de 720 mp de la B. A. (A.) a fost identificat și măsurat rudimentar, în anul 1974, după indicațiile și posesia lui B. C-tin, terț deținător, fără verificări la primărie și plan parcelar .
Mai mult, recurenții-pârâți au învederat că, așa cum a reținut și P. de pe lângă Judecătoria Câmpina prin ordonanța de neîncepere a urmăriri penale împotriva recurentei N. M. (f.181): "prin sentința 1778/1974 s-a partajat masa succesorală a def. Calinet F., terenul în litigiu de 2200 m.p. nu a făcut obiectul judecații" – din Sentința civila nr.680/2008 nu rezultă dreptul de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 5000 mp - expertul A. doar poziționând cei 5000 mp la indicațiile reclamantului, iar din Sentința civilă nr.2329/2010 având ca obiect constatare nulitate absoluta parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.5680/1974, expertul P. M. doar a măsurat terenul de 5000 pretins de B. C-tin și a găsit suprafața de 5144 mp, (fără a avea în vedere vecinii, respectiv pârâtele-recurente de azi, fără a verifica la primărie și nici planul parcelar, cadastrul, nici actul de proprietate) precizând totodată că prin Sentința nr.2329 nu i s-au atribuit cei 5144 mp lui B. C-tin, doar s-a respins acțiunea lui S. S. privind constatarea nulității unui act – astfel că așa se explica de ce expertul nu a constatat suprapunerea de teren care apare azi în expertiza I., nici expertul A. neverificând planurile și neconstatând vreo suprapunere de teren.
Recurenții-pârâți au mai susținut că, în condițiile în care nici declarațiile martorilor reclamantului nu au fost relevante în cauză, nu înțeleg ce criterii a avut în vedere instanța de fond când a considerat că actele reclamantului au forța probantă mai mare decât ale pârâtelor.
În ceea ce privește actele paratelor-recurente, au învederat că extrasul din Registrul Agricol 1959-1961 privind pe autorul lor N. V. G. menționează suprafața de 0,25 ha în pct. Barăci, iar ca suprafața totală 1,75 ha. – ori, dispozițiile art.9 din Legea nr. 18/1991 completată prin Legea nr.247/2005 prevăd ca suprafețele solicitate de persoanele îndreptățite prin cerere să fie regăsite in R.A. sau dovezi cu martori vecini.
De asemenea, recurenții-pârâți au menționat Titlul de proprietate nr._/17.09.2004 și sentința civilă nr.2807/2005, cadastrul pentru suprafața de 2200 mp întocmit în 2005 (la dosar), precizând totodată că au cadastru separat pentru alte suprafețe de teren.
Mai mult, recurenții-pârâți au susținut că martorii recurentelor - pârâte S. A. si C. M. au arătat că reclamantul nu a folosit terenul in litigiu .
Ori, recurenții-pârâți au susținut că, în opinia lor, dacă nu se ține cont de mențiunile din Registrul Agricol, așa cum a procedat instanța de fond, ar însemna că toată procedura de reconstituire a dreptului de proprietate să fie susceptibilă de nelegalitate și de a fi anulată.
Totodată, recurenții-pârâți au învederat că reclamantul a afirmat că sentința (pârâtelor) nr.2807/2005 nu-i este opozabilă și astfel nu o recunoaște, în schimb toate părțile, inclusiv experții trebuie să țină cont doar de Sentințele sale nr.1778/1974, 680/2008 și 2329/2010 .
Recurenții-pârâți au învederat de asemenea, că instanța de fond a omologat expertiza I. întrucât a apreciat că doar acesta a răspuns obiectivului principal: dacă terenul de 2200 mp este inclus în vreun titlu de proprietate al reclamantului, iar considerentele se bazează doar pe actele reclamantului fără să fie reținute și actele, planurile ș cadastrul pârâtelor, deși primăria arată că reclamantul este înscris în evidențe doar cu suprafața totală de 2479 mp.
Astfel, recurenții-pârâți au învederat că deși experții D. și Bahudu au învederat instanței ca sunt diferențe între laturile terenurilor măsurate, iar din actele reclamantului nu se pot stabili dimensiunile pe care acesta le pretinde, 5000 mp suprafața totală (2 loturi a câte 2500 mp testament), lățime la capete 18 ml (din măsurători efectuate în 1974, 2008 și 2010 doar la indicațiile reclamantului), expertul I. găsește suprafețele de teren din actele reclamantului prin suprapunere cu terenul pârâtelor și astfel concluzionează că cei 2200 mp sunt incluși in cei 5000 mp . – mai mult, recurenții-pârâți au susținut că acesta găsește suprapunere și la vecinul S. S. (MD. B.) întrucât pentru a obține lățimea de 18 ml pretinși de reclamant, de la 15, 83 ml la 18 ml intra și în terenul alăturat.
Ori, însuși expertul I. a învederat că nu este sigur pe raționamentul sau, întrucât din testament rezultă că F. Calinet nu este vecină cu A. (A.) B., ceea ce au arătat și recurentele, iar din Sentința nr. 1778/1974 rezultă că lotul lui F. Calinet este vecin cu cel al lui B. A., aspect rezultat doar din expertiza M. care a măsurat și identificat terenul doar la indicațiile lui B. C., nu din acte, având în vedere că instanța din 1974 preia doar concluziile expertizei nu analizează actele .
Astfel, expertul I. "a apreciat că se poate trage concluzia că cele două loturi au fost vecine", dar nu este sigur, schița de plan anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr. 5680/1974 fiind realizată ca un dreptunghi la dorința reclamantului B. Ctin, fără analiza altor acte ale vecinilor .
Mai mult, întrucât recursul este declarat împotriva unei hotărâri judecătorești care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, în opinia recurenților, recursul nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedura civila, sens în care recurenții-pârâți au solicitat să se examineze cauza sub toate aspectele .
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 25.04.2013, sub nr._ .
Intimatul-reclamant B. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se respingă recursul ca nefondat, învederând că susținerile formulate de recurente nu au suport material, acestea încercând să inducă in eroare instanța de judecată, analizând în mod trunchiat probele administrate în cauză, ignorând mențiunile din testamentul aut. nr. 439/1938 privind vecinătatea loturilor de teren în cauză - deși prin raportul de expertiza topografica întocmită și completată de expertul I. N., s-a concluzionat că cele două parcele ce au revenit celor doua surori, A. si F., prin testamentul autentificat menționat au fost alăturate, fiind identificate între . agricol – constatările expertului fiind confirmate și de sentința civila nr. 1778/17.06.1974 a Judecătoriei Câmpina, cu expertiza topo M. I. aferentă - sentință ce a fost pusă și în executare, cu precizarea că toate părțile au fost de acord privind amplasamentele terenurilor cu vecinătățile specificate, precum și de contractul de vânzare-cumpărare nr. 5680/1974, cu precizarea că lungimile terenurilor au fost scurtate abuziv de către fostele C.A.P.-uri, de unde rezulta și suprafața mai mică, respectiv 1759,50 mp fata de 2.500 mp din testament.
Intimatul-reclamant a susținut, de asemenea, că depozițiile martorilor audiați din partea sa sunt interpretate incorect prin motivele de recurs, redându-se doar părți din aceste declarații, scoase din context, fapt ce dă un alt înțeles acestora – iar pe de altă parte, pârâții nu au făcut nicio dovada privind existența în patrimoniul autorului lor, defunctul N. G., a terenului de 2200 mp situat in tarlaua 8 .>
În consecință, intimatul-reclamant a solicit să se respingă recursul ca nefondat și să se mențină sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, solicitând totodată cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate de către pârâți, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul constata ca aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
P. motivele de recurs formulate, recurentele-pârâte critică sentința civilă nr. 872/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, pentru faptul că instanța de fond ar fi acordat actelor părților o forță probantă inegală și că s-ar fi apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauza, dându-se o eficienta mai mare probelor administrate de intimatul-reclamant.
In cauză, tribunalul constată că instanța de fond a analizat susținerile părților, în raport de probatoriul administrat, prin prisma dispozițiilor art. III pct. 1 lit. a din Legea nr. 167/1997, modificată, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că, după cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 439/1938, bunicul reclamantului, V. Gh. I., a testat către fiica sa, F. - mătușa reclamantului, precum și către mama reclamantului - B. A., căreia i se spunea și A. (astfel cum rezultă din declarația de notorietate autentificată sub nr. 1966/21.08.2007, depusă la fila 218 dosar fond) - două loturi în suprafață de 2.500 m.p. fiecare, situate în punctul „În bărăci”.
În ce privește reținerea că cele două loturi erau învecinate - împrejurare contestată de recurentele-pârâte - acest aspect a fost reținut în mod corect de instanța de fond, având în vedere că rezultă chiar din conținutul testamentului menționat, depus în copie la filele 20-22 dosar fond, potrivit căruia terenul lăsat fiicei A. V. I. (căsătorită B.) este „vecin cu F.”, deci cu lotul acesteia de 2.500 m.p. situat în același punct.
Această mențiune clară făcută încă din anul 1938, când s-a redactat testamentul menționat – se coroborează cu majoritatea celelalte probatorii administrate în cauză – în primul rând cu constatările expertizei topometrice întocmită și completată în cauză de expert tehnic I. N., care a menționat argumentat că cele două parcele ce au revenit surorilor A. și F. au fost alăturate și mai mult, aveau drept vecinătăți la capete „drumurile din plan”, în momentul actual aceste drumuri identificându-se cu . agricol.
Mai mult, s-a reținut în mod corect de prima instanță că vecinătatea celor două loturi este menționată și în considerentele sentinței civile nr. 680/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina depusă în copie la filele 134-135 dosar fond, fiind confirmată și de consemnările din schița de plan întocmită de expertul A. A. în expertiza aferentă sentinței arătate - terenul reclamantului fiind delimitat de . drumul agricol (f. 136).
De asemenea, martora D. N. (a cărei declarație de află depusă la fila 159 dosar fond), a menționat că terenul mamei reclamantului este în vecinătatea terenului mătușii acestuia (F. Călineț), lățimea fiecărui lot fiind de 9 m.l., iar martorul Bragău G. (f. 170) a arătat că loturile celor două surori F. Călineț și B. A. se aflau unul lângă celălalt.
Pe de altă parte, din adresa nr. 405/7.05.1991 (fila 128 dosar fond), rezultă că mama intimatului-reclamant, B. A., a fost înregistrată în registrul agricol cu suprafața de teren de 2.500 mp în pct. "Barăci", suprafața primită prin testament - locația pct."Baraci" fiind indicată în ., Băicoi, județul Prahova.
La dosarul cauzei s-a depus și sentința civila nr. 1778/17.06.1974 pronunțata de Judecătoria Câmpina, prin care s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei Calinet F., în urma căreia, mamei reclamantului, B. A. i-a fost atribuită suprafața de teren de 1759,50 mp, teren ce se învecinează cu terenul sau, precizându-se totodată că s-a omologat raportul de expertiza M. I. - prin care se evidențiază faptul că vecinul din vest al lui F. a fost B. A. - și la care niciuna din parți nu a formulat obiecțiuni.
Mai mult, Sentința civilă nr. 1778/1974 a fost pusă în executare întocmindu-se de către executorul judecătoresc proces verbal de punere în posesie (depus la filele 178-179 dosar fond), din care rezultă că toate părțile au fost de acord privind amplasamentele terenurilor cu vecinătățile specificate, fiecare primind ce i s-a cuvenit și semnând procesul verbal astfel întocmit – iar după cum rezultă din planurile de situație anexate la fila 27 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 5680/1974 (fila 183), lungimile terenurilor au fost scurtate abuziv de către fostele C.A.P.-uri, ceea ce explică suprafața mai mică, respectiv 1759,50 mp fata de 2.500 mp din testament.
Deci, prin sentința civilă nr. 1778/17.06.1974 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a partajat averea succesorală rămasă de pe urma mătușii reclamantului, F. Călineț, decedată la 2.03.1965, iar mamei reclamantului, B. A., i-a fost atribuit în lot “terenul de construcție în suprafață de 316 m.p. și terenul arabil, în continuarea terenului construcții, în suprafață de 1.443,50 m.p. situat în Băicoi – Ț., .”, bun învecinat la apus cu proprietatea mamei reclamantului, astfel cum rezultă ]n mod evident din consemnările de la fila 132 dosar fond.
Din acest teren, precum și din cel dobândit prin moștenire de la tatăl său, V. Gh. I., mama reclamantului i-a vândut fiului său prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5680/29.11.1974 (depus în copie la fila 271 dosar fond) o suprafață de 720 m.p. situată în orașul Băicoi, ., jud. Prahova.
Astfel, la terenul dobândit de intimatul-reclamant urmare a cumpărării de la mama sa, ulterior, ca urmare a decesului acesteia, s-a adăugat și restul terenului autoarei sale, intimatul-reclamant devenind proprietarul suprafeței totale de 4.259,50 m.p. (2.500 m.p. +316 m.p.+1.443,50 m.p.), în condițiile în care din acest întreg teren mama îi vânduse cei 720 m.p.
P. raportul de expertiza tehnică topografică întocmită și completată de expert topo I. N. s-a concluzionat că cele două parcele menționate în testamentul autentificat sub nr. 439/1938 sunt cele identificate între . agricol, suprafața celor două loturi testate mătușii și mamei reclamantului, a câte 2.500 m.p. fiecare, fiind definită de conturul 1, 2, 3, 4, 5, 6, H, I, N, G, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 1 pe schița de plan de la fila 312.
Pe aceeași schiță de plan s-a configurat și terenul de 1.759,50 (316+1443,50) m.p. atribuit mamei reclamantului, B. A., prin sentința civilă nr. 1778/17.06.1974 a Judecătoriei Câmpina (provenit de la sora sa, F. Călineț) - acesta fiind delimitat de conturul punctelor 1, C, B, A, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 1 – precum și terenul cumpărat de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5680/29.11.1974 (720 m.p.)și restul terenului vânzătoarei, deci al mamei reclamantului, care a fost delimitat prin perimetrul 1, 2, 3, 4, 5, 6, H, G, M, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 1 – concluzionându-se că, avându-se în vedere că terenul descris în testament avea lungimea de la . drumul agricol, întreaga suprafață de 2.200 m.p. din titlul de proprietate în discuție, identificată prin perimetrul punctelor M, N, P, R, în fapt fiind de 2.206 m.p., se suprapune peste acest teren. S-a mai concluzionat că, dacă se au în vedere sentința civilă nr. 1778/17.06.1974 și schița anexă la raportul de expertiză, terenul de 2.200 m.p. se suprapune parțial în zona definită de conturul A, B, k, M, în suprafață de 385 m.p., iar dacă se are în vedere schița de plan anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 5680/1974 împreună cu sentința civilă nr. 1778/1974, terenul de 2.200 m.p. se suprapune parțial, pe suprafața de 1.327 m.p. delimitată de punctele M, A, G, g, R.
În ce privește apărările recurenților-pârâți, instanța de fond a reținut în mod corect că aceștia s-au limitat a susține în întâmpinări că reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută legal, având la bază suprafețele cu care N. V. G. a fost înscris în registrul agricol și conform mențiunilor din cererea de înscriere în G.A.C., susținând și că pârâta N. M. împreună cu soțul acesteia au stăpânit terenul din anul 1965, fiind primit de zestre de la autorii N. V. G. și N. S..
Instanța de fond a verificat și aceste susțineri, constând că în registrul agricol din anii 1959-1961 (f. 53) autorul recurentelor-pârâte, N. V. G., a figurat înregistrat cu suprafața totală de 1,75 ha teren amplasat în mai multe locații - în punctul „Barăci” figurând cu suprafața de 0,25 ha teren arabil – iar prin cererea nr. 619/7.02.1962, depusă în copie la filele 54 dosar fond, s-a înscris în C.A.P. cu întreaga suprafață de 1,75 ha teren, inclusiv cu cea de 0,25 ha teren arabil din punctul „Barăci” .
Astfel, s-a reținut în mod just de către prima instanță că, deși moștenitorilor defunctului N. V. G. li s-a reconstituit prin titlul de proprietate în litigiu dreptul de proprietate tot pentru o suprafață de 1,75 ha - la punctul „Barăci”, în Tarlaua 8, li s-a atribuit - doar pe baza măsurătorilor, planurilor parcelare și declarației de „proprietar” - o suprafață mai mare decât cea deținută de autorul lor, respectiv suprafața de 6.500 m.p., cu toate că autorul lor a deținut în acea locație doar 0,25 ha, iar suprafața de 2.200 m.p. se regăsește în titlul de proprietate nr._/17.09.2004, cu toate că N. V. G. nu a deținut această suprafață în punctul respectiv – aspecte ce au fost recunoscute și de pârâta C. L. Băicoi de Aplicare a Legii Fondului Funciar, prin răspunsurile la întrebările nr. 6, 7, 10 din interogatoriul ce i-a fost luat la cererea reclamantului (f. 173-174).
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că invocarea de către recurentele-pârâte a posesiei exercitate de pârâta N. M. împreună cu soțul acesteia cu privire la terenul în litigiu pe care l-ar fi stăpânit din anul 1965, fiind primit de zestre de la autorii N. V. G. și N. S. - posesie confirmată de declarațiile martorilor S. A. și C. M. - nu poate avea relevanță în cauză, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că N. V. G. a fost proprietarul terenului de 2.200 m.p., pe care l-ar fi stăpânit în fapt o perioada. Mai mult, astfel cum rezultă din declarația martorului S. A. (fila 171 dosar fond), parte din terenul menționat a fost preluat la C.A.P.
Mai mult, se constată și poziția oscilantă a pârâtei N. M. în ceea ce privește terenul în litigiu – aceasta afirmând inițial că împreună cu soțul său au stăpânit terenul în litigiu din anul 1965, fiind primit de zestre de la autorii N. V. G. și N. S., în timp ce prin declarația depusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, aflată în copie la filele 149-150, a subliniat că terenul de 2.200 m.p. a fost moștenit de soțul său în urma unui partaj după decesul mătușii acestuia Călineț F., dar din cuprinsul sentinței civile nr. 1778/17.06.1974 prin care s-a împărțit averea succesorală rămasă de pe urma defunctei Călineț F., se reține că N. S., soacra pârâtei N. M., nu a primit în lot (nr. 5) bunuri în natură de pe urma surorii sale, F. Călineț, ci sultă.
De altfel, instanța de fond a făcut o temeinică analiză a probatoriilor administrate în cauză, inclusiv prin verificarea concordanței dintre susținerile părților, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, răspunsurile la interogatorii, declarațiile martorilor, dar și constatările din cuprinsul rapoartelor de expertiză întocmite în cauză și depuse la dosar. Sub acest aspect, a reținut și că, chiar dacă în anul 1974 terenul stăpânit de mama intimatului-reclamant nu se învecina cu drumul agricol, ci avea ca limită latura H-G identificată pe schița de plan aflată la fila 312, fiind vecin cu C.A.P.-ul – din coroborarea concluziilor expertizei topografice întocmită de expert tehnic I. N. cu declarația martorului Bragău G. (care a menționat că înainte de partajul judecătoresc de pe urma defunctei F. Călineț terenurile erau ciuntite din cauza colectivizării), cu susținerile reclamantului inserate în cererile depuse la filele 215-217 și 238-241 (conform cărora în anul 1974 lungimea terenurilor în toată zona fusese scurtată abuziv de către fostele C.A.P.-uri), precum și cu mențiunile din cuprinsul schiței de plan anexă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5680/29.11.1974 (în care figurează ca vecin al terenului mamei reclamantului - C.A.P.-ul, în partea opusă străzii Libertății) – instanța de fond a luat în considerare și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru restul de teren (depusă la fila 19 dosar fond), pe care intimatul-reclamant a formulat-o la data de 29.11.2005 și prin care a invocat ca titlu și testamentul mamei sale, precum și faptul că acesteia, la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, nu i s-a permis înstrăinarea întregii suprafețe de teren, având calitatea de membru C.A.P.
Astfel, deși prin sentința civilă nr. 1778/17.06.1974 nu s-a împărțit întreg terenul de 2.500 m.p. pe care mătușa reclamantului, Călineț F., îl dobândise de la tatăl său conform testamentului autentificat sub nr. 439/1938, ci doar suprafața de 1.759,50 m.p., din examinarea schiței de plan depusă la fila 312 dosar fond, întocmită de expert topo I. - reiese că diferența până la 2500 m.p. teren proprietatea numitei F. Călineț, respectiv de 740,5 m.p. se regăsește în terenul în litigiu, respectiv în cei 2.200 m.p. din titlul de proprietate în litigiu, mai precis în suprafața delimitată de prelungirea laturii CB până la drumul agricol, de drumul agricol și de laturile GN și Gg – iar cum acest teren a aparținut mătușii intimatului-reclamant, F. Călineț, este evident că nu putea fi inclus în titlul de proprietate emis de pe urma defunctului N. V. G..
Având deci în vedere toate considerentele arătate, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corecta apreciere a probelor în raport de reglementările legale aplicabile în cauză – administrarea de către intimatul-reclamant a unor probatorii mai bine conturate, pe care instanța de fond și-a întemeiat motivarea soluției pronunțate neputând atrage temeinicia criticilor formulate de recurentele-pârâte cu privire la pretinsa forță probantă mai mare acordată de prima instanță probelor administrate de reclamant în raport cu cele administrate de pârâți.
Se constată de altfel că instanța de fond a făcut o analiză detaliată a fiecărei probe administrate de fiecare dintre părți în cauză, indicând argumentat fiecare probă avută în vedere la fundamentarea concluziilor sale – reținând corect faptul că recurenții-pârâți, dincolo de unele aspecte de fapt invocate în cauză, nu au probat în mod cert faptul că autorul lor, N. V. G., ar fi avut în proprietate terenul în litigiu, ci doar au subliniat că reconstituirea dreptului lor de proprietate de pe urma acestuia ar fi fost făcută în mod legal, fără a combate temeinic susținerile și probatoriile administrate de intimatul-reclamant în susținerea cererilor formulate de acesta în cauză.
Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul urmează a respinge recursul declarat de recurenții-pârâți N. D. M., S. C. V. șiJ. M. E. împotriva sentinței civile nr. 872/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. C., ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va obliga recurenții, în solidar, să plătească intimatului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii de puse la fila 32 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți N. D. M. domiciliată în Băicoi, ., J. Prahova, S. C. V. domiciliată în Băicoi, ., județul Prahova șiJ. M. E. – domiciliată în Băicoi, .. 37, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 872/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. C. domiciliat în Băicoi, ., județul Prahova și intimații pârâți N. I. prin curator N. I.M. domiciliată în Băicoi, ., județul Prahova, C. L. BĂICOI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR cu sediul în Băicoi, ., Județul Prahova și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenții in solidar să plătească intimatului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. G. H. N. C. C. A. M.
Fiind in CO, semnează Fiind in CO, semnează
Președintele Tribunalului Președintele Tribunalului
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.C.A,M./ tehnored A.Ș.P.
2 ex./9.12.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. E. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1284/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
