Drepturi băneşti. Sentința nr. 2973/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2973/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 3387/105/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2973
Ședința publică din data de 02.12.2013
PREȘEDINTE - A. G. H.
ASISTENȚI JUDICIARI - P. D.
- I. M. D.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul C. C., domiciliat în S., .. 69, județul P., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. P., cu sediul social în București, .. 16, ., Sector 4.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 25.11.2013 și, ulterior pentru data de 02.12.2013, când a dat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._ / 2010, reclamantul C. C. a chemat în judecata pe pârâta S.C. C. P. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând drepturi bănești pentru munca depusă în perioada august - decembrie 2009, drepturile bănești aferente perioadei de concediu, salariul pentru perioada 18.01._10, precum și perioada care corespunde șomajului tehnic.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arăta că în perioada august - decembrie 2009 a desfășurat activitate în cadrul unității pârâte care, însă, nu i-a plătit, în totalitate, drepturile bănești cuvenite.
Totodată, reclamantul a învederat că pârâta nu i-a plătit, în totalitate, concediul de odihnă efectuat în anul 2009, iar în perioada imediat următoare, respectiv 15.01._10, a lucrat efectiv, fără a fi remunerat, începând cu data de 15.02.2010 comunicându-i-se că este în șomaj tehnic, fără a primi drepturile bănești cuvenite nici până în prezent.
În drept, reclamantul a invocat disp. art.248 alin.3, art.161 alin.4 C. muncii coroborate cu prevederile art.67 și urm. din Legea nr.168/1999, actualizată.
În raport de susținerile reclamantului, la data de 07.01.2013, pârâta S.C. C. P. S.A., a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinareprin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată privind obligarea sa la plata unor sume de bani către reclamant, ca neîntemeiată; respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata unor sume așa - zise ca reprezentând „sumele cuvenite aferente perioadei de concediu”, ca neîntemeiat; respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata unor așa - zise sume ca reprezentând „salariul pentru perioada 18.01._10”, ca neîntemeiat; respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata unor așa - zise sume ca reprezentând „perioada ce corespunde șomajului tehnic”, ca neîntemeiat.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a reclamantului C. C., în temeiul art.270 C. Muncii în sensul obligării acestuia la restituirea către societate a echipamentelor, fierului vechi, cimentului, agregatelor, etc. sustrase de acesta sau complicii acestuia de pe proprietatea pârâtei din Stația de Betoane Piatra Arsă - . 1 km. 126,8 jud. P., evaluate provizoriu la suma de 50.000 lei sau la plata către pârâtă a contravalorii obiectelor menționate; obligarea reclamantului la plata despăgubirilor materiale produse, prin devalizarea punctului de lucru Stație de Betoane Piatra Arsă, de către reclamant sau/ și complicii acestuia; obligarea reclamantului la restituirea tuturor sumelor de bani încasate ilegal de din betoane fabricate la punctul de lucru Stația de Betoane Piatra Arsă, a instrumentelor, sculelor, echipamentelor, etc. și/sau liste de contacte, documentație tehnică, scheme ale echipamentelor, numere de contact clienți, furnizori, etc. sustrase de reclamant și complicii acestuia; obligarea reclamantului la plata către pârâtă a tuturor debitelor pe care acesta le are fată de societate.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta S.C. C. P. S.A. a arătat că reclamantul C. C. încearcă, prin cererea de chemare în judecată, o îmbogățire fără drept pe seama și în detrimentul societății, după ce a încercat să forțeze unitatea să îl numească în calitate de șef al punctului de lucru Stația de Betoane Piatra Arsă Bușteni, deși nu are pregătirea profesională, experiență și calități manageriale pentru a îndeplini această funcție.
A mai învederat pârâta că reclamantul era în relații de familie cu un fost angajat al societății - C. I., administrator de cămin de nefamiliști din S. care aparținea unității și în relații de prietenie și strânse relații personale (fin) al fostului șef de stație de betoane și, probabil până și angajarea, inițială, a acestuia cu CIM a fost efectuată nu pe criterii profesionale, ci pe alte criterii de nepotism pe care conducerea actuală a societății nu le-a cunoscut.
Reclamantul, așa cum deseori a recunoscut, știe că a fost plătit mai mult decât a efectuat muncă, în fapt, cu precizarea că, orice contract de muncă presupune un schimb efectiv de muncă reală pentru un salariu, efectuarea unei munci efective, care să producă venituri pentru angajator, venituri din care se plătesc și salariile, în conformitate cu numărul de ore efectiv lucrate de fiecare angajat.
În fapt, reclamantul nu a muncit pentru sumele cu care a fost plătit, ci a folosit Stația de Betoane Piatra Arsă pentru a obține venituri personale, necuvenite, folosindu-se în permanență relația specială pe care o avea cu șeful stației de betoane pentru a prejudicia societatea pârâtă.
Astfel, ignorând deciziile conducerii societății, reclamantul nu a aplicat, intenționat, politica de prețuri și încasări stabilite de conducere, fapt care a condus la apariția unor debite de valori de sute de milioane ROL, debite ale diverșilor clienți ai stației de betoane pe care reclamantul îi favoriza, în detrimentul societății, livrându-te betoane fără plată sau livrând cantități mai mari de beton, însușindu-si, probabil, diferența în folosul personal, exclusiv (cum ar fi Geomav, Mitcarn etc.).
Mai mult, încă din mijlocul anului 2009, criza economică a afectat major activitatea de servicii în construcții, în toată Europa, România și, inclusiv în Valea Prahovei, astfel că, cererile de beton au scăzut, după cum și cifra de afaceri a stației de betoane a scăzut exponențial, nemaiexistând astfel ocazii ca reclamantul să livreze „la negru” betoane și să încaseze venituri necuvenite.
Niciodată, însă, reclamantul nu a adresat, în scris, vreo adresă conducerii în care să semnaleze aspectele arătate în chemarea în judecată, așa cum impune, în mod expres, art.3 din Legea nr.168/1999.
Societatea și-a îndeplinit obligațiile pe tot parcursul derulării CIM, iar statele de plată atestă deplina concordanță între munca efectiv prestată de reclamant în folosul societății și valoarea salariilor pentru această muncă.
La sfârșitul anului 2009, criza economică s-a acutizat și, astfel, principalul șantier de construcții Belview a fost închis, iar firma principală antreprenoare Ozer Construction a intrat în insolență, pe perioada sezonului rece turnarea de betoane fiind întreruptă, din cauza condițiilor climaterice ce nu permit turnarea/ solidificarea betonului la temperaturi sub zero grade Celsius.
În aceste condiții, dornic să obțină venituri necuvenite, reclamantul a inventat existența unui concediu de odihnă ce nu era prevăzut în CIM și nu a mai lucrat pentru societatea pârâtă, aceasta situație fiind perpetuată de acesta în decembrie 2009, când nu a lucrat nici măcar o singură ora pentru societate (având 5 zile de absențe nemotivate, 10 zile de CFP, efectuând fără cerere la conducere și fără aprobare, un fel de compensare de concediu de odihnă aferent anului 2009, pentru care nu era programat și nici nu avea aprobarea conducerii societății).
În luna ianuarie, reclamantul a inventat, din nou, că își ia concediul pe anul 2010, în avans sau că ar fi fost la societate, deși nu era niciun fel de activitate la stație care era înzăpezită și inaccesibilă pentru desfășurarea vreunei activități productive.
În luna februarie 2010, prin hotărâre a consiliului de administrație, s-a decis întreruperea activității la Stația de Betoane Piatra Arsă începând cu 01.02. 2010, astfel că, reclamantul a promis societății că va rămâne angajat dacă va fi pus în șomaj tehnic, drept pentru care a și semnat documente în sensul acestei promisiuni.
După doua luni și jumătate de șomaj tehnic, reclamantul a denunțat unilateral înțelegerea făcută, prejudiciind și mai mult societatea, iar când aceasta a încercat rezolvarea, pe cale amiabilă a situației, efectuând inventarierea stației de betoane Piatra Arsă, reclamantul a lansat cererea de a fi numit șef al stației de betoane, deoarece nașul său se pensionase.
În momentul când i s-a refuzat cererea de numire într-o funcție de conducere pentru care nu avea calificarea necesară și când potențiali candidați pentru funcția de șef stație de betoane au venit la stația de betoane pentru interviu și când s-a ivit perspectiva unor lipsuri din gestiunile stației de betoane, a unor nefuncționalități ale echipamentelor ce erau în sarcina de întreținere a reclamantului, a apariției posibilității răspunderii materiale a celor ce au prejudiciat societatea, reclamantul și-a dat demisia, fără a efectua perioada de preaviz impusă de lege și de CIM.
Societatea a continuat să încerce o rezolvare pe cale amiabilă a situației cu reclamantul, dar acesta a lansat jigniri la adresa conducerii, încercând să influențeze și alți angajați ai societății să își dea demisia în . și mai mult societatea care a inițiat atunci cercetarea disciplinară prealabilă.
Reacția reclamantului a fost aceea de a da în judecată societatea, arătându-și așa - zisa „nemulțumire” numai după ce a văzut că nu era nicio șansă să ajungă șef al stației de betoane sau să mai continue să prejudicieze societatea, fiind plătit cu mai mult decât a lucrat efectiv, acesta folosind activele, echipamentele și punctele de lucru ale societății mai mult pentru a obține venituri personale.
Reclamantul a fost plătit, în conformitate cu numărul de ore, potrivit documentelor contabile anexate, capetele de cerere 1 și 2 ale reclamantului fiind abuzive și neîntemeiate, mai ales că nu a efectuat muncă reală nici măcar pentru sumele care, cu prea mare bunăvoință, i-au fost acordate ca salarii.
Legislația muncii definește, clar, obligația unui angajat de a efectua muncă, art.10 Legea nr.53/2003 arătând că „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”, în speță, reclamantul fiind plătit mai mult decât a efectuat, în mod real, muncă.
Reaua intenție și lipsa de sinceritate a reclamantului sunt evidente și din faptul că reclamantul, pentru a încasa venituri necuvenite și a se îmbogăți pe nedrept, pe seama societății și a muncii efective a celorlalți angajați, a refuzat rezolvarea pe cale amiabilă a situației, iar în luna noiembrie 2010, când reprezentantul legal al societății a încercat o noua rezolvare pe cale amiabilă, acesta a refuzat în mod categoric, din cauza, probabil, a unor lipsuri financiare în perioada de criză economică și de reducere a cererii de turnări betoane, lipsuri ce nu vin de la societate, reclamantul încercând să se îmbogățească pe nedrept.
Societatea a achitat obligațiile financiare contractuale față de reclamant și, mai mult, a dovedit înțelegere și clemență față de acesta, oferind un salariu și înțelegere, deseori oferindu-i prime cu mult peste salariul negociat.
Motivele dezvoltate de reclamantul C. C. la capetele de cerere 1 și 2 de cerere nu se încadrează în motivele strict și limitativ prevăzute de lege, situație în care apare ca inadmisibilă solicitarea unor sume necuvenite, în circumstanțele în care, nu există muncă prestată, cu precizarea că, în cursul anului 2009, reclamantul a sustras, ilegal, fier vechi de la punctul de lucru al societății pe care l-a vândut unui anume R., care a venit cu instalații de sudură/tăiere autogenă pentru a tăia fierul ce aparținea, indubitabil, societății pârâte, iar nu reclamantului care a obținut bani pe fier, fără a plăti societății.
Lipsa de corectitudine a reclamantului reiese și din faptul că a încercat obținerea de venituri mai mari din deducerile fiscale, nedepunând niciodată documentele legale care să îi permită să beneficieze de deduceri fiscale mari.
Este inadmisibilă admiterea ca martori a fostului șef de stație de betoane sau a altor angajați ai societății cu care reclamantul a avut relații speciale de colaborare pentru prejudicierea pârâtei și, nici așa zisele pontaje întocmite în fals și preferențial local nu pot fi luate în considerare.
Conducerea societății a efectuat numeroase sondaje și înregistrări a activității de la stația de betoane Piatra Arsă, iar absențele nemotivate ale reclamantului (pentru a merge și organiza nunți în familiile prietenilor, etc.) sunt evidente.
Nimeni nu poate pretinde salariu pentru perioada când nu se prestează muncă și nu există venituri și, mai mult, clădirile și utilajele de la stația de betoane au fost lăsate să se prejudicieze de către reclamant, în pofida deciziei conducerii de a fi menținute și întreținute pe perioada când nu existau cereri de turnări betoane.
În luna aprilie, reclamantul a fost pontat doar pentru asistarea comisiei de inventariere anuală la Punctul de Lucru Stația de Betoane, fiind principalul suspect în sustragerile de fier.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, pârâta a arătat că este o altă tentativă de obținere de venituri nemeritate și de îmbogățire fără drept a reclamantului, conform Codului Muncii, angajații având obligația să efectueze în natură concediul de odihnă, astfel cum prevede art.144 din Legea nr.53/2003.
Cererea de la punctul 3 este și mai neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, este cunoscut că nimeni nu își poate lua concediu mai mult decât este prevăzut în CIM.
Ori, reclamantul a inventat existența unui concediu de odihnă ce nu era specificat în contractul individual de muncă și, mai mult, după luna decembrie 2009 și ianuarie 2010, nu a mai lucrat pentru societate, deci este ilegală efectuarea în avans a concediului de odihnă pe anul 2010, când nu exista timp de muncă în anul 2010.
Situația efectuării ilegale de către reclamant a unui așa - zis concediu pentru un an calendaristic în care nu a lucrat niciodată pentru societate și în care 2 luni și jumătate au fost întreruperi de activitate (șomaj tehnic) conform O.U.G. nr.4/2010 a fost verificată și de un auditor extern - N. C. și de cenzori ai societății, concluzionându-se că, în conformitate cu prevederile legale și ale CIM nu se pot plăti concedii dacă într-un an calendaristic angajatul nu lucrează pentru angajator și, cu atât mai puțin, nu se pot efectua, într-un anumit an calendaristic, concedii de odihnă, în avans, pentru următorul an calendaristic, așa cum a încercat, în mod ilegal, să facă reclamantul.
Angajatul are obligația de a solicita concediul de odihnă, iar legislația e foarte clară, interzicând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, conform art.141 alin.4 din Legea nr.53/2003.
De altfel, reclamantul a lipsit de la muncă, pretextând că ar fi efectuat un concediu de odihnă care nu exista de fapt legal, absentând astfel nemotivat, drept pentru care, în evidentele contabile figurează cu debite față de societate, urmând a fi remarcate circumstanțele climaterice obiective care nu permiteau turnarea de betoane în lunile ianuarie și februarie 2010, stratul de zăpada și temperaturile joase împiedicând, obiectiv, orice activitate la stația de betoane, deci nu a existat niciun fel de muncă efectuată de reclamant în perioada ianuarie – 01.02.2010.
Referitor la susținerile din capătul 3 de cerere, pârâta a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate și nefondate cel puțin din următoarele motive:
Nu a existat un schimb real de muncă prestată pentru un salariu, reclamantul folosind doar punctul de lucru Piatra Arsă și, nicidecum prestând o muncă efectivă; nu a îndeplinit obligația de a continua angajarea la societate după încetarea perioadei de întrerupere timp de 2 două luni și jumătate, la stația de betoane, începând cu data de 01.02.2010, nicidecum cu 15.02.2010, cum în mod eronat susține reclamantul, deși semnase documente în sensul continuării angajării după perioada întreruperii temporare a activității la punctul de lucru Stația de Betoane Piatra Arsă.
Prin nerespectarea promisiunii de a lucra la stația de betoane după expirarea celor 2 luni și jumătate de întrerupere a activității, reclamantul a adus și mai mari prejudicii societății, nedându-i posibilitatea să angajeze alți salariați la stația de betoane, blocând, paralizând activitatea la punctul respectiv de lucru, fiind efectuată cercetarea disciplinară prealabilă în cazul acestuia, sens în care a fost invitat, în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la un sediu secundar pentru a găsi o rezolvare pozitivă a situației și, deși a semnat de primirea convocării, reclamantul nu s-a prezentat la data, ora și locul arătate.
Mai mult, există numeroase decizii ale consiliului de administrație prin care sunt semnalate și pedepsite faptele reclamantului C. C., context în care pârâta solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale, depunând la dosar înscrisurile solicitate de instanța la termenul de judecată din data de 26.05.2011 (f.45, 52 – 135).
La termenul de judecată din data de 28.03.2012, din oficiu, instanța a ordonat, în temeiul art.129 alin.5 C.pr.civ., efectuarea unei expertize de specialitate contabilitate – drepturi salariale care să calculeze cuantumul drepturilor bănești cuvenite reclamantului, urmând a se preciza dacă au fost achitate de către pârâtă aceste drepturi, cu luarea în considerare a înscrisului aflat la f.29 (f.149).
Raportul de expertiză contabilitate ec. B. D. a fost depus la data de 23.09.2013 (f.194), reclamantul personal și reprezentantul convențional al pârâtei învederând că nu înțeleg să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile lucrării, fapt consemnat în practicaua încheierii de ședință din data de 18.11.2013.
Examinând actele si lucrările dosarului, tribunalul constată si retine următoarele:
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâta S.C. C. P. S.A. la data de 25.11.2013, respectiv după rămânerea în pronunțare asupra fondului cauzei:
În motivarea sus – menționatei cereri, pârâta S.C. C. P. S.A. a arătat că i s-ar fi încălcat dreptul constituțional la apărare, fiind efectuată, în cauză, o expertiză, fără știrea, convocarea și participarea sa, urmând ca, eventual, să se dispună refacerea acesteia (f.222).
Astfel, trebuie precizat faptul că, încă de la termenul de judecată din data de 07.01.2011 – termen la care a fost depusă la dosar întâmpinarea și cererea reconvențională, pârâta S.C. C. P. S.A. a beneficiat de asistentă juridică calificată (f.12), prin prezența constantă a apărătorului ales sau a avocatului care a asigurat substituirea, conform practicalei încheierii de ședință din data de 28.03.2012 – termen la care s-a dispus, din oficiu, efectuarea expertizei de specialitate contabilitate – drepturi salariale, acesta lipsind (f.149), ca de altfel și la termenele de judecată ulterioare, respectiv 24.04.2012 (f.154), 29.06.2012 (f.161), 28.09.2012 (f.166).
Deși, prin nota de ședință depusă de apărătorul pârâtei la termenul de judecată din data de 12.03.2013 (f.172), s-a solicitat rectificarea celor 4 încheieri de ședință arătate, tribunalul a respins ca neîntemeiată această cerere, astfel cum rezultă din încheierea de ședință pronunțată la data de 12.03.2013 (f.176).
Referitor la pretinsa neconvocare a pârâtei în vederea efectuării expertizei dispuse în cauză, se constată că, în speță, expertul desemnat a procedat în mod legal, conform art.208 C.pr.civ., la fila 208 aflându-se dovezile de citare a pârâtei S.C. C. P. S.A. atât la sediul principal din București, Sector 4, ..16, ., cât și la punctul de lucru – Stația de Betoane Piatra Arsă Bușteni.
Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din practicaua încheierii de ședință din data de 18.11.2013, fiind pus în discuția părților raportul de expertiză de specialitate contabilitate ec. B. D., reprezentantul convențional al pârâtei a învederat, în mod expres, că nu înțelege să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile lucrării.
Pe cale de consecință, față de cele mai sus arătate, este evident că nu se confirmă susținerile pârâtei cu privire la o pretinsă necunoaștere a efectuării expertizei de specialitate contabilitate sau a neconvocării sale cu această ocazie, context în care va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol a cauzei, nefiind incident art.151 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, se reține că reclamantul C. C. a fost încadrat la S.C. C. P. S.A., cu contractul individual de muncă nr._/22.05.2003 (f.40), încheiat pe durată nedeterminată, începând activitatea la data de 02.05.2003, în funcția de mecanic stație betoane la Stația de Betoane Piatra Arsă Bușteni, DN 1, km. 126, fapt care rezultă și din fișa postului.
La data de 20.05.2010, reclamantul a formulat cererea înregistrată sub nr.173 prin care solicita ca, în temeiul art.79 pct.8 C. muncii, să se ia act de demisia sa, fără acordarea termenului de preaviz.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilitate ec. B. D. a menționat că, datorită faptului că la dosarul cauzei se regăsesc depuse atât foi colective de prezență întocmite de pârâtă și emise din programul informatic de salarii, cât și foi de prezență care nu sunt semnate și ștampilate de aceasta, dar și foi colective de prezență întocmite la Punctul de lucru Stația de Betoane Piatra Arsă Bușteni, scrise de mână, pe format tipizat și semnate de șeful punctului de lucru și, întrucât, între acestea apar diferențe, s-a procedat la analizarea și prezentarea acestora, în mod detaliat, după cum urmează: în luna august 2009, în foile colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei, reclamantul figurează cu un număr de 5 zile nelucrate, iar în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru al S.C. C. P. S.A. Piatra Arsă, acesta nu figurează cu nici o zi nelucrată; în luna septembrie 2009, în foile colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei, reclamantul figurează cu 1 (una) zi nelucrată, iar în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru al S.C. C. P. S.A. Piatra Arsă, acesta nu figurează cu nicio zi nelucrată; în luna octombrie 2009, în foile colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei, reclamantul figurează cu un număr de 5 zile nelucrate, iar în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru al S.C. C. P. S.A. - Piatra Arsă, acesta nu figurează cu nicio zi nelucrată; în luna noiembrie 2009, în foile colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei, reclamantul figurează cu un număr de 5 zile nelucrate, iar în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru al S.C. C. P. S.A. - Piatra Arsa, acesta nu figurează cu nicio zi nelucrată; în luna decembrie 2009, în foile colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei, reclamantul figurează cu un număr de 5 zile nelucrate și cu 16 zile de concediu de odihnă, iar în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru al S.C. C. P. S.A. - Piatra Arsă, acesta nu figurează cu nicio zi nelucrată, figurează cu un număr de 6 zile lucrate efectiv în perioada 02 – 09.12.2009 și cu 15 zile de concediu de odihnă, în perioada 10 – 31.12.2009; în luna ianuarie 2010, în foile colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei, reclamantul figurează cu un număr de 5 zile nelucrate, 10 zile lucrate și 5 zile de concediu de odihnă, iar în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru al S.C .C. P. S.A. - Piatra Arsă, acesta nu figurează cu nici o zi nelucrată, are 10 zile lucrate și 10 zile de concediu de odihnă; în luna februarie 2010, în foile colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei, reclamantul figurează cu un număr de 20 zile șomai tehnic, iar în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru al S.C. C. P. S.A. - Piatra Arsă, acesta nu figurează cu nicio zi nelucrată, are 11 zile lucrate și 9 zile de șomaj tehnic; în luna martie 2010, în foile colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei, reclamantul figurează cu un număr de 23 zile șomaj tehnic, iar în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru al S.C. C. P. S.A. - Piatra Arsa, acesta are 23 zile de șomaj tehnic; în lunile aprilie și mai 2010, există numai foi colective de prezență emise din programul informatic al pârâtei în care reclamantul nu are nicio zi de prezență sau șomaj tehnic.
Astfel, au fost întocmite două variante de calcul a drepturilor salariale cuvenite reclamantului, respectiv: 1. variantă în raport de statele de salarii întocmite de pârâta S.C. C. P. S.A., în baza foilor colective de prezență întocmite tot de către pârâta și emise din programul informatic de salarii, foi care nu sunt semnate și ștampilate de reprezentanții pârâtei; 2. variantă în funcție de foile colective de prezență întocmite la Punctul de lucru - Stația de Betoane Piatra Arsă - Bușteni, foi colective de prezență care sunt scrise de mână, pe format tipizat, semnate de șeful punctului de lucru.
Referitor la cea de-a doua variantă de calcul prezentată, expertul a menționat că respectivele foi colective de prezență nu au fost utilizate de pârâtă în vederea calculării drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
Analizându-se înscrisul existent la fila 29, conform indicațiilor instanței, înscris care reprezintă fișa postului și în care sunt menționate, în mod expres, responsabilitățile suplimentare ale reclamantului, în calitatea sa de mecanic stație betoane, s-a constatat că la alineatul „g” este prevăzut că acesta răspunde disciplinar, civil, material și penal pentru pagubele provocate gestiunii pe care o deține ca și gestionar sau societății, prin executarea defectuoasă a atribuțiilor, existând hotărârea/decizia HRCC300610/30.06.2010 emisă de S.C. C. P. S.A. prin care se decide constituirea unei comisii disciplinare în vederea cercetării disciplinare prealabile a angajatului C. C., în temeiul art. 263 și art.267 din Legea 53/2003 – C. muncii valabil la acea dată.
Astfel, expertul a arătat nu își poate exprima opinia, în sensul dacă reclamantul a respectat prevederile alineatului în discuție din fișa postului, întrucât, nu au fost depuse documente prin care să se demonstreze de către pârâtă că aceste prevederi nu ar fi fost respectate, neexistând procesul - verbal de constatare al comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, cu precizarea că, pârâta nu a respectat dispozițiile legale în vigoare, și anume: Legea nr.31/1990 privind organizarea și conducerea societăților comerciale în scopul asigurării integrității patrimoniului, Legea nr.82/1991 - legea contabilității, Ordinul M.E.F. nr.3512/2008 privind documentele financiar – contabile, act normativ în care se specifică „controlul exactității înregistrărilor se efectuează la perioadele stabilite de unitate și cu ocazia inventarierilor, evaluându-se stocurile existente pe baza listelor de inventariere (cod 14-3-12, 14-3-12/a și 14-3-12/b)” și, confruntându-se soldul astfel obținut cu soldul conturilor respective din contabilitate, s-a apreciat că nu au fost respectate prevederile O.M.F.P. nr. 2861/2009 (pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii), deși, prin art.263 din Legea nr. 53/2003, angajatorul are dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
În speță, nu există niciun document pe baza căruia să se poată constata nerespectarea de către reclamant a prevederilor alineatului „g” din fișa postului și, pe cale de consecință, nu poate fi identificată și, cu atât mai puțin probată, abaterea disciplinară pretins săvârșită de acesta ori cuantumul pretinsului prejudiciu cauzat societății.
S-a concluzionat de către expert că pârâta a achitat reclamantului C. C., parțial numai, drepturile salariale cuvenite acestuia, având de încasat de la pârâta S.C. C. P. S.A. suma de 2.857 lei (986 lei diferența an 2009 + 1.871 lei pentru an 2010) aferentă perioadei ianuarie 2010 – mai 2010.
Deși, expertul contabil a prezentat două variante de calcul a cuantumului drepturilor bănești cuvenite reclamantului, instanța s-a orientat spre varianta nr.2, deoarece, pe de o parte, statele de salarii aferente lunilor ianuarie, februarie și martie 2010 nu poartă semnătura de primire a reclamantului, astfel încât, nu se poate proba plata de către pârâtă a drepturilor salariale cuvenite acestuia, iar, pe de altă parte, s-a fost avut în vedere și modalitatea diferită de pontare, în foile colective de prezență întocmite de pârâtă și în foile colective de prezență întocmite de șeful de șantier de la Punctul de lucru – Stația de Betoane Piatra Arsă Bușteni, a numărului de zile în care reclamantul a prestat activitate.
Potrivit art.166 alin.1 C. muncii, „salariul se plătește în bani, cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz”, alin.1 al art. 168 C. muncii stipulând că „plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit”.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că reclamantul C. C. a prestat muncă în favoarea pârâtei S.C. C. P. S.A., activitatea sa fiind remunerată doar parțial de angajator, astfel încât, pentru a se da o reală eficiență textelor de lege menționate se impune obligarea unității la plata către reclamant a sumei de 2.857 lei, conform variantei nr.2 din raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilitate ec. B. D..
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. C. P. S.A., este cunoscut faptul că, potrivit art.1169 C.civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Astfel, se constată că, deși a beneficiat de asistență juridică calificată, pârâta nu a administrat probe din care să rezulte pretinsa sustragere de către reclamant a echipamentelor, fierului vechi, cimentului, agregatelor, etc. – proprietate a societății ori devalizarea Punctului de lucru – Stația de Betoane Piatra Arsă Bușteni sau însușirea de către angajat a unor sume de bani încasate ilegal, context în care aceste susțineri rămân la stadiul de simple afirmații.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca, în baza art.166 alin.1 și art.168 alin.1 C. muncii, să admită acțiunea formulată de reclamatul C. C., în sensul obligării pârâtei să plătească acestuia suma de 2.857 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite și neachitate, respingând ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. C. P. S.A.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta S.C. C. P. S.A. să plătească reclamantului C. C. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert contabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de repunere pe rol, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. C., domiciliat în S., .. 69, județul P., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. P., cu sediul social în București, .. 16, ., cam. 505, Sector 4.
Respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2.857 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite și neachitate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei, reprezentând onorariu expert.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2013.
PREȘEDINTE ASISTENTI JUDICIARI
A. G. H. P. D. I. M. D.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored .A.G.H.
4 ex. – 10.01.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1284/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1369/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
