Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 192/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 1202/281/2013
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 192
Ședința publică din data de 20 martie 2014
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. A. M.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant V. F., domiciliat în Sibiu, ., jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr._/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele - pârâte V. C. PANTELIMONA, cu domiciliul ales la familia D. G. în B., .. 90A, ., . și G. C., cu domiciliul în Sibiu, .. 15, jud. Sibiu.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5,00 lei, conform chitanței nr._/22.01.2014 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul - reclamant a depus la dosar în original dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5,00 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, motivele căii de atac exercitate, în exemplare suficiente pentru comunicare, după care,
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ la Judecătoria Ploiești, în urma strămutării acesteia de la Judecătoria Sibiu, pârâta V. C. Pantelimona a chemat în judecată pe reclamantul V. F., pârâta Ganța C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu reclamantul, motivându-se că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit o . bunuri mobile menționate expres în acțiune.
La data de 20.06.2012, reclamantul a formulat o cerere reconvențională în dosarul respectiv, solicitând printre altele constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr.665/15.05.2003, 681/19.05.2003, a contractului de donație nr.1158/06.05.2008, anularea încheierilor de intabulare, repunerea părților în situația anterioară, capete de cerere disjunse prin încheierea din 21.01.2013 a Judecătoriei Ploiești, încheiere în urma căreia această cerere a fost înregistrată cu nr._, la data de 05.02.2013.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/26.06.2013, a Judecătoriei Ploiești a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtelor, reținându-se că acesta nu și-a respectat obligația stabilită în sarcina sa prin încheierea din 17.04.2013, constând în achitarea taxelor de timbru datorate de 11.496,26 lei și timbru judiciar de 5 lei, deși a fost citat în acest sens, mai ales că i s-a respins cererea de reexaminare prin încheierea din 20.05.2013, caz în care devin incidente dispozițiile Legii nr.146/1997 privind anularea cererii ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii excepției netimbrării acțiunii, continuarea judecății, motivându-se că a achitat taxa de timbru datorată, existând dovezi în dosarul nr._, potrivit încheierii din 26.04.2010, achitând sumele de 10.184,26 lei, 7.000 lei, conform chitanței nr._/17.05.2010 aflată în dosarul respectiv, în original, acțiunea disjunsă din dosarul respectiv fiind timbrată corespunzător și că eronat s-a procedat la disjungerea cererii formulată în termen, aflată într-o strânsă legătură cu acțiunea, vizând componența masei bunurilor, neexistând preocupare din partea instanței de fond privind determinarea taxelor de timbru achitate aferente acesteia, mai ales că niciuna dintre cereri nu era în stare de judecată, formulând cerere de reexaminare privind taxa de timbru la care a fost obligat, impunându-se depunerea originalelor chitanțelor existente în dosarul respectiv, chitanțe pe care a fost în imposibilitate să le obțină, făcând dovada achitării taxei de timbru și că eronat nu i-a fost comunicată încheierea prin care i s-a respins cererea de reexaminare la data de 20.05.2013, nefiind citat pentru data de 26.06.2013.
În continuare, reclamantul a arătat că se impune să se dispună citarea sa cu mențiunea achitării taxei de timbru în urma respingerii cererii de reexaminare, fiind imposibil să cunoască soluția acestei cereri la termenul din 26.06.2013, să formuleze cerere de ajutor public, procedându-se nelegal la anularea acțiunii ca netimbrată și că i s-a încălcat dreptul privind accesul liber la justiție, aflându-se în imposibilitate să se constate nulitatea unor acte juridice care îi încalcă drepturile, taxa de timbru aferentă acțiunii disjunse fiind achitată anterior cu doi ani anterior disjungerii, anularea acțiunii reprezentând o încălcare flagrantă a drepturilor sale, inclusiv procedurale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 25.11.2013.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din data de 21.01.2013 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus disjungerea capetelor cererii reconvenționale privind constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare cumpărare, de donație, ocazie cu care s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a completa o taxa judiciară de timbru de 160.264,59 lei sub sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca insuficient timbrată, iar ulterior în baza încheierii din 17.04.2013 s-a dispus obligarea reclamantului să achite o taxă de timbru în raport de cererile sus menționate de 11.496,26 lei și timbre judiciare de 5 lei, mențiuni înserate în mod expres în cuprinsul dovezii de citare din data de 29.04.2013, semnată personal de către reclamant, fiind respinsă cererea de reexaminare a taxei de timbru formulată de reclamant prin încheierea din 20.05.2013, încheiere irevocabilă.
Disp.art.20 alin 1.2,3 din Legea nr.146/1997 stipulează că reclamantul are obligația să achite până la termenul de judecată acordat în acest scop taxele judiciare de timbru aferente, iar în cazul neachitării acestor taxe la termenele respective se procedează la anularea cererii ca netimbrată.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că la data de 17.04.2013, s-a dispus obligarea reclamantului să achite o taxă judiciară de timbru în raport de acțiunea disjunsă, vizând constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare cumpărare, de donație, de 11.496,26 lei și un timbru judiciar de 5 lei, încheiere rămasă irevocabilă în urma respingerii cererii de reexaminare formulată de către reclamant, conform încheierii din data de 20.05.2013, motiv pentru care s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxele de timbru sus menționate la data de 29.04.2013, dovada de citare fiind semnată personal de către reclamant, pentru termenul din data de 26.06.2013, termen aflat în cunoștința reclamantului în urma semnării dovezii de citare, astfel încât la data de 26.06.2013, reclamantul nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.
Ca atare, atât timp cât prin încheierea din 17.04.2013, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 11.496,26 lei, un timbru judiciar de 5 lei, dispunându-se citarea în acest sens a reclamantului, care a semnat personal dovada de citare, iar prin încheierea din data de 20.05.2013 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de reclamant împotriva încheierii din 17.04.2013, înseamnă că în realitate reclamantul avea obligația să achite taxele de timbru sus menționate, ținându-se seama de valoarea imobilelor aflate în litigiu, de nota de ședință existentă la dosar, astfel încât nerespectarea acestei obligații determină anularea cererii ca netimbrată, mai ales că pentru termenul din data de 26.06.2013 reclamantul avea termen în cunoștință în urma semnării dovezii de citare, neimpunându-se citarea acestuia pentru un alt termen de judecată.
Faptul că, prin încheierea din 20.05.2013 s-a respins cererea de reexaminare formulată de reclamant împotriva încheierii din 17.04.2013, încheiere necomunicată reclamantului nu înseamnă în mod automat că se impunea să se dispună citarea reclamantului pentru un alt termen de judecată în vederea achitării taxele judiciare de timbru, întrucât, în realitate, dovada de citare, cererea de reexaminare atestă că reclamantul cunoștea cuantumul taxelor judiciare de timbru pe care avea obligația să le achite, având posibilitatea în egală măsură să se informeze până la termenul din 26.06.2013 în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de reexaminare, să formuleze o cerere la termenul respectiv în vederea amânării cauzei pentru achitarea taxelor de timbru, iar în speță nu există nicio dispoziție legală care să instituie în sarcina instanțelor judecătorești obligația de a comunica încheierile cu caracter irevocabil, încheieri care nu mai pot fi contestate, reclamantul având obligația să depună toate diligențele necesare în vederea achitării taxelor de timbru, inclusiv în calea de atac a apelului.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a anulat acțiunea ca netimbrată în baza disp.art.20 alin.1,2,3 din Legea nr.146/1997, în vigoare la data formulării acțiunii, în condițiile în care reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa constând în plata taxelor de timbru datorate, fiind citat în acest sens pentru termenul din data de 26.06.2013.
Susținerile reclamantului în sensul că a achitat taxa de timbru datorată, existând dovezi în dosarul nr._, potrivit încheierii din 26.04.2010, achitând sumele de 10.184,26 lei, 7.000 lei, conform chitanței nr._/17.05.2010 aflată în dosarul respectiv, în original, acțiunea disjunsă fiind timbrată corespunzător și că eronat s-a procedat la disjungerea cererii formulată în termen, aflată într-o strânsă legătură cu acțiunea principală, vizând componența masei bunurilor, nu pot fi avute în vedere, deoarece sarcina probei privind achitarea taxelor de timbru aferente acțiunii disjunse aparține în exclusivitate reclamantului și nicidecum instanțelor judecătorești, neexistând nicio dovadă privind achitarea taxei datorată în prezenta cauză de către reclamant, inclusiv într-un alt dosar aflat în curs de soluționare între părți, iar cu ocazia promovării prezentului apel instanța de control judiciar se află în imposibilitate legală de a cenzura măsura disjungerii dispusă prin încheierea din data de 21.01.2013, în condițiile în care apelul vizează sentința civilă nr._/2013 privind anularea acțiunii, ca netimbrată.
Afirmațiile reclamantului conform cărora nu ar fi existat preocupare privind determinarea taxelor de timbru achitate, niciuna dintre cereri nefiind în stare de judecată, formulând cerere de reexaminare privind taxa de timbru, impunându-se depunerea originalelor chitanțelor existente în dosarul respectiv, chitanțe pe care a fost în imposibilitate să le obțină și că eronat nu i-a fost comunicată încheierea prin care i s-a respins cererea de reexaminare, nefiind citat pentru data de 26.06.2013, nu au relevanță în cauză, întrucât, în prezent, reclamantul se află în imposibilitate legală de a contesta măsura disjungerii, instanța de control judiciar fiind învestită cu soluționarea apelului în raport de sentința contestată, iar reclamantul avea obligația să facă dovada achitării taxelor de timbru datorate în prezenta cauză, să depună în acest sens chitanțe în original, neexistând nicio obligație din partea instanțelor să efectueze demersuri pentru a verifica susținerile reclamantului, să comunice încheierea de reexaminare, mai ales că reclamantul cunoștea termenul de judecată din data de 26.06.2013, dată la care avea obligația să depună la dosar taxele de timbru datorate .
Motivele invocate de către reclamant, conform cărora, se impunea citarea sa cu mențiunea achitării taxei de timbru în urma respingerii cererii de reexaminare, fiind imposibil să cunoască soluția acestei cereri la termenul din 26.06.2013, să formuleze cerere de ajutor public, procedându-se nelegal la anularea acțiunii ca netimbrată, sunt neîntemeiate, deoarece nu se justifica luarea măsurii privind citarea reclamantului în vederea achitării taxei de timbru în condițiile în care acesta avea termen în cunoștință încă din data de 29.04.2013, în urma semnării dovezii de citare, având obligația să formuleze cerere până la data de 26.06.2013, în cazul în care considera necesar, în scopul amânării cauzei, să depună toate diligențele necesare pentru a-și exercita dreptul la apărare cu bună credință, inclusiv formularea unei cereri de ajutor public, iar în speță nu exista obligația instanței de a proceda la amânarea cauzei, ținându-se seama de refuzul reclamantului de a achita taxele de timbru, de a se prezenta în instanță, de a formula diferite cereri de amânare.
Criticile reclamantului, în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul privind accesul liber la justiție, fiind în imposibilitate de a se constata nulitatea unor acte juridice care i-ar încalcă drepturile, taxa de timbru aferentă acțiunii disjunse fiind achitată cu doi ani, anterior disjungerii acesteia, anularea acțiunii reprezentând o încălcare flagrantă a drepturilor sale, inclusiv procedurale, sunt nefondate, întrucât nu a existat nicio încălcare a drepturilor procesuale ale reclamantului, în condițiile în care acesta a fost cel care nu și-a îndeplinit obligațiile privind plata taxelor de timbru datorate în raport de valoarea pretențiilor deduse judecății, iar în speță reclamantul nu a făcut dovada că plata unor taxe de timbru, inclusiv de 7.000 lei, la data de 17.05.2010, ar viza pretențiile deduse judecății pentru a se stabili dacă într-adevăr reclamantul a achitat sau nu în dosarul nr._ taxele de timbru datorate în prezenta cauză, mai ales că sarcina probei în acest sens aparține în exclusivitate reclamantului și nicidecum instanțelor judecătorești.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp.art.296 c.pr.civ va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant V. F., domiciliat în Sibiu, ., jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr._/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele - pârâte V. C. PANTELIMONA, cu domiciliul ales la familia D. G. în B., .. 90A, ., . și G. C., cu domiciliul în Sibiu, .. 15, jud. Sibiu, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. A. M.
GREFIER,
E. M.
Operator date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.MC
5 ex./04.06.2014
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. I.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 191/2014. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 214/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
