Contestaţie la executare. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 16455/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.62
Ședința publică din data de 15.01.2014
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul intimat M. PLOIEȘTI-SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.8672/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul contestator G. I. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul intimat prin consilier juridic Z. C. și intimatul contestator personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, întâmpinare, după care:
Tribunalul comunică reprezentantului recurentului intimat un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-contestator.
Intimatul contestator, având cuvântul, arată că înțelege să invoce excepția netimbrării recursului.
Tribunalul constată că recurentul intimat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, astfel ca exceptia netimbrarii este lipsita de obiect.
Intimatul contestator, având cuvântul, arată că, prin întâmpinare a invocat și excepția tardivității introducerii recursului in prezenta cauză.
Reprezentantul recurentului intimat, având cuvântul, solicită respingerea acestei excepții, urmând a se avea in vedere faptul că recursul a fost formulat în termen, existând la dosar și dovada comunicării prin poștă a acestuia.
Tribunalul urmează a se pronunța asupra excepției tardivității declarării recursului, odată cu soluția ce se va da in prezenta cauză.
Intimatul contestator, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri; arată că nu sunt înscrisuri noi dar înțelege să le depună din nou la dosarul cauzei.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentului intimat, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legale și temeinice a adresei de înființare a popririi nr._/20.03.2012 și a somațiilor și titlurilor executorii nr._/21.02.2006 și nr._/30.03.2010.
Consideră că instanța de fond a acordat mai mult decât a solicitat intimatul contestator.
Cu privire la somația din anul 2006, intimatul contestator a cunoscut existenta obligațiilor de plată încă din anul 2009 având posibilitatea de achitare a acestora, iar cu privire la somațiile din anul 2010, acestea au fost comunicate prin poștă la domiciliul contestatorului, cât și prin publicitate.
De asemenea, apreciază că instanța de fond a considerat in mod greșit că intimatul contestator este proprietarul unui singur teren, întrucât acesta deține in proprietate atât imobilul situat in Ploiești ., precum și terenul situat in Ploiești, ..
Apreciază că, potrivit art.251, art.258 Cod fiscal, contestatorul datorează impozitul pentru cele două imobile, nefiind vorba de un act de alipire; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-contestator, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor prezentate pe larg in întâmpinare.
Apreciază că acțiunea formulată de acesta, a fost completată si precizată cu respectarea dispozițiilor legale și procedurale, respectiv art.132 alin.1 C.pr.civilă.
Consideră că în mod corect instanța de fond a concluzionat că, in speță, contestatorul are in proprietate un singur teren in suprafață reîntregită ca efect al admiterii acțiunii prin sentința civila nr._/2000, impozitul urmând a fi calculat pentru suprafața totală de teren aflată în proprietate, indiferent de adresele poștale aflate in evidențele primăriei.
De asemenea, in mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existentei unui titlu de creanță sau a unei decizii de impunere prin care să fie stabilite obligațiile fiscale in sarcina acestuia cu titlu de impozit pe teren și clădire, neputându-se stabili cu certitudine ce natură au sumele stabilite, pretinse de intimat și modul in care au fost calculate sau modul in care a fost efectuată impunerea din oficiu detaliat pe fiecare an, precum și modalitatea de calcul a accesoriilor, pe fiecare an si suma la care au fost calculate, fapt ce atrage nulitatea actelor de executare contestate.
Arată că prin declarațiile pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, acesta a declarat, de bună credință, dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului precum și a suprafeței de 300 mp teren pentru care a fost pus in posesie în baza procesului verbal nr.640/2001 și a schiței de plan din expertiza judiciară topo P. D., in urma depunerii declarațiilor menționate, avea obligația să emită procesul verbal de impunere-înștiințare de plată, cu sumele de plată și termenele scadente, document ce nu i-a fost comunicat nici până în prezent.
Mai mult, arată că organul fiscal a modificat, din proprie inițiativă, declarația sa de impunere, înregistrată la nr._/3.01.2001, ce este un act personal, iar la adresa unde a declarat că este situată proprietatea și anume ., cum era corect, s-a tăiat să s-a scris ., această adresă nefiind cea corectă, ce nu corespunde domiciliului său fiscal.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 17.04.2012 sub dosar nr._ contestatorul G. I. în contradictoriu cu intimatul M. P. - SERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE a formulat contestație la executare împotriva măsurii luate de indisponibilizare a sumelor existente șl a celor viitoare in conturile contestatorului in lei și valuta provenite din salarii sau pensii si împotriva înștiințării de poprire nr._/20.03.2012, emisa de Serviciul de Urmărire si Încasare Creanțe Bugetare - Serviciul Public Finanțe Locale M. Ploiești - privind impozitul teren și clădire, în baza titlurilor executorii nr._/21.02.2006 și nr._/30.03.20l0, pentru suma totala de 1011 lei, ce se pretinde ca o datorează, contestându-se totodată si somatia, titlul executoriu nr._/21.02.2006, somația si titlul executoriu nr._/30.03.2010, precum si întreaga executare silita.
Contestatorul a invocat mai întâi nulitatea înștiințării de poprire nr._/ 20.03.2012 pe baza prevederilor art.105 și urm. cod.pr.civilă, constând în aceea că nu i-au fost comunicate cele două acte administrativ - fiscale, prin care i s-ar fi stabilit cu titlu de impozit teren și clădire suma totală de plată de 1011 lei, în baza titlurilor executorii nr._/21.02.2006 cu un cuantum de 679 lei și_/30.03.20l0, cu un cuantum de 332 lei, nefiind respectate prevederile art.43,44 cod.pr.fiscală actualizat și modificat, în sensul de a i se fi comunicat, mai întâi actul de impunere, cu termenele scadentede plata, act administrativ fiscal pentru a-și produce efecte și pentru a fi opozabil, evident ca nici somațiile și cele doua titluri executorii_ șl_ - care de asemenea nu i-au fost comunicate împreună cu somațiile respective - acte administrative fiscale care nu - si pot produce efecte, astfel ca o consecința a celor arătate fiind lovite de nulitate si mai mult in ce privește somația si titlul executoriu nr._/21.02.2006 s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita.
S-a mai invocat în temeiul art. 91 cod. procedură fiscală excepția prescripției de a mai stabili si de a mai pretinde obligații fiscale si de plata, acest drept fiind prescris in termen de 5 ani - dreptul organului fiscal de mai stabili si pretinde cu titlu de plata și de creanța fiscala nu se poate exercita decât pe ultimii 5 ani.
Contestatorul a mai arătat că nu i-au fost stabilite aceste obligații fiscale cu termenele scadente de plată și nici comunicate ca acte administrativ fiscale pentru a-i putea fi opozabile, evident că ele nu mai pot fi puse în executare, fiind prescrise.
S-a mai menționat că în cadrul acestei forme de executare silită prin poprire, asupra sumelor ce i se cuvin nu au fost respectate prevederile codului de procedură fiscală, modificat și actualizat respectiv prevederile art.14-9 alin (5)și alin.(ll), nefiindu-i comunicate alături de înștiințarea de poprire, somația si titlul executoriu cerință impusă și de prevederile art.387cod.pr.civilă, cum de altfel ele nu i-au fost comunicate în condițiile art.44 cod procedură fiscală situație ce atrage după sine anularea formelor de executare .
Contestatia la executare formulata nu a fost intemeiata in drept.
În susținerea cererii s-au depus înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, menținerea ca legale și temeinice a somațiilor și titlurilor executorii nr._/24.06.2006 și nr.4865/25.08.2011.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că împotriva contestatorului a fost înființată poprire în conformitate cu disp. art. 149 OG 92/2003 privind C.pr.fiscala, prin adresa nr._/20.03.2012, pentru suma de 1011 lei, reprezentând impozit teren și impozit clădire.
Împotriva contestatorului s-au mai emis somațiile și titlurile executorii nr._/21.01.2006 și nr._/30.03.2010 în sumă de 680 lei, respectiv 332 lei reprezentând impozit teren aferent perioadei 2001 – 2005 și impozit clădire aferent perioadei 2008 – 2009. Somațiile și titlurile executorii au fost comunicate atât prin poștă cu confirmare de primite, cât și prin publicitate conform prev. art. 44 alin. 2 și 3 din OG 92/2003 privind C.pr.fiscal. – aratandu-se totodata că a fost înființată poprire pentru somațiile și titlurile executorii menționate.
Intimatul a mai menționat că G. I. - contestatorul a cunoscut existența obligației de plată a impozitului pe clădire și teren situate în Ploiești . și ., încă din anul 2009 având posibilitatea de achitare a acestora.
În concluzie s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea ca legale și temeinice a somațiilor și titlurilor executorii nr._/24.06.2006 și nr.4865/25.08.2011.
În susținerea întâmpinării s-au depus înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 8672/10.05.2013 pronuntata de Judecatoria P., s-a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita invocata de contestatorul G. I. și s-a admis contestația la executare formulată de acesta în contradictoriu cu intimatul M. P. - Serviciul Public Finante Locale. De asemenea, prima instanța a dispus anularea întregii executări silite, anularea somației si titlului executoriu nr._/21.02.2006, a somației si titlului executoriu nr._/30.03.2010 si a adresei de înființare a popririi nr._/20.03.2012 emise de intimata și a obligat intimatul sa plătească contestatorului cheltuieli de judecata in suma de 92 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, raportul juridic dedus judecății vizează contestația la executare împotriva măsurii de înființare a popririi nr._/20.03.2012, a somației si titlului executoriu nr._/21.02.2006 si a somației si titlului executoriu nr._/30.03.2010 emise de Serviciul Public Finanțe Locale M. Ploiești - privind impozitul teren și clădire. In ce privește somația si titlul executoriu nr._/21.02.2006 contestatorul a învederat si faptul ca s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita.
A retinut instanta de fond ca la fila 28 din dosar a fost depusa somația nr._/21.02.2006 împotriva contestatorului pentru suma de 680 lei reprezentând impozit teren si accesorii calculate pana la data de 21.02.2006; la fila 29 a fost depus titlul executoriu nr._/21.02.2006 împotriva contestatorului pentru suma de 680 lei reprezentând impozit teren aferent perioadei 2001-2005 si majorări de întârziere, fără a se menționa data pana la care au fost calculate; insa la dosarul cauzei intimatul nu a depus nicio dovada a comunicării către contestatoare a actelor administrativ fiscale menționate mai sus.
La data de 20.03.2012, intimatul Serviciul Public Finante Locale a luat măsura de înființare a popririi asupra veniturilor contestatorului aflate conturile bancare, in temeiul titlurilor executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010-f.19, măsura despre care a fost înștiințat contestatorul la data de 30.03.2012.
Prima instanta a mai retinut ca potrivit art. 24 din OG nr. 92/2003, creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege ; Conform art. 91 din OG nr. 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel iar termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel ; Conform art. 92 alin. 2 din OG nr. 92/2003, dispozițiile dreptului comun privitoare la prescripția extinctivă sunt aplicabile în mod corespunzător ; Conform art. 131 din OG nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Constatând că somația si titlul executoriu nr._ au fost emise la data de 21.02.2006, iar măsura de înființare a popririi in temeiul acestui titlu executoriu a fost emisa la data de 20.03.2013, instanta de fond a apreciat ca termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita in temeiul acestui titlu a început sa curgă la data de 01.01.2007 si s-a împlinit la data de 01.01.2012. Totodata, a retinut ca, dat fiind ca potrivit art.1869 C.civ., în cauza nu a operat întreruperea termenului de prescripție a executării silite, câta vreme măsura de înființare a popririi in temeiul acestui titlu executoriu a fost emisa la data de 20.03.2013, in mod corect a invocat contestatorul excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita a sumei reactualizate ce izvorăște din titlul executoriu nr._/21.02.2006.
S-a mai retinut de prima instanta ca în temeiul art.405 alin.2 C.pr.civ., „termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita” si de asemenea, conform art.405 alin.3 C.pr.civ., „prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie” – în cauza de fata, termenul de prescripție a executării silite împlinindu-se, potrivit art. 131 din OG nr. 92/2003, în data de 01.01.2012, in conditiile in care instanța a apreciat ca pana la luarea măsurii de înființare a popririi prin adresa nr._/20.03.2012, intimatul nu a mai efectuat nici un act de executare silita care sa fi întrerupt curgerea termenului de prescripție.
Așa fiind, instanța a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita invocata de contestator cu privire la somația si titlul executoriu nr._ emise la data de 21.02.2006, acte de executare care nu au fost comunicate acestuia si va dispune anularea acestora.
Instanța de fond a apreciat că este întemeiată și susținerea contestatorului potrivit căreia impozitul de teren a fost calculat de intimat fără a se lua in calcul declarația contestatorului depusa la organul fiscal in care învederează ca deține un singur imobil teren a cărei adresa poștala ar fi trebuit sa fie ., Ploiești, jud. Prahova, unde își are domiciliul, câtă vreme prin Sentința civila nr._/31.10.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 1994/2000 (pusa in executare prin procesul-verbal de executare nr. 640/2001) s-a admis acțiunea reclamantului G. I., constatându-se dreptul de proprietate al acestuia asupra suprafeței de 300 mp situata in .. 13, aflata in continuarea terenului care figurează la adresa din .. Așa fiind - a retint prima instanta -contestatorul are in proprietate un sigur teren in suprafața reîntregita ca efect al admiterii acțiunii prin Sentința civila nr._/31.10.2010 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr. 1994/2000, impozitul urmând a fi calculat pentru suprafața totala de teren aflata in proprietate (indiferent de adresele poștale aflate in evidentele Primăriei).
A constatat instanta de fond ca potrivit art. 257 din Legea nr. 571/2003, impozitul pe teren nu se datorează pentru terenul aferent unei clădiri, pentru suprafața de teren care este acoperită de o clădire, or in cauza intimatul nu a precizat pentru ce suprafața de teren a fost calculat impozitul ; Tot astfel, potrivit art. 258 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în ceea ce privește calculul impozitului, impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local, obligație nerespectata in cauza.
Așa fiind, in situația in care intimatul considera ca cele doua terenuri au adrese poștale diferite, impozitul asupra terenurilor se calculează la suprafața totala aflata in proprietate, la stabilirea impozitului neavând relevanta juridica denumirea străzii pe care se afla situat terenul. Conform actelor de proprietate depuse la dosar rezulta ca, contestatorul are in proprietate suprafața de 300 mp redobândita prin sentința civila menționata mai sus si suprafața de teren de 82 mp situata in Ploiești, . conform titlului de proprietate nr._/03.0.3.200-f.140.
S-a mai retinut ca din adresa nr._/18.04.2013-f.142 emisa de intimat rezulta ca in evidentele acestei instituții, contestatorul G. I. figurează cu terenul de 300 mp dobândit prin Sentința civila nr._/2000 si cu imobilul situat in . format din clădire si teren de 200 mp, dobândit prin moștenire in baza certificatului de moștenitor nr. 357/04.10.2000 si conform deciziei civile nr. 449/12.03.1992 nedepusa la dosar, fapt ce ar atesta erorile din evidentele acestei instituții. Astfel, potrivit certificatului de atestare fiscala depus la dosar la fila 155 emis de Consiliul local al Mun. Ploiești la data de 21.12.2006, numitul G. I. figurează in evidentele fiscale cu imobilul situat in ., toate obligațiile fiscale fiind achitate la zi. Tot astfel, potrivit certificatului de atestare fiscala emis la data de 20.12.2007 rezulta ca d-l G. avea toate obligațiile fiscale achitate la zi la data emiterii acestuia-f.156.
La fila 23 din dosar a fost depusa somația nr._/30.03.2010 împotriva contestatorului pentru suma de 332 lei reprezentând impozit clădire si accesorii iar la fila 22 din dosar a fost depus titlul executoriu nr. nr._/30.03.2010 emis împotriva contestatorului G. I. pentru suma de 332 lei reprezentând impozit clădire aferent perioadei 2008-2009 si accesorii, fără a se menționa data pana la care au fost calculate. Aceste acte de executare au fost comunicate contestatorului potrivit înscrisului aflat la fila 27 din dosar, precum si prin afișare la sediul intimatului (procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate).
S-a apreciat, de asemenea, de prima instanta ca, contestatorul sustine in mod întemeiat că nu poate fi obligat nici la plata de accesorii în condițiile în care acestuia nu i s-a comunicat anticipat existența unor creanțe cu acest titlu (decizii de impunere si decizii de calcul accesorii).
La data de 20.03.2012, intimatul Serviciul Public Finanțe Locale a luat măsura de înființare a popririi asupra veniturilor contestatorului aflate conturile bancare, in temeiul titlurilor executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010-f.19, măsura despre care a fost înștiințat contestatorul la data de 30.03.2012. Prima instanta a constatat insa ca la dosarul cauzei intimata nu a depus nicio dovada a comunicării către contestatoare a actelor administrativ fiscale menționate mai sus - somatia si titlul executoriu nr._/30.03.2010, de vreme ce la fila 27 a fost depusa o copie a plicului care a fost returnat intimatului împreuna cu confirmarea de primire care nu a fost semnata de contestator - in consecința, intimatul nu a probat faptul ca actele de executare contestate au fost comunicate contestatorului.
In prezent art. 44 din OG nr. 92/2003 stipulează ca actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. Prin urmare având in vedere ca, numai in cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), sub semnătura de primire sau prin posta cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin fax, e-mail, după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Instanta de fond a mai retinut care trebuie sa fie conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, conform art. 43 din OG nr. 92/2003, respectiv ca actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă, precum si elementele pe care trebuie sa le cuprinda, intre care se precizeaza si: d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept. De asemenea, instanta de fond a citat prevederile art. 141 din OG nr. 92/2003, mentionand Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite.
In raport de prevederile legale enumerate, prima instanta a apreciat ca este întemeiata apărarea contestatorului referitoare la lipsa unui titlu de creanța in care sa fie individualizata creanța fiscala, denumirea acesteia, perioada aferenta, cuantumul datorat pe fiecare an, locația pentru care a fost calculata, temeiul legal, hotărârea consiliului local de stabilire a sumelor datorate cu titlu de taxa sau impozit pe teren si clădiri si lipsa deciziilor de calcul al accesoriilor, neprecizarea perioadei de început a curgerii dobânzilor de întârziere, toate constituind motive de nelegalitate a actelor de executare contestate.
S-a mai subliniat ca scopul urmărit de legiuitor este acela de a permite contribuabilului sa înțeleagă pentru ce sume este executat silit, in cauza actele de executare nefiind comunicate contestatorului si mai mult, s-a constatat lipsa titlului de creanța, respectiv a unei decizii de impunere prin care sa fie stabilite creanțele datorate bugetului local – apreciindu-se ca modalitatea nelegala in care au fost calculate sumele înscrise in cele doua acte de executare contestate in cauza rezulta si din faptul ca intimata nu a emis un titlu de creanța împotriva contestatorului prin care sa fie stabilite sumele datorate cu titlul de impozit pe clădire (anterior fiind emis titlul executoriu pentru impozitul pe teren), comunicat prin posta cu confirmare de primire sau adus la cunoștința în alt mod prevăzut de lege.
Instanta de fond a retinut totodata ca potrivit art. 46 din OG nr. 92/2003, sancțiunea care intervine pentru nerespectarea dispozițiilor legale mai sus citate este nulitatea actului administrativ fiscal: “Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.”
Așadar, s-a apreciat de prima instanta ca in cauza, nu s-a făcut dovada existentei unui titlu de creanța sau a unei decizii de impunere prin care sa fie stabilite obligațiile fiscale in sarcina contestatorului cu titlu de impozit pe teren sau clădire si nu se poate stabili cu certitudine ce natura au sumele stabilite pretinse de intimat si modul in care au fost calculate sau modul in care a fost efectuata impunerea din oficiu detaliat pe fiecare an, precum si modalitatea de calcul al accesoriilor, pe fiecare an si suma la care au fost calculate, fapt ce atrage nulitatea actelor de executare contestate, titlul executoriu si somatia nr._/30.03.2010.
S-a mai aoreciat ca intimatul nu a evidențiat in mod explicit sumele datorate de contestator defalcate pe fiecare an, cu indicarea temeiurilor legale in baza cărora au fost calculate (raportat la hotărârile consiliului local de stabilire a sumelor datorate cu titlu de impozit pe teren si clădiri) si a posibilității de exercitare a contestației administrative si nu a depus deciziile de calculare a dobânzilor de întârziere potrivit OG nr. 92/2003, deși toate aceste informații ar fi trebuit sa se regăsească in titlurile de creanța sau executorii, respectiv somație, poprire emise de intimata si comunicate in mod legal contestatorului, obligație neîndeplinita în cauza.
Cum potrivit dispozițiilor art. 399 C.proc.civ. contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale, instanța de fond a reținut ca fata de motivele invocate de contestator coroborat cu precizările formulate de intimata, titlul executoriu si somația contestate in cauza sunt lipsite de obiectul lor, câtă vreme acestea nu conțin suficiente date prin care sa poată fi individualizata in mod corect obligația de plata si nu au fost emise in baza unor titluri de creanța in conformitate cu dispozițiile legale citate mai sus.
Împotriva sentinței nr. 8672/2013 a declarat recurs, intimatul M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale.
În motivarea cererii, recurentul – intimat a arătat că, instanța de fond, pe de o parte a acordat mai mult decât a solicitat intimatul - contestator, iar pe de alta parte a interpretat și a aplicat în mod eronat prevederile legale.
Pe de o parte, recurentul a aratat ca initial contestatorul-intimat a formulat contestatie la executare impotriva infiintarii popririi prin instiintarea de poprire nr._/20.03.2012 – abia la al treilea termen de judecata completandu-si cererea cu solicitarea de anulare si a somatiilor si titlurilor executorii mentionate, fiind astfel incalcate disp. art. 132 alin 1 c.pr.civ., sanctiunea fiind inadmisibilitatea actiunii completatoare – astfel ca, prin admiterea in totalitate a contestatiei astfel cum a fost completata, prima instanta a acordat mai mult decat s-a cerut in mod legal, fiind incidente disp. art. 304 pct. 6 c.pr.civ.
Recurentul a mai susținut că, instanța de fond in mod greșit a admis excepția prescripției dreptului de a executarea silita și a anulat somațiile si titlurile executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010, întrucât fata de somația si titlul executoriu nr._/21.02.2006 intimatul-contestator a avut cunoștința încă din 2009, ocazie cu care a formulat contestație împotriva înștiințării de plata nr.25/05.01.2009, aceasta formând obiectul dosarului nr._ menționat de Judecătoria Ploiești prin anulare ca netimbrata a acțiunii, astfel încât de o parte termenul de prescripție a fost întrerupt, iar pe de alta parte, contestația la executare împotriva acesteia a fost formulata tardiv.
Recurentul a arătat că, în ceea ce priveste somația si titlul executoriu nr._/30.03.2010 aceasta au fost comunicate atât, prin posta cu confirmare de primire in data de 23.04.2010 cat si prin publicitate, in conformitate cu prevederile art. 44 alin. alin. 2 si 3 din O.G. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările doare, si anume pe pagina de internet a autorității administrației publice a Municipiului Ploiești, dovezile fiind depuse la dosarul de fond – recurentul apreciind că instanța de fond nu a analizat cu atenție întreg probatoriul administrat in cauza, întrucât instituția recurenta a depus dovezile de comunicare a somațiilor si titlurilor executorii nr._/21.02.2006 si_/30.03.2010, atât cele efectuate prin posta cat si cele prin publicitate.
Referitor la motivul reținut în mod greșit de către instanța de fond în ceea privește nemenționarea datei pana la care au fost calculate accesorii in somațiile si titlurile executorii, recurentul a făcut mențiunea ca in somația nr. 90/21.02.2006 la ultima rubrica a tabelului este inserata: „ Dobânzi si penalități calculate pana la data de 21.02.2006", iar în somația nr.5235/30.03.2010 Ia penultima rubrica este inserata: „ Accesorii din care calculate pana la data de 30.03.2010", data emiterii somațiilor.
De asemenea, recurentul a apreciat că instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile Codului de Procedura fiscala, făcând confuzie între actele administrative fiscale si actele executare, întrucât potrivit dispozițiilor art. 41 din O.G. nr. 92/2003 din Codul procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale, iar potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in baza unui titlu executoriu - coroborate cu dispozițiile art. 145 al. 1 executarea silita începe prin comunicarea somației.
Astfel, recurentul a susținut că, somațiile si titlurile executorii nr._/21.02.2006 si 5235/30.03.2010 sunt acte de executare si nu acte administrative prin care stabilesc, modifica sau se sting drepturile si obligațiile fiscale.
În ceea ce privește reținerea in mod greșit a instanței de fond ca intimatul-contestator „are in proprietate un singur teren in suprafața reintregita ca efect al admiterii acțiunii prin Sentința Civila nr._/31.10.2010...", recurentul a menționat că din analiza dispozitivului acestei hotărâri judecătorești se constată ca reclamantul, G. I., domiciliat in Ploiești, . este proprietarul suprafeței de 300 mp teren situat in Ploiești, ..
Mai mult, in eventualitatea in care intimatul ar fi avut un singur imobil situat atât pe . cat si pe ., era necesar a se depune in instanța actul de alipire emis de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova, in cazul de fata fiind vorba de doua imobile cu coduri poștale diferite.
Referitor la invocarea dispozițiilor art. 44 alin. 2 sau 21 din O.G. nr. 92/2003- Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, privind comunicarea somațiilor si titlurilor executorii nr._/21.02.2006 si_/30.03.2010 prin posta cu confirmare de primire, a precizat recurentul că instanța de fond nu a raportat aceste dispoziții la momentul emiterii somațiilor si titlurilor executorii in cauza, întrucât aceasta modificare a intervenit prin art. I pct 10 si 11 din O.G. nr. 29/2011.
În ceea ce privește nelămurirea instanței de fond a modalității de calcul si a corectitudinii impozitului pe teren si clădire stabilit de organul fiscal in sarcina intimatului - contestator, a apreciat recurentul că exista posibilitatea numirii din oficiu a unui expert în vederea efectuării unei expertize, potrivit dispozițiilor art. 201 alin. 1 Cod procedura civila.
A învederat instanței recurentul ca organul fiscal a calculat impozitul pe clădire si teren in sarcina intimatului - contestator potrivit dispozițiilor art. 251 si art. 258 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare coroborate cu dispozițiile petelor 29-34 si 78-82 din H.G. nr. 44/2004 - Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
A arătat recurentul că, în fapt, împotriva intimatului-contestator a fost înființata poprire, in conformitate cu prevederile art. 149 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu completările si modificările ulterioare, prin adresa nr._/20.03.2012, pentru suma de 1011 lei, reprezentând impozit teren si impozit clădire, G. I. luând cunoștința prin semnătura de primire in data de 30.03.2012.
De asemenea, împotriva contestatorului au fost emise somațiile si titlurile executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010 in suma de 680 lei, respectiv, 332 lei, reprezentând impozit teren aferenta perioadei 2001 - 2005 si impozit clădire aferent perioadei 2008-2009.
Somațiile si titlurile executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010 au fost comunicate atât prin posta cu confirmare de primire, cat si prin publicitate, in conformitate cu prevederile art. 44 alin. alin. 2 si 3 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, si anume pe pagina de internet a autorității administrației publice a municipiului Ploiești.
Mai mult, întrucat nu a achitat sumele cuprinse in somațiile nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010, in baza art. 149 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a înființat poprire pentru somațiile si titlurile executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010 prin comunicarea înștiințării nr._.1/20.03.2012 si nr._.2/20.03.2012 si confirmate de primire in data de 29.03.2012 de către B. Post - Sucursala Prahova si I.N.G. Bank N.V. Amsterdam.
Recurentul a apreciat că, in mod legal a emis somațiile si titlurile executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010, ca urmare a neîndeplinirii la termen de către intimatul-contestator a obligațiilor legale imperative prevăzute de Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare – precizand ca din analiza somațiilor si titlurilor executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010 se poate observa ca acestea îndeplinesc condițiile legale prevăzute la art. 43 alin. 2 coroborate cu art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, astfel încât acestea sunt valabil emise.
Recurentul a mai precizat că, G. I. deține in proprietate imobilul situat in Ploiești, ., dobândit prin succesiune, conform Certificatului de moștenitor nr. 357/04.10.2000, format din teren in suprafața de 82 mp si construcția compusa dintr-o camera, hol, bucătărie si cota indiviza de lA din pivnița, declarat la organul fiscal prin Declarația nr._/01.11.2000 și terenul situat in Ploiești, ., in suprafața de 300 mp, dobândit in baza Sentinței Civile nr._/31.10.2000 si a procesului verbal de executare nr. 640/2001 si declarat la organul fiscal prin Declarația nr._/03.01.2002.
În continuare recurentul a menționat prevederile Legii nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, art. 249 alin. 1 și art. 256 din legea nr. 571/2003, OG nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare.
Recurentul a mai arătat că susținerile instanței de fond dar si a intimatului-contestator ca acesta nu a avut cunoștința de existenta obligațiilor fiscale, este contrazisa de formularea unei contestații soluționata prin Decizia nr. 70/03.04.2009 și mai mult, intimatul-contestator a contestat înștiințarea nr._/05.01.2009, Decizia nr. 70/03.04.2009 in dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești - contestatia fiind anulata ca netimbrata, si înștiințarea nr._/05.02.2011, Decizia nr. 206/26.04.2011 in dosarul nr._ al Tribunalului Prahova soluționat prin respingerea acțiunii ca inadmisibila.
A concluzionat recurentul că, intimatul-contestator a cunoscut existenta obligațiilor de plata a impozitului pe clădire si teren situate in Ploiești, .. si . încă din anul 2009 având posibilitatea de achitare a acestora .
Cu privire la dreptul de prescripție a executării silite, a menționat recurentul că pe numele intimatului-contestator au fost emise somațiile nr._/ 21.02.2006 si nr._/ 30.03.2010, comunicate atât prin posta la domiciliul acestuia, cat si prin publicitate si care potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, se prescriu în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, astfel încât este in termenul legal de a executa creanțele restanțe cu care figurează contestatorul in evidenta fiscala.
A mai arătat recurentul, ca contestatorul G. I., în motivele contestației fomulate, nu a invocat niciun motiv de nulitate formala a adresei de înființare a popririi nr._/20.03.2012 dar si a somațiilor sau a titlurilor executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010, acestea fiind formulare tipizate ITL 069. 071 si 078 prevăzute in O.M.F.P. nr. 767/2009 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor si taxelor locale, desfășurate de către organele fiscale locale, iar din analiza somațiilor se poate observa ca acestea respecta dispozițiile legale imperative ale art. 43 si art. 141 din O.G. nr. 92/2003- Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
În ceea ce privește majorările de întârziere, a arătat recurentul că acestea au fost calculate in baza dispozițiilor art. 119 si 120 din O.G. nr. 92/2003 — Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, in speța impozit clădire si teren.
A mai precizat recurentul că, in mod legal a înființat poprire asupra conturilor bancare deschise pe numele intimatului-contestator ca urmare a neachitării de către acesta a obligațiilor fiscale cuprinse in somațiile si titlurile executorii nr._/21.02.2006 si nr._/30.03.2010, obligații legale imperative prevăzute de Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct 6, 8 si 9 Cod procedura civila si următoarele, precum si pe celelalte dispoziții legale la care a făcut referire.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 04.11.2013.
Prin Serviciul Registratură la data de 13.01.2014, intimatul G. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând și excepția tardivității declarării recursului.
Examinând sentința recurată, prin prisma excepțiilor invocate de intimat, dar și pe fondul cauzei, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 C.pr.civilă, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul constată si retine următoarele:
Cu privire la excepția tardivității recursului invocată de intimat prin întâmpinare, tribunalul reține că potrivit disp. art. 301Cod.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, hotărârea recurată - sentința civilă nr. 8672/10.05.2013, a fost comunicată recurentului-intimat S.P.F.L.P. la data de 02.08.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare depusă la fila 176 dosar fond, dovadă semnată si stampilata de primire, astfel că termenul de 15 zile libere în care contestatorul putea declara recurs expira la data de 18.08.2013.
În cauză însă, recursul declarat de sus-numitul a fost înregistrat la instanța de fond, conform prev. art. 302 c.pr.civ., la data de 12.08.2013, astfel cum rezultă din mențiunea aplicată pe înscrisul arătat depus la fila 5 dosar recurs, rezultând în consecință că acesta a fost declarat în termen legal – considerente față de care tribunalul constată că excepția tardivității recursului invocată de intimat este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Examinând deci sentința atacată, pe fondul cauzei, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul-intimat și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta-intimată a criticat sentința instanței de fond sub un prim aspect vizând încălcarea disp. art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la momentul la care s-a depus completarea contestației la executare ce a fost admisă în totalitate.
Cu privire la această problemă se constată însă că, pe de o parte, deși respectiva completare a fost depusă la al treilea termen de judecată se constată că la primul termen din data de 06.07.2012 cauza a fost amânată față de solicitarea contestatorului în temeiul art.156 alin. 1 Cod procedură civilă, iar la al doilea termen acordat la 19.10.2012 a fost lipsă de procedură cu contestatorul, astfel încât pronunțarea instanței de fond și asupra cererii completatoare depusă de contestator la cel de-al treilea termen, nu poate fia apreciată ca o acordare a mai mult decât s-a cerut în acțiunea inițială, neputând atrage incidența disp. art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât la termenul din 16.11.2012 când respectiva completare a fost depusă în dosarul de fond, reprezentantul intimatului-recurent nu a invocat nicio inadmisibilitate față de depunerea respectivei completări la acel termen.
Recurentul a criticat de asemenea, soluția de admitere a contestației la executare de către instanța de fond în primul rând ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator.
Sub acest aspect se constată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor dosarului în raport de prevederile legale aplicabile în cauză, având în vedere că de somațiile și titlurile executorii contestate în prezenta cauză, intimatul-contestator a avut cunoștință încă din anul 2009 când a formulat o primă contestație împotriva înștiințării de plată nr._/05.01.2009 – contestație ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești, soluționat prin anularea cererii ca netimbrată – împrejurare de natură a întrerupe termenul de prescripție față de somația și titlul executoriu nr._/21.02.2006
Cu privire la Somația și Titlul executoriu nr._/30.03.2010 acestea au fost comunicate conform dovezilor depuse la dosarul de fond, atât prin poștă cu confirmare de primire la 23.10.2010, cât și prin publicitate pe pagina de internet a Autorității Administrației Publice Ploiești conform prev. art. 44 alin. 2 și 3 din O.G. nr.92/2003.
De asemenea, în cea ce privește motivarea admiterii contestației de către instanța de fond privind nemenționarea datei până la care au fost calculate dobânzile și penalitățile accesorii în somațiile și titlurile executorii contestate, se constată că acestea sau fost indicate în chiar cuprinsul înscrisurilor respective și anume Somația nr._/21.02.2006 la ultima rubrică a tabelului este inserată mențiunea „Dobânzi și penalități calculate până la data de 21.02.2006”, iar în Titlul executoriu nr._/30.03.2010 rezultă că accesoriile au fost calculate la zi, respectiv până la 30.03.2010.
Referitor la reținerea instanței de fond privind inexistența unui titlu de creanță, tribunalul apreciază ca fiind corecte precizările recurentei din cuprinsul motivelor de recurs privind distincția dintre actele administrative fiscale și actele de executare, reținându-se că cele dintâi sunt reglementate de disp. art.41 din O.G. nr. 92/2003, în această categorie intrând declarația fiscală, decizia de impunere, deciziile referitoare la bazele de impunere și la obligațiile de bază accesorii, în vreme ce potrivit disp. art. 41 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, rezultă că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în vaza unui titlu executoriu, executarea începând prin comunicarea somației – titlurile executorii și somațiile fiind acte de executare, în speță au fost emise în baza actului administrativ constând în declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, dată de contestator și înregistrată sub nr._/03.01.2002.
În acest sens se constată de altfel că intimatul-contestator a mai contestat înștiințarea de plată nr._/05.01.2009 cuprinzând obligațiile sale de plată reprezentând impozit teren stabilite în baza declarației menționate anterior, contestație ce i-a fost respinsă de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești prin Decizia nr. 70/03.04.2009, decizie ce a fost comunicată contestatorului cu drept de a fi atacată la instanța de C. Administrativ conform mențiunii din finalul acesteia.
În concluzie, față de prevederile art. 4 din OG nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare – în vigoare la data depunerii de către contestatorul intimat a declarației fiscale nr._/03.01.2002, precum și față de disp. art. 86 alin. din OG nr.92/2003, rezultă cu claritate că actul declarativ, respectiv declarația fiscală a contribuabilului, intimatul-contestator, constituie titlul de creanță prin care se stabilește obligația de plată a acestuia la bugetul local și în baza căreia au fost emise actele de executare contestate în prezenta cauză.
Recurentul a mai criticat reținerea de către instanța de fond a faptului că intimatul-contestator ar avea în proprietate un singur teren în suprafață reîntregită ca efect al admiterii acțiunii soluționată prin Sentința civilă nr._/31.10.2010 – hotărâre din care rezultă însă că contestatorul, domiciliat în Ploiești, . este proprietarul suprafeței de 300 m.p. teren situat în Ploiești . – nici din sentința menționată și nici din vreun alt înscris depus la dosar nerezultând însă cu claritate faptul că cele două imobile ar fi alipite ori că ar forma un singur trup de teren, o singură unitate locativă, dovezi ce ar fi fost relevante prin depunerea unui eventual act de alipire emis de O.C.P.I. Prahova.
În cauză este însă vorba de două imobile cu coduri poștale diferite. Tribunalul reținând și că prin Adresa nr._ (5563)/05.04.2013 emisă de Primăria Municipiului Ploiești – Direcția de Dezvoltare Urbană Serviciul de Cadastru și GIS prin care s-au comunicat relațiile solicitate de instanța de fond cu privire la situația proprietății contestatorului, respectiv dacă se află pe . sau pe ., s-a confirmat faptul că cele două imobile figurează distinct cu adrese poștale diferite și proprietari diferiți încă din anii 1948 – 1950,precizându-se și că în perioada 2010-2013 nu au fost identificate cereri privind schimbarea adresei poștale pentru imobilul situat pe cele două străzi menționate.
Aceste relații au fost confirmate de altfel și prin Adresa nr._/16.04.2013, precum și din adresa eliberată în aceleași sens la 28.03.2013 emisă de aceeași direcție.
Tribunalul mai constată și că deși instanța de fond a reprodus pe larg o seamă de dispoziții legale ce reglementează conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite ori sancțiunea nerespectării dispozițiilor legale anterioare, aceasta nu precizează în mod concret care ar fi motivele de nulitate ale înscrisurilor contestate, ori în ce ar consta lipsa obiectului actului administrativ (deși este evident că și în acest caz instanța de fond face confuzie între actul administrativ actul de executare), în condițiile în care aceste înscrisuri conțin toate datele necesare fiind de altfel vorba despre formulare tipizate conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 767/2009, acestea respectând dispozițiile imperative ale art. 43 și art. 141 din OG. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, în ce privește impozitul pe clădire și teren calculat în sarcina intimatului contestator, acesta a fost calculat de organul fiscal, după cum precizează recurentul, în conformitate cu prevederile art. 149 din OG nr. 92/2003, iar majorările de întârziere au fost calculate în baza disp. art.119 și 120 din același act normativ.
Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurentul – intimat M. Ploiești - Serviciul Public Finanțe Locale, împotriva sentinței civile nr. 8672/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar pe cale de consecință, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Totodată, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă va înlătura dispoziția privind obligarea intimatului SPFL Ploiești la plata către contestator a sumei de 92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimatul-contestator G. I..
Admite recursul declarat de recurentul intimat M. PLOIEȘTI-SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.8672/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul contestator G. I. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Înlătură dispoziția privind obligarea intimatului SPFL Ploiești la plata către contestator a sumei de 92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
N. C. A. G. H. C. A. M.
Fiind in CM, semnează
Președintele Tribunalului
GREFIER
M. Ș.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red.M.C.A./Tehnored. B.A.
2ex/19.06.2014
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. I. M. D.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 248/2014. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1317/2014. Tribunalul... → |
|---|
