Fond funciar. Decizia nr. 40/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 1791/105/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 40
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.01.2014
PREȘEDINTE: G. D.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: M. M. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. A., domiciliat în Comuna I., ., județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1045/23.08.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații C. LOCALĂ I. DE APLICARE A LEGILOR FOND FUNCIAR, cu sediul în . și P. C. I., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că revizuentul a depus la dosar un set de înscrisuri.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față constată :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 21.01.2010 sub nr._ , reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâții C. LOCALĂ I. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și P. C. I., a solicitat obligarea acestora la plata lipsei de folosință pentru terenul de 1,24 ha situat în . terenul de 0,49 ha situat în . trei ani, respectiv 2006-2009 și transformarea daunelor cominatorii în daune interese compensatorii din sentința civilă nr. 2359/2009 rămasă definitivă și irevocabilă, prin care P. comunei I. a fost obligat la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la punerea efectivă în posesie pentru terenul de 1,24 ha și sentința civilă nr. 6007/2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1570/2009 a Tribunalului Prahova, prin care P. comunei I. a fost obligat la plata daunelor cominatorii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în calitate de moștenitor al tatălui său B. T. N. s-a adresat Comisiei Locale de fond funciar pentru a i se elibera procesul verbal de punere în posesie, pentru un teren de 1,24 ha și 0,49 ha teren situat în . potrivit adeverințelor de reconstituire a dreptului de proprietate eliberate de către C. Locală în anul 1991 dar în mod nejustificat i s-a refuzat eliberarea proceselor verbale de punere în posesie.
A mai arătat reclamantul că s-a adresat instanței și prin sentințele civile nr.2359/2009 și 6007/2009, C. Locală și P. comunei I. au fost obligația la eliberarea procesului verbal de punere în posesie, iar P. a fost obligat la plata de daune cominatorii și față de faptul că nu a putut beneficia de veniturile obținute prin cultivarea terenurilor care nu i-au fost retrocedate a solicitat obligarea Comisiei Locale prin Primar, la plata lipsei de folosință pentru terenurile de 1,24 ha și 0,49 ha pe ultimii 3 ani respectiv anii 2006-2009.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii .
Cu privire la lipsa de folosință au arătat că reclamantul nu este unicul proprietar al terenului pentru care se solicită lipsa de folosință, alături de reclamant fiind și frații săi.
Au arătat că au emis procesul verbal de punere în posesie pe numele moștenitorilor defunctului B. N., ceea ce însemnă că și-au îndeplinit obligația.
Reclamantul a refuzat să se prezinte la Primărie pentru a semna procesul verbal de punere în posesie motiv pentru care nu au putut finaliza procedura emiterii titlului de proprietate pe numele moștenitorilor defunctului B. N..
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale I., față de faptul că prin sentințele civile a fost obligat doar P. comunei I. la plata daunelor cominatorii.
Prin încheierea de ședință de la data de 14.06.2010 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale I., cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere formulată de către reclamant, față de faptul că prin sentințele civile a fost obligat doar P. comunei I. la plata daunelor cominatorii.
În cauză a fost efectuată o expertiză agronomie.
Pârâții la rândul lor au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3817/08.04.2011 Judecătoria Ploiești a admis in parte acțiunea formulată de către reclamantul B. A., a
obligat pârâtul P. comunei Iordăcheau, în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Iordăcheau, să plătească reclamantului daune compensatorii transformate din daunele cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 2359/ 03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sumă de 2408 lei și a respins în rest acțiunea.
Instanța de fond a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
In motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că potrivit adeverinței nr. 2005/ 02.04.2008, emisă de C. Locală I., numitului B. T. N., în nume propriu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața agricolă de 1,24 ha. prin hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 38/ 18.07._, anexa 2a, poz. 11.
Potrivit adeverinței nr. 4743/15.08._, fila 39, emisă de C. Locală I., numiților B. T. N. și B. N., în calitate de moștenitori ai defunctului B. S., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața agricolă de 0,49 ha. prin hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 38/ 18.07._, anexa 3, poz. 9.
Prin sentința civilă nr. 2359/ 03.03.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 18.05.2009 și investită cu formula executorie, C. Locală I. a fost obligată la punerea în posesie a reclamantului B. N. A., conform adeverinței nr. 2005/ 2008, pentru terenul de 1,24 ha., la întocmirea și înaintarea documentației la C. Județeană în vederea eliberării titlului de proprietate iar P. comunei I. a fost obligat la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/ zi de întârziere de la rămânerea definitivă a prezentei și până la punerea efectivă în posesie.
Prin sentința civilă nr. 6007/22.05.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1570/ 04.11.2009, investită cu formula executorie, C. Locală I. a fost obligată la înaintarea documentației către C. Județeană Prahova în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 0,49 ha., conform adeverinței de reconstituire nr. 4753/ 15.08.2008 precum și la punerea în posesie conform titlului ce va fi emis iar P. comunei I. a fost obligat la plata de daune cominatorii de 100 lei/ zi de întârziere de la rămânerea definitivă a prezentei și până la punerea în posesie efectivă .
Instanța de fond a reținut că reclamantului i s-a făcut propunerea de punere în posesie, la 12.11.2009, pentru suprafața de 1,24 ha. pe amplasamentele determinate potrivit procesului-verbal de punere în posesie nr. 1085/12.11.2009, însă reclamantul, prin reprezentant B. E., a refuzat în scris, la data de 14.12.2009, conform declarației de la fila 56, fără însă a se fi dovedit vreun motiv întemeiat.
Punerea în posesie s-a definitivat cu acordul reclamantului, pentru terenul în suprafață de 1,24 ha., pe amplasamentele indicate în procesul-verbal de punere în posesie nr. 1085/12.11.2009, cu unele modificări, așa cum s-a menționat în procesul-verbal de conciliere încheiat între comisia Locală I., pe de o parte și reclamantul B. N. și o altă persoană, pe de altă parte, la data de 26.07.2010.
A reținut instanța de fond că la data de 27.07.2010 C. Locală a emis procesele-verbale de punere în posesie nr. 1110 și respectiv nr. 1109, pentru suprafețele de 1,24 ha. și respectiv, 0,49 ha., pe numele reclamantului, și respectiv, defunctei B. S., semnate de reclamant, prin reprezentant B. E. și ulterior, s-a înaintat documentația necesară în vederea întocmirii titlurilor de proprietate, cu adresele nr. 4304/ 28.07.2010 și 4304/19.08.2010.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Bacaran V., și la care părțile nu au avut de formulat obiecțiuni, s-au calculat daunele cominatorii datorate potrivit sentinței civile nr. 6007/22.05.2008, de la data rămânerii definitive, 04.11.2009, până la data de 13.07.2010, la suma de 25.200 lei iar pentru sentința 2359/03.03.2009, de la data de 03.03.2009 și până la data efectuării expertizei, 13.07.2010, la suma de 24.900 lei.
Potrivit aceleași lucrări, valoarea lipsei de folosință, reprezentând venitul net probabil, pentru perioada 2006 – 2009 este de 10.571 lei, pentru ambele terenuri, de 1,24 ha. și 0,49 ha.
În ce privește transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 2359/ 03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, instanța de fond a reținut că transformarea acestora în daune compensatorii nu se poate face decât pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a sentinței, 18.05.2009 și data punerii în posesie, care este data de 12.11.2009, când i s-a făcut oferta de către C. Locală, dar care a fost refuzată, fără o motivare temeinică.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că, venitul net ce se putea obține cu probabilitate pentru terenurile de 1,24 ha. era pentru patru ani, 2006 – 2009, de 9.624 lei, acțiunea fiind admisă în parte în sensul obligării pârâtului P. comunei I., în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar I., să plătească reclamantului daune compensatorii transformate din daunele cominatorii pentru un an, 2009, adică 9.624 lei: 4 = 2408 lei.
A reținut instanța de fond că în ce privește transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. sentința civilă nr. 6007/22.05.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1570/ 04.11.2009, în daune compensatorii nu se poate face decât de la data de 04.11.2009, data rămânerii definitive și până la data de 12.11.2009 când i s-a făcut reclamantului oferta de punere în posesie de către C. Locală . La data de 12.11.2009 când i s-a făcut oferta de punere în posesie de către C. Locală, aceasta din urmă si-a executat obligația stabilită în sarcina sa în ce privește punerea în posesie iar obligația de întocmire a documentației și înaintarea la C. Județeană, nu mai putea fi îndeplinită din culpa reclamantului, care a refuzat nejustificat semnarea procesului-verbal de punere în posesie.
Împrejurarea că reclamantul, prin reprezentantul său B. E., a declarat în scris că refuză amplasamentele oferite de către comisia Locală dar fără o motivare temeinică, nu obligă în nici un fel C. Locală, care se poate considera legal, descărcată de obligație, de la această dată.
Împrejurarea ulterioară, constând în aceea că pârâta C. Locală a mai făcut și altă ofertă reclamantului, la care acesta a achiesat în final, nu este de natură a îngreuna situația Comisiei Locale, care își îndeplinise deja obligațiile așa cum s-a arătat mai sus.
Instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză nu rezultă date potrivit cu care instanța să poată transforma daunele cominatorii în daune compensatorii pentru 8 zile, și a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire la lipsa de folosință solicitată de către reclamant pentru perioada 2006 - 2009, s-a reținut că aceste pretenții ale reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât:
Acesta nu este unicul proprietar al terenurilor în suprafață de 1,24. ha și 0,46 ha. Potrivit adeverinței nr. 4743/15.08._, fila 39, emisă de C. Locală I., reconstituirea s-a făcut pe numele B. T. N. și B. N., în calitate de moștenitori ai defunctului B. S., pentru suprafața agricolă de 0,49 ha. iar potrivit adeverinței nr. 2005/ 02.04.2008, fila 38, emisă de C. Locală I., numitului B. T. N., în nume propriu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața agricolă de 1,24 ha. prin hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 38/ 18.07._, anexa 2a, poz. 11.
Reține instanța de fond că reclamantul este unul dintre moștenitorii defunctului B. T. N., fapt consacrat de cele două sentințe susmenționate, dar nu este singurul, fapt rezultat din chiar cererea reclamantului de la fila 140 dosar și documentația înaintată de C. Locală în vederea emiterii titlului de proprietate. Reclamantul nu a depus acte prin care să fi dovedit, eventual, care este cota ce i se cuvine din totalul terenului astfel reconstituit potrivit celor două adeverințe.
Instanța de fond reține că ceilalți moștenitori ai defunctului B. N., B. S., B. C., P. (fostă B.) I. și B. D. au declarat la 15.07.2010 că toți moștenitorii defunctului B. N. folosesc din anul 1991 terenurile împărțite de tatăl lor.
Față de această situație de fapt, acordarea de daune constând în lipsa de folosință, care este supusă condițiilor cuprinse la art. 998 - 999 C.civ., nu poate fi admisă de instanță, întrucât nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a acestor condiții, astfel că și acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul B. A. cât și pârâtul primarul comunei I. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurentul reclamant critică sentința arătând că instanța de fond în mod nelegal fără să aibă în vedere probatoriul administrat a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul P. comunei I. la plata de daune compensatorii transformate din daune cominatorii.
Recurentul-reclamant susține că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că după ce sentințele civile nr.2359/2009 și 6007/2009 au rămas definitive și irevocabile s-a adresat Primarului comunei I. și Comisiei Locale de Fond Funciar dar aceștia au refuzat, eliberându-i un proces verbal în care i-au fost atribuite suprafețe de teren care erau incluse și în alte procese verbale ale altor persoane fără să se facă o măsurătoare în teren, astfel că s-a adresat B. D. M. la data de 08.11.2009 pentru punerea în executare a sentințelor menționate.
Executorul judecătoresc s-a deplasat la sediul Primăriei comunei I. pentru punerea în executare a sentințelor, dar nu s-a realizat această punere în posesie, primarul comunei I. formulând contestație la executare, care prin decizia nr. 1175/2010 a Tribunalului Prahova a fost respinsă ca neîntemeiată.
Sentința recurată, este nelegală, arată recurentul, și pentru faptul că instanța de fond a constatat că daunele compensatorii trebuie să fie împărțite cu ceilalți moștenitori ai defunctului Bagea T N., fără a avea în vedere că aceștia nu au figurat ca părți în dosarele nr. 3993/2009 și nr. 281/2009.
Recurentul pârât P. C. I. critică sentința Instanței de fond arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea în ceea ce privește P. comunei Iordăchenu în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, realizându-se o separare a atribuțiilor - C. Locală de Fond Funciar – Primar. Potrivt legilor Fondulul Funciar activitate Comisiei Locale de Fond Funciar nu este separată de cea a Președintelui Comisiei Locale de Fond Funciar, atribuțiile înscrise în lege fiind ale comisiilor și nu ale președintelui separat de comisie.
Sentința instanței de fond este nelegală, arată recurentul – pârât atât timp cât, chiar din considerentele care stau la baza admiterii acțiunii rezultă cu certitudine că P. comunei Iordăchenu, în calitate de Președinte a Comisiei Locale de Fond Funciar și-a executat cu bună credință în limita prevederilor legale toate obligațiile ce îi reveneau în această calitate cu privire la punerea în posesie a reclamantului.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, în recurs cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 4.07.2011.
Prin decizia nr. 1045/23.08.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova au fost respinse recursurile ca nefondate .
In motivarea acestei decizii, in esență s-au retinut următoarele: cu privire la recursul declarat de recurentul reclamant B. A. Tribunalul a constatat că este neîntemeiată critica acestuia în sensul că în mod nelegal instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata de daune compensatorii transformate din daune cominatorii pentru un an, având în vedere că transformarea acestora în daune compensatorii s-a făcut pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2359/03.03.2009, 18.05.2009 și data punerii în posesie, care este data de 12.11.2009, când i s-a făcut oferta de C. Locală care a fost refuzată. În cauză a fost efectuată expertiza agro de către expert B. V. care a calculat daunele cominatorii datorate potrivit sentinței civile nr.6007 din 22.05.2008 de la data rămânerii definitive, 4.11.2009 până la data de 13.07.2010 la suma de 25 200 lei iar prin sentința 2359/03.03.2009 de la data de 03.03.2009 și până la data efectuării expertizei, 13.07.2010 la suma de 24 900 lei.
Susținerea recurentului reclamanta că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că i-au fost atribuite suprafețe de teren prin procesul verbal care erau incluse și în alte procese verbale ale altor persoane fără să se facă o măsurătoare în teren este nejustificată având în vedere faptul că punerea în posesie a avut loc cu acordul reclamantului pentru terenul în suprafață de 1,24 Ha cu unele modificări, aspect menționat în procesul verbal de conciliere încheiat între C. Locală de Fond Funciar I. și reclamant precum și o altă persoană la data de 27.06.2010.
C. Locală de Fond Funciar a emis procese verbale de punere în posesie pentru suprafețele de 1,24 Ha teren și 0,49 Ha teren procesele verbale fiind semnate de reclamant și ulterior a fost înaintată documentația pentru întocmirea titlurilor de proprietate.
Critica recurentului reclamant referitor la faptul că sentința instanței de fond este nelegală sub aspectul constatării că daunele compensatorii trebuie să fie împărțite cu ceilalți moștenitori ai defunctului B. T N. este neîntemeiată având în vedere că adeverința nr. 4743/15.08._ de reconstituire a dreptului de proprietate a fost emisă de către comisia locală I. de Fond Funciar pe numele B. T N. și B. N. în calitate de moștenitor a defunctului B. S., iar adeverința nr. 2005/02.04.2008 a fost emisă pentru numitul B. T N. în nume propriu fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 1,24 Ha.
Pe de altă parte din chiar cererea recurentului reclamant aflată la dosarul de fond rezultă că acesta este unul din moștenitorii defunctului B. T N. dar nu este singurul, și ceilalți moștenitori ai defunctului B. T N. folosind terenurile care au aparținut tatălui lor încă din anul 1991.
Referitor la recursul declarat de recurentul pârât P. comunei I. tribunalul a constatat că este neântemeiată critica acestuia referitoare la faptul că în mod greșit a fost obligat la plata daunelor cominatorii.
Potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, primarul este cel care după emiterea titlului de proprietate, este obligat la punerea efectivă în posesie sub sancțiunea de daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere. Astfel, P. în calitate de Președinte al Comisei de Fond funciar este cel care este obligat la plata daunelor cominatorii.
Susținerea recurentului în sensul că în mod greșit a fost obligat de instanța de fond la plata de daune compensatorii transformate din daune cominatorii pentru că reclamantul nu a probat reaua sa credință nu poate fi avută în vedere atât timp cât la baza acestei obligații a stat sent. civ. nr. 2359/03.02.2009 a Judecătoriei Ploiești, sentință prin care s-a dispus obligarea Primarului în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar la plata de daune cominatorii de 100 lei /zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la punerea în posesie efectivă, operațiune care a avut loc mai târziu, respectiv 12.09.2009.
Împotriva deciziei nr. 1045/23.08.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova a formulat cerere de revizuire B. A., invocând disp. art. 322 pct. 2, 5 si 7 Cod Procedura Civila, solicitând modificarea in totalitate a hotărârii atacate, astfel încât sa se constate ca punerea in posesie a revizuentului a fost făcuta la data de 27.07.2010 si nu la data de 12.11.2009, așa cum s-a reținut in ambele hotărâri atacate pe care le consideră nelegale si netemeinice din următoarele motive:
In ambele hotărâri date, atât in fond cat si in recurs, instanțele nu au reținut si nu au avut in vedere ca punerea in posesie efectiv a avut loc la data emiterii procesului-verbal din data de 26.07.2010, când revizuentul a avut obiecțiuni,arătând ca nu renunță la plata daunelor cominatorii deoarece pana in acel moment a fost prejudiciat si nu cum efectiv greșit s-a reținut ca a fost pus in posesie potrivit procesului verbal din data de 12.11.2009. Acest proces verbal fiind nelegal, având in compunerea acestuia suprafețe ce aparțineau altor persoane, el prezentând ștersături si modificări care au fost reținute si prin Decizia Tribunalului Prahova nr.1175/2010, care arata ca nu este legal si ca punerea in posesie efectiva s-a realizat după efectuarea expertizei si măsurătorii de către expertul topo când, comisia locala de fond funciar a efectuat in prezenta acestuia punerea in posesie, emițând in acest sens procesul verbal din data de 27.07.2010.
In consecința pana la aceasta data trebuiau calculate daunele interese din acele doua sentințe definitive si irevocabile.
Greșit au reținut instanțele ca a refuzat punerea in posesie dar in speța refuzul s-a datorat din motive obiective: deoarece suprafețele din adeverințe nu corespundeau cu procesul verbal din 12.11.2009 pe acel amplasament având posesia o alta persoana, acesta fiind incomplet, necuprinzând toate suprafețele din adeverința.
Din aceste considerente, de fapt si de drept, solicită admiterea cererii de revizuire potrivit art. 322 pct.2,5,7 Cod procedura civila, să se constate că atât instanța de fond cat si cea de recurs prin cele doua hotărâri ( sent.civ. nr.3817/2011 si deciz.civ.nr. 1045/2011), au dat soluții nefondate si netemeinice si astfel sa se constate ca despăgubirile trebuie sa fie calculate pana la data de 26.07.2010, când a fost pus efectiv in posesie in baza expertizei efectuate in cauza.
In drept invocă dispozițiile art. 322 pct.2,5 si 7 Cod procedura civila.
Examinând decizia atacata, prin prisma motivelor de revizuire formulate de către reclamant, a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele:
Revizuentul a invocat in sprijinul cererii sale, dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 si 7 Cod proc.civ., care reglementează cazurile si condițiile expres prevăzute de lege in care poate fi exercitată revizuirea, cale extraordinara de atac, de retractare, nedevolutivă si nesuspensivă de executare.
Astfel, potrivit disp. art. 322 Cod proc.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere in anumite cazuri expres si limitativ arătate de dispozițiile procedurale . Deși aceasta dispoziție ce stabilește obiectul revizuirii, prevede cerința de a se evoca fondul numai in cazul hotărârilor date in recurs, s-a decis constant că revizuirea vizează toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecații, întrucât revizuirea urmărește remedierea erorilor săvârșite in legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărâre definitivă si irevocabilă .
Prin urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt constatată cu ocazia soluționării cauzei in fond, nu sunt susceptibile a forma obiect al revizuirii .
]1] Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că dec.civ. nr. 1045 din 23.08.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au respins ca nefondate recursurile formulate împotriva sent.civ.nr. 3817/08.04.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, păstrându-se situația de fapt constatată la fond, nu este susceptibilă de a forma obiect al revizuirii .
Pe de altă parte, alineatul 2 al art. 322 Cod proc.civ., invocat de revizuent ca temei al cererii sale, face referire la cazul in care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Or, in prezenta speța, instanța de recurs care a pronunțat decizia supusa revizuirii s-a pronunțat argumentat asupra motivului pentru care a avut in vedere ca dată a punerii in posesie, data de 12.11.2009, astfel încât nu se poate retine că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
De asemenea, revizuentul a invocat disp. art. 322 pct. 5 Cod proc.civ. care presupun descoperirea, după darea hotărârii a unor înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere .
Tribunalul constată că si din acest punct de vedere cererea de revizuire nu este întemeiată deoarece revizuentul nu arata care sunt înscrisurile noi de natura a fi hotărâtoare pentru soluționarea cauzei si care nu au putut fi înfățișate cu ocazia soluționării litigiului in fond si in recurs .
De asemenea, revizuentul a mai invocat si disp. art. 322 pct. 7 Cod pr.civ., motiv ce presupune existenta unor hotărâri definitive, potrivnice, in aceeași pricina, intre aceleași persoane, având aceeași calitate, fără a arăta însă, in concret care sunt aceste hotărâri .
In concluzie, tribunalul va avea in vedere faptul că, revizuirea fiind o cale extraordinara de atac nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibila repunerea in discuție a unor fapte si împrejurări care au fost deja discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului in fond .
Or, in prezenta speță, motivele de revizuire evocă modul de soluționare a cauzei in fond, fiind invocate aspecte asupra cărora și instanța de recurs s-a pronunțat deja, argumentând soluția adoptată, soluție ce a intrat in puterea lucrului judecat.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 1045/23.08.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind neântemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. A., domiciliat în Comuna I., ., județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1045/23.08.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații C. LOCALĂ I. DE APLICARE A LEGILOR FOND FUNCIAR, cu sediul în . și P. C. I., cu sediul în ., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. D. R. C. N. M.
GREFIER,
M. M. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. G.D./tehnored. M.M.C
2 ex./18.03.2014
d.r.-_ Tribunalul Prahova
j.r.Ș. O.C.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 782/2014. Tribunalul PRAHOVA | Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 217/2014.... → |
|---|
