Obligaţie de a face. Decizia nr. 145/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 845/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.145
Ședința publică din data de la 25.02.2014
PREȘEDINTE – R. C.
JUDECĂTOR – C. M.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant F. D. M. cu domiciliul ales la C..Av.R. I. – București, sector 2, ..14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1806/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații - pârâți C. A. D. și C. F. C., ambii domiciliați în București, . V., nr.51, sect. 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat R. I. și intimații pârâți reprezentați de avocat M. T..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantului reclamant, solicită proba cu acte și efectuarea unui alt raport de expertiză topo având în vedere obiecțiunile formulate la instanța de fond la data de 12.09.2012, fila 12 dosar fond și la care expertul nu a răspuns. Arată că la momentul respectiv a formulat obiecțiuni, au fost admise de instanță, însă expertul nu a răspuns acestora, menținându-și punctul de vedere, a formulat din nou obiețiuni, însă instanța de fond a considerat că este lămurită și a procedat la soluționarea cauzei, sens în care solicită efectuarea unui nou raport de expertiză topo, având în vedere obiecțiunile formulate la data de 12.09.2012 la instanța de fond, care au fost criticate de reclamant la momentul respectiv. Solicită ca după efectuarea expertizei și proba testimonială cu un martor.
Reprezentantul intimaților, având cuvântul, solicită proba cu actele depuse deja la dosar și arată că se opune probei cu expertiza solicitată de apelantul reclamant, întrucât la instanța de fond la fila 143 dosar fond, în încheierea de ședință din data de 13.02.2013 expertiza a fost discutată, s-au formulat obiecțiuni, au fost admise de instanță, s-a efectuat și cercetare la fața locului de către judecătorul fondului, acesta lămurindu-se cu privire la cauză, iar cu privire la proba cu martori, arată că se opune, întrucât la instanța de fond au fost audiați patru martori.
Reprezentantul apelantului reclamant, arată că, primul care a achiziționat imobilul a fost reclamantul, iar când pârâții au achiziționat imobilul au motificat cadastrul, expertiza a modificat dispozițiile legale și s-a stabilit o nouă linie de hotar, reclamantului încălcându-i-se principiul disponibilității, iar ca instanța de apel să fie lămurită, se impune efectuarea unui alt raport de expertiză topo.
Tribunalul, urmează a se pronunța asupra completării probatoriilor, odată cu . apelului, întrucât împrejurările invocate vizează însuși fondul cauzei și ar însemna ca instanța să se antepronunțe cu privire la acesta.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii reclamantului așa cum a fost formulată, arată că prin soluția pronunțată, instanța nu a ținut cont de principiul disponibilității, prin măsurătorile făcute de cadastrist s-au stabilit și delimitat granițele a două proprietăți, ulterior au făcut un alt cadastru care delimitează situația actuală, instanța de fond nu a ținut seama că dreptul său a fost încălcat, concluziile instanței de fond se bazează pe probatoriul administrat de pârâți, situația la fața locului era cea stabilită de cadastrul reclamantului, la pronunțarea instanței nu s-a ținut cont de declarațiile de martori audiați. Solicită efectuarea unui nou raport de expertiză în principal, iar pe fond admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii reclamantului așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că s-au efectuat două cadastre de către același castrist, cele două terenuri au diferite dimensiuni, le lipsesc metri pătrați fiecăruia dintre părți, este imposibil să se știe cine a acaparat și cât, gardul a fost refăcut pe mijlocul proprietății, apelantul a ridicat clădirea în anul 2006, și-a refăcut gardul, a urmat grănițuirea, nu există documente din anul 2006, s-a efectuat cercetare la fața locului de instanța de fond, au fost audiați martori, care sunt vecini cu părțile, intimatul a cumpărat terenul de la o rudă a reclamantului, pentru că vecinii sunt rude. Solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul apelantului reclamant, având cuvântul în replică, arată că, construcția a fost făcută fără autorizație și în cazul în care instanța consideră că nu mai este necesară efectuarea unei alte expertiza solicită omologarea variantei a III-a din raportul de expertiza efectuat și nu varianta a IV cum instanța de fond a dispus.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /15.02.2012 la Judecătoria Câmpina, reclamanții F. D. M., F. E. au chemat în judecată pe pârâții C. A.-D., C. F. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună delimitarea prin semne exterioare a liniei de hotar dintre terenul, proprietatea sa, situat în . Tesila, ., jud. Prahova și terenul deținut de pârâți situat în . Tesila, ., jud. Prahova, obligarea paraților să demoleze construcția edificată pe terenul proprietatea reclamanților și respectarea prevederilor legale privind distanța legală la care se poate amplasa o construcție față de proprietatea vecină, respectiv 19 cm si prevederile legale privind servitutea de vedere dintre proprietatea paraților si proprietatea reclamanților, autorizarea pe cheltuiala lor să efectueze lucrări de demolare pe cheltuiala pârâților, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1706/25.07.2001, au dobândit un teren de 570 mp și o construcție situate în . Teșila, ., drept intabulat în CF, în timp ce pârâții au dobândit în anul 2006 de la numiții D. A., D. Gheorge și B. A. un teren în suprafață de 300 mp împreună cu locuința C 1 și anexa C 2, care se învecinează cu imobilul proprietatea lor, însă cele doua terenuri învecinate prezintă diferențe de hotar în planurile anexă la contractele de vânzare cumpărare, aspect confirmat de către OCPI Prahova, impunându-se întocmirea unei documentații noi privind modificarea limitelor de proprietate și suprafața imobilului, iar în vara anului 2009, au procedat la reconstrucția gardului care desparte proprietățile părților, ocazie cu care au constatat că pârâții au modificat linia de hotar, edificând un gard, o construcție fără autorizație, pătrunzând pe terenul reclamanților, construcție care nu respectă linia de hotar, servitutea de vedere, având practicate ferestre cu vedere înspre proprietatea reclamanților.
La data de 11.04.2012, pârâții au formulat o întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 913/11.02.2005 au cumpărat terenul de 300 mp situat in . Teșila, ., reconstruind în anul 2006 corpul C2 pe care l-au mansardat conform autorizației de construcție nr.114/21.11.2006, dată la care reclamanții au desființat gardul existent, edificând un alt gard, pătrunzând pe proprietatea lor, impunându-se grănițuirea proprietăților în raport de realitatea existentă în teren, invocându-se excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la desființarea construcției, ținându-se seama de termenul de constatare a contravențiilor de 2 ani potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991.
La data de 30.05.2012 pârâții și-au completat cererea reconvențională, solicitând constatarea dreptului de proprietate în favoarea lor prin uzucapiune în cazul în care se va constata ca dețin o parcelă de teren din proprietatea reclamanților.
La data de 10.09.2012 reclamanții au formulat o întâmpinare la cererea completatoare a cererii reconvențional,prin care au invocat, excepția tardivității completării cererii reconvenționale, motivându-se că pârâții și-au completat cererea reconvențională cu două capete de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune fară să se indice ce uzucapiune se invocă, persoana de la care pretind joncțiunea posesiilor, iar potrivit disp. art. 132 cod.pr.civ. acțiunea poate fi completată până la prima zi de înfățișare când părțile, legal citate, pot pune concluzii, astfel încât în speță prima zi de înfățișare pentru părțile legal citate a fost 11.04.2012, când pârâții au depus cererea reconvențională, neformulând nicio completare, caz în care completarea cererii reconvenționale la termenul din 30.05.2012 este tardiv depusă, mai ales că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prev. de art. 1837 și urm. cod civil.
În data de 12.09.2012 pârâții și-au precizat cererea reconvențională, solicitând constatarea dreptului de proprietate al acestora asupra suprafeței de teren de aproximativ 10 cm ( un colț din clădire), dată la care instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul 2 de cerere privind demolarea construcției, întrucât acesta vizează o obligație de a face, cu caracter nepatrimonial, caz în care termenul de prescripție de 3 ani se aplică numai acțiunilor având ca obiect un drept patrimonial, nefiind aplicabil termenul de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991, care vizează dreptul privind constatarea contravenției referitor la executarea unei construcții fără autorizație, fiind respinsă și excepția tardivității completării cererii reconvenționale având în vedere că prima zi de înfățișare a fost termenul din data de 12.09.2012, dată la care părțile legal citate au avut posibilitatea de a pune concluzii.
La data de 13.02.2013,instanța, având în vedere sentința civilă nr._/23.11.2012 a constatat că reclamanta F. E. C. nu mai are calitate procesuală activă, nefiind proprietara imobilului, ocazie cu s-a dispus scoaterea acesteia din cauză.
La data de 19.06.2013 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind obligarea pârâților la respectarea servituții de vedere, formându-se dosarul nr._ din19.06.2013 având ca obiect servitute.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, expertiză tehnică topometrică, cercetare locală, prin sentința civilă nr. 1806/26.06.2013 a Judecătoriei Câmpina, au fost admise în parte atât acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților, cât și cererea reconvențională formulată de pârâți și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 5-4-3-c-8 (plan de situație nr 4 ) de la raportul de expertiza topografică ing. I. N., fiind respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la demolarea construcției edificate pe terenul proprietatea reclamantului și în subsidiar autorizarea reclamantului de a efectua lucrările de demolare pe cheltuiala pârâților și ca rămas fără obiect capătul cererii reconvenționale completatoare privind constatarea dobândiri prin uzucapiune a unei parcele de teren.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 660 lei cheltuieli de judecată, luându-se act că pârâții își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1706/25.07.2001, reclamantul a cumpărat de la G. A., un teren de 570 mp situat în . C 1, număr cadastral provizoriu nr. 296, intabulat in CF conform incheierii de intabulare nr. 2631/09.08.2001, în timp ce prin contractul de vânzare cumpărare nr. 913/ 11.02.2005, paratii au cumpărat imobilul situat în .,având un teren de 298 mp, o locuinta C1, anexa C2, edificând pe structura anexei C2 existente (grajd si magazie ), o noua constructie, iar dupa edificarea acestei constructii reclamantul a procedat la reconstruirea gardului existent pe latura 5-1, imobile care se invecinează pe doua laturi, respectiv 5-1 si 1-8 conform raportului de expertiză topo ing. I. N., însă după ce paratii au efectuat modificari la constructia C2 existenta pe terenul lor, reclamantul a procedat la înlocuirea gardului vechi pe latura 5-1, fapt care a determinat aparitia neintelegerilor dintre parti cu privire la linia de hotar ce desparte cele doua proprietati, pe aliniamentul punctele 3-2, în dreptul zidului constructiei C2.
S-a menționat că, în baza declarațiilor martorilor C. A., B. V., D. A. anterior înstrăinării imobilelor, gardul despartitor dintre proprietati era pe latura 5-1 construit din tambre din lemn, acesta întrerupându-se în dreptul constructiei grajd si magazie, hotarul despartitor dintre cele doua proprietati nefiind la peretele grajdului, ci la o distanta de 50 cm inspre proprietatea reclamantului, fata de gard, aspect confirmat de martorul D. A., fiind una dintre persoanele de la care parații au cumparat terenul, construcția neîncălcând proprietatea reclamantului, iar în ceea ce priveste gardul existent pe latura 5-3, acesta a fost inlocuit de catre reclamant, înlocuirea vizand doar tambrele din lemn, fara a fi modificat amplasamentul stalpilor metalici ai soclului de beton, intre punctele 5-3 existând un gard din lemn pe stalpi metalici fixati in beton, astfel încât din analiza documentelor cadastrale anexate la actele partilor, rezulta ca linia . este identica, fiind imposibil să se stabilească o linie de hotar care sa respecte întocmai actele părților, mai ales că dupa efectuarea documentatiilor cadastrale s-au construit, reconstruit gardurile de catre părti, care nu au mai respectat exact amplasamentele initiale, existând o suprapunere exacta a conturului terenului actual peste cel redat de documentatiile cadastrale anexate actelor.
S-a specificat că atât timp cât paratii nu au acaparat prin reconstruirea imobilului C2 nicio parcelă din terenul reclamantilor, instanta in temeiul disp. art, 584 Cod civ., au fost admite în parte acțiunea, precum și cererea reconventionala în parte si s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul pct. 5-4-3-c-8 (plan de situație nr. 4) de la raportul de expertiza topografică ing. I. N., retinandu-se ca prin aceasta varianta se realizeaza aproximativ un echilibru intre suprafetele cedate –primite de catre partile in litigiu, nu se mai modifica amplasamentul gardurilor actuale, iar în ceea ce priveste capătul de cerere privind obligarea pârâților la demolarea construcției în litigiu, autorizarea reclamantului de a efectua lucrările de demolare pe cheltuiala pârâților, acesta a fost respins ca neîntemeiat, întrucat această constructie nu încalca proprietatea reclamantului, nu exista nici o dispozitie legala care sa prevada o distanta minima de la care proprietarul trebuie sa-si edifice o constructie fata de linia de hotar, mai ales paratii nu au acaparat în urma edificării constructiei C2 nicio suprafață din terenul reclamantilor, a fost respins ca ramas fara obiect capătul de cerere reconvențională completatoare privind constatarea dobândirii prin uzucapiune a porțiunii de teren pe care ar deține-o din terenul reclamanților.
În baza dsip. art 276 cod pr. civ., în condițiile în care cheltuielile graniturii se suporta pe jumatate, au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 660 lei cheltuieli de judecată ( reprezentand ½ din cuantumul onorariului de aparator suportat de către acesta).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii în totalitate, completarea probatoriilor cu acte, martori, expertiză topometrică, motivându-se că eronat nu s-a ținut seama de principiul opozabilității atât timp cât și-a intabulat primul dreptul de proprietate asupra imobilului în baza măsurătorilor cadastrale efectuate la fața locului, la momentul intabulării, respectând situația de fapt, actele de proprietate ale vânzătorilor, pârâții fiind cei care au achiziționat ulterior terenul, actele cadastrale ale acestora, fiind întocmite fără să se țină seama de limitele stabilite în baza cadastrului său, suprapunerea încadrându-se în marja de eroare admisă de Legea nr.7/1996 și că eronat s-a ținut cont în exclusivitate de declarațiile martorilor pârâților, inclusiv ale vânzătorului D. A., de expertiza topo ing. I. N., varianta nr.4, ignorându-se probele sale, mai ales că expertul topo nu a răspuns la obiecțiunile formulate, fiind respinse obiecțiunile la răspunsul expertului și că varianta nr.4 nu poate fi omologată atât timp cât contractul de vânzare - cumpărare nr.913/11.02.2005 atestă linia de hotar potrivit conturului roșu, linie care a existat până în toamna anului 2006 când pârâții au demolat fără autorizație un grajd, edificând construcția fără sa dețină o autorizație, potrivit planșelor fotografice, declarațiilor martorilor audiați în cauză.
În continuare, reclamantul a arătat că, în baza probelor administrate în cauză, gardul de pe aliniamentul c, b, a, 8, c, a fost edificat, îndreptat de către pârâți anterior edificării gardului său, neavând nicio culpă privind modificarea liniei de hotar, construcția edificată de pârâți nefiind amplasată pe amplasamentul grajdului demolat, aspect confirmat de martorii C. A., B. V. potrivit cărora pârâții au edificat construcția nouă, depășind amplasamentul grajdului vechi, intrând pe proprietatea sa, aspect dovedit de planșele fotografice efectuate în momentul edificării construcției și că această construcție depășește conturul roșu înspre terenul reclamantului, aspect confirmat de expertiza topo privind depășirea cu 19 cm. a conturului roșu, fiind cel care a refăcut gardul existent fără să scoată țevile existente din amplasamentul inițial.
De asemenea, reclamantul a precizat că eronat nu s-a ținut seama de edificarea construcției fără autorizație potrivit actelor existente la dosar, autorizație emisă ulterior, fiind cel care nu a mutat gardul inițial existent pe aliniamentul 5, 4, 3, 2, 1, refăcând bordura veche, schimbând scândurile vechi deteriorate, aspecte confirmate de planșele foto și că declarația martorului D. A. nu poate fi avută în vedere, fiind nesinceră, susținându-se că reclamantul a pătruns cu gardul pe proprietatea pârâților pe porțiunea din spate paralel cu grajdul atât timp cât pârâții au recunoscut edificarea gardului de către aceștia pe amplasamentul actual, mai ales că la momentul cercetării la fața locului s-a constatat că în prezent pârâții pot intra cu atelaje, mașina în spatele construcției lor vechi până la construcția nouă, spre deosebire de relatările martorului conform cărora în prezent pârâții nu ar mai putea intra în spatele construcției vechi datorită modificării hotarului de către reclamant.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 07.08.2013.
La data de 28.01.2014, pârâții au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 5, 4, 3, c, 8 de la raportul de expertiză topo ing. I. N., ținându-se seama că reclamantul a desființat gardul între cele două proprietăți în vara anului 2009 și a edificat un alt gard pe un alt aliniament.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza,de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1706/25.07.2001, numita G. A. a vândut reclamantului imobilul situat în . Teșila, .., jud. Prahova, compus dintr-un teren de 570 mp. și o locuință cu trei camere și dependințe, contract în cuprinsul căruia s-a menționat că vânzătoarea a dobândit imobilul prin moștenire de la autoarea sa în temeiul certificatului de moștenitor nr.32/1998, motiv pentru care reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului la data de 09.08.2001.
În conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare nr.913/ 11.02.2005, adresele nr.15/14.12.2006, 608/27.09.2007, certificatul de urbanism nr.159/21.11.2006, autorizația de construcție nr.116/21.11.2006, numiții B. A., D. A., D. G. au înstrăinat pârâților imobilul situat în . Teșila, ., jud. Prahova, având un teren de 298 mp. rezultat în urma măsurătorilor cadastrale (300 mp. în actul de proprietate), o construcție, o anexă gospodărească, imobil dobândit de către vânzători în baza certificatului de moștenitor nr.480/1987, pârâții edificând în anul 2006 o construcție, un gard, o fosă septică.
Martorii C. A., B. V., propuși de către reclamant au declarat că pârâții au efectuat modificări la grajd, o magazie, anexând o construcție nouă, hotarul despărțitor, fiind determinat în dreptul grajdului, magaziei de peretele acesteia din urmă în dreptul căreia gardul se întrerupea, construcția edificată de către pârâții fiind amplasată pe amplasamentul grajdului inițial, însă spre Nord depășește amprenta gardului cu cca. 30, 40 cm. înspre proprietatea reclamantului, restul proprietăților fiind delimitate de un gard pe două laturi, reclamantul înlocuind ulterior scândurile de lemn din gardul existent fără să scoată țevile metalice montate în beton, iar la momentul edificării gardului, pârâții au pătruns pe terenul reclamantului, trasând gardul în linie dreaptă, deși inițial era oblic.
Totodată, martorii propuși de către pârâți, D. A., M. N. au arătat că, la momentul achiziționării terenului de către pârâți, cele două proprietăți erau despărțite de un gard din scândură din lemn, fără soclu de beton, gard care se întrerupea în dreptul grajdului, continuând până în spate, linia de hotar în dreptul grajdului nefiind delimitată de peretele acestuia, ci la o distanță de cca. 50 cm. înspre proprietatea reclamantului, acesta din urmă refăcând gardul despărțitor pe latura cu construcțiile, ocazie cu care a pătruns pe proprietatea pârâților, pe porțiunea din spate paralelă cu grajdul, pârâții reconstruind grajdul pe soclul existent din piatră, cu pereți din BCA, iar în prezent pârâții nu mai pot intra cu atelaje, autoturisme pe lângă locuința lor datorită modificării hotarului de către reclamant, deși inițial la data dobândirii proprietății lor aveau această posibilitate.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.480/28.05.1987, testamentelor nr.1030/02.08.1956, 1029/02.08.1956, numitul D. I. a dobândit în timpul vieții terenurile de 1255 mp., 3750 mp., 5000, mp. situate în com. Valea Doftanei, ., Livezi - Podurile, Fața Golii, iar în urma decesului acestuia, intervenit la data de 29.01.1987, au rămas ca moștenitori legali, în calitate de copii, D. G., D. A., B. A., precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în .. Prahova, constând într-un teren de 300 mp. pct. Acasă, o locuință amplasată pe acesta, un grajd, un teren de 7500 mp. pct. Valea Teșilei, 5000 mp. pct. Valea Teșilei, dreptul indiviz de 1/2 din terenul de 2000 mp. pct. Ghimpoasa.
În cuprinsul procesului verbal din data de 22.12.1969, s-a menționat, printre altele, că numita Susu M. a dobândit în temeiul sentinței civile nr.441/1968 a Judecătoriei Câmpina diferite imobile rămase de pe urma defuncților P. I., P. E., constând în imobilul situat în com. Valea Doftanei, ., având un teren de 1805 mp. pct. Acasă.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică ing. I. N., inclusiv răspuns la obiecțiuni, reiese că, în urma comparării documentației cadastrale anexate actelor depuse de părți, s-a constatat existența unor neconcordanțe cu privire la hotarul despărțitor descris în cadrul documentațiilor cadastrale, fiind imposibil să se stabilească o linie de hotar care să respecte întocmai actele de proprietate ale părților, procedându-se după efectuarea documentației cadastrale la construirea, reconstruirea unor garduri care nu au mai respectat amplasamentele inițiale, însă, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că terenul reclamantului folosit în prezent de către acesta are suprafața de 562 mp., contur roșu, față de suprafața înscrisă în act de 570 mp., în timp ce terenul pârâților folosit de către aceștia are suprafața de 296 mp., contur verde, față de 298 mp. înscriși în act, existând abateri foarte mici care se încadrează în toleranțele admise la măsurători, propunându-se o linie de hotar pe aliniamentul 5, 4, 3, c, 8, plan situație nr.4, care, chiar dacă nu respectă concomitent cele două documentații cadastrale anexate actelor, realizează un echilibru între suprafețele cedate - primite de către părți, având ca efect nemodificarea amplasamentului gardurilor actuale.
De asemenea, în cuprinsul raportului de expertiză sus menționat, inclusiv răspuns la obiecțiuni, s-a specificat că, în cazul în care se ține seama doar de documentația cadastrală a reclamantului, linia de hotar dintre proprietăți este determinată de aliniamentul pct.5 ,4, 3, r, 2, 1, 8, aliniament în raport de care pârâții ar fi acaparat din terenul reclamantului o parcelă de 1,5 mp. iar în cazul în care se ține seama doar de documentația cadastrală a pârâților, linia de hotar este determinată de aliniamentul pct. 5, 4, 3, c, b, a, aliniament în raport de care reclamantul a acaparat din terenul pârâților suprafețe de teren de 1 mp., 2 mp., caz în care linia de hotar care să echilibreze acaparările de teren de către părțile din prezenta cauză ar fi determinată de aliniamentul 5, 4, 3, c, 8, în urma căruia se diminuează acaparările reciproce.
Disp.art.584 c.civ., nemodificat, stipuleaza ca operatiunea de granituire reprezinta operatiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce apartin unor titluari diferiti, urmarindu-se determinarea limiterlor dintre proprietati, inclusiv in raport de intinderea acestora si stabilirea traseului real ce trebuie urmat de catre cei doi titulari.
De asemenea, disp.art.480 c.civ. prevăd că dreptul de proprietate presupune exercitarea de catre titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl detine, exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a intrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin instrainare sau consumare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că, în baza contractului de vânzare-cuprare nr.1706/25.07.2001, reclamantul a dobândit imobilul situat în . Teșila, . teren de 570 mp. o construcție, contract la baza căruia a stat certificatul de moștenitor nr.32/1998, în timp ce pârâții au dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 913/11.02.2005, imobilul situat în . Teșila, ., având un teren de 298 mp. (300 mp. în act) și construcții, contract la baza căruia a stat certificatul de moștenitor nr. 480/1987, teren pe care pârâții au edificat în anul 2006 o construcție, astfel încât în urma administrării expertizei tehnice topometrice ing. I. N., inclusiv răspuns la obiecțiuni, s-a stabilit că în prezent reclamantul folosește efectiv un teren de 562 mp. care se învecinează pe o latură cu terenul pârâților în suprafață de 296 mp., existând neconcordanțe între documentațiile cadastrale ce au stat la baza emiterii contractelor sus menționate, ocazie cu care în urma analizării, comparării acestor documentații ar exista suprafețe de teren acaparate de către toate părțile din prezenta cauză, respectiv de către pârâți din terenul reclamantului de 1,5 mp. și de către reclamant de 1 mp., 2 mp. din terenul pșârâților, propunându-se o variantă a liniei de hotar pe aliniamentul pct.5, 4, 3, c, 8, care să echilibreze aceste acaparări reciproce, diminuându-le.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a dobândit în proprietate un teren de 570 mp., folosind în prezent suprafața de 562 mp. contur roșu, în timp ce pârâții au dobândit în proprietate un teren de 298 mp., folosind efectiv în prezent 296 mp. contur verde, existând neconcordanțe între documentațiile cadastrale anexate contractelor de vânzare-cumpărare nr.1706/2001, 913/ 2005, iar în urma comparării acestor documentații cadastrale, a suprafețelor de teren înscrise în actele de proprietate, linia de hotar dintre proprietăți s-ar afla pe diferite aliniamente în raport de care fiecare parte ar fi acaparat reciproc diferite parcele de teren foarte mici, înseamnă că, în realitate, linia de hotar dintre proprietățile părților se determină în raport de întinderile reale ale terenurilor, de configurația acestora, de amplasamentele construcțiilor, deoarece este imposibil să se țină seama la stabilirea liniei de hotar doar de suprafețele de teren înscrise în cele două contracte de vânzare-cumpărare de 570 mp., respectiv 298 mp. în condițiile în care niciuna dintre părți nu folosește efectiv suprafețe mai mari de teren decât cele înscrise în actele lor de proprietate.
Este normal și firesc ca linia de hotar să se raporteze la realitatea existentă la fața locului, respectiv la suprafețele de teren determinate în raport de dimensiunile, de întinderea reală a acestora, tocmai în scopul de a nu prejudicia pe niciuna dintre părți în condițiile în care fiecare deține în realitate suprafețe mai mici de teren în raport de cele înscrise în actele de proprietate.
De fapt, analizându-se situația existentă la fața locului, conform raportului de expertiză topo, inclusiv răspuns la obiecțiuni ing. I. N., reiese cu certitudine că diferența de teren de 8 mp. rezultată dintre suprafața de 570 mp. înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr.1706/ 2001 și suprafața folosită efectiv de către reclamant de 562 mp, nu se află în posesia pârâților care, la rândul lor, folosesc o suprafață mai mică decât cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr.913/2005, de 926 mp. față de 298 mp., ceea ce reprezintă o dovadă că în realitate suprafața dobândită efectiv de către reclamant în proprietate este de 562 mp. și nicidecum de 570 mp.
În realitate, la stabilirea liniei de hotar, a întinderii reale a suprafețelor de teren dobândite de către părți se ține seama că la baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1706/2001 a stat un certificat de moștenitor nr.32/1998 care nu reprezintă prin însăși natura sa un act de proprietate, fiind emis, de regulă, pe baza unor declarații ale persoanelor care au calitatea de moștenitori în raport de o anumită succesiune, fără să existe o verificare efectivă a dreptului de proprietate, astfel încât suprafața de 570 mp. înscrisă în contract se analizează în raport de situația existentă la fața locului, de dimensiunile reale ale terenurilor învecinate, de configurația acestora,precum și de contractul de vânzare-cumpărare nr.913/2005.
Faptul că reclamantul a fost cel care a dobândit anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.913/2005, terenul de 570 mp. care se învecinează pe o latură cu terenul pârâților de 298 mp. intabulându-și primul dreptul de proprietate și că existe neconcordanțe între documentațiile cadastrale anexate celor două contracte, nu înseamnă în mod automat că reclamantul are dreptul să solicite stabilirea liniei de hotar într-o modalitate care să-i permită folosirea efectivă a suprafeței înscrisă în actul de proprietate, respectiv 570 mp., demolarea construcției pârâților, întrucât la stabilirea întinderii dreptului de proprietate al tuturor părților asupra terenurilor dobândite în proprietate, se ține seama nu numai de interesele reclamantului, de suprafața înscrisă în actul său de proprietate, ci și de suprafața înscrisă în actul de proprietate al pârâților, în ce măsură fiecare proprietar deține o anumită suprafață de teren, fiind inadmisibil să se acorde prioritate datei intabulării contractului reclamantului cu încălcarea dreptului de proprietate al pârâților.
Dacă s-ar acorda eficiență juridică în exclusivitate contractului de vânzare- cumpărare al reclamantului, ar însemna ca pârâții să dețină o suprafață foarte mică de teren de 284 mp. față de suprafața folosită de 296 mp., ceea ce este inechitabil în condițiile în care înșiși pârâții folosesc o suprafață mai mică decât cea înscrisă în actul lor de proprietate de 298 mp.
Mai mult chiar, planșele fotografice existente la dosar demonstrează în realitate că, într-adevăr, niciuna dintre părți nu folosește efectiv suprafețele înscrise în actele lor de proprietate, planșe care se analizează în strânsă legătură cu toate probele administrate în cauză, inclusiv cu raportul de expertiză tehnică topometrică, ing. I. N., fiind o dovadă certă cu privire la situația reală a terenurilor învecinate, la configurația acestora, ceea ce înseamnă că în speță se impune stabilirea unei linii de hotar care să țină seama de neconcordanțele cu privire la suprafețele înscrise în actele de proprietate ale părților, la documentațiile cadastrale, la interesele tuturor părților, la echilibrarea suprafețelor de teren pretinse a fi fost acaparate de către toate părțile din prezenta cauză, în sensul diminuării acestora, caz în care această linie de hotar este determinată de aliniamentul pct.5, 4, 3,c, 8 și nicidecum de aliniamentul 5, 4, 3, r, 2, 1, 8 sau de orice alt aliniament, respectiv 5, 4, 3, c, b, a.
Pretenția reclamantului privind obligarea pârâților de a demola construcția nouă edificată în anul 2006, este neîntemeiată în condițiile în care, indiferent de modalitatea de edificare a construcției cu sau fără autorizație, acest imobil nu a fost amplasat pe terenul proprietatea reclamantului, aspect confirmat de raportul de expertiză tehnică topometrică, ceea ce înseamnă că prin modalitatea de amplasare a acestei construcții nu se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului, fiind imposibil să se dispună demolarea acestei construcții de către pârâți, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 480, 1073-1077 cod civil nemodificat.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte acțiunea, dispunând grănițuirea proprietăților părților în baza disp. art.584 cod civil nemodificat, pe aliniamentul pct. 5, 4, 3, c, 8, plan situație 4 de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. I. N., respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind demolarea construcției, autorizarea reclamantului de a efectua o asemenea lucrare, nefiind îndeplinite în acest sens condițiile prev. de disp. art.480, art.1073 - 1077 cod civil nemodificat.
Susținerile reclamantului în sensul că eronat nu s-a ținut seama de principiul opozabilității atât timp cât și-a intabulat primul dreptul de proprietate în baza măsurătorilor cadastrale efectuate la fața locului la momentul intabulării, respectând situația de fapt, actele de proprietate ale vânzătorilor și că pârâții au achiziționat ulterior terenul, actele cadastrale ale acestora fiind întocmite fără să se țină seama de limitele stabilite în baza cadastrului său, suprapunerea încadrându-se în marja de eroare admisă de Legea nr.7/1996, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți se ține seama de întinderea reală a terenurilor, de configurația acestora, de dimensiunile lor și nicidecum de persoana care a dobândit prima dreptul de proprietate, și-a intabulat proprietatea, aceste două elemente nefiind prin ele însele criterii în raport de care să se stabilească linia de demarcație dintre cele două proprietăți învecinate, mai ales că există neconcordanțe privind ambele documentații cadastrale, inclusiv a reclamantului, documentații în baza cărora s-ar considera că pârâții ar fi acaparat o parcelă de 1,5 mp. din terenul reclamantului, diferență care nu înlocuiește diferența de 8 mp. în minus, înregistrată de către terenul reclamantului în raport de suprafața înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1706/2001.
Împrejurările invocate de reclamant conform cărora eronat s-a ținut cont de declarațiile martorilor pârâților, inclusiv ale vânzătorului D. A., de expertiza topo ing. I. N., ignorându-se probele administrate de reclamant și că expertul topo nu a răspuns la obiecțiunile formulate, fiind respinse obiecțiunile la răspunsul expertului, reprezintă aprecieri pur subiective ale reclamantului în condițiile în care la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății se ține seama de toate probele administrate în cauză, inclusiv de declarațiile tuturor martorilor, expertul topo descriind în cuprinsul expertizei, inclusiv răspuns la obiecțiuni, întinderea celor două terenuri, configurația acestora, modalitatea de amplasare a construcțiilor, neconcordanțele privind documentațiile cadastrale, efectele acestora, aliniamentele în raport de care se poate determina linia de hotar ținându-se cont de realitatea existentă la fața locului.
Afirmațiile reclamantului privind omologarea eronată a variantei nr.4 fără să se țină seama de contractul de vânzare-cumpărare nr.913/11.02.2005 care atestă linia de hotar potrivit conturului roșu, linie existentă până în toamna anului 2006 când pârâții au demolat grajdul, edificând construcția fără autorizație, potrivit planșelor fotografice, declarațiilor martorilor, nu au relevanță în cauză întrucât, în urma analizării conturului identificat cu roșu pe schița de plan, luându-se în considerare în exclusivitate suprafața înscrisă în actul de proprietate, s-a constatat că această suprafață nu corespunde cu situația existentă la fața locului, având ca efect suprapunerea parțială a acesteia asupra unor terenuri aparținând numiților T. I., A. C., Paloșan A., vecinii terenului reclamantului, ceea ce demonstrează că în realitate la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.1706/2001 suprafața deținută efectiv de vânzătoare era mult mai mică față de suprafața înscrisă în certificatul de moștenitor nr.32/1998, iar edificarea unei construcții de către pârâți, planșele fotografice, declarațiile unor martori, nu atestă modificarea liniei de hotar de către pârâți, ci, dimpotrivă, nedeținerea de către reclamant, de către pârâți a suprafețelor înscrise în actele lor de proprietate.
Motivele invocate de către reclamant în sensul că potrivit probelor administrate în cauză, gardul de pe aliniamentul c, b, a, 8, c, a fost edificat, îndreptat de către pârâți anterior edificării gardului de către reclamant, construcția edificată de pârâți nefiind amplasată pe aliniamentul grajdului demolat, aspect confirmat de declarațiile martorilor C. A., B. V. în baza cărora pârâții au edificat construcția nouă depășind amplasamentul grajdului vechi, intrând pe proprietatea reclamantului, de planșele fotografice efectuate în momentul edificării construcției, sunt neîntemeiate deoarece modalitatea de edificare a gardurilor de către părți, declarațiilor tuturor martorilor, se analizează în strânsă legătură cu conținutul raportului de expertiză tehnică topometrică, actele de proprietate, situația de fapt existentă la fața locului și nicidecum numai prin prisma unor relatări din partea unor martori care descriu anumite situații percepute la un moment dat în funcție de anumite opțiuni, evenimente, împrejurări.
Criticile reclamantului în sensul că locuința pârâților depășește conturul roșu înspre terenul reclamantului cu 19 cm, aspect confirmat de expertiza topo, refăcând gardul existent fără să scoată țevile vechi și că eronat nu s-a ținut seama de edificarea construcției fără autorizație, autorizație emisă ulterior, fiind cel care nu a mutat gardul inițial existent pe aliniamentul 5, 4, 3, 2, 1, refăcând bordura veche, schimbând scândurile vechi deteriorate, aspecte confirmate de planșele foto existente la dosar, sunt nefondate, deoarece, evidențierea cu roșu a unei anumite suprafețe de teren, amplasamentul construcției în raport de acest contur se raportează, se analizează în strânsă legătură cu evidențierea cu verde a suprafeței de teren dobândită de pârâți, fiind imposibil ca la stabilirea liniei de hotar să se țină seama în exclusivitate de suprafața conturată cu roșu înscrisă în actul de proprietate al reclamantului, suprafață care se suprapune cu alte suprafețe de teren, demonstrând că, în realitate, reclamantul nu a dobândit în proprietate suprafața conturată cu roșu, neavând relevanță la stabilirea liniei de hotar comportamentul pârâților sau al reclamantului la un moment dat în ceea ce privește existența unor garduri, amplasarea acestora.
Apărările reclamantului conform cărora declarația martorului D. A. nu are un caracter sincer privind pătrunderea reclamantului cu gardul pe proprietatea pârâților, pe porțiunea paralelă cu grajdul atât timp cât pârâții au recunoscut edificarea gardului pe amplasamentul actual, imposibilitatea pârâților de a intra în spatele construcției lor vechi până la construcția nouă cu diferite mijloace datorită modificării hotarului de către reclamant, deși există această posibilitate, aspect confirmat cu ocazia cercetării la fața locului, sunt nejustificate întrucât la stabilirea liniei de hotar nu s-a ținut seama în exclusivitate de declarația martorului D. A. care a relatat diferite împrejurări în raport de ceea ce a perceput prin propriile simțuri, oferind anumite elemente care au permis identificarea, configurația anumitor aliniamente în raport de situația descrisă în cuprinsul expertizei topo, mai ales că la stabilirea liniei de hotar s-a ținut cont și de conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului coroborat cu expertiza topo efectuată în cauză.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art.296 cod pr. civilă va respinge apelul, ca nefondat.
Totodată, tribunalul va respinge cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată în condițiile în care în urma dezbaterilor s-a constatat că nu se justifică efectuarea unei alte expertize tehnice topometrice, administrarea altor probe constând în acte, martori, atât timp cât raporturile juridice dintre părți au fost clarificate, ținându-se seama de toate probele administrate în primă instanță, constând în acte, interogatoriu, martori, expertiză tehnică topometrică și nu există nicio împrejurare, niciun element care să impună necesitatea administrării altor probe în scopul clarificării raporturilor juridice dintre părți, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.295 cod pr. civilă.
Se va lua act că intimații și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor formulată de apelantul reclamant împotriva intimaților pârâți, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant F. D. M., cu domiciliul ales la C..Av.R. I. – București, sector 2, ..14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1806/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații - pârâți C. A. D. și C. F. C., ambii domiciliați în București, . V., nr.51, sect. 1, ca nefondat.
Ia act că intimații și-au rezervat dreptul de a solicita cheltui4eli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER
Cardașol I. N.
operator date cu caracter personal 5595
red. CM/ tehnored.MC
5 ex/09.05.2014
d.f._ Judec. Câmpina
j.f. E. M. L.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1177/2014.... | Grăniţuire. Decizia nr. 119/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
