Grăniţuire. Decizia nr. 232/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 4812/204/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr.4812 /204/2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 232
Ședința publică din data de 03 Aprilie 2014
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - M. N.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanții-reclamanți G. GH.M. și G. G., ambii domiciliați în com. C., .. 563, jud. Prahova, precum și de apelantul - pârât M. GH.I., domiciliat în com C., .. 563, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.2683/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata - intervenientă M. M., domiciliată în com. C., .. 563, jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 20.03.2014, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data care face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2014, data la care având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 03.04.2014 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.4812/ 204/01.09.2011 la Judecătoria Câmpina, reclamanții G. M., G. G. au chemat în judecată pe pârâtul M. Gh. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților lor pe aliniamentul 5 – 6, respectiv colț casă pârât, pct.10 – pct.3, obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și posesie terenul de 75 mp situat în com. C., .. 563, jud. Prahova, să desființeze poarta oblică aflată pe proprietatea lor la 1,6 m, gardul amplasat pe proprietatea reclamanților, să închidă cele 7 ferestre de vedere înspre proprietatea lor, existente la parterul, etajul construcției pârâtului, aflate pe linia de hotar sau să fie obligat să-și monteze geamuri mate, să-și transfere conducta aeriană de gaze și regulatorul de gaze, conducta de apă și canal.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza contractelor de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.4271/2009, de vânzare-cumpărare nr. 716/2003 au dobândit de la numitul M. G. imobilele situate în . teren de 2330 mp, o locuință- C1, anexa gospodărească -C2, anexa gospodărească- C3, un teren de 76 mp în continuarea celui de 2330 mp, însă pârâtul le-a acaparat suprafețele de 45 mp, 29 mp prin montarea unei porți oblice, mutând gardul înspre proprietatea lor cu 2 m, a amplasat pe aceeași linie la imobil o fereastră de vedere și alte 6 ferestre de vedere la parter și etaj care nu sunt de aerisire, mai ales că și conductele de gaze cu regulatorul de gaze, de apă și canal, se află pe terenul de 76 mp, proprietatea lor, pârâtul refuzând să le mute.
La data de 30.09.2011 pârâtul a formulat o întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii în ceea ce privește grănițuirea pe aliniamentul gardului existent, să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului de circa 180 mp situat în . prescripția achizitivă de lungă durată, asupra garajului pe care l-a edificat pe terenul reclamanților, existența în favoarea sa a unui drept de superficie, obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că deține un teren de 350 mp, atribuit în anul 1972 de tatăl său, M. G., care face parte din suprafața totală de 3000 mp, pe care-l stăpânește sub nume de proprietar din anul 1972, însă în vederea edificării unei case autorul părților i-a donat, formal, conform contractului de donație nr. 1892/1977, un teren de 165 mp din terenul de 300 mp ce i-a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției, constituindu-i-se prin Titlul de proprietate nr._/1998, dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren de 165 mp, diferența până la 350 mp făcând obiectul cererii reconvenționale, mai ales că a împrejmuit întregul teren, din care face parte și . ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare 716/2003, având acordul autorului său să edifice și un garaj în anul 1972.
La data de21.11. 2011 pârâtul și-a precizat cererea reconvențională, indicând temeiurile juridice al pretențiilor formulate, iar la data de 28.11.2011 reclamanții au formulat o întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtului, prin care au arătat că operațiunea de grănițuire urmează să aibă loc după măsurarea terenurilor conform actelor de proprietate, cererea reconvențională neavând niciun temei juridic, fiind imposibil să se constate un drept de proprietate pentru un teren asupra căruia au un drept de proprietate dobândit legal, inclusiv asupra garajului C3, un drept de superficie atât timp cât garajul este proprietatea lor, în baza actelor de proprietate existente la dosar.
La data de 28.11.2011 instanța, având în vedere susținerile pârâtului, a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenientă a numitei M. M..
La data de 25.01.2012 intervenienta a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea cererii reconvenționale, admiterea acțiunii, motivându-se că pârâtul deține un teren de 165 mp donați de soțul său statului, fiind cel care prin acte de violență a interzis montarea gardului, acaparând . la stradă și 30 m în spatele proprietății din terenul reclamanților, iar garajul a fost construit de intervenientă în timpul conviețuirii cu defunctul M. G..
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, expertize tehnice construcții, topometrică, prin sentința civilă nr. 2683/24.09.2012 a Judecătoriei Câmpina, au fost admise în parte atât acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâtului în contradictoriu cu intervenienta, cât și cererea reconvențională precizată formulată de pârât, fiind respins capătul de cerere privind revendicarea parcelei de 45 mp ca neîntemeiată și a fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 27 mp, identificată potrivit schiței de plan nr.2 punctele 6-7-N-61 plan de situație 2 de la raportul de expertiză G. E., dispunându-se grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 6-7-8 – plan de situație 2 de la expertiza sus menționată.
Au fost respinse ca neîntemeiate atât capetele de cerere privind obligarea pârâtului să desființeze poarta oblică, gardul, să-și închidă cele 7 ferestre, să-și mute conducta de gaze, apă, canal și regulatorul de gaze, cât și cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra garajului și instituirea unui drept de superficie, constatându-se dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului de 187 mp identificat prin punctele B-A-6-7-B pe planul de situație 2 al expertizei G. E., prin uzucapiunea de lungă durată, fiind obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 570 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza contractelor de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.4271/1999, de vânzare cumpărare nr. 716/2003, adresei nr. 2514/2010, reclamanții au dobândit de la intervenientă și soțul acesteia, M. G., terenurile de 2330 mp, 76 mp situate în com.C., ., o locuința și anexele gospodărești- C1, C2, C3, numitul M. G. nemaiavând în proprietate nicio suprafață de teren, în timp ce pârâtul folosește un teren de 352 mp pe care se află construită o casa edificată în anul 1977, teren care provine de la autorii săi, motiv pentru care în anul 1977, tatăl reclamantei și al pârâtului donează Consiliului Popular al comunei C., prin contractul de donație nr.1892/1977 suprafața de 165 mp la pct.Acasă, teren atribuit în folosință, în temeiul deciziei nr.32/1977, pârâtului în vederea construirii unei locuințe, anexe gospodărești, aspect confirmat de autorizația pentru executarea de lucrări nr.9/2.07.1977, astfel încât prin titlul de proprietate nr._/12.11.1998 s-a constituit în favoarea pârâtului un drept de proprietate asupra terenului de 165 mp, deși acesta folosește efectiv ..
S-a menționat că, potrivit declarațiilor martorilor D. I., B. M., pârâtul stăpânește terenul care excede parcelei de 165 mp fără să fie tulburat de autorul său în calitate de proprietar, de nicio altă persoană, însuși defunctul M. G. recunoscând inițial pârâtului posesia, folosința întregii suprafețe de 352 mp, în condițiile în care prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.4271/1999 înstrăina reclamanților restul suprafeței pe care o deținea la pct. Acasă, pârâtul folosind efectiv ., în loc de 379 mp, ținându-se seama de conținutul cererii reconvenționale, suprafață descrisă în planul de situație nr.2 de la raportul de expertiză ing. G. E. conform căruia terenul identificat de pct. 8-7-6-M respectă dimensiunea laturilor de 25,46 m, 13,87 m în raport de planul de situație aferent actului de proprietate al reclamanților, caz în care rezultă că pârâtul a uzucapat prin posesia de lungă durată suprafața ce excede celor 165 mp constituiți în temeiul legilor fondului funciar, adică suprafața folosită de 187 mp, printr-o posesie utilă, neviciată, sub nume de proprietar, parcelă pe care se află construcția pârâtului edificată în anul 1977.
S-a specificat că atât timp cât pârâtul opune reclamanților titlul de proprietate pentru 165 mp, prescripția achizitivă pentru 187 mp, ținându-se seama că prin al doilea act juridic încheiat de autorul părților cu reclamanta, acesta a înstrăinat un teren de 76 mp pe care nu-l mai avea în patrimoniu, este evident să se acorde eficiență posesiei pârâtului, ceea ce înseamnă că pârâtul nu a acaparat din terenul reclamanților ., suprafață care se suprapune cu terenul constituit pârâtului, existând o diferență de 27 mp delimitată de aliniamentul 6-6,-14-7, schița de plan nr.2 care excede celor 352 mp folosiți de pârât, respectiv 187 mp uzucapați, motiv pentru care în condițiile în care pârâtul nu a acaparat cei 45 mp revendicați de reclamanți, ținându-se cont și de raportul de expertiză construcții ing. C. M., pârâtul nu poate fi obligat la desființarea și mutarea într-o altă locație a porții oblice, a gardului de plasă,a conductelor de apă și canal, a conductei aeriană de gaze care se află pe terenul pârâtului.
S-a reținut că pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtului să închidă cele 7 ferestre de vedere sunt neîntemeiate în condițiile în care acestea se află pe aliniamentul 6-7-8-9-10, neproducând niciun prejudiciu acestora, ferestre care există din 1977, anul construirii locuinței, aspect confirmat de declarațiile martorilor audiați în cauză, de raportul de expertiză construcții, ceea ce înseamnă că pârâtul a dobândit cu privire la aceste ferestre o servitute continuă, aparentă, dobândită prin posesia de 30 de ani, iar în urma analizării contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.4271/1999, autorii reclamantei au înstrăinat acesteia și soțului său o casă- C1, anexa gospodărească C2, anexa gospodărească C3, reprezentând garaj compus dintr-o singură cameră în suprafață de 55,25 mp., aspect confirmat de raportul de expertiză construcții ing. C. M., de declarațiile martorilor, caz în care construcția descrisă în cadrul contractului sus menționat are în componență 2 garaje, motiv pentru care reclamanții dețin un titlu de proprietate perfect valabil asupra garajului în litigiu, fiind imposibil să se recunoască în același timp în favoarea pârâtului un drept de proprietate.
Pe de altă parte, s-a constatat că, deși pârâtul a încercat prin declarațiile martorilor audiați la solicitarea lui să acrediteze ideea că a existat o înțelegere verbală cu tatăl său, în ceea ce privește construirea celor două garaje pe terenul proprietatea autorului părților, o asemenea susținere a fost infirmată, contrazisă de atitudinea numitului M. G. care a înstrăinat fiicei sale garajul, pârâtul fiind la rândul său în culpă atât timp cât
nu a reglementat situația juridică a garajului în timpul vieții autorului său, cunoscând înstrăinările efectuate de autorul său, iar menționarea corpului C3 în contractul de vânzare-cumpărare având o singură încăpere, nu are relevanță atât timp cât suprafața înscrisă în act este de 55,25 mp, cele două garaje având suprafața de 66,10 mp, fiind amplasate pe terenul aparținând reclamanților, caz în care pentru a exista dreptul de superficie trebuie să rezulte neechivoc convenția părților în sensul edificării construcțiilor de către o parte pe terenul celeilalte, însă în speță însuși autorul pârâtului nu a recunoscut această convenție din moment ce a înstrăinat reclamantei garajul în litigiu, aspect confirmat de intervenientă în întâmpinarea depusă la dosar, motiv pentru care a fost admisă în parte acțiunea, a fost obligat pârâtul în temeiul disp.art.563 NCC să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 27 mp identificată potrivit schiței de plan nr.2 de pct. 6-7-N-6,, dispunându-se grănițuirea proprietăților părților, în temeiul disp.art.560 NCC, pe aliniamentul 6-7-8 de la expertiza ing. G. E., plan de situație nr.2.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind revendicarea parcelei de 45 mp, obligarea pârâtului să desființeze porțile, gardul, să închidă cele 7 ferestre de vedere, să transfere conducta aeriană de gaze, regulatorul de gaze și conductele de apă și canal, ținându-se seama de considerentele sus menționate.
Totodată, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârât, constatându-se în temeiul disp.art.111 cod proc.civilă, art.1846 și urm.cod civil, art.1890 cod civil, disp.art.6 alin.4 NCC, dreptul de proprietate al acestuia asupra terenului de 187 mp, pe aliniamentul B-A-6-7-B descris în schița de plan nr.2 de la raportul de expertiză ing. G. E., prin uzucapiunea de lungă durată, fiind respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra garajului și instituirea unui drept de superficie asupra terenului.
În baza disp.art.274-276 cod proc.civilă au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului 570 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul de 76 mp., grănițuirea proprietăților pe aliniamentul 5, 6, 7, 8, 9, 10, 2, b, a, anexa 1 de la expertiza topo, respingerea cererii reconvenționale, motivându-se că terenul de 76 mp l-au dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, de la fostul proprietar M. GH. G. aflat în continuarea terenului de 2330 mp., pârâtul neavând un titlu de proprietate pentru acest teren, fiind proprietarul doar al unei parcele de 165 mp. dobândită prin decizia nr. 37/1977, titlul de proprietate nr._/1998, contractul de donație nr.1892/ 1977 și că au fost încălcate dispozițiile legale, principiile generale de drept privind proba dreptului de proprietate în cazul acțiunilor în revendicare, fiind imposibil ca pârâtul să invoce posesia pentru acest teren, care a aparținut permanent până la înstrăinare defunctului M. Gh. G., proprietarul terenului de cca. 3000 mp. pct. Acasă, teren din care a donat statului .. în vederea edificării unei locuințe de către pârât.
În continuare, reclamanții au arătat că pârâtul în mod abuziv a edificat o construcție, depășind limitele parcelei de 165 mp., încălcând planul de situație care a stat la baza emiterii autorizației de construcție și că terenul de 76 mp. a fost permanent în posesia defunctului M. G., potrivit adreselor nr. 2284/2002, 2514/2010, aspect confirmat de autoritățile locale cu ocazia întocmirii documentației cadastrale la momentul înstrăinării terenului, de declarațiile martorilor privind modificarea configurației terenurilor ulterior anului 2003 când pârâtul a schimbat amplasamentul gardurilor, montând o plasă de sârmă, acaparând .., mai ales că potrivit declarațiilor martorilor în anul 1998 când a avut loc un incendiu între proprietăți nu exista gard, pârâtul modificând gardul în 2011 fără autorizație, fiind notificat să-l readucă la forma inițială, aspect confirmat de adresa nr.9/2012, înscrierea la rol a pârâtului cu un teren de 250 mp. neconferindu-i un drept de proprietate, publicitatea posesiei și că pârâtul nu a exercitat o posesie utilă atât timp cât a stăpânit terenul cu permisiunea autorului lor, fiind imposibil să dobândească un drept de proprietate prin uzucapiune.
De asemenea, reclamanții au precizat că potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv declarației martorului D. I., autorii lor au folosit terenul pe care pârâtul și-a edificat locuința până în anul 1977, neexercitându-se de către pârât din anul 1972 o posesie care a început după anul 1977, întreruptă prin actele de înstrăinare făcute de către autorul comun anterior împlinirii termenului de 30 de ani în 2003, continuând să posede restul suprafeței pe care le-a vândut-o, deținând un titlu de proprietate valabil, înscris în CF, în timp ce pârâtul nu a făcut dovada unei posesii îndelungate, neviciate, titlul lor fiind preferabil în raport de posesia pârâtului, fiind anterior acesteia și că eronat au fost respinse obiecțiunile la expertiză fără să se țină seama că expertul nu a respectat actele de proprietate, evidențele cadastrale, rezumându-se la evidențierea erorilor din acte, depășindu-și atribuțiile, poziționând .. numai în funcție de anumite supoziții, presupuneri, stabilind-o în perimetrul 1, C, B, A, 4, 8, B, A, M, 8, anexele 1, 2 fără să justifice identificarea acestei suprafețe atât timp cât în planul de situație de la contractul de donație nu există dimensiuni.
Totodată, reclamanții au menționat că eronat s-a ținut seama de planul de amplasament al construcției din anul 1977, plan care atestă că locuința pârâtului trebuia să fie la 2 m.l. de limita drumului comunal, fiind la 9 m.l. de acest drum, niciunul dintre planurile de situație neoferind date cu privire la anumite dimensiuni pentru a se justifica latura de 13,40 ml de la drum a terenului de 165 mp. în loc de 8 m.l. confirmată de documentația cadastrală întocmită la momentul vânzării parcelei de 76 mp. și că identificarea acestei parcele trebuia făcută în funcție de documentațiile cadastrale nr.62/737, respectând aliniamentul delimitat de pct. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 3, în interiorul suprafeței delimitată de pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 3 din planul anexa 1 neanalizat de către expert care a poziționat eronat aceste suprafețe fără să țină sama de planurile cadastrale, fiind omologată eronat expertiza topo G. E. fără să se țină seama de inadvertențele invocate de expertul consilier S. F., impunându-se completarea probatoriilor cu o nouă expertiză topo, cu aceleași obiective care să respecte documentațiile cadastrale, să evidențieze corect pe schița de plan amplasamentele terenurilor.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, admiterea în totalitate a cererii sale reconvenționale în sensul grănițuirii proprietăților pe aliniamentul 8, N, 6, de la planul de situație nr.2 anexă la expertiza topo, constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului de 214 mp., construcției- garaj, a unui drept de superficie asupra terenului de 110 mp. pct. c, d, e, f, g, b, 2, 1 de la planul de situație nr.1, obligarea reclamanților la plata tuturor cheltuielilor de judecată, motivându-se că potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv a expertizei topo, terenul pe care și-a edificat construcțiile are suprafața de 214 mp., teren asupra căruia a exercitat permanent posesia, ținându-se seama de gardul ce delimitează proprietățile, nemodificat din anul 1972, aspecte confirmate de declarațiile martorilor D. I., B. M. care se analizează în strânsă legătură cu expertiza topo atât timp cât uzucapiunea se fundamentează pe posesie ca stare de fapt, pârâtul nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare nr.4271/1999 și că la momentul formulării cererii reconvenționale a fost în imposibilitate să precizeze exact suprafața ce face obiectul uzucapiunii în condițiile în care această suprafață nu a fost măsurată niciodată.
În continuare, pârâtul a arătat că la stabilirea întinderii suprafeței de 214 mp, trebuia să se țină seama de situația de fapt dovedită, de . deține efectiv, aspect confirmat de declarațiile martorilor, de starea de fapt constatată de experți pe teren și nicidecum în raport de actul din anul 1999, neexistând nicio dovadă privind acapararea unei parcele din terenul reclamanților, impunându-se recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate asupra parcelei de 214 mp., grănițuirea pe aliniamentul gardului existent potrivit posesiei de lungă durată pct.8, N, 6′ și că potrivit doctrinei, jurisprudenței în cazul în care părinții permit copilului să construiască pe terenul proprietatea lor diferite construcții, fiind imposibilă preconstituirea unui înscris din punct de vedere moral, constructorul are dreptul la recunoașterea unui drept de superficie asupra terenului pe care se află construcțiile, făcând dovada în speță a existenței unei înțelegeri cu tatăl său, care i-a permis să edifice două garaje, în anii 1972-1978, aspecte confirmate de declarațiile martorilor, de expertiza construcții în cadrul căreia s-a specificat edificarea unui garaj, a unor anexe în anul 1977, mai ales că eronat i-a fost respins capătul de cerere privind dreptul de superficie, invocându-se inexistența unui titlu de proprietate valabil asupra unui imobil, imposibilitatea constatării dreptului de proprietate al unei alte persoane asupra bunului respectiv.
De asemenea, pârâtul a precizat că se confunda acțiunea în constatare cu acțiunea în realizare, formulând o acțiune în constatare în baza disp. art.111 cod pr. civilă privind constatarea unei stări de drept asupra garajului construit cu materialele sale, pe cheltuiala sa exclusivă, pe terenul autorilor săi, existând o convenție în acest sens, nefiind aplicabile regulile accesiunii imobiliare, având dreptul la un drept de folosință asupra terenului, asigurarea accesului la construcțiile sale și că în baza acestei convenții s-a născut în sarcina proprietarului terenului la momentul edificării construcțiilor obligația reală de a respecta dreptul său de proprietate, obligație transmisă reclamanților odată cu bunul, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4271/1999, având interes în promovarea acțiunii, fiind imposibilă formularea unei acțiuni în realizare - de revendicare atât timp cât folosește garajul, calea de acces și că potrivit contractului nr.4271/1999 s-a înstrăinat o anexă, având o singură cameră care nu coincide cu garajul proprietatea sa, fiind total diferită, aspect confirmat de expertiza construcții, garajul nefăcând obiectul contractului sus menționat, fiind o construcție diferită față de anexa înstrăinată.
Totodată, pârâtul a menționat că nu există nicio neconcordanță între atitudinea sa și apărările invocate, neavând interes să acționeze la data încheierii contractului, dreptul să cenzureze actele încheiate de tatăl său pe care nu le-a cunoscut până în anul 2011, dată la care a fost notificat, situația de fapt după încheierea contractului fiind aceeași, posesia sa fiind neschimbată și că eronat s-a dat eficiență unui act care cuprinde mențiuni nereale, aspecte confirmate de expertiza construcții, de celelalte probe, considerentele sentinței bazându-se pe supoziții cu privire la comportamentul autorului său, ținându-se seama eronat de poziția procesuală a intervenientei fără să se ia în considerare că aceasta se află în întreținerea reclamanților, intervenienta neavând niciun drept asupra bunurilor în litigiu, niciun interes personal, mai ales că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la ceea ce nu s-a solicitat, încălcându-se art.129 alin.6 cod pr. civilă, fără să se țină seama de cererea privind constatarea existenței dreptului său de superficie asupra terenului de 110 mp., pronunțându-se cu privire la instituirea unui asemenea drept, deși obiectul viza constatarea unui stări de fapt, a unui drept de proprietate asupra garajului, termenul de „a institui” implicând înființare, întemeiere, constituire, elemente inexistente în cuprinsul cererii sale, invocându-se existența unui drept de superficie în baza convenției care a existat cu tatăl său încheiată în mod valabil, care a produs produce efecte.
Pe de altă parte, pârâtul a învederat că invocarea convenției încheiată cu tatăl său a fost confirmată de temeiurile de drept ale cererii reconvenționale, de disp. art.68 din Legea nr.71/2011 potrivit cărora disp. art.693 - 702 cod civil, nu se aplică drepturilor de superficie constituite anterior intrării în vigoare a codului civil, neformulând o cerere expresă privind dobândirea în prezent a dreptului de superficie sau constituirea acestuia, solicitând constatarea existenței acestuia în temeiul convenției încheiate conform regulilor în vigoare anterior anului 2005.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 25.10.2012.
La data de 22.01.2013 pârâtul a formulat o întâmpinare în raport de apelul reclamanților, solicitând respingerea acestuia în condițiile în care niciuna dintre susținerile reclamanților nu se justifică, iar la data de 28.01.2013, 26.03.2013, intervenienta a formulat întâmpinări, fiind de acord cu admiterea apelului reclamanților și respingerea apelului declarat de către pârât.
La data de 01.04.2013, reclamanții au formulat o întâmpinare la apelul pârâtului, solicitând respingerea acestuia din urmă, motivându-se că niciuna dintre criticile pârâtului nu este întemeiată.
Prin încheierea din data de 04.06.2013 s-a dispus completarea probatoriilor cu o nouă expertiză tehnică topometrică, fiind administrată și proba cu acte.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca ambele apeluri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4271/09.12.1999, intervenienta și numitul M. Gh. G., decedat la data de 02.08.2007, au vândut reclamanților imobilul situat în com. C., ., ., jud. Prahova, având un teren de 2330 mp., o casă, anexe gospodărești constând în C2 cu 3 camere, C3 cu o singură cameră, un teren de 2538 mp. situat în Câmpina, .. Prahova, un teren de 1671 mp. situat în . Oprii, în schimbul unei întrețineri, ocazie cu care în cuprinsul contractului s-a menționat că vânzătorul M. Gh. G. a dobândit terenul de 2330 mp. în baza titlului de proprietate nr._/12.11.1998, teren provenind de la autorul său M. G., dobândit prin moștenire, fără act scris, de peste 50 de ani.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.716/24.02.2003 s-a menționat că numitul M. Gh. G. a vândut reclamanților imobilul situat în ..563, jud. Prahova având un teren de 76 mp., în schimbul sumei de 10 milioane ROL, teren dobândit de către vânzător, prin moștenire, de la autorii săi de peste 50 ani.
În temeiul contractului de donație nr. 1892/21.06.1977, deciziei nr. 37/ 02.07.1977, autorizației de construcție nr.9/02.07.1977, memoriului tehnic anexat acestora, proceselor verbale de recepție din 03.11.1994, de deschidere, memoriilor tehnice anexate acestora, numitul M. Gh. G. a donat la data de 28.06.1976 în favoarea fostului Consiliu Popular al Comunei C. un teren de 165 mp. situat în . de către stat în favoarea pârâtului în folosință pe durata construcției, la data de 02.07.1977, în vederea edificării unei locuințe cu parter și etaj, construcție amplasată efectiv pe un teren de 250 mp., fiind emis în favoarea pârâtului titlul de proprietate nr._/12.11.1998 privind constituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia din urmă asupra terenului de 165 mp. situat în ., P.256 -curți construcții.
În conformitate cu raportul de expertiză tehnică construcții ing. C. M., construcțiile în litigiu situate în .-un garaj în suprafață construită de 24,10 mp., o anexă WC în suprafață construită de 6,80 mp., construcții edificate de către pârât în 1977, aspect confirmat de documentația întocmită în 1977, iar aceste construcții sunt total diferite de construcțiile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.4271/09.12.1999 care a vizat printre altele o anexă gospodărească - C3, având o singură încăpere, un garaj, instalațiile de canalizare, apă, gaze fiind amplasate pe terenul care a făcut obiectul titlului de proprietate nr._/1998.
Conform adeverințelor nr.2514/28.05.2010, 718/22.04.1998, 2284/02.10.2002, 3134/21.05.2012, 9/09.04.2012, actelor anexate acestora, defunctul M. Gh. G. a figurat înscris în evidențele agricole începând cu anul 1959 cu un teren de 350 mp. pct. Acasă, neexistând la data decesului acestuia nicio suprafață de teren la pct. Acasă, reclamanții fiind cei care figurează înscriși în evidențele agricole cu construcții și terenuri la pct. Acasă, iar gardul din fața proprietății părților a fost edificat fără autorizație de către pârât, fiind notificat acesta să îl readucă la forma inițială în anul 2011, locuința pârâtului fiind edificată în anul 1997, având loc un incendiu la data de 15.04.1998 la imobilul pârâtului în urma căruia i-a fost distrusă locuința în suprafață de 210 mp.
În baza titlului de proprietate nr._/12.11.1998 s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului M. Gh. G. asupra unui teren de 500 mp. situat în com. C., ., jud. Prahova.
Potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. G. E., inclusiv răspuns la obiecțiuni, terenurile în litigiu situate în ., ..562/563, jud. Prahova au suprafețe de 2330 mp., 76 mp, reclamanții folosind efectiv suprafața delimitată de pct.1, 2, 3, 4, 5, 61, N, 7, 8, 1, suprafața totală existentă la pct. Acasă fiind de 2749 mp. pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, M, față de suprafețele înscrise în acte, existând o diferență de 67 mp., însă pârâtul folosește efectiv .. pct.6, 7, 8, M, din care .. reprezintă . de proprietate nr._/1998, existând posibilitatea ca .. care ar fi făcut obiectul contractului de donație, planului de situație din anul 1977 să fie delimitată de pct. M, A, B, 8, în timp ce .. pe care se află amplasat garajul pârâtului are suprafața de 110 mp., fiind delimitată de pct. c, d, e, f, g, b, 2, 1, de la planul de situație anexa nr.1, astfel încât în raport de actele de proprietate ale părților linia de hotar dintre terenuri ar fi delimitată de pct. 6, 7, 8, iar în raport de posesia exercitată de aliniamentul 8, M. 61.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în apel ing. I. N. reiese că reclamanții folosesc în prezent terenul de 2399 mp. pct. 1, 2, 3, 4, ... 15, 16, 1, în timp ce pârâtul folosește în prezent . 368 mp. pct.16, 17, 18, 9, 10, ... 14, 15, 16, însă în urma identificării terenurilor în raport de contractele de vânzare cumpărare nr.4271/1999, 716/2003, terenul dobândit de către reclamanți ar avea suprafața totală de 2476 mp. pct. 1, 2, 3, 4, ... A, B, b, 13, c, d, e, f, g, 16, 1, suprafață care include suprafața de teren folosită efectiv de către pârât de 368 mp., caz în care suprafața rămasă în urma celor două vânzări ar fi de 278 mp. pct. A, b, c, d, e, f, g, 17, 18, A, pe care se află amplasată efectiv locuința pârâtului, incluzând și ., care a făcut obiectul contractului de donație existând o suprapunere a terenului aparținând reclamanților de 76 mp. peste terenul donat de 165 mp. de 20 mp., o mare parte din locuința pârâtului fiind amplasată în afara parcelei de 165 mp., streașina casei acestuia și instalațiile de apă, gaze, aflându-se pe terenul reclamanților, nefiind posibilă poziționarea pe planul de situație, în mod exact a parcelei de 165 mp.
De asemenea, în cuprinsul expertizei s-a menționat că există diferențe între dimensiunile terenului măsurat și dimensiunile înscrise în documentația cadastrală anexată actelor, neconcordanțe între cele două documentații cadastrale și că a fost delimitată .. cu contur roșu în anexa nr.2 de la expertiză, în raport de schița anexă de la contractul de donație, pct. m, p, r, 17, m, caz în care această suprafață se suprapune parțial cu .. sus menționată, respectiv 20 mp., iar garajul aparținând pârâtului se află amplasat pe terenul reclamanților, linia de hotar în raport de gardurile actuale fiind delimitată de pct.9, 10, 11, 15, 16, linie în raport de care pârâtul folosește efectiv suprafața de 368 mp., în timp ce reclamanții folosesc 2399 mp.
Martorii P. M., Zastran N., D. I.. B. M. au declarat că gardul care desparte proprietățile părților a fost edificat în anii 1997-1998, gard care nu a fost modificat, neexistând gard la data când a avut loc incendiul din anul 2000, existând gard în spatele garajului care desparte terenurile arabile, însă în anul 1972 pârâtul a edificat un garaj, o locuință, pe cheltuiala sa exclusivă, dată la care a fost ajutat de către defunct, fiind cel care a achiziționat materialele, motiv pentru care pârâtul și-a separat gospodăria pe toate laturile cu gard, folosind garajul în litigiu, posedând un autoturism.
Disp.art.584 c.civ., nemodificat, stipuleaza ca operatiunea de granituire reprezinta operatiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce apartin unor titluari diferiti, urmarindu-se determinarea limiterlor dintre proprietati, inclusiv in raport de intinderea acestora si stabilirea traseului real ce trebuie urmat de catre cei doi titulari.
În baza disp.art.480 c.civ. nemodificat, prevăd ca dreptul de proprietate presupune exercitarea de catre titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl detine, exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a întrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin instrainare sau consumare.
Conform disp. art.111 cod pr. civila nemodificat, stipuleaza ca partea care are interes poate sa formuleze cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept cu exceptia cazului in care a re posibilitatea formularii cererii in realizarea dreptului, iar disp. art. 1837 si urmatoarele cod civil nemodificat, stabilesc uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate constand in exercitarea unei posesii neintrerupte, continue, netulburata si sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv.
Potrivit disp. art.611 – 613 cod civil- nemodificat, un proprietar are dreptul sa edifice construcții cu ferestre sau diferite deschideri inspre proprietatea vecinului sau la o distanta de 1,90 m. daca vederea este dreapta, adica zidul in care s-a practicat deschiderea este paralel cu linia despărțitoare si respectiv de 0,60 m. daca vederea este piezișa, adică zidul in care s-a practicat deschiderea este perpendicular pe linia despărțitoare, distante care se calculează de la zid pana la linia despărțitoare a celor doua proprietăți si nicidecum pana la casa vecinului.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că defunctului M. Gh. G. i s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/1998 asupra unui teren de 500 mp. T.17, P.1179/7, după care prin contractele de vânzare-cumpărare nr.4271/ 09.12.1999, 716/24.02.2003, acesta a înstrăinat reclamanților împreună cu intervenienta imobilul situat în com. C., . având o locuință, anexe gospodărești, terenurile de 2330 mp., 76 mp. însă, potrivit contractului de donație nr.1892/21.06.1977, deciziei nr. 37/02.07.1977, titlului de proprietate nr._/12.11.1998, defunctul a donat în timpul vieții o parcelă de teren de 165 mp. situată în ., parcelă atribuită în folosință de către stat pârâtului în vederea construirii unei locuințe edificată pe un teren de 250 mp. în anul 1977, constituindu-i-se pârâtului dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar asupra unei parcele de 165 mp.
Pe de altă parte, în urma administrării raportului de expertiză tehnică topometrică ing. G. E., pârâtul folosește efectiv suprafața totală de cca 368 mp din care 165 mp. reprezintă . a făcut obiectul contractului de donație, în timp ce reclamanții folosesc suprafața totală de 2399 mp, astfel încât garajul edificat de către pârât se află pe suprafața de teren folosită de către reclamanți, acesta având nevoie de o cale de acces pentru a ajunge la garaj, iar locuința pârâtului a fost edificată pe o suprafață mai mare de teren, depășind . 165 mp., inclusiv utilitățile, aflându-se parțial pe terenul reclamanților, linia de hotar în raport de posesia actuală a terenurilor fiind delimitată de pct. 6, 7, 8, în raport de care pârâtul a ocupat o parcelă de 27 mp. delimitată de pct. 6, 7, N, 61, din terenul reclamanților, existând o diferență de teren de 278 mp. rămasa în urma celor două vânzări care include .. donată, restul de 187 mp. aflându-se în posesia pârâtului.
Ca atare, atât timp cât reclamanții folosesc efectiv o parcelă de teren de 2399 mp. din suprafața totală de 2476 mp. dobândită în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.4271/1999, 716/2003, în timp ce pârâtul folosește efectiv suprafața totală de 368 mp. din care 165 mp. au făcut obiectul contractului de donație, teren pe care se află amplasată locuința acestuia, existând o parcelă de teren de 27 mp. liberă de construcții pct.6, 7, N, 61, iar garajul pârâtului se află amplasat pe terenul reclamanților, pârâtul având nevoie să traverseze acest teren pentru a avea acces la garaj, aspecte confirmate de expertizele tehnice topometrice efectuate în cauză, înseamnă că, în realitate, la stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți ale părților, la întinderea dreptului de proprietate al acestora asupra fiecărei suprafețe de teren, se ține seama nu numai de suprafețele înscrise în actele de proprietate, ci și de modalitatea în care autorul părților a dobândit un drept de proprietate de-a lungul timpului asupra întregii suprafețe de teren de la pct. Acasă, de edificarea construcției pârâtului în anul 1977, de suprafața donată efectiv, în mod real, de către autorul părților în vederea edificării de către pârât a construcției, de exercitarea unei posesii asupra terenurilor de către părți, autorul acestora, de acceptarea la un moment dat de către autorul părților a modului în care pârâtul a edificat construcția pe o suprafață de teren mai mare decât cea donată.
De altfel, analizându-se toate actele existente la dosar, reiese cu certitudine că autorul părților, defunctul M. Gh. G. nu a deținut niciodată un titlu de proprietate constând într-un act autentic translativ de proprietate cu privire la întreaga suprafața de teren de la pct. Acasă, fiindu-i constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/1998 doar asupra unei parcele de 500 mp., invocându-se eronat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.4271/1999, în cuprinsul acestuia dobândirea de către vânzător în temeiul titlului sus menționat a unei parcele de 2330 mp., ceea ce înseamnă că, în realitate, era imposibil ca la data încheierii contractului să se invoce existența unui titlu de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 2330 mp., împrejurare în raport de care se impune ca la stabilirea întinderii reale a terenurilor, a dreptului de proprietate asupra terenurilor, să se țină seama nu numai de conținutul propriu zis al tuturor actelor, ci și de modalitatea în care s-au derulat raporturile dintre părți de-a lungul timpului, de acceptarea de către fostul vânzător a modalității în care pârâtul la momentul edificării locuinței sale a înțeles să ocupe o suprafață mai mare de teren decât cea donată de 165 mp.
De fapt, în condițiile în care reclamanții au dobândit în proprietate suprafața totală de 2476 mp., folosind efectiv doar 2399 mp., aflându-se în posesia pârâtului parcelele de teren de 76 mp., respectiv 27 mp, în timp ce pârâtul folosește efectiv suprafața de 368 mp. din care 165 mp. reprezintă suprafața donată de către autorul său și 27 mp. liberă de construcții, înseamnă că în realitate se impune obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților doar . de orice construcții care face parte din contractul de vânzare-cumpărare nr.4271/ 1999 și nicidecum și . 76 mp. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, deoarece pe de o parte nu există nicio dovadă certă că vânzătorul a avut un titlu de proprietate la data încheierii contractului nr. 716/2003, iar pe de altă parte această parcelă de teren se află situată în fața locuinței pârâtului, servind în exclusivitate folosinței normale, corespunzătoare acesteia, fiindu-i absolut indispensabilă, motiv pentru care tocmai datorită destinației exclusive a acesteia, fiind permanent folosită de către pârât de-a lungul timpului, este normal și firesc ca aceasta să revină de drept, în mod automat, în baza disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991, în proprietate pârâtului, reprezentând curtea, grădina aferente gospodăriei pârâtului.
Dacă, într-adevăr această parcelă de teren nu s-ar fi aflat de-a lungul timpului în posesia exclusivă a pârâtului și nu ar fi servit folosinței normale, corespunzătoare locuinței pârâtului, ar fi însemnat ca însuși autorul părților, defunctul M. Gh. G., să-și manifeste voința la data încheierii primului contract de vânzare-cumpărare- 09.12.1999, să înstrăineze și această parcelă de teren, ceea ce însă nu s-a întâmplat, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la această parcelă de teren la un interval de 4 ani, neexistând nicio justificare pentru înstrăinarea acestei parcele în condițiile în care aceasta se afla în fața locuinței pârâtului, urmărindu-se în realitate diminuarea suprafeței de teren folosită efectiv de către pârât de-a lungul timpului, ținându-se seama de raporturile de familie existente între părți la un moment dat.
În realitate, este normal și firesc ca la stabilirea raporturilor juridice dintre părți să se țină seama nu numai de actele de proprietate existente la dosar, ci și de modul în care autorii părților, părțile din prezenta cauză au înțeles să-și exercite drepturile de proprietate asupra terenurilor, construcțiilor, modalitatea în care au folosit aceste imobile de-a lungul timpului, fiind inechitabil ca pârâtul să fie pus în situația de a se afla în imposibilitate obiectivă de a-și folosi locuința edificată încă din anul 1977 cu acordul fostului proprietar, tatăl părților, prin predarea parcelei de 76 mp, ceea ce înseamnă că la stabilirea liniei de hotar se va ține cont de întinderea reală a terenurilor dobândite în proprietate, de interesele tuturor proprietarilor, de modalitatea în care reclamanții, fostul vânzător au acceptat modul de folosire al terenului de-a lungul timpului de către pârât, impunându-se instituirea unei linii de hotar care să asigure un echilibru între interesele tuturor părților, să permită folosirea normală, corespunzătoare și a construcției pârâtului, a utilităților, linie marcată de aliniamentul pct.6, 7, 8, care a existat dintotdeauna, inclusiv la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, aspect confirmat de schița de plan anexată acestuia.
Mai mult chiar, în condițiile în care pârâtul a edificat construcția în litigiu în anul 1977, fiind amplasată pe o suprafață totală de 352 mp, suprafață din care 165 mp. reprezintă . a făcut obiectul contractului de donație, restul parcelei de 187 mp. fiind ocupată parțial de locuința pârâtului pe care se află amplasate utilitățile acesteia, streașina, incluzând și .. înstrăinată în favoarea reclamanților, înseamnă că, în realitate, suprafața de teren de 352 mp. reprezintă prin însăși natura sa suprafața necesară folosirii normale, corespunzătoare a locuinței pârâtului, fiind destinată în exclusivitate acestei folosințe, reprezentând curtea aferentă gospodăriei pârâtului, caz în care se impune recunoașterea unui drept de proprietate asupra diferenței de teren de 187 mp. pe care se află amplasată construcția pârâtului în baza disp. art. 36 din Legea nr.18/1991.
Faptul că din suprafața de 187 mp. face parte și .. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, parcelă neocupată de către construcția pârâtului, fiind amplasată în fața locuinței acestuia, la stradă și că pârâtul a dobândit în proprietate, prin constituire, în urma unei donații doar 165 mp., nu înseamnă în mod automat că pârâtul are dreptul numai la 165 mp., restul aparținând reclamanților, întrucât la stabilirea întinderii reale a dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului pe care se află amplasată construcția acestuia, se ține seama nu numai de suprafața înscrisă efectiv în contractul de donație de 165 mp., ci și de suprafața reală ocupată efectiv de către construcția respectivă, de necesitatea asigurării unei folosințe normale, corespunzătoare acestei locuințe, unui acces liber, neîngrădit al pârâtului de la locuința sa la calea publică, mai ales că nici fostul vânzător nu deținea efectiv un titlu de proprietate asupra parcelei de 76 mp, iar la momentul încheierii contractului de donație s-a ținut cont de realitățile istorice existente anterior anului 1989, de actele normative în vigoare în perioada respectivă care nu permiteau donarea unor suprafețe mai mari de teren în scopul edificării unor locuințe în mediul rural decât până la limita de 250 mp.
Chiar dacă terenul de 352 mp. folosit de către pârât nu a făcut obiectul Legilor fondului funciar, cu excepția parcelei de 165 mp. mp. donată, diferența de 187 mp. aflându-se în folosința autorului părților, incluzând și .. în litigiu, nu înseamnă că la stabilirea întinderii suprafeței de teren la care are dreptul pârâtul, a suprafețelor înstrăinate în mod real de către autorul acestora în timpul vieții, nu se ține seama de dispozițiile legilor fondului funciar coroborate cu dispozițiile dreptului comun, deoarece, în realitate, suprafața de teren donată de 165 mp. a fost mult mai mare, reprezentând . care s-a amplasat efectiv construcția în anul 1977, devenind incidente dispozițiile Legii nr.18/1991, care stabilesc în mod cert, indiferent de suprafața atribuită în folosință pe durata construcției, un drept de proprietate în favoarea proprietarului construcției asupra întregii suprafețe de teren aferentă construcției, adică 352 mp., mai ales că aceste dispoziții au un caracter imperativ, fiind de strictă interpretare, înlăturând orice drept de proprietate al fostului proprietar.
Invocarea de către pârât a dispozițiilor Codului civil ce reglementează uzucapiunea asupra parcelei de 187 mp., nu înlătură aplicarea dispozițiilor legilor fondului funciar și nu instituie în sarcina instanței de control judiciar obligația de a analiza situațiile de fapt, de drept deduse judecății numai prin prisma dreptului comun, întrucât dispozițiile codului civil devin aplicabile numai în măsura în care nu devin incidente anumite acte normative cu caracter special, inclusiv cu privire la regimul juridic al terenurilor preluate în diferite modalități de către stat, anterior anului 1989, caz în care în condițiile în care o instanță judecătorească constată aplicarea anumitor dispoziții legale cu caracter special, indiferent de invocarea sau neinvocarea acestora în primă instanță, are obligația, în baza rolului său activ, să clarifice raporturile juridice reale dintre păți, asigurând un echilibru între drepturile acestora și interesele lor, reconfigurând situația juridică a imobilelor în funcție de evoluția legislației de-a lungul timpului.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis in parte acțiunea precizată, cererea reconvențională precizată și a dispus în baza disp. art.480, art.584 cod civil nemodificat obligarea pârâtului să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie .. pct. 6, 7, N, 61 identificată potrivit schiței de plan nr.2 de la raportul de expertiză ing. G. E., grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 6, 7, 8, plan situație nr. 2, constatându-se și dreptul de proprietate al pârâtului asupra parcelei de 187 mp. prin uzucapiune pct. B, A, 6, 7, B, plan situație 2, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art.1846 și urm. cod civil, deoarece în realitate pârâtul deține fără niciun drept .. care face parte din suprafața totală de 2330 mp. înstrăinată de fostul proprietar în favoarea reclamanților, fiind proprietatea acestora din urmă, linia de hotar dintre proprietăți în raport de întinderea reală a suprafețelor folosite fiind determinată de aliniamentul sus menționat, iar pârâtul a exercitat asupra parcelei de 187 mp. o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar începând cu anul 1977, anul edificării construcției acestuia.
Pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și posesie .., să desființeze o poartă, să închidă un număr de 7 ferestre, să mute utilitățile, sunt neîntemeiate întrucât în speță .., chiar dacă a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr.716/2003, nu reprezintă proprietatea reclamanților în condițiile în care această suprafață de teren face parte din .. folosită efectiv de către pârât, fiind destinată în exclusivitate întrebuințării în mod corespunzător locuinței pârâtului tocmai datorită amplasării acesteia, respectiv în fața construcției acestuia, asigurându-i accesul de la locuință la calea publică, făcând obiectul unei constituiri, în temeiul legilor fondului funciar și nicidecum dispozițiilor dreptului comun, caz în care era imposibil ca fostul vânzător să dispună cu privire la această parcelă de teren, iar atât timp cât ferestrele, utilitățile, poarta se află pe terenul de 352 mp. aparținând pârâtului, nu există nicio justificare să se dispună desființarea acestora, neexistând nicio încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților datorită modului de amplasare al acestora.
Cererile pârâtului privind constatarea dreptului de proprietate asupra garajului, a unui drept de superficie asupra terenului de 110 mp pe care se află amplasat garajul, sunt nefondate deoarece, în realitate, la data edificării garajului pârâtul cunoștea că nu deține niciun drept de proprietate asupra terenului pe care a amplasat garajul, asumându-și riscul să edifice o anexă pe terenul altei persoane, posibilitatea demolării oricând a construcției, chiar dacă nu a existat o opoziție din partea autorului său, mai ales că acest garaj poate fi oricând desființat, pârâtul având posibilitatea să îl mute pe terenul liber de construcții de 352 mp., iar în speță la stabilirea unui drept de superficie se ține seama nu numai de modalitatea în care a fost edificat garajul, de acordul tacit existent la un moment dat din partea defunctului M. Gh. G., ci și de asigurarea unei echități în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate al pârâtului asupra suprafeței totale de 352 mp., fiind imoral, injust ca în condițiile în care i s-a recunoscut pârâtului un drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de 165 mp., respectiv 352 mp., acesta să pretindă, în plus, recunoașterea unui drept de folosință asupra unei alte suprafețe de teren aparținând reclamanților, invocând pur și simplu edificarea unui garaj care poate fi oricând desființat și amplasat pe terenul de 352 mp.
Susținerile reclamanților în sensul că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, au dobândit terenul de 76 mp., pârâtul neavând un titlu de proprietate pentru teren, fiind proprietarul unei parcele de 165 mp. și că au fost încălcate dispozițiile legale, principiile generale de drept privind proba dreptului de proprietate în cazul acțiunilor în revendicare, nu pot fi avute în vedere deoarece, chiar dacă reclamanții au dobândit din punct de vedere teoretic un drept de proprietate asupra terenului de 76 mp., în realitate, la stabilirea efectelor produse de toate actele existente la dosar se ține seama de actele normative cu caracter special ce reglementează regimul juridic al terenurilor preluate de către stat anterior anului 1989, respectiv de Legea nr.18/1991, care are un caracter prioritar față de dispozițiile codului civil, devenind aplicabilă automat indiferent de invocarea sau neinvocarea în mod expres a acestor dispoziții legale.
Împrejurările invocate de către reclamanți privind imposibilitatea exercitării de către pârât a posesiei asupra terenului de 76 mp, care a aparținut permanent până la înstrăinare defunctului M. Gh. G., pârâtul edificând abuziv o construcție, depășind limitele parcelei de 165 mp., încălcând planul de situație care a stat la baza emiterii autorizației de construcție și că terenul de 76 mp. a fost permanent în posesia defunctului M. G., nu se analizează de plano, ținându-se seama doar de interesele reclamanților, de contractul de vânzare cumpărare nr. 716/2003, ci și de modul în care s-au derulat de-a lungul timpului raporturile dintre fostul vânzător și pârât pe de o parte, fostul vânzător și reclamanți pe de altă parte, în condițiile în care nici vânzătorul nu a deținut un act autentic translativ de proprietate privind o anumită suprafață de teren, constituindu-i-se dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, doar asupra parcelei de 500 mp., aspect care prin însăși natura sa reprezintă o dovadă certă că întreaga suprafață de teren de la pct. Acasă făcea obiectul Legilor fondului funciar privind supusă constituirii, dispoziții care operează de drept nu numai în favoarea fostului vânzător, ci și în favoarea pârâtului, în egală măsură, ținându-se cont că la un moment dat anterior anului 1989 fostul proprietar a înțeles să doneze statului pentru ca pârâtul să-și edifice o construcție, o parcelă de teren, fiind singura modalitate de a întocmi acte de dispoziție în perioada regimului comunist în favoarea pârâtului, pe cale indirectă, suprafață care în realitate este mai mare decât suprafața înscrisă în contractul de donație de 165 mp.
Edificarea de către pârât a unei construcții pe o suprafață mai mare de 165 mp, folosirea parcelei de 76 mp. fie de către fostul vânzător, fie de către pârât, întocmirea unei documentații cadastrale cu privire la această suprafață de teren, descrierea unor situații de fapt de către anumiți martori privind demolarea unor garduri, emiterea unor adrese, reprezintă situații de fapt care se analizează în strânsă legătură nu numai cu dispozițiile dreptului comun privind dreptul de proprietate dobândit în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, ci și în raport de dispozițiile legilor fondului funciar, de modalitatea în care pârâtul a primit în folosință o anumită suprafață de teren, de edificarea unei construcții pe terenul atribuit în folosință.
Afirmațiile reclamanților potrivit cărora pârâtul a fost cel care a modificat amplasamentul gardurilor, montând o plasă de sârmă, acaparând .., deși inițial nu exista gard, notificându-l să-l readucă la forma inițială și că înscrierea pârâtului în evidențele fiscale cu un teren de 250 mp. nu conferă un drept de proprietate, pârâtul neexercitând o posesie utilă, folosind terenul cu permisiunea autorului lor, fiind imposibilă dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune, nu au relevanță în cauză deoarece indiferent de modificarea unor garduri, de situațiile de fapt descrise de martori, de suprafețele înscrise în evidențele agricole, la stabilirea întinderii dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului, se ține seama de suprafața aferentă construcției sale, reprezentând curtea acesteia, gospodăria propriu-zisă a pârâtului și nicidecum doar de încheierea la un moment dat a contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003 în favoarea reclamanților.
Aspectele invocate de către reclamanți în sensul că potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv declarației martorului D. I., pârâtul nu a exercitat asupra terenului o posesie din anul 1972, fiind întreruptă prin acte de înstrăinare, făcute de autorul comun care anterior împlinirii termenului de 30 de ani, a înstrăinat o parte din terenul în litigiu, în favoarea reclamanților care dețin un titlu de proprietate valabil și că pârâtul nu a făcut dovada unei posesii îndelungate, neviciate, titlul lor fiind preferabil în raport de posesia pârâtului, nu au niciun temei legal întrucât toate probele administrate în cauză atestă exercitarea unei posesii de către pârât asupra întregii suprafețe de 352 mp. din care face parte și .., parcelă care servește în exclusivitate folosinței normale, corespunzătoare construcției pârâtului, încheierea contractului demonstrând intenția reclamanților de a-l deposeda pe pârât de această parcelă de teren pentru a-și mări lățimea la stradă, împiedicând accesul pârâtului la locuința sa, datorită relațiilor încordate existente între părți, caz în care la stabilirea dreptului de proprietate al părților asupra acestui teren se ține seama nu numai de contractul de vânzare-cumpărare din 2003, ci și de dispozițiile legilor fondului funciar.
Motivele invocate de către reclamanți în sensul că eronat au fost respinse obiecțiunile la expertiză fără să se țină seama de nerespectarea actelor de proprietate, de evidențele cadastrale, poziționându-se .. în funcție de anumite supoziții, presupuneri, stabilind-o în perimetrul 1, C, B, A, 4, 8, B, A, M, 8, anexele 1, 2 fără să se justifice identificarea acestei suprafețe atât timp cât în planul de situație de la contractul de donație nu există dimensiuni, sunt neîntemeiate deoarece în mod corect au fost respinse obiecțiunile în condițiile în care expertul topo a identificat toate suprafețele de teren în raport de toate actele, ținându-se seama de cererile părților în egală măsură, aspecte confirmate și de raportul de expertiză topo efectuat în apel în baza căruia a fost descrisă aceeași situație de fapt ca și cea menționată în expertiza topo G. E..
Criticile reclamanților în sensul că eronat s-a ținut seama de planul de amplasament al construcției din anul 1977, conform căruia locuința pârâtului era de 2 m.l. față de limita drumului comunal față de 9 m.l, planurile de situație nefiind clare cu privire la dimensiunile terenului la drum care erau de 13,40 m.l. în loc de 8 m.l., confirmate de documentația cadastrală întocmită la momentul vânzării parcelei de 76 mp., sunt nefondate întrucât, în realitate, era normal și firesc să se țină cont, în egală măsură și de planul de amplasament al construcției, de modalitatea în care a fost edificată în anul 1977 construcția, fiind imposibil, în prezent, ca un raport de expertiză să fie întocmit numai în funcție de interesele reclamanților, de documentația cadastrală a acestora, fără să fie descrisă realitatea existentă la fața locului.
Identificarea terenurilor în raport de documentațiile cadastrale nr.62/737, de aliniamentul delimitat de pct. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 3, în interiorul suprafeței delimitată de pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 3 din planul anexa 1, neanalizarea de către expertul topo a acesteia din urmă, poziționarea eronată a acestei suprafețe, fără să se țină seama de planurile cadastrale, omologarea eronată a expertizei topo ing. G. E., existența unor inadvertențe, completarea probatoriilor cu o nouă expertiză topo, reprezintă pur și simplu împrejurări care nu conferă reclamanților un drept de proprietate asupra parcelei de 76 mp. în condițiile în care acestea se analizează nu numai în raport de actele de proprietate ale reclamanților, ci și de realitățile existente la fața locului, de asigurarea unui echilibru în ceea ce privește raporturile dintre părți cu privire la suprafețele de teren folosite de către acestea de-a lungul timpului, de configurația actuală a tuturor construcțiilor, mai ales că expertiza topo I. N. confirmă împrejurările descrise în cuprinsul expertizei topo Ing. G. E..
Susținerile pârâtului în sensul că potrivit probelor terenul pe care și-a edificat construcțiile are suprafața de 214 mp., teren asupra căruia a exercitat permanent posesia, ținându-se seama de gardul ce delimitează proprietățile, aspecte confirmate de declarațiile martorilor D. I., B. M., care se analizează în strânsă legătură cu expertiza topo atât timp cât uzucapiunea se fundamentează pe posesie ca stare de fapt și că la momentul formulării cererii reconvenționale a fost în imposibilitate să precizeze exact suprafața care nu a fost măsurată niciodată, nu au relevanță în cauză, deoarece în realitate pârâtul nu poate pretinde un drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de teren de 352 mp., în condițiile în care ar dobândi pe cale ocolită o parcelă de 406 mp. prin acapararea de la reclamanți a parcelei de 27 mp., fiind inechitabil, injust ca pârâtului să i se recunoască un drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari decât cea aferentă construcției sale, dobândind inițial, în folosință, doar o parcelă de 165 mp., iar modalitatea de exercitare a posesiei de-a lungul timpului, dobândirea dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului, prin uzucapiune, se analizează nu numai în funcție de declarațiile martorilor, de expertiza topo, ci și de efectele produse de recunoașterea în favoarea pârâtului a unui drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de 165 mp., în ce măsură această recunoaștere afectează întinderea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenurilor dobândite de la fostul proprietar.
Afirmațiile pârâtului în sensul că la stabilirea întinderii suprafeței de 214 mp, se ține seama de situația de fapt dovedită, de . deține efectiv, aspect confirmat de declarațiile martorilor, de starea de fapt existentă la fața locului, neexistând nicio dovadă privind acapararea unei parcele din terenul reclamanților, impunându-se recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate asupra parcelei de 214 mp., grănițuirea pe aliniamentul gardului existent potrivit posesiei de lungă durată pct.8, N, 6′ , nu pot fi avute în vedere întrucât la stabilirea întinderii suprafeței de teren care i se cuvine pârâtului, se ține seama nu numai de împrejurările sus menționate, de interesele acestuia, ci și de interesele reclamanților, în egală măsură, de asigurarea unui echilibru, a unei echități între părți, într-o modalitate în care să nu aibă loc o încălcare gravă a dreptului de proprietate al reclamanților și nici o dobândire a unei suprafețe excesive de către pârât în detrimentul reclamanților.
Apărările pârâtului în sensul că potrivit doctrinei, jurisprudenței în cazul în care părinții permit copilului să construiască pe terenul proprietatea lor diferite construcții, fiind imposibilă preconstituirea unui înscris din punct de vedere moral, constructorul are dreptul la recunoașterea unui drept de superficie asupra terenului pe care se află construcțiile, făcând dovada în speță a existenței unei înțelegeri cu tatăl său, care i-a permis să edifice două garaje, în anii 1972-1978, aspecte confirmate de declarațiile martorilor, de expertiza construcții și că eronat i-a fost respins capătul de cerere privind dreptul de superficie, sunt nejustificate deoarece, chiar dacă a edificat garajul cu acordul tatălui său, pârâtul se află în imposibilitate legală să pretindă un drept de superficie asupra terenului de 110 mp., în condițiile în care acest garaj reprezintă prin însăși natura sa o anexă, susceptibilă de a fi desființată oricând, nefiind o construcție de sine stătătoare, o locuință propriu-zisă, iar pârâtul, în condițiile în care i s-a recunoscut un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mari față de .. are obligația să respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra restului suprafeței de teren, să edifice anexe în limita suprafeței de 352 mp. aferentă construcției sale.
Aspectele invocate de către pârât privind existența unei confunzii între acțiunile în constatare și realizare, formulând o acțiune în constatare în baza disp. art.111 cod pr. civilă privind constatarea unei stări de drept asupra garajului, existând o convenție, nefiind aplicabile regulile accesiunii imobiliare, având dreptul la un drept de folosință asupra terenului, și că în baza acestei convenții s-a născut în sarcina proprietarului terenului la momentul edificării construcțiilor obligația reală de a respecta dreptul său de proprietate, sunt nejustificate întrucât, în speță, nu există nicio confuzie între cele două tipuri de acțiuni, pârâtul fiind în imposibilitate să pretindă recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate asupra garajului, edificat în anul 1977, în condițiile în care la data edificării știa că nu deține un act de proprietate asupra terenului respectiv, teren care în prezent se află în proprietatea reclamanților, iar în speță, chiar dacă la momentul edificării garajului a existat acordul fostului vânzător, la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului asupra garajului, a unui drept de folosință asupra terenului, se ține seama de dobândirea de către reclamanți, în mod legal, a dreptului de proprietate asupra terenului de 2330 mp., teren înstrăinat fără nicio sarcină și deci fără nicio obligație în sarcina reclamanților față de pârât.
Motivele invocate de către pârât conform cărora în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4271/1999, s-a transmis în sarcina reclamanților o obligație cu privire la garajul în litigiu, fiind imposibilă formularea unei acțiuni în realizare - de revendicare, fiind în posesia garajului, folosind calea de acces și că potrivit contractului nr.4271/1999 s-a înstrăinat o anexă având o singură cameră care nu coincide cu garajul proprietatea sa, fiind total diferită sunt neîntemeiate deoarece, clauzele contractului sus menționat atestă cu certitudine inexistența unei sarcini asupra terenului care a făcut obiectul vânzării și, deci implicit a unei obligații în sarcina reclamanților, indiferent de interesul pârâtului în promovarea cererii reconvenționale, iar în condițiile în care pârâtul a edificat o anexă pe un teren asupra căruia nu avea niciun drept de proprietate, nu poate pretinde recunoașterea unui drept de folosință asupra terenului, de proprietate asupra garajului care poate fi oricând desființat și mutat pe terenul aflat în proprietatea sa exclusivă, mai ales că este imposibil să-și invoce propria culpă constând în edificarea ilegală a garajului, fără autorizație pentru a dobândi implicit un drept de folosință asupra unei suprafețe mari de teren din proprietatea reclamanților de 110 mp.
Criticile pârâtului în sensul că nu există neconcordanțe între atitudinea sa și apărările invocate, neavând interes să acționeze la data încheierii contractului, niciun drept să cenzureze actele încheiate de tatăl său pe care le-a cunoscut în anul 2011, dată la care a fost notificat, posesia sa fiind neschimbată, sunt nefondate, întrucât indiferent de relațiile dintre părți nu există nicio justificare privind recunoașterea în favoarea pârâtului a unui drept de proprietate asupra garajului, a unui drept de superficie asupra parcelei de teren de 110 mp., a unui drept de trecere asupra acestei parcele în condițiile în care garajul poate fi oricând desființat, existând posibilitatea amplasării acestuia pe terenul de 352 mp., pârâtul urmărind în realitate în urma edificării garajului să aibă acces pe o suprafață mai mare de teren aparținând reclamanților față de .. care i se cuvine în realitate, ceea ce este inadmisibil în condițiile în care s-a recunoscut în favoarea pârâtului un drept de proprietate asupra unei diferențe de teren de 187 mp. care include și .., suprafețe care fac parte din suprafețele de teren dobândite inițial în proprietate de către reclamanți de la fostul vânzător.
Aspectele invocate de către pârât conform cărora eronat s-a dat eficiență unui act care cuprinde mențiuni nereale, considerentele sentinței bazându-se pe supoziții cu privire la comportamentul autorului său, ținându-se seama eronat de poziția procesuală a intervenientei aflată în întreținerea reclamanților, intervenienta neavând niciun drept asupra bunurilor în litigiu, niciun interes personal, nu au niciun temei legal deoarece era normal și firesc să se acorde eficiență, ținându-se seama de asigurarea unui echilibru în raporturile juridice dintre părți, contractului de vânzare-cumpărare nr.4271/1999, dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 2330 mp. indiferent de poziția procesuală a intervenientei, iar considerentele sentinței reflectă situațiile de fapt, de drept, stabilite de către instanță în raport de probele administrate în cauză, de modalitatea de desfășurare a relațiilor dintre părți de-a lungul timpului.
Susținerile pârâtului în sensul că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la ceea ce nu s-a solicitat, încălcându-se disp. art.129 alin.6 cod pr. civilă, fără să se țină seama de cererea privind dreptul de superficie asupra terenului de 110 mp., pronunțându-se cu privire la instituirea unui asemenea drept, deși cererea viza constatarea unei stări de fapt, a unui drept de proprietate asupra garajului, termenul de „a institui” implicând înființare, întemeiere, constituire, elemente inexistente în cuprinsul cererii sale, invocându-se existența unui drept de superficie în baza convenției încheiată cu tatăl său care a produs efecte, sunt nejustificate întrucât, în realitate, instanța s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere, inclusiv în ceea ce privește dreptul de superficie, iar folosirea anumitor termeni, a unor noțiuni, nu atestă prin însăși natura sa încălcarea dispozițiilor sus menționate, dispoziții care sunt încălcate numai în măsura în care există o soluționare efectivă a unor pretenții neformulate ca atare, ceea ce în speță nu există, noțiunea de instituire indiferent de terminologia cuvântului echivalând în cauză cu cea de recunoaștere a dreptului de superficie, cerere de altfel neîntemeiată.
Împrejurările invocate de către pârât privind existența unei convenții încheiată cu tatăl său, confirmată de temeiurile de drept ale cererii reconvenționale, de disp. art.68 din Legea nr.71/2011 potrivit cărora disp. art.693 - 702 cod civil, nu se aplică drepturilor de superficie constituite anterior intrării în vigoare a codului civil, neformulând o cerere expresă privind dobândirea unui drept de superficie, constituirea acestuia, solicitând constatarea existenței acestuia în temeiul convenției încheiate conform regulilor în vigoare anterior anului 2005, nu conferă în favoarea pârâtului dreptul de a i se recunoaște un drept de superficie asupra terenului de 110 mp., de proprietate asupra garajului în condițiile în care nu există niciun act la dosar care să ateste edificarea în baza unei autorizații a garajului în litigiu și deci a acordului expres al fostului proprietar, indiferent de modalitatea de formulare a acțiunii în acest sens, iar în speță dispozițiile sus menționate nu devin aplicabile de drept, ci în raport de situațiile de fapt deduse judecății.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art.296 cod pr. civilă, va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanții-reclamanți G. GH.M. și G. G., domiciliați în com. C., .. 563, jud. Prahova și de apelantul - pârât - reclamant M. GH.I., domiciliat în com. C., .. 563, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.2683/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata - intervenientă M. M., domiciliată în com. C., .. 563, jud. Prahova, ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 03 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
E. M.
Fiind în CO, semnează
P. Grefier
operator date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored. TS
5 ex./14.07.2013
d.f._ Judec. Câmpina
j.f. E. D.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1158/2014.... → |
|---|
