Contestaţie la executare. Decizia nr. 380/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 4848/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 380
Ședința publică din data de 19.03.2014
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI), cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator D. C. R. M., domiciliat în Ploiești, .. 6, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare, precum și că s-a depus de către C. de Asigurări de Sănătate Prahova o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu i s-au comunicat motivele de recurs, după care
Tribunalul constată că în cauză părți sunt Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești) în calitate de recurentă-intimată, și D. C. R. M., în calitate de intimat-contestator, în condițiile în care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate Prahova, măsură intrară în puterea de lucru judecat, împotriva căreia niciuna dintre părți nu a formulat recurs, astfel că cererea formulată de această instituție este lipsită de interes, după care, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ contestatorul D. C. R. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice (A.) Ploiești, anularea titlului executoriu nr._/30.01.2013, întrucât este neîntemeiat si nelegal și suspendarea executării silite pana Ia soluționarea prezentei contestații.
Înmotivare, a arătat că la data de 10.12.2012 a primit Deciziile de impunere nr._/29.11,2012 si, respectiv nr._/29.11.2012, prin care a fost obligat la plata sumei de 215 lei si respectiv 3286 lei.
Împotriva deciziilor, a formulat și a depus in termenul legal contestația nr. 992/09.01.2013, prin care a solicitat anularea deciziilor si recalcularea contribuției datorate doar pe I trimestru al anului 2008.
Conform deciziei nr. 992/07.02.2013, contestația nr. 992/09.01.2013 a fost admisă în parte, pentru a avea posibilitatea sa probeze cu documente afirmațiile invocate in contestație, in vederea stabilirii situației fiscale de fapt.
In acest sens, pentru soluționarea contestației, i-au fost solicitate următoarele documente: deciziile de impunere anticipate, anuale pe anii 2006, 2007 si 2008 eliberate de Administrația Financiara.
In vederea obținerii documentelor sus-menționate, in data de 21.02.2013 a depus la Administrația Financiara o cerere si i s-a comunicat ca in termen de 30 zile va obține un răspuns.
Intimata legal citată nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/22.11.2013 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare, a anulat somația nr._/30.01.2013 și titlul executoriu nr._/30.01.2013 emise în dosarul de executare nr._ și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 102,32 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar. De asemenea, a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit alin. 1 și 3 ale art. 172 din C.proc.fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Executarea silită începe în baza unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu (art. 141 alin. 1).
Acesta cuprinde denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului, codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului (art. 43 alin. 2 coroborat cu art. 141 alin. 4).
Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal (art. 46), nulitatea putând fi constatată și din oficiu.
Instanța de fond a mai reținut că prin somația nr._/30.01.2013 și titlul executoriu nr._/30.01.2013, intimata a somat debitorul să achite suma de 1406 lei cu titlu de contribuții la asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, precizându-se că documentul prin care s-a evidențiat suma de plată este_/15.03.2005.
De asemenea, s-a menționat că în întâmpinarea depusă la dosar, C. de Asigurări de Sănătate Prahova precizează că documentul nr._/15.03.2005 nu există, acesta reprezentând un număr generat de aplicația informatică și că titlul de creanță este reprezentat de deciziile nr._/29.11.2012 aferentă anului 2006 și_/29.11.2012 aferentă anilor 2007-2008, anulate și înlocuite cu decizia nr._/07.03.2013 ca urmare a depunerii de către contestator a documentelor justificative.
Instanța de fond a constatat că, față de această împrejurare, pe de o parte actul intitulat titlul executoriu nu cuprinde cel mai important element și anume titlul de creanță în baza căruia a fost emis, iar pe de altă parte, nu este suficient de detaliat, fiind necesară defalcarea sumelor datorate, cu precizarea perioadei pentru care s-a calculat contribuția, respectându-se astfel principiul dreptului la informare a contribuabilului.
Mai mult decât atât, s-a reținut că nici în cele trei decizii de impunere nu s a precizat detaliat sumele pretinse, cu termene de plată, în conținutul deciziei nr._, precizându-se că a fost emisă pentru perioada 2007-2010, iar în cuprinsul celorlalte două decizii anulate fiind menționat anul și suma datorată, fără a se indica titlul de creanță sau termenul de plată al obligației inițiale.
Pe de altă parte, somația și titlul executoriu au fost emise din punctul de vedere al intimatei, în baza unor decizii de impunere care au fost anulate, or odată cu anularea acestora, intimata ar fi trebuit să procedeze, la emiterea unor noi documente de executare.
Pentru aceste motive, instanța a admis contestația la executare și a anulat somația nr._/30.01.2013 și titlul executoriu nr._/30.01.2013 emise în dosarul de executare nr._.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Prahova, (fosta A. Ploiești), solicitând admiterea recursului față de capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.
În motivare, s-a apreciat că în mod eronat, instanța de fond a reținut in sarcina recurentei cheltuieli de judecata, întrucât contestatorul, potrivit art. 10 din OG 92/2003, republicată, privind Codul de Procedura Fiscala „avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute.”
Astfel, recurenta a arătat că reclamantul avea posibilitatea sa lămurească situația sa fiscală, direct la sediul CASS Prahova, și să soluționeze astfel inadvertențele apărute in dosarul fiscal, fără a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciara.
De asemenea, s-a precizat că faptul că a considerat contribuabilul oportuna soluționarea pe cale judiciara nu atrage, astfel răspunderea instituției pentru plata cheltuielilor de judecata.
Recurenta a mai menționat că a emis titlul executoriu si somația din data de 30.01.2013, conform cu art. 141 din OG 92/2003 (R), privind pe debitorul D. C. R. M., obligat la plata unei creanțe referitoare la obligațiile de plata privind contribuția de asigurări sociale de sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri impozabile din activități independente, suma pe care debitorul o datora la bugetul consolidat al statului din cursul anilor anteriori.
A mai precizat recurenta că formele de executare au fost emise în baza titlului de creanța întocmit de către CASS Prahova, motiv neimputabil instituției noastre pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecata.
A concluzionat recurenta că organul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile si a procedat, in acest sens, la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate in baza de date, contribuabilul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului.
Recurenta a mai solicitat a se reține că organele de executare aplica prevederile legale ale OG nr. 92/2003 în mod corect și unitar față de toți contribuabilii și pentru aceste motive admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecata ca nefondat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 C.proc.civ., art. 136, art. 141 C.proc.fiscală.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 07.02.2014, sub același număr de dosar, nr._ .
Prin Serviciul Registratură intimatul D.-C. R. M. a depus la dosar, la data de 12.03.2014, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca fiind corectă și întemeiată sentința civilă nr._/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În motivare, intimatul a arătat că, în fapt la data de 10.12.2012, a primit Deciziile de impunere nr._/29.11.2012 aferenta anului 2006 si nr._/29.11.2012 pentru anii 2007-2008, prin care a fost obligat la plata sumei de 215 lei si respectiv 3286 lei, iar împotriva deciziilor a formulat si a depus in termen legal Contestația nr. 992/09.01.2013, prin care a solicitat anularea Deciziilor si recalcularea contribuției datorate doar pe I trimestru al anului 2008.
În continuare, a susținut intimatul că, la data de 14.03.2013 i-a fost comunicată decizia prin care, titlurile de creanța, reprezentate de Decizia nr._/29.11.2012 aferenta anului 2006 si Decizia nr._/29.11.2012 pentru anii 2007-2008, au fost anulate, astfel cum a fost confirmat si de Intimata CAS Prahova prin, întâmpinarea depusa la instanța de fond.
Intimatul, a mai precizat că, pe baza deciziilor de impunere anuale emise de către A. Ploiești si depuse la CAS Prahova a fost emisa Decizia de impunere nr._/07,03.2013 pentru perioada 2007-2010 prin care a fost obligat la plata sumei de 1.104 lei, achitata de astfel cum rezulta din Chitanța nr._/15.03.2013.
A mai învederat intimatul faptul ca, prin anularea de către CAS Prahova a titlurilor de creanța reprezentate de Decizia nr._/29.11.2012 .si Decizia nr._/29.11.2012, obligația de plata a acestuia transmisa de către CAS PRAHOVA către A. Ploiești, cuprinsa in titlul executoriu nr._/30.0L2013 emis de A. Ploiești, ce a făcut obiectul dosarului de fond a fost anulata astfel cum recunoaște si Intimata CAS Prahova prin întâmpinarea depusa la dosarul prezentei cauze.
Intimatul a mai menționat că instanța de fond a constatat pe de o parte că actul intitulat titlul executoriu nu cuprinde cel mai important element si anume titlul de creanța in baza căruia a fost emis, iar pe de alta parte nu este suficient de detaliat, fiind necesara defalcarea sumelor datorate, cu precizarea perioadei pentru care s~a calculat contribuția, respectându-se astfel principiul dreptului la informare a contribuabilului.
In ceea ce privește critici le aduse de recurentă, referitoare la „obligația contestatorului de a coopera cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute”, contestatorul a învederat că la data de 21.05.2013, a transmis către A. Ploiești o adresa prin care a solicitat următoarele: actualizarea deciziilor de impunere privind stabilirea obligațiilor de plata Ia Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri in conformitate cu dispozițiile art. 257 din Legea nr.95/2006 emise de CNAS Prahova, comunicarea existentei sau inexistentei eventualelor sume datorate de Subsemnatul la data prezentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În esență, principala critică enunțată de recurenta AJFP Prahova împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013 pronunțate de Judecătoria Ploiești vizează dispoziția referitoare la obligarea recurentei la plata de cheltuieli de judecată către contestator.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Prin urmare, textul de lege respectiv instituie obligativitatea ca partea care se află în culpă procesuală (a pierdut un proces) să plătească părții adverse, la cererea acesteia din urmă, cheltuielile de judecată suportate de partea care a câștigat procesul.
Din această perspectivă, în mod corect instanța de fond a constatat că, fiind admisă contestația la executare formulată de contestatorul D.-C. R. M., intimata AJFP Prahova a căzut în pretenții față de contestator, prin urmare a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator, respectiv taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei, în sensul că, anterior introducerii acțiunii, contestatorul ar fi trebuit să se adreseze direct Casei de Asigurări de Sănătate Prahova, pentru a se lămuri situația sa fiscală.
După cum s-a menționat și în hotărârea atacată, intimata, în calitate de organ de executare fiscală, a început executarea silită împotriva contestatorului, fiind emise titlul executoriu nr._ și somația nr._, ambele din data de 30.01.2013.
Or, potrivit dispozițiilor art. 172-173 din OG 92/2003 (Codul de Procedură Fiscală), acestea puteau fi atacate la instanța judecătorească competentă într-un termen fix, având caracter imperativ, depășirea acestui termen legal conducând la respingerea contestației ca fiind tardivă.
Pe de altă parte, sunt nefondate și susținerile recurentei, în sensul că instanța de fond trebuia să acorde în favoarea contestatorului cheltuieli de judecată doar în situația în care drepturile debitorului-contestator ar fi fost vătămate.
Ținând seama de prevederile legale enunțate mai sus, rezultă că ne aflăm în prezența unei situații speciale a instituției răspunderii civile delictuale, fiind întrunite toate elementele/condițiile pentru a antrena această răspundere.
Astfel, declanșarea executării silite unui titlu executoriu, ce a fost ulterior anulat de instanța de fond, urmare a formulării unei contestații la executare de către debitor, constituie o faptă civilă delictuală săvârșită de către intimată, prin care contestatorul a fost obligat să apeleze la o procedură judiciară prin care să îi fie recunoscute și apărate drepturile sale.
Această faptă ilicită a condus la crearea unui prejudiciu patrimonial în dauna debitorului-contestator, care a fost obligat să plătească taxele judiciare stabilite de lege (Legea 146/1997) pentru declanșarea acestei proceduri judiciare.
Între fapta intimatei și prejudiciul cauzat contestatorului există o legătură cauzată evidentă.
Nu în ultimul rând, nu poate fi exclusă culpa intimatei în producerea acestui prejudiciu, apărările formulate de intimata cu ocazia soluționării în primă instanță a prezentei contestații la executare fiind în sensul respingerii acesteia, nefiind vorba despre o eventuală achiesare a recurentei la susținerile contestatoarei.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiile răspunderii civile delictuale și a obligat, în baza prevederilor art. 274 C.proc.civ., recurenta la plata cheltuielilor de judecată către contestator.
Mai mult decât atât, se observă că instanța de fond a aplicat cu extremă rigurozitate aceste prevederi legale, astfel că a respins cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând taxata judiciară de timbru achitată de acesta cu ocazia repunerii pe rol a contestației, apreciind că, de data aceasta, este culpa contestatorului, iar recurenta nu poate fi obligată să plătească și această sumă.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești), împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA (fosta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI), cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator D. C. R. M., domiciliat în Ploiești, .. 6, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2014.
Președinte, Judecători,
P.-A. A. Ș. O.-C. M. C.-A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
2 ex/02.06.14
d. f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j. f. B. M. R.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1478/2014. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
