Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1414/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1414/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 1744/310/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1414
Ședința publică din data de 02.12.2014
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul – debitor M. S. M., CNP_, domiciliat în Bușteni, .. 36, jud. Prahova și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A.C. RO_, cu sediul în B., Piața Daciei ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform O.P. nr._/14.10.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în baza art.131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art.95 C.pr.civ. și, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza disp. art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ / 2014, la data de 09.10.2014, petentul B.E.J. A. A. a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 6558/2014, a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011, pentru recuperarea creanței în valoare de 28 euro (echivalentul în lei la data plății), împotriva debitorului M. S. - M., la cererea creditorului C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri – București.
În motivarea acțiunii, executorul judecătoresc a arătat că executarea silită a început la cererea creditorului C.N.A.D.N.R. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, având în vedere că debitorul din cauză nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu menționat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin.1 C.pr.civ.
În susținerea cererii, potrivit disp. art.665 alin.1 C.pr.civ., la dosar au fost anexate, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: cererea formulată de creditoare, titlul executoriu, încheierea prin care s-a admis înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită.
Prin încheierea nr.563 pronunțată de Judecătoria S. la data de 17.10.2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petentul B.E.J. A. A., reținându-se că, potrivit art.622 alin.2 C.pr.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dispozițiile art.665 alin.5 C.pr.civ. expunând situațiile de excepție în care cererea privind încuviințarea executării silite poate fi respinsă.
Astfel cum se arată în art.665 alin.5 C.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauza analizată, instanța de fond a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art.651 rap. la art.650 C.pr.civ., cererea de executare silită este de competența executorului judecătoresc sesizat, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art.663 și art.664 C.pr.civ. cu privire la cererea de executare silită și înregistrarea acesteia.
Astfel, prin încheierea executorului judecătoresc, în conformitate cu art. 664 alin.1 C.pr.civ., a fost admisă cererea creditorului, dispunându-se înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, întrucât s-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
În ceea ce privește caracterul de titlu executoriu al procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011, instanța de fond a reținut că, în acord cu prevederile art.37 din O.G. nr.2/2001, procesul - verbal neatacat în termenul prevăzut la art.31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art.31 alin.1 din același act normativ, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, potrivit art.27 alin.1, comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată realizându-se prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Acest articol trebuie interpretat, astfel cum s-a reținut în Decizia în interesul legii nr.10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului - verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În dovedirea caracterului executoriu al procesului - verbal de constatare a contravenției cu privire la care se cere încuviințarea executării silite, creditorul a depus procesul - verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției prin afișare la data de 02.12.2011.
Prin prisma dispozițiilor art.27 alin.1 din O.G. nr.2/2001, astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii, comunicarea ar fi trebuit realizată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau creditorul ar fi trebuit să facă dovada că, prealabil afișării, a încercat comunicarea cu scrisoare recomandată.
În lipsa unor asemenea dovezi, prima instanță a constatat că procesul - verbal nu a fost legal comunicat, situație în care nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale.
Cum, doar procesul - verbal neatacat în termenul legal constituie titlul executoriu, judecătoria a conchis că acesta nu este, la acest moment, titlu executoriu, astfel că, prin raportare la considerentele anterior dezvoltate, în temeiul art.665 alin.5 pct.2 C.pr.civ., a fost respinsă cererea de încuviințare executare silită..
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/07. 11.2011. .
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată B.E.J. A. A., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului M. S. - M., întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins, în mod netemeinic și nelegal, cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, „prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”, în conformitate cu prevederile O.G. nr.2/2001 și că procesul - verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art.37 din O.G. nr.2/2001.
În acest sens, creditoarea a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art.27 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Mai mult decât atât, apelanta-creditoare arată că, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art.13 alin.2 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
În opinia apelantei - creditoare, instituția contravenției continue are o importanță relevantă în incidența cu alte instituții de drept, iar legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
În acest sens, arată că, prin Decizia nr.2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală s-a statuat faptul că „în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp”.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, arată apelanta - creditoare, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C.N.A.D.N.R. – S.A. prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2010, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art.27 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr.10/2013 pronunțată de I.C.C.J., prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de O.G. nr.15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, apelanta consideră că, în mod evident, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Astfel, conform textului legal invocat, înainte de apariția Deciziei nr.10/ 2013 pronunțată de I.C.C.J., modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art.13 coroborat cu art.14 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, creditoarea a solicitat instanței de apel să constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Apelanta - creditoare apreciază că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorul i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art.37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că, în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.144/2012), legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale H.G. nr.1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr.84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C.N.A.D.N.R. S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr.57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Potrivit susținerilor apelantei - creditoare, reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art.662 C.pr.civ.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.638 C.pr.civ. rap. la art.640 C.pr.civ. și la art.37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta - creditoare a susținut că instanța de fond, în baza considerentele sus-menționate, trebuia să constate faptul că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art.662 alin.1 - 3 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art.665 alin.5 C.pr.civ., încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
De asemenea, apelanta - creditoare a arătat că instanța de fond, în temeiul art.252 C.pr.civ. privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite „avea obligația să respecte dispozițiile art.5 din Legea nr.76/ 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, apelanta - creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit art.665 alin.2 C.pr.civ., încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr.10/2013 a I.C.C.J., întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 C.pr.civ., art.466 și urm. C.pr.civ., precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 30.10.2014, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimatul să se fi prezentat la termenul de judecată și fără să fi depus întâmpinare.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/ 07.11.2011, intimatul - debitorului M. S. – M. a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Acest proces - verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, prin afișare la domiciliul său, la data de 02.12.2011, conform procesului - verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare existent la fila 7 - dosar fond, fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art.27 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin dispozițiile art.37 din același act normativ se statuează că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art.632 C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 C.pr.civ.
Astfel cum statuează art.665 alin.5 C.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul - verbal adus la cunoștința contravenientului - debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat, în mod nejustificat, că procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11. 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A. nu constituie titlu executoriu, în sensul art.37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era și nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, e drept) din decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-și găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art.480 alin.2 cu aplicarea art.665 alin.5 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul și va schimba încheierea apelată în sensul admiterii cererii formulate de apelanta - creditoare și încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul – debitor M. S. - M., CNP_, domiciliat în Bușteni, .. 36, jud. Prahova și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A. C. RO_, cu sediul în B., Piața Daciei ., ., și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea și dispune încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de contravenție . nr._/07.11.2011, emis de apelanta - creditoare, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. A.G.H./tehnored. M.Ș.
5 ex. – 03.12.2014
d.f.nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
J.f Ș. V. M.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu – procesele verbale de constatare a contravenției . 11 nr._/07.11.2011, emis de creditoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – C. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului M. S. M., CNP_, pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 300/2014. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1415/2014. Tribunalul... → |
|---|
