Ordin de protecţie. Decizia nr. 1194/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1194/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-07-2014 în dosarul nr. 9834/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1194
Ședința publică din data de 15 Iulie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- M. N.
GREFIER - M. - D. B.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, declarat de recurentul - pârât D. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7034/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M., domiciliată în Ploiești, ., . și în Ploiești, ., județ Prahova.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns recurentul-pârât D. M. personal, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pentru a da posibilitatea apărătorilor părților să se prezinte în sala de judecată, constată necesar lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns recurentul-pârât D. M. personal și asistat de avocat M. E., lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul, arată că mama recurentului-pârât locuiește singură, iar la dosar nu este depusă nicio procură de reprezentare, deoarece intimata-reclamantă este bolnavă, existând depus un certificat de handicap al acesteia. Susține că intimata-reclamantă are înaintat la P. un dosar pentru ordinul de protecție și pârâtul nu a recunoscut faptele imputate prin ordinul de protecție. Arată că a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că există la organele de poliție o anchetă cu privire la frații pârâtului, care l-au bătut. De asemenea, precizează că recurentul-pârât este coindiviz cu frații săi și cu mama sa asupra imobilului. Arată că ordinul de protecție nu este legal și nici hotărârea instanței de fond nu este legală și temeinică, sens în care, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, respingerea cererii ca fiind nelegală și netemeinică. Menționează că mama recurentului-pârât locuiește singură în casă, nu o ajută nimeni, deși este bolnavă și are vârsta de 76 de ani.
În sala de judecată se prezintă apărătorul intimatei-reclamante, avocat C. E. și, având cuvântul asupra fondului recursului, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și, totodată, arată că a invocat excepția tardivității introducerii recursului. Solicită a se constata că recursul a fost tardiv formulat, precum și admiterea acestei excepții, arătând că termenul legal de declarare a recursului este cel de 3 zile de la pronunțare, iar pârâtul a depus cererea de recurs a patra zi, respectiv cu o zi după termenul de 3 zile.
Tribunalul constată că prezenta cale de atac este apelul, conform prevederilor Noului Cod de Procedură Civilă și, nu recursul, astfel că, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului și, apreciază necesar a pune în discuția părților prezente inadmisibilitatea recursului.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, arată că prezenta cale de atac este apelul, sens în care, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului și, în consecință, respingerea recursului ca inadmisibil.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul, arată că a introdus calea de atac a recursului, astfel cum a fost indicată de instanța de fond și conform legii speciale privind ordinul de protecție, calea de atac declarată fiind admisibilă. Totodată, cu privire la excepția tardivității declarării recursului, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată, întrucât recursul este declarat în termenul legal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului invocată de instanță și respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât căile de atac sunt prevăzute de lege, iar în prezenta cauză calea de atac este apelul.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători și, constatând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului invocată, din oficiu, de instanță și asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta D. M. a solicitat pronunțarea unui ordin de protecție a sa față de pârâtul D. M..
In motivare, reclamanta a arătat că pârâtul este fiul său cu care locuiește în același apartament și care, pe fondul consumului excesiv de alcool, este extrem de violent fizic și verbal, distruge bunuri din imobil, amenință cu moartea, are un comportament neadecvat față de vecini și față de membrii familiei. Aceasta a arătat că violențele se extind inclusiv asupra celorlați copii ai săi, frații pârâtului, asupra femeii care are grijă de reclamanta, aceasta fiind imobilizată la pat. Potrivit reclamantei, comportamentul fiului său i-a cauzat numeroase suferințe fizice și psihologice, insuflându-i o permanentă stare de teamă.
In drept au fost invocate prevederile Legii 217/2003.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat administrarea probei testimoniale.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței la primul termen de judecată și a susținut că niciuna dintre acuzațiile aduse nu este reală. A arătat pârâtul că leziunile reclamantei, constatate prin certificatele medico-legale depuse în copii la dosar, sunt rezultatul unor loviri accidentale. De asemenea, pârâtul a susținut că ar fi fost amendat contravențional pe nedrept, dar că nu a contestat procesul-verbal, deoarece nu s-a putut învoi de la serviciu.
În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probei testimoniale și a celei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 09.05.2014, față de neîndeplinirea de către pârât a obligației de a depune la dosarul cauzei lista cu numele și adresa martorului încuviințat și având în vedere că acesta nu a prezentat nici martorul la termenul acordat pentru administrarea probelor, a dispus, în temeiul art. 254 alin. 4 litera a) Cod procedură civilă,, raportat la art. 254 alin 2 pct. 4 Cod procedură civilă, decăderea pârâtului din dreptul de a mai administra proba.
Prin sentința civilă nr. 7034/16.05.2014, Judecătoria Ploiești a admis in parte cererea precizata având ca obiect "ordin de protecție" formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul D. M. și a emis ordin de protecție a reclamantei D. M..
Totodată a dispus pentru o perioadă de șase luni de la data emiterii prezentului ordin, următoarele obligații și interdicții pentru pârâtul D. M., și evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Ploiești, ., ., ., obligă pârâtul D. M. să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de victima D. M. Respinge în rest acțiunea cu privire la celelalte măsuri de protecție solicitate, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat următoarele:
În fapt, reclamanta este mama pârâtului, cei doi locuind împreună într-un apartament din Ploiești. Din copia înscrisului medical aflat la fila 29 din dosar, din declarațiile concordante ale părților și din cele ale martorului G. M. se reține că reclamanta are o stare precara de sănătate, în prezent fiind paralizată.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține existența unei stări conflictuale grave între cele două părți, precum și între pârât și celelalte rude apropiate.
Din copiile certificatelor medico-legale depuse la dosar, se reține că reclamanta a suferit în mod repetat și constant numeroase leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur (filele 8-14). Instanța nu va putea primi susținerile pârâtului conform cărora aceste leziuni ar fi fost produse prin loviri accidentale, aceste aspecte nefiind susținute de probe, ci dimpotrivă contrazise. Astfel, vor fi avute în vedere declarațiile martorului audiat în cauză, aceasta arătând că în urmă cu un an pârâtul i-ar rupt reclamantei piciorul și că a lovit-o în repetate rânduri. De asemenea, potrivit martorului pârâtul manifestă, în general, un comportament violent verbal și fizic pe fondul consumului excesiv de alcool și față de celelalte rude, față de persoanele care o îngrijesc pe reclamantă, inclusiv față de organele de poliție.
Mai mult, instanța apreciază că este improbabilă lovirea accidentală având în vedere natura leziunilor suferite de reclamantă, respectiv vătămările oculare repetate, constatate prin patru certificate medico-legale (filele 8,11, 12, 13).
Sub aspectul altor forme de violență, instanța reține, de asemenea, declarația martorului audiat în cauză, aceasta arătând că pârâtul și-a amenințat mama cu moartea prin sufocare, îi ia banii și îi fură medicamentele.
Va fi avută în vedere și poziția procesuală a pârâtului, acesta neexercitându-și dreptul de a administra probele care i-au fost încuviințate.
D. urmare, instanța apreciază, având în vedere procedura specială a ordinului de protecție, că probele administrate în cauză fac dovada în mod suficient cu privire la agresiunile fizice, verbale și psihologice la care a fost suspusă reclamanta. Acestea se încadrează în prevederile art. 4 litera a), b) și c) din Legea 217/2003, care descriu formele de violență fizică, verbală și psihologică avute în vedere de legiuitor și care au creat reclamantei stări de teamă și tensiune, sentimente de insecuritate și suferințe nejustificate. Toate aceste aspecte sunt cu atât mai grave cu cât reclamanta este o persoană extrem de vulnerabilă, aflându-se în mod efectiv în imposibilitatea de a se apăra din cauza afecțiunilor grave de care suferă.
Sub aspectul măsurilor de protecție solicitate de reclamantă, instanța le va admite în parte. Astfel, având în vedere caracterul violențelor exercitate, instanța consideră întemeiată cererea privind evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Ploiești, ., ., ., precum și pe cea privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 de metri față de victima D. M..
Instanța va respinge însă ca neîntemeiată cererea reclamantei de a i se interzice pârâtului să se apropie de domiciliul reclamantei. Din interpetarea prevederilor art. 23, litera d) din Legea 217/2003 se constată că o astfel de măsură de protecție poate fi luată ca alternativă la obligația de păstrare a unei distanțe minime față de victimă, iar nu cumulativ. Legiuitorul a folosit conjuncția „ori", cu înțelesul de „sau", iar nu conjuncția „și" care ar fi permis aplicarea simultană a celor două măsuri de protecție. Cu privire la protejarea altor persoane decât reclamanta, în speță persoanele care o îngrijesc pe aceasta, instanța constată că acestea nu au fost indicate, instanța nefiind în mod legal învestită cu o astfel de cerere. Oricum, în cazul în care acestea nu sunt rude ale victimei nu pot fi beneficiare a unui ordin de protecție în temeiul legii 217/2003.
Pentru toate motivele de fapt și de drept, instanța va admite în parte cererea și va emite ordin de protecție a reclamantei D. M., va dispune pentru o perioadă de șase luni de la data emiterii prezentului ordin, următoarele obligații și interdicții pentru pârâtul D. M., domiciliat în Ploiești, ., .: evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Ploiești, ., ., ., va obliga pârâtul D. M. să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de victima D. M..
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul D. M. care susține că sentința criticată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea legii.
A arătat recurentul că, este coproprietar al imobilului din care a fost evacuat așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 31/19.02.2009 pe care îl depune anexat și este convins că mama sa, reclamanta, nu a semnat cererea privind ordinul de protecție deoarece aceasta este în vârstă de 76 ani, suferindă de pareză parțială și alhzaimet, el fiind singurul care se îngrijește dânsa.
A mai solicitat suspendarea executării sentinței până la judecarea recursului.
Anexate recursului s-au depus înscrisuri, reprezentând chitanțe și caracterizare olografă dată de numita T. S..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova la data de 2.07.2014, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 15.07.2014 intimata reclamantă D. M. a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității recursului cu motivarea că sentința pronunțată la 16.05.2014 a fost dată cu recurs în trei zile de la pronunțare, iar recursul a fost depus în data de 21.05.2014.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că probele administrate la fond au demonstrat fără putință de tăgadă că, rămânerea recurentului pârât în proximitatea intimatei reclamante, reprezintă un pericol real pentru integritatea fiică și psihică a acesteia.
A rezultat din cele 10 certificate medico-legale depuse la dosar violențele la care a fost supusă intimata prin faptele săvârșite de către recurent.
Intimata a arătat că este nefondat motivul invocat de către reclamant că nu poate fi admisă cererea deoarece el deține o cotă indiviză din imobil, față de prevederile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 217/2003 rep.
Tribunalul, analizând potrivit art. 248 alin. 1 și 2 N.c.pc. excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, reține următoarele:
Pârâtul D. M. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 7034/16.05.2014, în dispozitivul căreia s-a menționat calea de atac a recursului în termen de 3 zile de la pronunțare.
Tribunalul reține că potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 76/2012 coroborat cu art. 30 alin. 1 din legea 217/2003 rep., calea de atac a hotărârii prin care se dispune ordinul de protecție este apelul în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, cum este cazul în speță.
În această situație, tribunalul constată aplicabilitatea dispozițiilor art. 457 alin. 2 NCPC și ca atare va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul pârât D. M. fiind o cale de atac neprevăzută de lege, dar exercitată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac.
Pentru aceste considerente, potrivit dispozițiilor alin. 3 din art. 457 NCPC din oficiu instanța de control judiciar va dispune comunicarea hotărârii tuturor părților care au luat parte la judecata în fond a pricinii, cu mențiunea că de la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului.
Față de această soluție de respingere ca inadmisibil a recursului, în temeiul art. 248, alin. 2, N.c.p.c., tribunalul urmează a nu se mai pronunța asupra excepției tardivității recursului, invocată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât D. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7034/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova și în Ploiești, ., . ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.07.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. M. C.-A. M. M. N.
Fiind în C.O., semnează
Președintele Instnaței
GREFIER,
M. - D. B.
Fiind în C.O., semnează
P.-grefier
operator de date cu caracter personal 5595
red./tehnored.: M.N/ M.F.
5 ex./ 04.08.2014
D,f,_ – Judecătoria Ploiești
j.f. P. M. E.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 937/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
