Ordin de protecţie. Decizia nr. 403/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 278/259/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 403
Ședința publică din data de 18.06.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova –
reprezentant prin procuror R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă A. Ș., domiciliată în M., ., nr. 11, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 467/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul-pârât A. C. I., domiciliat în M., ., nr. 11, ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al apelantei-reclamante, avocat S. D. M., și intimatul-pârât personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar delegația avocațială nr._/17.06.2014, potrivit căreia doamna avocat D. C. a fost desemnată apărător din oficiu pentru apelanta-reclamantă, după care
Tribunalul constată că mandatul apărătorului din oficiu, respectiv avocat D. C., încetează, în condițiile în care apelanta-reclamantă și-a angajat un apărător ales.
Apărătorul ales al apelantei-reclamante depune la dosar, comunicând și intimatului-pârât, copia sentinței civile nr. 519/29.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria M., și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-pârât și reprezentantul Parchetului, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, având în vedere că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile care reglementează instituția ordinului de protecție, că reclamanta nu a făcut dovada agresiunilor pârâtului, că declarația mamei reclamantei nu este relevantă în cauză, fiind nevoie de declarații ale altor persoane, în condițiile în care mama reclamantei era cea mai în măsură a cunoaște situația căsniciei părților, a agresiunilor fizice și psihice la care este supusă reclamanta de către intimat pe fondul consumului de alcool, agresiuni care afectează și minorii, încredințați apelantei, unul dintre aceștia necesitând tratament psihologic. Totodată, arată că intimatul nu a formulat întâmpinare, deci nu a înțeles să se apere în vreun fel, iar reprezentantul parchetului a solicitat inițial admiterii acțiunii, iar ulterior, deși nu au fost administrate ale probe, a solicitat respingerea acțiunii. În subsidiar, solicită admiterea apelului numai în ceea ce privește evacuarea intimatului din imobilul comun, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului, având în vedere că afirmațiile apelantei nu sunt dovedite, între soți neexistând situații conflictuale, singura dorință a reclamantei fiind aceea de a-l evacua din apartamentul în care locuiesc.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, având în vedere declarația mamei reclamantei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamanta A. Ș. a solicitat ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, instituirea unui ordin de protecție împotriva pârâtului A. C. I., evacuarea temporară a acestuia din locuința situată în orașul M., . nr.11, ., ., județul Prahova, datorită comportamentului manifestat de acesta față de ea și minorii A. A. C. și A. M. O., precum și obligarea sa la păstrarea unei minime distanțe față de domiciliul reclamantei și locul de muncă al acesteia, S.C. P. Farm Expert Impex SRL și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că pârâtul a manifestat o atitudine extrem de agresivă atât fizic, cât și verbal, fiind amenințată cu acte de violență îndreptate împotriva sa, cât și a minorilor, folosind un limbaj obscen în prezența acestora.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul devine foarte violent, fiecare acces de violență fizică finalizându-se prin intervenția organelor de poliție, motiv pentru care aceasta a formulat mai multe plângeri penale, pârâtul fiind sancționat contravențional.
A mai precizat reclamanta faptul că pârâtul A. C. I. realizează venituri periodice, nu contribuie la cheltuielile privind utilitățile imobilului, reclamanta fiind nevoită să achite în ultima perioadă în întregime cheltuielile, pârâtul refuzând să mai contribuie, dar chiar și în aceste condiții acesta are tot o atitudine agresivă, astfel încât reclamantei și minorilor le este teamă de agresiunile pârâtului .
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Legal înștiințat cu privire la faptul că are calitatea de pârât în cauza aflată pe rolul Judecătoriei M., A. C. I. nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare. D. urmare, în baza art.27 al.4 din Legea nr.217/2003, republicată, prin încheierea din 23.04.2014 s-a dispus numirea unui apărător din oficiu.
După administrarea probelor cu înscrisuri și a celei testimoniale cu un martor, solicitate de reclamantă, prin sentința civilă nr.467/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria M., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, dispunându-se ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile locuiesc împreună, de mai mulți ani, în imobilul proprietatea acestora din M., ., nr.11, ., ., județul Prahova, iar din relația lor au rezultat minorii A. A. C., născută la data de 21.06.1999, și A. M. O., născut la data de 03.10.2007 – după cum atestă certificatele de naștere . nr._ și . nr._, emise de Consiliul Local al Municipiului Ploiești (filele 12-13 dosar).
În privința pretinselor violențe la care reclamanta susține că ar fi fost supusă, în mod repetat, de către pârât, instanța de fond a reținut că, prin probele administrate, aceasta nu a făcut dovada unei conduite reprobabile și violente a pârâtului, aptă să reclame intervenția urgentă potrivit procedurii speciale prevăzute de lege.
Astfel, s-a apreciat că nu există depuse la dosarul cauzei înscrisuri care atestă existența unor leziuni produse de pârât și suferite de reclamantă, iar susținerile acesteia nu au putut fi coroborate cu niciun mijloc de probă care formeze convingerea instanței, în sensul că integritatea fizică sau psihică ori libertatea sunt puse în pericol prin acte de violență comise de pârât.
În cererea privind emiterea ordinului de protecție reclamanta a arătat că pârâtul o lovește deseori, folosește un limbaj extrem de obscen în prezența minorilor și fiecare acces de violență fizică se finalizează prin intervenția organelor de poliție, pârâtul amenințând-o pe reclamantă cu acte de violență extremă.
Cu toate acestea, instanța a constatat că, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, conținând răspunsurile date de Poliția orașului M. nu conduc decât la concluzia că pârâtul A. C. I. a fost chemat la sediul poliției, acesta luându-și angajamentul ca pe viitor să manifeste un comportament civilizat, precum și faptul că se află în lucru dosarul penal nr.449/P/25.04.2014 și S.R. nr._/01.04.2014.
Mai mult, singurul martor audiat la propunerea reclamantei a precizat că nu a văzut personal ca pârâtul să fie violent cu reclamanta sau cu copiii părților, informațiile despre neînțelegerile dintre părți, despre amenințări cu exercitarea de violențe și despre actele de violență verbală ale pârâtului avându-le de la reclamantă și de la copii acesteia.
Având în vedere considerentele anterior expuse, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele emiterii unui ordin de protecție potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea nr.217/2003 și, drept urmare, a respinse cererea formulată de A. Ș. ca fiind neîntemeiată.
Totodată, instanța de fond a stabilit onorariul pentru apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, pentru asistența juridică din oficiu asigurată pârâtului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând in motivare că instanța de fond a analizat sumar probatoriul administrat în cauză, apreciind că nu există suficiente probatorii pentru a se reține pericolul iminent în care se află aceasta.
Apelanta a arătat că, la dosarul cauzei, există adresa emisă de Poliția M. prin care se comunică înregistrarea unei plângeri formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
De asemenea, există la dosarul cauzei, o fișă de evaluare psihologică a miorului care concluzionează că acesta este victima agresiunilor fizice și psihice ale pârâtului împotriva reclamantei.
Totodată, se arată că declarația martorei a fost reținută și interpretată de instanța de fond in mod trunchiat, fiind înlăturată depoziția cu privire la violențele la care a fost martoră direct.
Apelanta a arătat că timp de 7 ani a fost victima agresiunilor fizice și psihice din partea pârâtului, dar le-a suportat tocmai pentru a menține familia, pentru ca cei doi copii să aibă tată, nefăcând publică această suferință întrucât mama sa suferă de cancer și orice supărare o poate afecta ireversibil.
In continuare, apelanta a precizat că, la instanța de fond, a arătat că pârâtul o amenință cu moartea, afirmații și amenințări cu moartea fiind în fața minorelor, care au dezvoltat astfel un sentiment de teamă puternică față de tată, fiindu-le totodată teamă că își vor pierde mama.
In ceea ce privește poziția reprezentantului Ministerului Public, apelanta a arătat că, deși, inițial, acesta a pus concluzii de admitere a cererii privind emiterea ordinului de protecție apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale, cererea fiind dovedită, ulterior, la termenul din data de 16.05.2014 a pus concluzii de respingere a acestei cereri, în condițiile in care între cele două termene nu au intervenit situații de fapt și de drept care să poată determina această schimbare.
In opinia apelantei, cererea este temeinică și dovedită, rațiunea acestei pârghii juridice oferite de legiuitor fiind aceea ce a preveni ca reclamanta să fie victima unei tragedii și nu de a „căli” victima și a o antrena pentru alte și alte violențe.
In consecință, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 217/2013.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 2.06.2014.
Tribunalul a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu pentru apelanta-reclamantă, însă, la termenul de judecată din 18.06.2014, a constatat că respectivul mandat de reprezentare a încetat prin prezența apărătorului ales S. D. M., potrivit împuternicirii aflate la fila 25 dosar apel.
Intimatul-pârât, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la termenul de judecată în fața instanței de control judiciar și a solicitat respingerea căii de atac declarate de reclamantă, ca fiind nefondată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamantă, precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În mod indubitabil, judecătorul fondului a interpretat, în mod corect, materialul probatoriu administrat în cauză la propunerea apelantei-reclamante A. Ș., reținând că nu sunt îndeplinite cerințele pentru emiterea unui ordin de protecție, potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 217/2013.
Astfel, conform art.23 din legea nr.217/2003, modificată și completată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Chiar dacă judecarea unui asemenea litigiu trebuie realizată de urgență, sarcina probei incumbă reclamantei care trebuie să-și dovedească susținerile, conform art.249 NCPC.
Or, apelanta-reclamantă A. Ș., deși invocă exercitarea de către intimatul-pârât a unor acte de violență fizică și psihică, nu a prezentat mijloace de probă susceptibile a demonstra realitatea propriilor susțineri, care să necesite intervenția urgentă a instanței, în baza normelor legale enunțate anterior.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, judecătorul fondului nu a făcut abstracție de existența adreselor emise de poliția orașului M., ci doar le-a acordat relevanța probatorie cuvenită, în contextul celorlalte dovezi administrate, neputându-se concluziona că intimatul i-ar fi produs soției sale suferințe fizice sau psihice considerabile, susceptibile a justifica intervenția instanței prin pronunțarea unui ordin de protecție.
În mod corect, prima instanță a constatat că martora D. E., mama apelantei-reclamante, ascultată în cauză (filele 46 – 47 dosar fond), a relatat un incident pe care nu l-a văzut personal, reclamanta relatându-i că, în luna octombrie 2013, pârâtul a amenințat-o cu o rangă, dar nu a lovit-o, pentru că a fost apărată de copii.
Tribunalul observă, astfel, că, de la momentul producerii incidentului la care a făcut referire martora D. E. și până la data sesizării instanței (27.02.2014), s-a scurs un interval de timp de aproximativ patru luni, astfel că, în mod evident, în cauză, nu se justifică starea de pericol reglementată prin dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, modificată și completată.
Totodată, din depoziția aceleiași martore, rezultă că intimatul-pârât consumă alcool și fumează, dar nu foarte mult, pentru că nu are bani, D. E. relatând că nu știe dacă, în afară de incidentul din octombrie 2013, au mai existat și alte asemenea incidente.
În concluzie, reținând că dispozițiile Legii nr.217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012, nu sunt aplicabile oricărui simplu conflict fizic sau verbal ivit între membrii unei familii, fără a implica punerea în primejdie a vieții, integrității fizice sau psihice ori a libertății a apelantei-reclamante, în baza art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 467/2014, pronunțată de Judecătoria M., ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de declarat de apelanta-reclamantă A. Ș., domiciliată în M., ., nr. 11, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 467/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul-pârât A. C. I., domiciliat în M., ., nr. 11, ., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Ș. O.-C. P.-A. A.
Fiind în concediu de odihnă,
Semnează președintele instanței:
GREFIER,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. P.A.A./tehnored. P.A.A
4 ex./20.06.2014
d.f. nr._ - Judecătoria M.
j.f. M. L.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1207/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
