Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 487/204/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 209
Ședința publică din data de 27 Martie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- N. C.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „ordonanță președințială”, declarat de apelantul – reclamant M. S. M., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 538/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata – pârâtă O. G., domiciliată în Băicoi, ., ., ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței . nr._ (279)/26.02.2014, scutită de la plata timbrului judiciar, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – reclamant M. S. M. personal, lipsind intimata – pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimata – pârâtă a depus la dosar o notă de ședință și un set de înscrisuri, precum și că apelantul – reclamant a depus la dosar o notă de probe, după care,
Apelantul – reclamant M. S. M. depune la dosar un înscris, reprezentând Proces – verbal de executare a mandatului de aducere nr._ .
Tribunalul, în temeiul disp. art. 479 N.C.pr.civ., încuviințează pentru apelantul - reclamant proba cu înscrisuri în apel.
Apelantul – reclamant M. S. M., având cuvântul, arată totodată că solicită acordarea cuvântului în susținerea cererii de suplimentare a probatoriului cu proba testimonială, precum și, în subsidiar, în susținerea apelului declarat.
Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea cererii de suplimentare a probatoriului testimonial, precum și în dezbaterea apelului.
Apelantul – reclamant M. S. M., având cuvântul, cu privire la cererea de suplimentare a probatoriului, solicită admiterea acesteia și încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu doi martori, iar pe fondul apelului, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, arătând că această sentință nu are legătură cu realitatea, neavând rost ca instanța să stabilească domiciliul copilului la mama pârâtă, atât timp cât aceasta refuză să vadă copilul și locuiește în or. Băicoi și nu în Câmpina. Susține că mama pârâtă nu se mai poate ocupa de starea de sănătate a copilului, întrucât aceasta își vede copilul rareori, chiar la o lună de zile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamantul M. S. M. a formulat în temeiul disp.art.996 NCPC ordonanță președințială.
A motivat reclamantul cererea prin faptul că la data de 20.03.2013 fiul său M. M. a fost târât cu forța prin cancelaria Scolii Gimnaziale Băicoi, luat într-o mașină și dus cu forța în . că acesta a „țipat„ și a urlat „iar ajuns aici acesta a amuțit complet, nu a mai scos nici un cuvânt, iar la școală nu i-a pus nici o notă în catalog”.
A mai arătat reclamantul că în ancheta socială se recunoaște că fiul său este foarte speriat, mama acestuia îl traumatizează, necesită consiliere psihologică și de asemenea minorul este bătut de colegii de școală, fără ca acesta să reacționeze în vreun fel.
A mai solicitat reclamantul ca instanța să îi elibereze o hotărâre judecătorească care să-i permită să se interneze cu fiul său în spital, ordonanța urmând a fi dată fără citarea părților.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.996/4 C.
Reclamantul a depus la dosar în copie declarația numitei I. M. A., declarația martorului din dosarul nr.2726/2014, Adeverința medicală, Adeverința nr.378/2013 eliberată de Școala Generală Pietroasele, Ancheta psihosocială, Certificat medico legal nr. 645/2013, Adeverința nr. 3510/2013, Certificat de naștere minor, Diploma licență, Certificat de absolvire.
La solicitarea instanței reclamantul a formulat și depus la dosar precizări în sensul că solicită să se judece cu O. G., obiectul pricinii este internarea lui cu fiul său în spital, pentru care a depus și acte, minorul fiind traumatizat chiar de mama lui.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 538/10.02.2014 Judecătoria Câmpina a respins cererea formulată reclamantul M. S. M. în contradictoriu cu pârâta O. G., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din căsătoria reclamantului cu pârâta a rezultat minorul M. M. născut la data de 14.10.2004, reîncredințat spre creștere și educare mamei, cu care locuiește și în prezent.
Prima instanță a mai reținut că de-a lungul timpului, minorul a fost luat când de un părinte, când de altul, fiind dat în plasament sau ținut într-un centru maternal, fiind de notorietate nenumăratele litigii purtate între părți - aspecte ce l-au traumatizat profund pe minor și au determinat consilierea psihologică a acestuia. Prin prezenta cerere de ordonanță președințială reclamantul a solicitat ca instanța să dispună internarea lui cu minorul într-un spital, invocând în sprijinul acestuia solicitări 5 motive legate de fapte petrecute începând cu luna martie 2013.
Analizând condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, astfel cum sunt ele prevăzute în cuprinsul disp.art.996 și urm. C.Pr.Civ. în sensul că este necesar a exista o aparență de drept, să se justifice urgența, iar măsurile să fie provizorii, instanța de fond a constatat că cauză nu se poate vorbi de urgență. în condițiile în care se invocă aspecte din luna martie 2013, deci aproape cu un an în urmă.
Nici în ceea ce privește aparența de drept, prima instanță a apreciat că nu se poate reține că aceasta există, atâta timp cât se solicită internarea minorului într-o unitate spitalicească (împreună cu reclamantul, lucru puțin probabil și posibil în condițiile în care minorul are vârsta de 10 ani), fără să se menționeze explicit motivul internării justificat de acte medicale și atâta timp cât rezultă din adresa nr. 3510/2013 (f.26) că minorul beneficiază săptămânal de consiliere individuală.
S-a mai apreciat de către instanța de fond că - întrucât reclamantul a formulat o acțiune confuză invocând situații vechi și care nu pot justifica urgența măsurii solicitate, neaducându-se argumente și nici probe pertinente în ceea ce privește aparența dreptului - în cauza nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, aspect față de care aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr. 538/10.02.2014, reclamantul a declarat apel - în motivarea acestuia arătând că fiul său, in mod abuziv a fost reîncredințat mamei, cauza fiind de altfel soluționată in lipsa avocatului reclamantului. De asemenea, a mai susținut că fiul său nu locuiește împreuna cu mama lui în prezent, acesta locuind in Câmpina, iar mama acestuia in Băicoi.
Totodată, a mai învederat faptul că nu este adevărat că fiul său a fost luat când de un părinte când de altul, acesta fiind crescut de la naștere până in 20.03.2013 de apelantul-reclamant, excepție făcând perioada noiembrie 2006-aprilie 2007, când acesta a fost la Orfelinatul Casa Speranței București si Câmpina si crescut numai de acest orfelinat, mama" copilului fiind data afara, întrucât a folosit banii primiți de la orfelinat pentru creșterea copilului in alte scopuri.
Referitor la caracterul provizoriu al ordonanței președințiale, apelantul-reclamant a menționat că pe dreptul comun se afla cererea de reîncredințare nr._, afirmând și că in toate cazurile se poate vorbi de urgenta, deoarece in urma distrugerii de către mamă a sănătății psihice a fiului său, in luna ianuarie 2014 l-a văzut pe acesta pe stradă bătut de colegii de clasa fără să reacționeze in vreun fel.
In ceea ce privește „apartenența” (aparența) de drept, a susținut că aceasta există atât timp cât se solicita internarea minorului într-o unitate spitaliceasca împreună cu reclamantul, întrucât din noile probe se poate constata faptul ca fiul său nu si-a revenit din traume.
Reclamantul a mai susținut in cererea formulată, faptul că pârâta este o persoana cu probleme psihice având mai multe tentative de sinucidere, fiind totodată o persoană imorală, nefiind potrivită pentru internarea minorului.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 20.02.2014.
Intimata – pârâtă nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 86-98 dosar apel).
Apelantul-reclamant a depus la dosar înscrisuri.
În ceea ce privește cererea de suplimentare a probatoriilor și încuviințarea administrării probei testimoniale cu doi martori, tribunalul constată că potrivit art. 295 alin. (2) C.pr.civ., în apel „instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.”
În cursul judecății la prima instanță, a fost administrată proba cu înscrisurile atașate de reclamant cererii de chemare în judecată și încuviințate de instanță, în măsura în care acestea au respectat condițiile procedurale. Instanța de fond a luat totodată act că prin cererea de chemare în judecată, precum și prin precizarea depusă la data de 31.01.2014, reclamantul a solicitat în mod expres judecarea cauzei fără citarea părților și pronunțarea de urgență, chiar la acea dată, 31.01.2014 – solicitare ce a reprezentat implicit renunțarea reclamantului la administrarea oricăror probatorii în afara înscrisurilor atașate cererii formulate.
Astfel, în condițiile în care, la instanța de fond, s-a administrat, la solicitarea apelantului-reclamant, proba cu înscrisuri - acesta atașând înscrisuri și cererii de apel - precum și având în vedere solicitarea expresă a acestuia de judecare a cererii sale fără citarea părților – tribunalul apreciază, pe de o parte, că din punct de vedere procedural, nu mai este posibilă încuviințarea de probatorii testimoniale suplimentare în apel - cu atât mai mult cu cât apelantul-reclamant nici nu a precizat aspectele pe care înțelege să le probeze cu martori și, de asemenea, susținerile sale privind starea de sănătate a minorului și necesitatea internării împreună cu apelantul sunt susceptibile a fi probate cu înscrisuri - iar pe de altă parte, la dosar există probatorii suficiente pentru ca, coroborate, să permită formarea unei convingeri motivate cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei.
Prin urmare, se apreciază că în apel nu se impune completarea probatoriilor administrate în fața primei instanțe.
În ce privește apelul declarat de apelantul-reclamant M. S. M., Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a mai reținut în mod corect că în timp, minorul s-a aflat succesiv la ambii părinți, fiind dat și în plasament sau ținut într-un centru maternal, fiind notorii litigiile numeroase existente între părți - aspecte ce, cumulate, au fost de natură să-l traumatizeze pe minor, determinând consilierea psihologică a acestuia. Prin prezenta cerere de ordonanță președințială reclamantul a solicitat ca instanța să dispună internarea lui cu minorul într-un spital, invocând în sprijinul acestuia solicitări 5 motive legate de fapte petrecute începând cu luna martie 2013.
Instanța de fond a analizând totodată în mod corect condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, astfel cum sunt prevăzute în cuprinsul disp.art.996 și urm. C.Pr.Civ., în sensul că este necesar a exista o aparență de drept, a se justifica urgența, precum și caracterul provizoriu al măsurilor solicitate – prima instanță constatând că cauză nu se poate reține urgența, în condițiile în care cererea de ordonanță președințială a fost formulată la data de 27.01.2014, invocându-se împrejurări petrecute în luna martie 2013, deci cu aproape un an în urmă.
De asemenea, prima instanță a apreciat că nu se poate reține nici existența aparenței de drept, atâta timp cât se solicită internarea minorului - în vârstă de aproape 10 ani - într-o unitate spitalicească (împreună cu reclamantul, fără să se menționeze explicit motivul internării justificat de acte medicale și atâta timp cât rezultă din adresa nr. 3510/2013, depusă la fila 26 dosar fond, că minorul beneficiază săptămânal de consiliere individuală, fiind însoțit permanent de către mamă - precizându-se totodată și că elevul are rezultate bune și foarte bune la învățătură.
De altfel, din actele dosarului se poate concluziona că traumele suferite de minor nu se datorează exclusiv mamei sale, cum încearcă să învedereze apelantul-reclamant, fără a produce însă dovezi certe în acest sens - ci relației tensionate dintre părți, care rezultă cu prisosință din numeroasele hotărâri judecătorești și celelalte înscrisuri depuse la dosar ; Mai mult, la dosar intimata a depus și sentința civilă nr. 1553/29.05.2013, prin care s-a emis un ordin de protecție provizoriu, pe durata de 6 luni, prin care apelantul-reclamant M. S. M. a fost obligat să păstreze o distanță minimă de 200 m față de intimată și minor și i s-a interzis acestuia orice contact cu minorul, dispunându-se totodată obligarea sa de a urma consiliere psihologică, psihoterapie, până la ameliorarea stării de sănătate –hotărâre ce a rămas definitivă prin decăderea apelantului din dreptul de a motiva cererea de apel și respingerea apelului ca nefondat, conform deciziei civile nr. 4/7.01.2014 a tribunalului Prahova.
Având în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod corect împrejurările cauzei – reținând în mod justificat că apelantul-reclamant a formulat o acțiune confuză, invocând situații vechi și care nu pot justifica urgența măsurii solicitate, neaducând argumente și nici probe pertinente în ceea ce privește aparența dreptului – astfel că s-a stabilit corect motivat că în cauza nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, aspect față de care aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, tribunalul va aprecia apelul formulat în cauză ca fiind nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare urmând ca, în baza disp. art. 296 C.pr.civ, să păstreze în tot sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suplimentare probatorii, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant M. S. M., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 538/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata – pârâtă O. G., domiciliată în Băicoi, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 27.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. M. C.-A. M. N. C.
Fiind in C.O., semnează
Președintele Tribunalului
GREFIER
M. - D. B.
Red. MCA/tehnored. MCA
2 ex/22.09.2014
Operator date cu caracter personal 5595
J f D. E.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 403/2014. Tribunalul PRAHOVA | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1194/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
