Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 937/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 937/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 746/310/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 937
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă H. C. E. I., CNP_, cu domiciliul în Italia, loc. Sarezzo (BS), .. 126 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Av. R. C., cu sediul în Câmpina, ., nr. 80, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 666/15.07.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul-pârât H. C. M., CNP_, domiciliat în Azuga, ., județ Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței . nr._(8)/17.07.2014, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa motivelor de apel, după care,
Tribunalul, în temeiul disp. art. 470 alin. 3 N.C.pr.civ., constată că apelanta-reclamantă este decăzută din dreptul de a mai motiva cererea de apel, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, reclamanta H. C. E. I. a chemat în judecată pe pârâtul H. C. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța - pe calea ordonanței președințiale - să se dispună obligarea pârâtului să-i permită să aibă legături personale cu fiica sa minoră H. C. B. în sensul de a o lua la domiciliul său din Italia, în perioada vacanței de vară, mai exact în perioada 23.07._14.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 02.06.2007, iar în prezent, pe rolul Judecătoriei S. se află dosarul civil nr._, având ca obiect divorț, cu termen de judecată la data de 05.09.2014.
A mai arătat reclamanta că l-a anunțat din timp pe pârât că vine în țară să o ia pe minoră și să o ducă în Italia, pentru a locui împreună cu ea pe perioada vacanței de vară, începând cu data de 23.07.2014, dar acesta se opune, limitându-i și convorbirile telefonice cu aceasta, fiindu-i îngrădit astfel dreptul de a avea legături personale.
Referitor la minoră, reclamanta a arătat că a făcut tot posibilul pentru a nu-i lipsi nimic, că a venit în țară de câte ori a putut, iar în anii 2011, 2012 și 2013, pe perioada verii, timp de câte trei luni, a luat-o în Italia și s-a ocupat de ea.
S-a mai menționat de către reclamantă că este foarte apropiată de minoră și apreciază că este în interesul acesteia să locuiască împreună o perioadă de timp, cel puțin pe perioada verii, până când se va stabili prin sentința de divorț unde urmează să locuiască efectiv.
Reclamanta a mai arătat că în perioada vacanței de primăvară a acestui an a mai formulat o astfel de cerere, obiect al dosarului nr._, motivat de faptul că pârâtul nu-i permite să aibă legături personale cu minora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996 și urm. C.pr.civ. și art. 401 C.civ.
În dovedirea cererii s-au solicitat probele cu înscrisuri și înregistrări audio.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în motivare faptul că este căsătorit cu reclamanta din data de 02.06.2007, iar în prezent se află în proces de divorț, obiect al dosarului nr._, cu termen de judecată la data de 05.09.2014.
A mai arătat pârâtul că în primăvara acestui an a mai existat pe rolul Judecătoriei S. o cerere de ordonanță președințială formulată de reclamantă, obiect al dosarului nr._, prin care a solicitat ca pe perioada vacanței, respectiv 14.04._14 să se dispună să ia minora la domiciliul său.
Pârâtul a învederat că prin sentința civilă nr.321/27.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, s-a admis cererea de ordonanță președințială și chiar dacă instanța a stabilit o anumită perioadă, el a permis reclamantei să o ia pe o perioadă mai mare, pentru a sta mai mult cu minora.
S-a menționat, de către pârât, că se opune acestei acțiuni, din considerente juridice, pentru că niciodată nu s-a opus legăturilor personale și pentru că minora nu dorește să meargă în Italia, fiind în interesul său.
A mai arătat pârâtul că vechea ordonanță președințială s-a modificat, pe motiv nu sunt date care să conducă la concluzia că dezvoltarea minorei ar fi în anume fel primejduită prin a locui în casa bunicilor materni împreună cu mama ei, pentru 5 zile.
Referitor la prezenta cauză, pârâtul a învederat că minora nu dorește să meargă la mama ei în străinătate, pentru că la ultima vizită, persoana care se află în îngrijirea reclamantei a lovit-o cu bastonul peste picior, motivat de faptul că se juca și se mișca prea mult, ceea ce o enervează, această situație fiindu-i confirmată și de reclamantă la acel moment și de fetiță la întoarcerea în țară.
A precizat pârâtul că de fiecare dată când minora a plecat la reclamantă în Italia s-a bazat și pe sora sa, care se afla în imediata apropriere și o lua la ea, fiindcă bătrânul nu suporta ca minora să fie mereu lângă el. Ca urmare a deteriorării relațiilor de familie, sora sa nu mai poate lua minora să aibă grijă de ea.
Pârâtul a mai arătat că acțiunea de divorț a fost introdusă ca urmare a legăturii extraconjugale pe care o are reclamanta în străinătate și anturajului nepotrivit, care cuprinde persoane de sex masculin, de naționalitate albaneză, cunoscute pentru comportamentul lor, fiind persoane care frecventează locuri și localuri în care se consumă stupefiante și alte substanțe interzise.
A precizat pârâtul că nu se opune ca reclamanta să-și petreacă concediul în țară împreună cu minora, pentru a afla modul în care se desfășoară aceste legături personale.
In opinia pârâtului, dacă se solicită luarea măsurii fără a fî incident unul din cazurile grabnice enumerate de lege, cererea de ordonanță președințială nu este admisibilă, considerând că urgența în speță dedusă judecății nu există sub nicio formă fără a avea în vedere acordul acestuia exprimat de a nu împiedica astfel de relații, ci numai cu o anumită limitare.
Interesul minorei este de a păstra relațiile cu mama sa, dar nu în orice condiții și cu orice preț, în condițiile în care există semne de întrebare cu privire la modul în care se vor desfășura aceste legături, interesul fiind de a proteja integritatea fizica și psihica a copilului și nu orgoliile mamei.
Prin sentința civilă nr.937/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria S. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta H.-C. E. I. și pârâtul H.-C. M. au calitatea de soți, s-au căsătorit la data de 2 iunie 2007, în orașul Azuga, județul Prahova, căsătoria fiind înregistrată în Registrul Stării Civile de la Primăria or. Azuga sub nr.10, conform certificatului de căsătorie nr._/02.06.2007.
Din căsătoria acestora a rezultat minora H. - C. B., născuta la data de 12 septembrie 2007, conform certificatului de naștere nr. 3894/25.09.2007.
Pe rolul Judecătoriei S. există și cererea de divorț între aceștia, înregistrată sub nr. de dosar_, acțiune promovată de către reclamantă. In cauză s-a stabilit termen de judecată la 05.09.2014 pentru administrarea probelor, astfel cum rezultă din fișa dosarului extrasă din aplicația informatică Ecris.
De la naștere și până în prezent minora rezultată din căsătorie a locuit cu părinții săi în gospodăria pârâtului din orașul Azuga.
Minora s-a aflat în această perioadă în domiciliul comun al soților, iar în ultimii ani în îngrijirea tatălui său pârâtul, în condițiile în care reclamanta este încadrată în muncă în Italia.
Reclamanta a susținut că l-a anunțat din timp pe pârât că vine în țară să o ia pe minoră și să o ducă în Italia, pentru a locui împreună cu ea pe perioada vacanței de vară, începând cu data de 23.07.2014, dar acesta se opune, limitându-i și convorbirile telefonice cu aceasta, fiindu-i îngrădit astfel dreptul de a avea legături personale.
Referitor la minoră, reclamanta a arătat că a făcut tot posibilul pentru a nu-i lipsi nimic, că a venit în țară de câte ori a putut, iar în anii 2011, 2012 și 2013, pe perioada verii, timp de câte trei luni, a luat-o în Italia și s-a ocupat de ea. S-a mai menționat de către reclamantă că este foarte apropiată de minoră și apreciază că este în interesul acesteia să locuiască împreună o perioadă de timp, cel puțin pe perioada verii, până când se va stabili prin sentința de divorț unde urmează să locuiască efectiv.
In ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială - instanța de fond a constatat că acestea sunt întrunite, față de disp. art. 996 C.pr.civilă, respectiv aparenta dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenta unor cazuri grabnice, neprejudecării fondului.
Raportând aceste dispoziții legale la speța de fata s-a constatat incidența lor, deoarece pe rolul Judecătoriei S. există acțiunea de divorț (dosar nr._ ) aflat in etapa judecății ( administrare de probe, termen: 05.09.2014), minora este rezultata din căsătoria părților, există un caz grabnic, față de împrejurarea că se solicită luarea minorei in Italia in perioada vacanței de vară a acesteia.
In consecință, cerere a fost examinată din punctul de vedere al temeiniciei acesteia, iar instanța de fond a reținut următoarele:
Condițiile de locuit din Italia ale reclamantei au fost analizate pentru a se stabili dacă - pe termen relativ scurt ( vacanța de vară) - dezvoltarea minorei este primejduită in respectiva locuință in care s-ar afla la acel moment .
S-a apreciat că, in condițiile in care minora a fost lovită, in prezența mamei, de către o persoană străină ( respectiv persoana la care reclamanta lucrează ca îngrijitoare); in care minora își petrece cea mai mare parte din timp stând închisă in casă, fără posibilitatea de a socializa cu alți copii apropiați de vârsta ei (aspecte pe care minora le-a relevat cu prilejul ascultării sale) - cererea de ordonanță președințială de față nu poate fi admisă.
Aceste împrejurări nu sunt de natură să justifice luarea măsurii solicitate de reclamantă in prezenta cauză, măsură care ar presupune readucerea minorei . care, in trecut, ea a fost agresată ( astfel cum s-a arătat).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând ca, în baza disp. art. 479 C.pr.civilă, să se verifice în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, precum și admiterea cereri privind completarea probelor administrate la fond, cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.
Apelanta a precizat că va depune motivele de apel până la primul termen de judecată, dar după primirea sentinței apelate.
Cererea de apel nu a fost motivată, motiv pentru care tribunalul, în temeiul disp. art. 470 alin. 3 N.C.pr.civ., a constatat că apelanta-reclamantă este decăzută din dreptul de a mai motiva cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că motivele de apel trebuie indicate în cuprinsul cererii de apel, dacă termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la data comunicării hotărârii. Numai dacă acest termen curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivele de apel pot fi depuse și separat, într-un termen de aceeași durată, care curge de la comunicarea hotărârii (art. 470 alin. (5) NCPC) situație aplicabilă în cauză, însă apelanta nu a înțeles să își motiveze apelul în acest termen prevăzut de lege.
În limita motivelor de apel invocate de către apelant, instanța este competentă să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Neîndeplinirea cerinței privind indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul este sancționată cu decăderea apelantei din dreptul de a invoca motive de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate.
Instanța de apel nu poate respinge apelul ca nemotivat, fiind obligată să se pronunțe, în fond, pe baza actelor de procedură efectuate de părți la fond, în acest sens fiind dispozițiile art. 476 alin. (2) NCPC.
În lumina acestor dispoziții legale tribunalul, verificând situația de fapt și modalitatea în care au fost aplicate dispozițiile legale incidente de către prima instanță, reține că apelul este nefondat și îl va respinge ca atare, constatând totodată că nu se impune suplimentarea probatoriului, care excede cererii de chemare în judecată cu privire la proba testimonială( care nu a fost cerută) dar și cu privire la înscrisuri, pe care apelanta trebuia să le depună anexat cererii de apel.
Astfel, tribunalul reține că instanța fondului a stabilit corect situația de fapt, în sensul că reclamanta H.-C. E. I. și pârâtul H.-C. M. au calitatea de soți, s-au căsătorit la data de 2 iunie 2007, în orașul Azuga, județul Prahova, căsătoria fiind înregistrată în Registrul Stării Civile de la Primăria or. Azuga sub nr.10, conform certificatului de căsătorie nr._/02.06.2007, iar din căsătoria acestora a rezultat minora H. - C. B., născuta la data de 12 septembrie 2007, conform certificatului de naștere nr. 3894/25.09.2007.
Minora, de la naștere și până în prezent, a locuit cu părinții săi în gospodăria pârâtului din orașul Azuga, că pârâtul s-a opus ca minora să meargă în vacanța de vară cu reclamanta în Italia, limitându-i și convorbirile telefonice cu aceasta, fiindu-i îngrădit astfel dreptul de a avea legături personale.
S-a reținut corect, că pe rolul Judecătoriei S. există cererea de divorț a părților, înregistrată sub nr. de dosar_ ( nesoluționată încă), acțiune promovată de către reclamantă. Minora s-a aflat în această perioadă în domiciliul comun al soților, iar în ultimii ani în îngrijirea tatălui său pârâtul, în condițiile în care reclamanta este încadrată în muncă în Italia.
In ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială - instanța de fond corect a constatat că acestea sunt întrunite, față de disp. art. 996 C.pr.civilă, respectiv aparenta dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenta unor cazuri grabnice, neprejudecării fondului, cererea fiind examinată din punctul de vedere al temeiniciei acesteia.
Instanța de fond a reținut corect aspectele legate de condițiile de locuit din Italia ale reclamantei și a apreciat corect că, în condițiile in care minora a fost lovită, in prezența mamei, de către o persoană străină în casa căreia trebuia să locuiască ( respectiv persoana la care reclamanta lucrează ca îngrijitoare), iar aceasta își petrecea cea mai mare parte din timp stând închisă in casă, fără posibilitatea de a socializa cu alți copii apropiați de vârsta ei (aspecte pe care minora le-a relevat cu prilejul ascultării sale) și a concluzionat că cererea de ordonanță președințială de față nu poate fi admisă, împrejurările reținute nefiind de natură să justifice luarea măsurii solicitate de reclamantă in prezenta cauză, măsură care ar presupune readucerea minorei . care, in trecut, ea a fost agresată ( astfel cum s-a arătat).
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va păstra în tot sentința pronunțată de Judecătoria S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta – reclamantă H. C. E. I., CNP_, cu domiciliul în Italia, loc. Sarezzo (BS), .. 126 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. R. C., cu sediul în Câmpina, ., nr. 80, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 666/15.07.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul-pârât H. C. M., CNP_, domiciliat în Azuga, ., județ Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
Președinte, Judecător,
G. M. C. A. M.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. G.M./ Tehnored. MȘ
4 ex/04.11.2014
D.f. nr._ – Judecătoria S.
J.f. R. P.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1194/2014. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 410/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
