Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 13-11-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 16576/281/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1095
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2014
PREȘEDINTE:M. C.
JUDECĂTORI: M. N.
GREFIER: E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - pârât P. Ș. G., CNP -_, cu domiciliul în Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 6097/28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă I. L., CNP -_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, C. L. PLOIEȘTI - Autoritate tutelară cu sediul în Ploiești, B-ul Republicii, nr. 2-4, județul Prahova și C. L. FOCȘANI - Autoritate tutelară cu sediul în Focșani, .. 1bis, județul V..
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanțelor . nr._/13.11.2014, care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul - pârât P. Ș. G. reprezentat de avocat D. C. și intimata - reclamantă I. L. personal, lipsă fiind autoritățile tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La solicitarea instanței apărătorul apelantului – pârât arată că va achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei și timbru judiciar de 3,00 lei, urmând să depună dovada pe numele său.
Intimata - reclamantă I. L. personal, având cuvântul solicită efectuarea unor adrese către Spitalul Județean Focșani, la Cabinetul medicului de familie din Ploiești și din Focșani de la domiciliul minorului pentru a dovedi modul în care este îngrijit copilul.
Apărătorul apelantului – pârât având cuvântul arată că nu se opune efectuării adreselor solicitate de intimata – reclamantă.
Tribunalul respinge cererea formulată de intimata – reclamantă ca neconcludentă, întrucât au fost administrată această probă la instanța de fond.
Apărătorul apelantului - pârât având cuvântul arată că la instanța de fond nu a putut fi administrată proba testimonială, întrucât pârâtul a fost blocat în trafic. Mai mult, reclamanta susține că minorul a fost luat cu forța, deși copilul a fost dus la domiciliul pârâtului pentru că s-a încheiat o tranzacție între părinți, spunând că nu mai are bani de întreținere. Depune la dosar împuternicirea avocațială și un set de înscrisuri, respectiv adeverința de salariat și declarațiile date de părinții părților la poliția din Focșani din care reiese tranzacția încheiată între părinți.
Intimata - reclamantă I. L. personal, având cuvântul arată că se opune administrării probelor solicitate de apelantul – pârât prin apărător și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de cuprinsul actelor depuse la dosar fiind de acord ca apelantul să-l viziteze pe minor. Mai arată că, apelantul se opune să-l viziteze pe minor și nu îi permite niciun contact cu minorul.
Tribunalul având în vedere probele administrate până la acest moment în prezenta cauză, ținând seama de motivele de apel, respinge proba testimonială solicitată de apelantul – pârât prin apărător, întrucat această cauză se judecă de urgență și cu precădere, mai ales în calea de atac a apelului.
Tribunalul respinge cererea formulată de apelantul – pârât prin apărător de efectuare a unor anchete psiho sociale, întrucât cu ocazia rejudecării la instanța de fond au fost efectuate anchete psiho sociale, anchete ce nu pot fi efectuate permanent în funcție de căile de atac exercitate.
Apărătorul apelantului - pârât P. Ș. G., avocat D. C. și intimata - reclamantă I. L. personal, având pe rând cuvântul arată că alte cererii nu mai formulează și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, urmând ca până la sfârșitul ședinței să fie achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei și timbru judiciar de 3,00 lei, în caz contrar existând posibilitatea anulării apelului ca netimbrat.
Apărătorul apelantului - pârât P. Ș. G., avocat D. C. având cuvântul în dezbateri solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii reconvenționale și dispunerea domiciliului minorului la tată. Din probele administrate rezultă faptul că minorul este bine îngrijit la domiciliul tatălui, s-a făcut monitorizarea lunară și a reieșit că minorul este bine îngrijit, abil și atașat de tată. Mai mult, din înscrisurile depuse se atestă faptul că apelantul are serviciu, are suficient spațiu, deci are tot ceea îi trebuie unui copil. Plângerea formulată la poliție nu este adevărată, copilul fiind dus de intimată la domiciliul apelantului – pârât în vederea încheierii unei tranzacții, fără cheltuieli de judecată.
Intimata - reclamantă I. L. personal, având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Mai arată că este dispusă să renunțe la pensia de întreținere și la alocația de stat numai ca apelantul să-i lase copilul. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._/ 281/2013, reclamanta I. L. a chemat în judecată pe pârâtul P. S. G., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale, ca autoritatea părintească asupra minorului P. B., născut la data de 05.04.2011 să fie exercitată numai de către mamă și să stabilească locuința minorului la mamă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relația sa de concubinaj cu pârâtul, a rezultat minorul P. B., născut la data de 05.04.2011. Potrivit reclamantei, din cauza numeroaselor neînțelegeri s-a produs despărțirea părților în fapt, minorul locuind alături de mamă și de rudele acesteia în municipiul Ploiești.
Reclamanta a mai susținut că dată fiind vârsta fragedă a minorului, cât și faptul că este foarte atașat de ea și de rudele sale și ținând cont de distanța mare la care locuiește pârâtul, consideră că este împlinit caracterul grabnic al cererii.
S-a mai arătat de către reclamantă că pe rolul Judecătoriei Ploiești a introdus acțiunea de stabilirea autorității părintești și stabilire domiciliu minor pe calea dreptului comun.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 20.09.2013 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare - cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul-reclamant a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată, iar pe calea cererii reconvenționale, a solicitat să se dispună, provizoriu, ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți; să se stabilească, provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._/281/2013 a Judecătoriei Ploiești, ca locuința minorului P. B., născut la data de 05.04.2011 să fie stabilită la tată, iar în subsidiar, să i se încuviințeze provizoriu, păstrarea legăturilor personale cu minorul, după cum urmează: la fiecare sfârșit de săptămână de vinerea, până duminica seara, a doua și a treia zi de Paști, a doua și a treia zi de C., o lună în perioada de vară, de la 01 iulie la 01 august, o lună în perioada 01 februarie 01 martie, o săptămână în fiecare an, care să includă și ziua minorului, respectiv 02 aprilie.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, aceasta solicitând pe calea ordonanței președințiale măsuri cu caracter definitiv, care ar prejudeca fondul și care nu justifică urgența.
Sub aspectul cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a susținut că exercitarea exclusivă a autorității părintești nu este justificată în cauză. Sub aspectul stabilirii locuinței minorului, cu titlu provizoriu, pârâtul-reclamant a arătat că în prezent drepturile minorului de a beneficia de condiții care să-i asigure dezvoltarea normală nu sunt respectate în locuința mamei, motiv pentru care apare ca necesară stabilirea locuinței acestuia la domiciliul tatălui. A mai arătat pârâtul-reclamant că la mamă minorul locuiește într-un spațiu supraaglomerat, că asistă la numeroase scandaluri provocate de tatăl și fratele reclamantei și că niciuna dintre rudele reclamantei nu realizează venituri cu care minorul să poată fi întreținut.
Potrivit pârâtului-reclamant, de la momentul despărțirii părților, dreptul de a păstra legături personale cu minorul i-a fost obstrucționat în mod constant de familia reclamantei, aceasta urmărind de fapt să părăsească țara cu copilul, fără acordul său.
A mai susținut pârâtul-reclamant că locuința sa reprezintă un spațiu optim pentru dezvoltarea normală a copilului.
În dovedire, pârâtul-reclamant a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/03.10.2013 pronunțată în cauză instanța a admis în parte cererea precizată formulata de reclamanta I. L., împotriva paratului P. S. G. a admis în parte cererea reconvențională, stabilindu-se provizoriu locuința minorului P. B., născut la data de 05.04.2011 la mama reclamantă-pârâtă, în Ploiești, ., jud. Prahova până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._/281/2013 al Judecătoriei Ploiești.
S-a dispus provizoriu, ca plata alocației de stat pentru copii, cuvenită minorului P. B., născut la data de 05.04.2011, să fie făcută conform art. 4 din Legea 61/1993 de către reclamanta-pârâtă până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._/ 281/2013 al Judecătoriei Ploiești.
A fost obligată provizoriu reclamanta-pârâtă să permită pârâtului-reclamant păstrarea legăturilor personale cu minorul P. B., născut la data de 05.04.2011, la domiciliul mamei, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 10,00-13,00 până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._/281/2013 al Judecătoriei Ploiești.
Au fost respinse în rest cererile, ca neîntemeiate.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentințe civile nr._ din 3.10.2013 a declarat apel pârâtul P. Ș. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței și rejudecând cauza, respingerea cererii de ordonanța președințiala formulate de reclamanta I. L. si admiterea cererii reconvenționale formulate de apelantul – pârât.
In subsidiar, apelantul - pârât a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța.
Prin Decizia civilă nr. 61/23.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de apelantul - pârât P. Ș. G. împotriva sentinței civile nr._/03.10 2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ și a anulat sentința atacată trimițând cauza la Judecătoria Ploiești spre rejudecare.
În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond nu a administrat toate probele admisibile potrivit legii, care să ducă la soluționarea procesului, la primul termen de judecată, trecând la soluționarea cauzei, fără a solicita efectuarea anchetei sociale la domiciliile ambilor părinți. De asemenea, s-a mai reținut că instanța de fond a pronunțat soluția criticată cu încălcarea principiului contradictorialității procesului civil, fără a se fi pus în discuția părților administrarea unor probatorii eficiente care să asigure legala și temeinica soluționare a procesului. Tribunalul a mai constatat că instanța a dispus obligarea a pârâtului la plata alocației de stat pentru copii, cuvenită minorului P. B., către reclamanta-pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._/281/2013 al Judecătoriei Ploiești, fără a verifica dacă o astfel de cerere a fost legal formulată de către reclamantă și dacă aceasta a fost comunicată pârâtului.
În rejudecare, la data de 12.03.2014 reclamanta-pârâtă a formulat cerere de completare a acțiunii prin care a solicitat să se stabilească cu titlu provizoriu obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul minim pe economia națională, până la rămânerea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului civil nr._/281/2013.
A mai arătat reclamanta-pârâtă că pe parcursul relației de concubinaj a fost nevoită să locuiască împreună cu minorul la domiciliul pârâtului-reclamant, unde în două camere se aflau 10 persoane. A mai susținut reclamanta-pârâtă că după ce a venit cu minorul în locuința părinților săi a trebuit să-l trateze de afecțiunile medicale pe care le avea din cauza condițiilor de trai din locuința pârâtului-reclamant. Cu privire la susținerile potrivit cărora ar fi obstrucționat legăturile dintre tată și copil, reclamanta-pârâtă a susținut că pârâtul-reclamant a venit să vadă minorul cu o parte din membrii familiei sale, având un comportament violent, cu privire la scandalul provocat formulând și o plângere penală.
La data de 12.03.2014 domnul judecător G. A. a formulat cerere de abținere în prezenta cauză, întemeiată pe disp. art. 42, alin1, pct. 1 și art 42 alin. 2 Cod procd. Civ., întrucât și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Prin Încheierea din data de 14.03.2014 cererea de abținere a fost admisă, cauza fiind repartizată aleatoriu unui alt complet specializat în judecarea cauzelor de Minori și familie.
Prin rezoluția din data de 20.03.2014 instanța a dispus efectuarea anchetei psiho-sociale la domiciliul reclamantei-pârâte, în condițiile în care la dosarul cauzei fusese deja depus referatul de anchetă psiho-socială la domiciliul pârâtului-reclamant.
La data de 10.04.2014 s-a înregistrat înștiințarea doamnei avocat F. V. din cadrul Baroului V. prin care învedera că nu mai acordă asistență juridică pârâtului-reclamant Panțic Gh. Ș. (fila 37 dosar rejudecare).
La termenul de judecată din data de 11.04.2014 instanța a constatat că lipsa de procedură cu pârâtul-reclamant a fost acoperită prin prezentarea acestuia în fața instanței, asistat de apărător ales.
La același termen de judecată instanța a încuviințat ambelor părți administrarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale cu câte un martor.
La data de 24.04 2014 reclamanta-pârâtă a învederat în scris că la data de 14.04.2014 pârâtul-reclamant, însoțit de mai multe persoane, ar fi luat minorul cu forța de lângă mama sa, refuzând de atunci să permită orice contact dintre mamă și fiu. A mai arătat reclamanta-pârâtă că a formulat plângere penală împotriva pârâtului-reclamant, înregistrată sub nr._/22.04.2014 la secția de Poliție 4 Sud.
La termenul de judecată din data de 25.04.2014 pârâtul-reclamant nu a răspuns la apelul părților, nici la prima, nici la a doua strigare, în condițiile în care la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o cerere de amânare a judecării cauzei sau de motivare a absenței. D. urmare, constatând că pârâtul-reclamant nu a menționat nici în cuprinsul Întâmpinării-cererii reconvenționale, nici ulterior numele și adresa martorului, nu a indicat martorul nici după încuviințarea acestei probe și nici nu l-a prezentat în fața instanței la termenul fixat pentru administrarea probei a constatat decăderea acestei părți din dreptul de a mai administra proba testimonială conform art. 254 raportat la 185 Cod pr. civilă.
La același termen de judecată a fost audiat martorul propus de reclamanta-pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 6097/28.04.2014 Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea principală completată, în parte cererea reconvențională și a stabilit cu titlu provizoriu locuința minorului Panțic B., născut la data de 05.04.2011, la mamă, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect „stabilire locuință minor, exercitare autoritate părintească” aflată pe rolul Judecătoriei Ploiești, dosar nr._/281/2013.
De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind exercitarea în mod exclusiv de către mamă a autorității părintești cu privire la minorul Panțic B., născut la data de 05.04.2011 ce revine, provizoriu, în comun ambilor părinți, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect „stabilire locuință minor, exercitare autoritate părintească” aflată pe rolul Judecătoriei Ploiești, dosar nr._/281/2013.
A fost admisă în parte cererea privind stabilirea cu titlu provizoriu a unui program de vizitare în cadrul căruia tatăl să poată avea legături personale cu minorul și obligarea reclamantei-pârâte să-i permită pârâtului-reclamant păstrarea legăturilor personale cu minorul Panțic B., născut la data de 05.04.2011 conform program de vizitare stabilit cu titlu provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect „stabilire locuință minor, exercitare autoritate părintească” aflată pe rolul Judecătoriei Ploiești, dosar nr._/281/2013:
- Tatăl poate vizita minorul la domiciliul mamei, sau în locații convenite împreună cu reclamanta-pârâtă, în prezența reclamantei-pârâte, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 10,00-13,00, precum și de ziua de naștere a minorului, cu respectarea programului acestuia,
- Tatăl poate lua minorul la domiciliul său, timp de o săptămână în timpul verii, în perioada 25 iulie - 01 august,
- Tatăl poate lua minorul la domiciliul său, în timpul iernii, în anii pari în perioada 29 decembrie – 03 ianuarie, iar în anii impari în perioada 21 decembrie-26 decembrie.
- Tatăl poate lua minorul la domiciliul său în perioada sărbătorilor pascale în anii pari din joia mare până a doua zi de Paști.
Pe parcursul vizitelor desfășurate la domiciliul tatălui, tatăl o informează pe mamă cu privire la situația minorului, iar mama are dreptul să ia zilnic legătura cu minorul, prin intermediul telefonului.
De asemenea pârâtul-reclamant are obligația de a lua minorul de la domiciliul mamei și de a-l aduce pe copil înapoi la domiciliul mamei la sfârșitul vizitelor.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului Panțic B., născut la data de 05.04.2011, în cuantum de 159 lei, în fiecare lună, începând cu data completării acțiunii, respectiv 12.03.2014 și până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect „stabilire locuință minor, exercitare autoritate părintească” aflată pe rolul Judecătoriei Ploiești, dosar nr._/281/2013, pensie stabilită in funcție de venitul minim net pe economia națională.
Totodată admite în parte cererea reclamantei-pârâte privind cheltuielile de judecată și obligă pârâtul-reclamant să achite reclamantei-pârâte suma de 420 lei, reprezentând ½ din sumele achitate de reclamanta-pârâtă cu titlul de taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat și s-a luat act că pârâtul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din uniunea consensuală a părților, a rezultat minorul P. B., născut la data de 05.04.2011 (fila 3 dosar fond 1). Părțile s-au despărțit în fapt în primăvara anului 2013, reclamanta-pârâtă părăsind domiciliul pârâtului-reclamant situat în Focșani și mutându-se în locuința părinților săi din Ploiești împreună cu minorul în vârstă de doi ani la acel moment. Minorul a locuit alături de mama sa și de membri ai familiei materne până la data de 14.04.2014, când în timpul derulării prezentei cauze acesta a fost luat de pârâtul-reclamant la domiciliul său din municipiul Focșani.
Toate aceste aspecte sunt reținute de instanță din cuprinsul referatelor de anchetă psiho-socială efectuate de Autoritățile tutelare, pe baza declarațiilor părților ( filele 25-26 și 35-36 dosar fond 2). Cu privire la luarea minorului de către pârâtul-reclamant, acest aspect a fost dovedit de reclamanta-pârâtă prin proba testimonială, fiind audiată martoara Tarsa C., declarația acesteia coroborându-se cu adresa nr._/ 25._ prin care Secția 4 Poliție din municipiul Ploiești confirmă înregistrarea unei plângeri penale formulate împotriva pârâtului-reclamant, fiind întocmit dosarul penal nr._/2014 (dosar fond 2). De altfel, pârâtul-reclamant însuși a recunoscut în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei faptul că minorul a fost luat la domiciliul său din municipiul Focșani pe parcursul derulării prezentei cauze, chiar dacă modalitatea de luare a minorului este prezentată diferit față de varianta prezentată de reclamanta-pârâtă.
Instanța de fond a mai reținut că pe rolul Judecătoriei Ploiești se află în curs de soluționare acțiunea înregistrată sub nr._/281/2013 formulată de reclamanta I. L. având ca obiect exercitare autoritate părintească, (fila 5 dosar fond 1 ).
În drept, cu privire la caracterul acțiunilor, instanța reține prevederile art. 996 Cod proc. civilă potrivit cărora instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
Legiuitorul a impus astfel trei condiții pentru admiterea cererii formulate pe calea ordonanței președințiale: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Astfel, cu privire la condiția urgenței, instanțaconstată că în prezent între părți există o stare conflictuală majoră legată tocmai de drepturile fiecărui părinte față de copil.
De aceea, apare ca necesară, prin prisma interesului superior al minorului, ca până la stabilirea situației acestuia față de părinții săi, pe calea dreptului comun, copilul să beneficieze de stabilitate, protecție și de un cadru familial relativ echilibrat.
Referitor la cea de-a doua condiție, vremelnicia, se constată de asemenea că este îndeplinită.
Reclamanta-pârâtă și pârâtul reclamant au solicitat stabilirea provizorie a locuinței minorului, stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, stabilirea unui program de vizitare și obligarea părintelui nerezident la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului civil nr._/281/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
Prin soluționarea acestor cereri, instanța nu prejudecă fondul, luând în considerare că hotărârea dată în această procedură specială nu are autoritate de lucru judecat.
Aprecierile instanței se limitează la interesul minorului în acest moment, față de dispozițiile art. 263 și urm. cod civil și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.
Interesul superior al copilului este o noțiune complexă, care cuprinde și obligația autorităților competente de a lua, în privința minorilor, decizii care să protejeze dezvoltarea normală a acestora și care să le ofere, pe cât posibil, stabilitate și echilibru, ocrotindu-i de implicarea în conflictele existente între părinți sau de eventuale abuzuri emoționale.
Referitor la stabilirea provizorie a locuinței minorului instanța reține că fiecare părinte a solicitat ca aceasta să fie la domiciliul său.
În fapt, la momentul despărțirii părților, petrecut în primăvara anului 2013 reclamanta-pârâtă a plecat împreună cu minorul din domiciliul comun, copilul locuind de atunci alături de mama sa până la data de 14.04.2014, când a fost luat de către tată și dus în municipiul Focșani. În prezent, minorul se află la domiciliul tatălui.
Pe de o parte reclamanta-pârâtă susține că pârâtul reclamant a luat minorul cu forța, sub amenințare și că de la acel moment refuză mamei și fiului orice contact. Aceasta mai susține că pârâtul-reclamant nu prezintă garanții morale pentru a crește minorul și că nici nu poate oferi copilului condiții locative optime.
De cealaltă parte, pârâtul-reclamant susține că a luat minorul la domiciliul său deoarece reclamanta-pârâtă l-a chemat să-i de copilul. Acesta mai susține că minorul nu se află într-un mediu propice în familia reclamantei și că aceasta i-a obstrucționat menținerea legăturilor personale cu fiul său.
Sub aspect locativ, instanța reține că reclamanta-pârâtă locuiește într-un imobil proprietatea tatălui său, putând oferi minorului condiții optime de spațiu, conform referatului de anchetă socială realizată la domiciliu. Reprezentanții autorității tutelare au precizat că vizita la domiciliu a fost inopinată și că minorul a fost găsit la domiciliu, curat, foarte bine îngrijit, mâncând alimente adecvate vârstei și problemelor de sănătate avute anterior - rahitism (fila 38).
Pârâtul-reclamant locuiește în municipiul Focșani într-un imobil împreună cu alți patru membri ai familiei sale, putând oferi copilului condiții locative optime (filele 25, 26).
Instanța constată că din punctul de vedere al spațiului locativ ambii părinți ar putea să asigure copilului un domiciliu optim, precum și grija necesară unei evoluții echilibrate.
Cu privire la situația actuală în care se află minorul, respectiv la domiciliul tatălui, instanța va constata următoarele aspecte de fapt:
Astfel, niciuna dintre părți nu contestă că din martie 2013 minorul s-a aflat permanent în grija mamei sale, locuind alături de aceasta. La data de 14.04.2014 minorul a fost luat de către tată de lângă reclamanta-pârâtă și dus în municipiul Focșani.
Instanța va aprecia că susținerile pârâtului-reclamant potrivit cărora reclamanta-pârâtă i-ar fi dat copilul de bună-voie au rămas la stadiul de simple afirmații nedovedite. Deși i-a fost încuviințată proba testimonială, pârâtul-reclamant nu s-a prezentat la termenul stabilit pentru administrarea probatoriilor, iar declarațiile olografe depuse de acesta împreună cu concluziile scrise nu pot fi avute în vedere nici măcar cu titlul de înscrisuri, deoarece nu au fost administrate în fața instanței și condiții de contradictorialitate. Or, potrivit art. 249 Cod proc civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Din ansamblul probator administrat în cauză, declarații martor, adresă Poliție prin care se atestă formularea unei plângeri penale de către reclamanta-pârâtă, aspectele reținute în ancheta socială cu privire la relația mamă-copil, se naște presupunerea rezonabilă că minorul a fost luat de lângă mama sa împotriva voinței acesteia. Or, o astfel de modalitate prin care se modifică situația de fapt ce va fi avută în vedere nu poate fi girată sau agreată de instanță, indiferent cât de bine ar fi îngrijit și tratat minorul la domiciliul tatălui.
Ruperea bruscă a minorului de reclamanta-pârâtă, schimbarea locuinței, a orașului, a întregului mediu familial pot afecta grav echilibrul emoțional al acestuia cu atât mai mult cu cât copilul are o vârstă fragedă și se află în plină formare.
Față de toate aspectele reținute, instanța apreciază, prin prisma analizei aparenței de drept și a interesului superior al minorului, că deși ambii părinți pot oferi condiții locative optime, este în interesul minorului ca această să locuiască alături de mamă, cu titlu provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._/281/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
Cu privire la exercitarea provizorie a autorității părintești față de minor, instanța reține că reclamanta-pârâtă a solicitat să o exercite singură, iar pârâtul-reclamant a apreciat că aceasta trebuie exercitată în comun.
Potrivit Codului civil, autoritatea părintească comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situație de excepție și trebuie să fie temeinic motivată, având în vedere interesul superior al copilului. Aceste prevederi au la bază prezumția că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun și în caz de despărțire a părinților, asigurându-se astfel dreptul copilului la grijă părintească normală și permanentă din partea ambilor părinți.
Conform art. 483 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Potrivit art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.
Despărțirea părinților și stabilirea locuinței minorului la unul dintre aceștia nu trebuie să afecteze exercițiul autorității părintești comune, cu atât mai mult cu cât este vorba despre luarea unei măsuri provizorii pe calea ordonanței președințiale.
Or, în speță reclamanta-pârâtă, solicitantă a autorității părintești exclusive, nu a făcut dovada existenței unor motive întemeiate care să justifice o astfel e măsură.
Mai mult, având în vedere calea specială a ordonanței președințiale, instanța va analiza cererea reclamantei-pârâte fără a se pronunța pe fondul cauzei, ci apreciind doar în funcție de aparența de drept, care este reprezentată de autoritatea părintească comună.
În cauză, acordarea provizorie a dreptului de a exercita exclusiv autoritatea părintească față de minor ar încălca tocmai interesul superior al acestuia, îndepărtându-l de celălalt părinte, înainte ca o hotărâre judecătorească definitivă să stabilească situația acestuia față de fiecare dintre părinți.
Pentru toate motivele de fapt și de drept, instanța va respinge cererea reclamantei-pârâte de exercitare exclusivă a autorității părintești ca neîntemeiată, urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambele părți.
Referitor la cererea privind pensia de întreținere în favoarea minorului, instanța va avea în vedere prevederile art. 499 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța reține că s-a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere în bani, cu titlu provizoriu, până la soluționarea acestui aspect în cadrul procesului întemeiat pe dreptul comun..
Cu privire la cuantumul întreținerii, instanța trebuie să țină cont atât de nevoia celui care o cere, cât și de mijloacele celui care urmează a o plăti, potrivit art. 529 alin. 1 Cod civil, conform art. 527 Cod civil, putând fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea, instanța va ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora, potrivit art. 527 alin 2 Cod civil.
Instanța reține că pârâtul nu are loc de muncă, însă în temeiul art 527 alin 2 Cod civil, se constată că nu există vreo dovadă a incapacității sale de muncă acesta având deci posibilitatea de a dobândi venituri. În lipsa existenței unor venituri determinate, instanța va stabili obligația pârâtului de plată a pensiei de întreținere în favoarea minorului, în funcție de venitul minim net pe economia națională.
Pentru a determina cuantumul pensiei de întreținere, instanța are în vedere prevederile art. 529 alin 2 Cod civil potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Cu privire la data de la care pârâtul va fi obligat la plata pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere prevederile art. 532 Cod civil, potrivit cărora pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, în speță de la data completării acțiunii cu acest capăt de cerere.
Pentru toate motivele de fapt și de drept reținute, instanța va obliga pârâtul-reclamant la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului Panțic B., născut la data de 05.04.2011, în cuantum de 159 lei, în fiecare lună, începând cu data completării acțiunii, respectiv 12.03.2014 și până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect „stabilire locuință minor, exercitare autoritate părintească” aflată pe rolul Judecătoriei Ploiești, dosar nr._/281/2013, pensie stabilită in funcție de venitul minim net pe economia națională.
Cu privire la încasarea alocației de stat pentru copil de către reclamanta-pârâtă, instanța constată că o astfel de cerere nu a fost formulată în mod legal pe parcursul derulării prezentei cauze. Solicitarea menționată nu a îmbrăcat forma scrisă și nu a îndeplinit cerințele unui capăt distinct de cerere.
Cu privire la stabilirea unui program de vizitare a minorului de către tată, cu caracter provizoriu, instanța reține că între părți există un dezacord profund cu privire la modalitatea de păstrare a legăturilor tată-copil.
În procedura ordonanței președințiale instanța va analiza însă cererea sub aspectul aparenței dreptului afirmat de pârâtul-reclamant, de a avea legături personale cu fiul său alături de care nu locuiește. Acest drept este garantat în primul rând copilului prin prevederile art. 14, 15 și 16 din Legea 272/2004, acesta putând astfel să dezvolte și păstreze sentimente de afecțiune față de părintele la care nu locuiește și să aibă în mod efectiv o relație cu acesta.
Cu privire la forma programului provizoriu de vizitare, instanța nu va putea admite însă în totalitate solicitările pârâtului-reclamant, urmând a se avea în vedere vârsta fragedă a copilului – 3 ani și dreptul acestuia de a nu fi suspus unui program împovărător și obositor, deoarece între domiciliile părinților este o distanță apreciabilă (Ploiești – Focșani).
Pentru acest motive, avându-se în vedere interesul minorului, instanța apreciază că se impune stabilirea, cu titlu provizoriu a următorului program de vizitare: tatăl va putea vizita minorul la domiciliul mamei, sau în locații convenite împreună cu reclamanta-pârâtă, în prezența reclamantei-pârâte, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 10,00-13,00, precum și de ziua de naștere a minorului, cu respectarea programului acestuia, tatăl va putea lua minorul la domiciliul său, timp de o săptămână în timpul verii, în perioada 25 iulie - 01 august, tatăl va putea lua minorul la domiciliul său, în timpul iernii, în anii pari în perioada 29 decembrie – 03 ianuarie, iar în anii impari în perioada 21 decembrie-26 decembrie. tatăl va putea lua minorul la domiciliul său în perioada sărbătorilor pascale în anii pari din joia mare până a doua zi de Paști.
Pe parcursul vizitelor desfășurate la domiciliul tatălui, tatăl o va informa pe mamă cu privire la situația minorului, iar mama are dreptul să ia zilnic legătura cu minorul, prin intermediul telefonului.
Pârâtul-reclamant are obligația de a lua minorul de la domiciliul mamei și de a-l aduce pe copil înapoi la domiciliul mamei la sfârșitul vizitelor.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța va admite în parte cererea reclamantei-pârâte privind cheltuielile de judecată, prin raportare la admiterea în parte a cererilor formulate de aceasta, în temeiul art. 453 alin 2 Cod proc. civilă urmând a-l obliga pe pârâtul-reclamant să achite reclamantei-pârâte suma de 420 lei, reprezentând ½ din sumele achitate de reclamanta-pârâtă cu titlul de taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat și s-a luat act că pârâtul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel P. Ș. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că instanța de fond nu a avut in vedere ca primează interesul minorului, că în calitate de tata are condiții foarte bune pentru creșterea si educarea minorului și este foarte atașat de el cat si de bunicii paterni. A susținut că din planșele foto cat si din ancheta sociala se observa ca in calitate de tata are condiții corespunzătoare si necesare pentru creșterea, educarea minorului și apreciază că in mod eronat sa stabilit provizoriu domiciliul minorului la reclamanta.
Apelantul a precizat că vinovată de destrămarea acestei familii se face reclamanta-pârâtă, care a avut relații intime cu numitul S. G. Surai din Focșani județul V., potrivit declarației notariale de la dosar.
A mai susținut că la data de 14.04.2014 minorul P. B. care se afla in domiciliul mamei sale a fost adus de aceasta la domiciliul tatălui din Focșani întrucât minorul era foarte bolnav iar reclamanta nu avea bani pentru medicamente, exista declarații de martori aflate la dosar.
In concluzie a solicitat admiterea apelului si pe fond stabilirea domiciliului minorului la Focșani județul V..
In drept, a invocat art.466, 470, 471 c.p.c.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, la data de 03.10.2014, s-a înregistrat sub nr._ .
La data de 15.10.2014 intimata I. L. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că este întrutotul de acord cu hotărârea pronunțată de instanța de fond.
În fapt, intimata reclamantă a precizat că după plecarea sa din Focșani, apelantul a venit de nenumărate rânduri la intimată să se împace cu aceasta și cum aceasta nu a vrut, a trecut la amenințări, la violente fapt pentru care a depus reclamație la Secția 4 Politie .
A mai susținut intimata că din acest comportament al intimatului, care a venit după ea să se împace, se deduce că este exclus ca ea să-și fi înșelat soțul, deoarece în comunitatea sa, ar fi fost alungată de familie iar familia fetei ar fi fost obligată sa-i plătească acesteia bani pentru imaginea pătata.
A mai arătat intimata că minorul a fost înscris la medicul de familie din Ploiești, cu stare de rahitism, in acest sens fiind depuse la dosar înscrisuri din care rezultă in ce stare buna se afla minorul pana la momentul in care i l-au furat din brațe, motiv pentru care a deschis dosar penal la secția 4 Ploiești.
A mai arătat intimata că apelantul nu i-a permis sa ia legătura in vre-un fel cu copilul, că a fost la Focșani pentru a-și vedea fiul, împreuna cu mai multe prietene, însă au fost întimpinate de apelant si familia sa numai cu violențe și amenințări ce au necesitat intervenția Politiei.
Apelanta a menționat că în perioada conviețuirii cu apelantul, acesta era violent atât cu ea cât și cu copilul, nu îi dădea bani pentru întreținerea minorului, fiind nevoită să apeleze la ajutorul material oferit de părinții săi.
A mai precizat intimata că ca de când i s-a furat copilul nu a mai putut lua legătura cu acesta, nici măcar telefonic.
La data de 27.10.2014 intimatul P. Ș. G. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că situația de fapt prezentată de intimată în întâmpinare este total neadevărată arătând că într-adevăr i-a fost adus copilul la domiciliul din Focșani, deoarece era foarte bolnav și slăbit datorită unei alimentații incorecte,
A menționat apelantul că nu a furat copilul din brațele intimatei existând suficiente dovezi în acest sens, nu este adevărată nici susținerea că a venit în domiciliul să viziteze minorul și că a întâmpinat-o cu topoare și săbii deoarece a venit însoțită de organele de poliție și este greu de crezut că putea să aibă o astfel de atitudine violentă și agresivă.
Apelantul a susținut că din raportul de monitorizare se observă clar că minorul este bine întreținut are spațiu suficient pentru creștere și educare, deci condiții corespunzătoare și minorul se dezvoltă în condiții normale.
Tribunalul, examinând sentința atacata, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul constată următoarele:
Verificând în temeiul art. 479 C.p.c., în limitele cererilor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt în sensul că din uniunea consensuală a părților a rezultat minorul P. B., născut la data de 05.04.2011. Minorul a fost crescut de părinți împreună, până în primăvara anului 2013, când aceștia s-au despărțit, intimata reclamanta părăsind domiciliul apelantului pârât situat în Focșani și mutându-se în locuința părinților săi din Ploiești împreună cu minorul ce era la acea dată în vârstă de doi ani.
Tribunalul reține că minorul a locuit alături de mama sa și de membri ai familiei materne până la data de 14.04.2014, când în timpul derulării prezentei cauze la instanța de fond acesta a fost luat de apelantul pârât la domiciliul său din municipiul Focșani.
Toate aceste aspecte au fost reținute și de instanța de fond în baza referatelor de anchetă psiho-socială efectuate de Autoritățile tutelare, pe baza declarațiilor părților.
În ce privește luarea minorului de către apelantul pârât, acest aspect a fost dovedit de reclamanta-pârâtă cu depoziția martorei audiate la instanța de fond, numita Tarsa C., declarația acesteia coroborându-se cu adresa nr._/ 25._ a Secției 4 Poliție din municipiul Ploiești, care atestă înregistrarea unei plângeri penale formulate împotriva apelantului pârât, pentru care s-a întocmit dosarul penal nr._/2014. De altfel și apelantul pârât a confirmat în concluziile scrise de la judecata în fond și prin motivele de apel faptul că minorul a fost luat la domiciliul său din municipiul Focșani pe parcursul derulării prezentei cauze la instanța de fond, chiar dacă modalitatea de luare a minorului este prezentată diferit de ambele părți.
Tribunalul mai reține că pe rolul Judecătoriei Ploiești se află în curs de soluționare acțiunea înregistrată sub nr._/281/2013 formulată de reclamanta I. L. având ca obiect exercitare autoritate părintească.
În raport cu această situație de fapt, tribunalul constată că soluția instanței de fond este în conformitate cu disp. art. 996 C.p.c. coroborate cu dispozițiile art. 263 și urm. Cod civil și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004.
Tribunalul reține că potrivit art. 996 C.p.c. instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
Cele trei condiții prevăzute astfel pentru admiterea cererii formulate pe calea ordonanței președințiale, respectiv, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului sunt îndeplinite în speță, după cum urmează:
În ce privește condiția urgenței, tribunalulconstată că în prezent între părți există o stare conflictuală majoră legată tocmai de drepturile fiecărui părinte față de copil și de aceea, apare ca necesară, prin prisma interesului superior al minorului, ca până la stabilirea situației acestuia față de părinții săi, pe calea dreptului comun, copilul să beneficieze de stabilitate, protecție și de un cadru familial relativ echilibrat.
Referitor la cea de-a doua condiție, vremelnicia, se constată de asemenea că este îndeplinită, părțile solicitând stabilirea provizorie a locuinței minorului, stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, stabilirea unui program de vizitare și obligarea părintelui nerezident la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului civil nr._/281/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
De asemenea, tribunalul reține că prin soluționarea acestor cereri, instanța nu prejudecă fondul, având în vedere că hotărârea dată în această procedură specială nu are autoritate de lucru judecat.
Referitor la stabilirea provizorie a locuinței minorului tribunalul reține că fiecare părinte a solicitat ca aceasta să fie stabilită la domiciliul său și că ambii părinți oferă sub aspect locativ, condiții optime pentru creșterea și educarea minorului, însă este în interesul minorului ca această să locuiască alături de mamă, cu titlu provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._/281/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, nefiind indicată ruperea bruscă a minorului de mamă, schimbarea locuinței și a întregului mediu familial pentru că aceasta i-ar putea afecta grav echilibrul emoțional având în vedere că are o vârstă fragedă și se află în plină formare.
În ce privește acordarea provizorie a dreptului de a exercita exclusiv autoritatea părintească față de minor, tribunalul constată că admiterea acestei cereri ar încălca tocmai interesul superior al minorului, îndepărtându-l de celălalt părinte, înainte ca o hotărâre judecătorească definitivă să stabilească situația acestuia față de fiecare dintre părinți.
Astfel, tribunalul reține că împrejurările de fapt invocate prin motivele de apel de către apelant în sensul că acesta are condiții foarte bune pentru creșterea si educarea minorului și minorul este foarte atașat de tată cat si de bunicii paterni nu sunt suficiente sau preponderente pentru stabilirea domiciliului minorului la apelant, tribunalul reținând că este în interesul superior al minorului care are o vârstă fragedă de a nu fi rupt de lângă mamă și de a i se schimba locuința și întregul mediu familial înainte ca o hotărâre judecătorească definitivă să stabilească situația acestuia față de fiecare dintre părinți.
Tribunalul reține de asemenea că nu are importanță vinovăția în destrămarea relațiilor dintre părinți în ce privește stabilirea măsurilor cu privire la minor, astfel că apreciază ca nefondate motivele de apel invocate de către apelantul pârât, urmând ca pentru motivele susmenționate, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N. C.p.c., să respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul - apelantul - pârât P. Ș. G., împotriva sentinței civile nr. 6097/28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ .
Văzând și prevederile art. 451 și urm., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată numai la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul va lua act că intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, declarat de apelantul - pârât P. Ș. G., CNP -_, cu domiciliul în Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 6097/28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă I. L., CNP -_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, C. L. PLOIEȘTI - Autoritate tutelară cu sediul în Ploiești, B-ul Republicii, nr. 2-4, județul Prahova și C. L. FOCȘANI - Autoritate tutelară cu sediul în Focșani, .. 1bis, județul V., ca nefondat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2014.
PREȘEDINTE.JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
E. M.
operator date cu caracter personal 5595
red. /tehnored. NM/ ST.
6 ex./ 21.11.2014
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. P. M. E.
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 14-02-2014, Tribunalul PRAHOVA | Nulitate act. Sentința nr. 2975/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
