Pensie întreţinere. Hotărâre din 16-04-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 23823/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 261
Ședința publică din data de 16.04.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă C. C., domiciliată în București,. .. 3, ., ., împotriva sentinței civile nr._/04.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ș. V., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, și autoritatea tutelară C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă personal, lipsind apelanta-pârâtă și autoritatea tutelară.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimata-reclamantă, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Intimata-reclamantă, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, în sensul obligării pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
Tribunalul rămâne în pronunțarea supra apelului dedus judecății.
După rămânerea în pronunțare asupra apelului, se prezintă apărătorul apelantei-pârâte, care depune la dosar delegația avocațială și sesizarea formulată împotriva reclamantei, și, având cuvântul, solicită respingerea apelului, având în vedere că reclamanta nu a respectat dispozițiile hotărârilor judecătorești și a procedat la vânzarea minorei Ș. C. pentru suma de 6000 euro, domiciliul celor trei minori fiind stabilit la domiciliul intimatei. Totodată, arată că apelanta, care mai are alți doi minori sub întreținere, nu are un loc de muncă și trăiește din alocația acestora, astfel că nu are posibilitatea financiară de a achita pensia de întreținere, intimata fiind cea care primește alocația de plasament pentru cei trei minori.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta Ș. V., în calitate de reprezentant legal al minorilor C. D., născută la data de 10.03.2002, Ș. N., născut la data de 07.02.1999 și Ș. C., născută la data de 10.04.1997, a chemat în judecată pe pârâta C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună stabilirea pensiei de întreținere pentru minori.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta i-a abandonat pe cei 3 minori, iar ulterior, aceștia i-au fost încredințați, prin plasament, de către Protecția Copilului, dar că aceasta din urmă nu a dat niciodată pensie de întreținere pentru minori .
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând, fără a proba în nici un fel, faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile Hotărârii nr. 133/15.11.2012 a Consiliului L. al Sectorului 3 București, întrucât „a vândut-o pe minora Ș. C., pentru suma de 6.000 Euro; că minora C. D. nu se mai duce la școală, deoarece nu mai este lăsată de reclamantă, care și-a propus să facă afaceri de pe urma acesteia; că minorul Ș. N. nu se mai duce la școală, deoarece nu mai este lăsat de reclamantă, urmând să aibă soarta fraților ei”.
Pârâta a mai susținut prin întâmpinare că nu realizează venituri și că mai are în întreținerea sa alți doi copii minori rezultați „dintr-un concubinaj care s-a destrămat” și că reclamanta primește alocație de plasament de la stat.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2013 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea și a obligat pe pârâta C. C. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor C. D., născută la data de 10.03.2002, Ș. N., născut la data de 07.02.1999 și Ș. C., născută la data de 10.04.1997 în cuantum de 210 lei lunar, respectiv câte 70 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii 16.10.2013 și până la majoratul fiecărui minor și a luat act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Hotărârile nr. 132/15.11.2012, 133/15.11.2012 și 134/15.11.2012 emise de C. L. al Sectorului 3 București, pentru minorii C. D., născută la data de 10.03.2002, Ș. C., născută la data de 10.04.1997 și Ș. N., născut la data de 07.02.1999 s-a hotărât plasamentul acestora la familia Ș. S. și Ș. V..
Se mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 1 din Legea 272/2004 actualizată, „drepturile si obligațiile părintești fata de copil se mențin pe toata durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului”.
Conform dispozițiilor art. 499 alin. 1 NCC, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Potrivit dispozițiilor art. 529 alin. NCC „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”, iar în conformitate cu prevederile alin. 2 al aceluiași articol, „când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii, din venitul său lunar net ori din venitul minim pe economia națională în cazul în care părintele nu realizează venituri.
La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea, instanța de fond a ținut seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale, potrivit art. 527 alin. 2 NCC.
Având în vedere dispozițiile art. 530 NCC., judecătoria a reținut că „obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională”, iar „dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani”, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor C. D., Ș. N. și Ș. C. în cuantum de 210 lei lunar, respectiv câte 70 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii, 16.10.2013, și până la majoratul fiecărui minor.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța fondului a avut în vedere nevoile de creștere și educare ale minorilor, cuantumul venitului minim pe economia națională întrucât pârâta nu realizează venituri deși este aptă de muncă și are posibilitatea obținerii unor venituri, precum și faptul că acesta mai are în întreținerea sa alți doi copii minori, respectiv P. G. M., născută la data de 16.02.2012 și P. C. G., născut la data de 04.06.2013 – filele 57, 58 dosar.
Totodată, instanța de fond nu a luat în considerare susținerile pârâtei cu privire la obligarea acesteia la plata pensiei de întreținere pentru cei trei copii minori, în sensul respingerii acestei „pretenții, deoarece reclamanta Ș. V. primește alocație de plasament de stat”, întrucât art. 119 alin. 1 din Legea 272/2004 stabilește că pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului, se acordă o alocație lunară de plasament și ca atare, beneficiarul acestei alocații de plasament este copilul defavorizat, aflat într-una din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 56 din Legea 272/2004, față de care s-a luat măsura plasamentului.
In baza art. 451 NCPC, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea părții adverse, instanța de fond a luat act ca nu s-au solicitat asemenea cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat pârâtă C. C., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile acesteia, care a depus la dosar Hotărârile nr. 133/15.11.2012, nr. 134/15.11.2012 și nr. 132/15.11.2012, toate emanând de C. L. Sector 3 București prin care s-a hotărât plasamentul minorilor la familia Ș. S. și Ș. V., cu domiciliul în municipiul Ploiești ., jud. Prahova, iar pe durata măsurii de plasament familia Ș. S. și V., bunicii paterni, au dreptul de a primi alocația de plasament.
Pârâta a mai menționat că a arătat instanței de fond și a demonstrat faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile din hotărâri, astfel încât prima măsură privitor la domiciliul copiilor minori a fost încălcată, deoarece minora Ș. C. a fost vândută pentru suma de 6000 Euro, fiind dată unui bărbat în timpul când aceasta era minoră, iar domiciliul acesteia s-a schimbat fiind Fundătura Trifoiului nr.14, localitatea B..
S-a mai arătat că legea spune că domiciliul minorei Ș. C. trebuie să fie la reclamanta Ș. V., care are copilul în plasament până la majorat, dar aceasta a făcut afaceri cu acest copil care a fost încredințat din plasament, săvârșind infracțiunea de trafic de persoane.
Totodată, s-a precizat de către pârâtă că a arătat intenția clară a reclamantei Ș. V. de a încasa, atât alocația de plasament de la stat, cât și suma de 6000 Euro din vânzarea primului copil, urmând ca ceilalți doi minori să aibă aceeași soartă, dar să primească foloase necuvenite și de la pârâtă, însă instanța de fond nu a ținut cont de situația gravă în care se află pârâta C. C., care mai are doi copii minori dintr-un concubinaj care s-a destrămat, respectiv P. G. M., născută în 16.02.2012, având vârsta de 1 ani și 10 luni, și minorul P. C. G., născut în 04.06.2013, având vârsta de 6 luni.
În plus, pârâta a precizat că a învederat primei instanțe că nu este încadrată în muncă, ci trăiește din alocația celor doi copii, conform adeverinței de venit pe anul 2013, care atestă că aceasta nu are venituri impozabile precum și din declarația dată în fața BNP M. B. C., din care rezultă că aceasta nu este încadrată în muncă, că nu primește ajutor de șomaj și nu realizează venituri, iar în ultimele 12 luni nu a avut nici un venit.
În consecință, pârâta a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauza ce formează obiectul dosarului mai sus menționat ca fiind nelegală, netemeinică și abuzivă.
De asemenea, solicită anularea hotărârilor Consiliului L. Sector 3 București, privind plasamentul minorilor și anularea dreptului de a primi alocație, intimata-pârâtă Ș. V. fiind nedemnă de a primi aceste drepturi.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 470 și 472 NCPC.
Apelul a,fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 25.02.2014, sub același număr de dosar, nr._ .
Legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanta-pârâtă, a prevederilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 480 NCPC., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În fapt, conform actelor de stare civilă, aflate la dosar, se reține că pârâta C. C. este mama minorilor C. D., n. la 10.03.2002, Ș. N., n. la data de 07.02.1999, și Ș. C., n. la data de 10.04.1997, așa cum s-a aqrătat și de către prima instanță.
Prin Hotărârile nr. 132/2012, 133/2012 și 134/2012 din data de 15.11.2012, emise de Comisia pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului L. al Sectorului 3 București, s-a constatat că pârâta nu dispune de condiții materiale și de locuit necesare unui trai decent, astfel că, în baza dispozițiilor Legii 272/2004, s-a instituit măsura plasamentului celor 3 copii minori la familia Ș. S. și V., respectiv bunicii paterni, aceasta din urmă fiind reclamanta din prezenta cauză.
Așa cum s-a precizat mai sus, măsura instituirii plasamentului a fost dispusă tocmai pentru că s-a considerat că, alături de mama lor, minorii se aflau în dificultate, respectiv, în situația prevăzută de art. 60 lit. b) din Legea 272/2004, și anume copil care în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora și prin urmare, are dreptul la asistență socială, prin care să i se asigure condițiile care să-i permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală și socială.
Ca urmare a instituirii acestor măsuri de protecție specială pentru cei 3 copii minori, în baza prevederilor Legii 272/2004, bunicii paterni au primit alocația de aferentă acestor copii, achitată de stat din bugetul de asigurări sociale.
Prin urmare, în aceste condiții, tribunalul apreciază că nu se mai impune obligarea și a mamei naturale la plata unei pensii de întreținere pentru copiii săi, având în vedere că acești minori se află integrați într-un sistem de protecție specială finanțat de stat.
Așadar, se constată că în mod greșit prima instanță a obligat pârâta, mama celor 3 copii, la plata unei pensii de întreținere pentru aceștia, cât timp față de minori s-a dispus luarea unei măsuri de protecție specială, respectiv plasamentul, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 529 și urm. NCC.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, tribunalul va admite apelul declarat de pârâta C. C. și, în consecință, va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Cât privește susținerile pârâtei din declarația de apel, referitoare la presupuse acțiuni ale reclamantei Ș. V., bunica paternă a minorilor, acestea nu pot fi analizate în cadrul prezentului apel.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 NCPC; tribunalul va lua act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. C., domiciliată în București, .. 3, ., ., împotriva sentinței civile nr._/04.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ș. V., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, și Autoritatea Tutelară C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 16.04.2014.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-CorneliuPavel-A. A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș
5 ex/04.06.14
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. A. G.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Nulitate act. Sentința nr. 2975/2014. Tribunalul PRAHOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
