Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1195/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1195/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 351/310/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1195
Ședința publică din data de 25.11.2014
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – pârâtă B. E., domiciliată în S., .. 13 - 15, ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. B. E. din București, .. 19, ., Sector 6 împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 11.06.2013 și a sentinței civile nr.566/11.06. 2014, ambele pronunțate de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. S., domiciliat în S., .. 13 - 15, ., ., jud. Prahova și cu domiciliul ales la C.. Av. N. B. M. din Câmpina, .. 16, ., jud. Prahova.
Cererea timbrată ci taxă judiciară de timbru în cuantum de 275,00 lei, conform chitanței .-S nr._/29.09.2014 și timbre judiciare în valoare de 5,00 lei ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta – pârâtă, personal și asistată de av. B. E. și intimatul – reclamant, personal și asistat de av. N. B. M..
Procedura de citare a părților îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, depune la dosarul cauzei dovada imposibilității la termenul de judecată din 28.10.2014.
Tribunalul comunică apelantei – pârâte un exemplar al întâmpinării.
Intimatul – reclamant solicită ca toate actele de procedură să fie comunicate la C.. Av. N. B. M. din Câmpina, .. 16, ., jud. Prahova, întrucât, părțile locuiesc împreună în imobil.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua la cunoștință de continuul întâmpinării și a depune la dosar modalitatea de soluționare a plângerii formulate pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în ceea ce privește declarațiile martorilor audiați la instanța de fond.
Tribunalul pune în discuția părților cererea de acordare a unui termen de judecată formulată de apelanta – pârâtă, prin apărător.
Intimatul – reclamant, prin apărător, arată că se opune acordării unui termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării, deoarece a fost depusă la dosar în termen procedural, iar pentru că se prefigurează o suspendare a cauzei, acesta este facultativă pentru instanță și, mai ales că, la acest moment, nu există niciun indiciu că pe rolul instanței se află în curs de soluționare un dosar penal.
Tribunalul respinge cererea formulată de apelanta – pârâtă, prin apărător, prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, precum și cererea pentru a depune la dosar soluția dată de P. la plângerea formulată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi ce urmează a fi depuse la dosar în termen procedural, proba cu interogatoriu și un martor pe aspectul prețului real al apartamentului, cu mențiunea că înțelege să nu mai solicite proba cu expertiză.
Tribunalul pune în discuția părților probele solicitate de apelanta - pârâtă.
Intimatul – reclamant, prin apărător, arată că se opune probelor solicitate de apelanta – pârâtă având în vedere că, față de proba cu înscrisuri, acestea nu au fost depuse la dosar timp de 4 luni de la data declarării apelului.
De asemenea, se opune probei cu interogatoriul intimatului, întrucât nu este pertinentă soluționării cauzei, precum și faptul că nu se impune audierea martorului.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, depune la dosar înscrisuri.
Pe rând părțile, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, având cuvântul solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale, mai ales că reclamantul recunoaște calitatea de bun comun al apartamentului dobândit în timpul căsătoriei.
De asemenea, solicită schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu în ceea ce privește calitatea de bun comun a apartamentului ce a fost dobândit în timpul căsătoriei, având în vedere că, la instanța de fond, nu s-a făcut dovada acestei prezumții, de bun comun al imobilului, ci s-a dat o maximă eficiență depozițiilor martorilor reclamantului, martori ce urmează a fi cercetați și condamnați pentru mărturie mincinoasă.
Față de înscrisul depus la acest termen de judecată, arată că acesta este scris de reclamant, pentru un martor, cu ceea ce ar trebui să declare în instanță, martor care nu o cunoaște pe apelantă, iar celălalt martor se află în relații de dușmănie cu apelanta.
Totodată, arată că, dovada comunității de bunuri se face inclusiv în baza prezumției, în sensul că ambele părți au contribuit la cumpărarea apartamentului, astfel că, toate prezumțiile fac dovada că părțile au achiziționat un bun comun, iar, pe de altă parte, în contractul încheiat nu era menționat prețul real, în sensul că prețul real nu a fost de 70.000.000 lei, ci de_ lei care a fost achitat și de apelantă, mai ale că anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare, părțile și-au făcut donații reciproce, imobilul fiind astfel cumpărat în cotă de 50% din preț.
Mai arată apelanta – pârâtă că s-a absolutizat o hotărâre din anul 2004 când părțile au renunțat și, chiar reclamantul nu a fost consecvent în sensul că ar fi achitat bunul în procent de 100%, motiv pentru care solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată, cu mențiunea de a se dispune amânarea pronunțării în vederea depunerii chitanței de onorariu în cuantum de 1.500 lei, urmând a se constata că bunul a fost achiziționat în cote de 50% de fiecare dintre soți.
Intimatul – reclamant, prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, având în vedere faptul că, anterior căsătoriei, reclamantul a dobândit un apartament proprietatea sa, în București, pe care l-a vândut și, cu această sumă a cumpărat apartamentul din S., așa cum rezultă și din contractul aflat la fila 44 dosar fond, din cuprinsul căruia mai rezultă și faptul că prețul este real și nu s-a făcut nicio altă mențiune în ceea ce privește prețul achitat.
Mai arată intimatul - reclamant că nu se poate da eficiență declarației unui martor față de un act autentic încheiat în fata notarului, astfel încât, instanța de fond a pronunțat încheierea de admitere în principiu în baza probelor administrate în cauză, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor Codului familiei, deoarece apartamentul a fost dobândit când nu era căsătorit; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ / 2012, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâta B. E. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile au fost căsătorite de 2 ori, astfel: în cursul anului 1998 s-au căsătorit, iar în anul 2004 au divorțat, având pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București acțiune de partaj bunuri comune.
În anul 2006, părțile s-au recăsătorit, pentru ca, ulterior, să se despartă, prin divorț, pe bază de acord, astfel cum rezulta din sentința civilă nr.982/06.09. 2011 a Judecătoriei S..
Reclamantul a solicitat partajarea bunurilor comune atât mobile, cât și imobile, dar și îmbunătățirile pe care le-a efectuate în mai mulți ani de căsătorie cu pârâta, respectiv cele efectuate la casa și anexele gospodărești din . class="Style2"> În drept, reclamantul a invocat art.613 C.pr.civ.
În raport de susținerile reclamantului M. S., la data de 25.04.2012, pârâta B. E. a formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a arătat că este de acord numai în parte cu acțiunea de partaj, menționând că, în speță, căsătoria părților s-a încheiat la data de 25.05.1996, la momentul încheierii căsătoriei având un apartament cu 4 camere situat în Mun. București, ., . l-a pus în vânzare odată cu apartamentul deținut de reclamant în București, ..
Mai arată pârâta că reclamantul a vândut apartamentul său cu 8 luni înaintea pârâtei, găsind un client mai repede decât aceasta, pârâta pretinzând că a primit arvună, pentru apartamentul din . de 10.000 lei (RON) la nivelul anului 1998, iar după ce părțile și-au înstrăinat apartamentele, s-au mutat în apartamentul - proprietate personală al pârâtei situat în București, tot în .>
Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat să se constate că apartamentul nr.15 din orașul S., ..14 - 15, . este bun comun, la fel și bunurile mobile din . pompe Kama, un aparat de sudură cu termostat, 2 butoaie metalice, 1 butoi din plastic, 1 butoi din lemn care, de asemenea, sunt bunuri comune; deducerea, în favoarea sa, în cuantum actualizat a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului din S., respectiv suma de_ ROL; nefăcând parte din masa de împărțit mobila de dormitor, canapeaua, cuierele, comoda, două vitrine de televizor, frigiderul, colțarul, aragazul cu 4 ochiuri, urmând a se constata că anumite bunuri mobile expres menționate sunt bunurile sale proprii.
Astfel, pârâta a mai învederat îmbunătățirile proprii efectuate la imobilul din . consolidarea casei de locuit, tencuieli exterioare și strop, schimbat acoperiș, pus faianță, edificat o magazie din lemn, edificat o magazie din cărămidă, cât și îmbunătățirile pe care soții le-au făcut, în comun, la apartamentul din S., ..14 - 15, ., . constând în montat gresie și faianță în baie și bucătărie, ușă metalică la intrare, montat centrală termică și calorifere în camere.
La data de 23.05.2012, reclamantul M. S. a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtă, arătând că apartamentul din S. despre care face vorbire pârâta este un apartament compus din 3 camere și dependințe, el având o contribuție personală de 100% la dobândirea acestuia, în baza contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.3074/10.12.1998, prețul fiind achitat cu banii obținuți din vânzarea unui bun imobil personal, conform contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2540/09.11.1998.
De asemenea, s-a mai susținut faptul că îmbunătățirile de la casa și anexele gospodărești din . sunt, de fapt, reparații curente efectuate la acest imobil, cu cheltuială proprie din banii rezultați din vânzarea imobilului din București care a fost bun propriu, iar bunurile mobile se află în apartamentul din București unde părțile au avut domiciliul conjugal și care se află în posesia și folosința acesteia.
La data de 15.05.2013, pârâta a depus un „Memoriu – precizare” cuprinzând inventarul bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, solicitând partajarea acestora, precum și obligarea pârâtului la restituirea bunurilor sale personale, dobândite înaintea căsătoriei și aflate în posesia acestuia.
Astfel, se arată că bunurile comune ale soților sunt următoarele: pompă Kama, armă de vânătoare, tablă zincată, plasă gard, două butoaie plastic de 200 l., un butoi lemn de 350 l., perdele, 2 traverse persane, bunuri aflate în imobilul situat în .; colțar bucătărie, șifonier, fotoliu - pat, perdele, jaluzele, galerii, lustre - bunuri aflate în apartamentul nr.15 situat în S., ..13 - 15, ., .; magazie, construită în .; bibliotecă compusă din 4 corpuri, recamier, mobilă de bucătărie compusă din patru corpuri, bufet, masă și 2 scaune, frigider cu congelator tip General Foster, aragaz cu 4 ochiuri, hotă cu ventilator, televizor color Phillips, dublu casetofon stereo cu 2 boxe, aspirator Bosh, mașină de spălat rufe Indesit, canapea, cuiere, comoda și 2 vitrine T.V. - bunuri ce s-au aflat în apartamentul nr.37, situat în București, ., . și care au fost mutate în apartamentul din Sinia, . îmbunătățirile efectuate la imobilul situat în S., ..14 - 15, ., ., jud. Prahova: montat gresie, faianță nouă, centrală termică și calorifere, ușă metalică la intrare.
Reclamantul a susținut că, în timpul căsătoriei, a dobândit împreună cu pârâta următoarele bunuri: apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..13 - 15, ., . compus din 3 camere și dependințe, îmbunătățirile (lucrările de construire) aduse apartamentului nr.37 situat în București ., . constând în: montat faianță și gresie în bucătărie și baie, montat chiuvetă dublă, șifonier cu 2 uși, bibliotecă compusă din 4 corpuri, recamier, masă extensibilă pentru 12 persoane, masă mică, mobilă bucătărie compusă din 4 corpuri, bufet, masă si 2 scaune, frigider cu congelator tip „General Foster" aragaz cu 4 ochiuri cu aprindere electronică, hotă cu ventilator, televizor color Phillips, mașină automată de spălat rufe tip „Idex”, precizând că, apartamentul nr.15 situat în S. a fost achiziționat cu banii proprii, obținuți din vânzarea apartamentului nr.5 situat în București, ., Sector 6 - bun propriu dobândit anterior căsătoriei, iar din banii rămași după achiziționarea apartamentului din S., a efectuat unele reparații la imobilul moștenit de la părinții săi situat în . la apartamentele din București.
P. sentința civilă nr.21/07.01.2004 pronunțată în dosarul nr.9606/2003 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, prin acord, și disjungerea cererii privind partajarea bunurilor comune, formându-se astfel dosarul nr.147/ 2004 pe rolul Judecătoriei Sectorului VI București care a pronunțat și o încheiere interlocutorie în ședința publică din data de 09.06.2004, definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr.1096/27.09.2005 a Curții de Apel București Secția a III-a.
Ulterior, părțile s-au împăcat și s-au recăsătorit la data de 06.07.2006, iar, în prezent, părțile sunt divorțate, conform sentinței civile nr.982/06.09.2011 a Judecătoriei S..
În urma probelor administrate în cauză cu înscrisuri și interogatorii reciproce, Judecătoria S. a pronunțat la data de 19.06.2013 încheierea interlocutorie de partaj prin care a admis, în principiu, în parte, atât acțiunea principală formulată de reclamantul M. S., cât și cererea reconvențională precizată formulată de pârâta B. E., constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele bunuri: pompă Kama, armă de vânătoare, tablă zincată, plasă gard, două butoaie plastic de 200 l., un butoi lemn de 350 l., perdele, 2 traverse persane, bunuri ce s-au aflat în imobilul situat în .; colțar bucătărie, șifonier, fotoliu - pat, perdele, jaluzele, galerii, lustre, bunuri aflate în apartamentul nr.15 situat în S., ..13 - 15, ., .; magazie, construită în .; bibliotecă compusă din 4 corpuri, recamier, mobilă de bucătărie compusă din patru corpuri, bufet, masă și 2 scaune, frigider cu congelator tip General Foster, aragaz cu 4 ochiuri, hotă cu ventilator, televizor color Phillips, mașină de spălat rufe Indesit, canapea, cuiere, comoda si 2 vitrine T.V., bunuri ce s-au aflat în apartamentul nr.37, situat în București, ., ..3, . care au fost mutate în apartamentul din Sinia, . îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în S., ..14 - 15, .: montat gresie, faianță nouă, centrală termică și calorifere, ușă metalică la intrare.
P. aceeași încheiere, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere reconvențională privind includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: apartamentul nr.15 situat în S., ..13 - 15, ., jud. Prahova, grajd, cabană de lemn, garaj cu fundație de beton și cu uși metalice, aplice ipsos și alte ornamente, îmbunătățirile efectuate personal de aceasta la imobilul din ..
Totodată, s-a constatat că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale pârâtei - reclamante reconvenționale: mobilă dormitor compusă din șifonier în 3 uși, pat cu ladă și masă de toaletă, mobilă de sufragerie, mobilă de bucătărie, televizor alb negru, frigider, recamier, 3 lustre, 3 galerii lemn, butelie aragaz, masă de 12 persoane, cuier din lemn, 1 perdea crem 6 m., 2 perdele albe, bunuri aflate în imobilul situat în ., mobilă sufragerie, masă 12 persoane, 4 scaune tapițate grena, mobilă de bucătărie, dormitor, un covor persan 3/4 grena, masă rotundă, masă de bucătărie, 6 bucăți tapet italian, 2 biciclete cu schimbător de viteză.
S-a constatat că apartamentul nr.15 situat în S., .. 13 - 15, . a fost dobândit de reclamantul M. S. cu contribuția sa proprie, în timpul căsătoriei cu pârâta, acesta având un drept de creanță reprezentând contravaloarea a 1/2 din îmbunătățirile efectuate la apartamentul nr.37, situat în București, ., ., Sector 6, și anume: montat gresie și faianță și înlocuirea instalațiilor sanitare în baie și bucătărie.
S-a dispus efectuarea a două expertize tehnice de specialitate construcții, pentru evaluarea magaziei, construită de părți în ., precum și evaluarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul nr.37, situat în București, ., . constând în montat gresie și faianță și înlocuirea instalațiilor sanitare în baie și bucătărie, evaluarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în S., ..14 - 15, ., și anume montat gresie, faianță nouă, centrală termică si calorifere, ușa metalică la intrare și o expertiza merceologică pentru evaluarea bunurilor mobile constatate ca fiind bunuri comune, expertul merceolog după preluarea datelor din expertiza construcții formulând și propuneri de lotizare, ținând cont de posesia bunurilor, voința părților, întregirea loturilor cu sulte minimale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.21/07.01.2004 pronunțată în dosarul nr.9606/2003, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, prin acord, și disjungerea cererii privind partajarea bunurilor comune, formându-se astfel dosarul nr.147/ 2004 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului VI București care a pronunțat și o încheiere interlocutorie la data de 09.06.2004, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1096/27.09.2005 a Curții de Apel București Secția a III-a.
Ulterior, părțile s-au împăcat și s-au recăsătorit la data de 06.07.2006, iar, în prezent, părțile sunt divorțate, conform sentinței civile nr.982/6.09.2011 a Judecătoriei S..
P. contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.3074/10.12.1998, părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.15, situat în orașul S., ..13 - 15, ..
Conform art.30 C.fam. „bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților”, aceasta fiind o prezumție relativă, până la proba contrarie.
Din declarațiile martorilor audiați, instanța de fond a reținut că apartamentul de mai sus a fost dobândit de către părți, cu banii proveniți din vânzarea unui apartament - bun propriu al reclamantului.
Astfel, martorele C. M. și E. E. I. au afirmat că, fiind prietene cu reclamantul, cunosc că acesta și-a vândut un apartament situat în București, . de_ ROL, sumă cu care părțile au cumpărat apartamentul din orașul S. și că, la interval de o lună de la înstrăinarea apartamentului situat în București, . apartamentul din orașul S..
Prima instanța a constatat că, într-adevăr, astfel cum reiese din contractul depus la dosar, la data de 09.11.1998, reclamantul a încheiat un contract de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2540 la B.N.P. N. Babalic M., prin care a înstrăinat apartamentul nr.5, situat în București, ., parter, Sector 6 - bun propriu al său (fiind dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.4377/1993) - dată la care nu era căsătorit cu pârâta.
Instanța de fond a respins susținerile pârâtei referitoare la faptul că acest apartament a fost dobândit prin contribuția comună a părților, o parte din sumă fiind achitată din banii proveniți din vânzarea apartamentului - bun propriu al reclamantului, iar o parte provenind din vânzarea unui apartament - bun propriu al său, respectiv apartamentul situat în București, ., ., ., întrucât, așa cum rezultă din contractul depus la dosar, acest apartament a fost înstrăinat de către pârâtă prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.4173 la B.N.P. D. O., abia la data de 21.10.1999, deci după aproximativ un an de la achiziționarea apartamentului situat în orașul S..
Având în vedere aceste considerente, cât și prevederile legale din domeniul dreptului familiei existente la momentul anului 1999, respectiv art.31 lit. f) în vigoare atunci, din care rezulta, în mod indubitabil, că este bun propriu al unuia dintre soți bunul cumpărat cu prețul obținut din vânzarea unui bun propriu, instanța de fond a respins cererea pârâtei de includere în masa partajabilă a apartamentului nr.15 situat în orașul S., ..13-15, ., ., ca neîntemeiată, constatând că acest apartament este dobândit de către reclamant, cu contribuția sa proprie, în timpul căsătoriei cu pârâta.
Potrivit declarațiilor martorilor, părțile au efectuat în timpul căsătoriei o . îmbunătățiri la apartamentul nr.37, situat în București, ., ., apartament - bun propriu al pârâtei, și anume: montat gresie și faianță și înlocuirea instalațiilor sanitare în baie și bucătărie.
Având în vedere aceste împrejurări, s-a apreciat că reclamantul are un drept de creanță reprezentând 1/2 din contravaloarea acestor îmbunătățiri efectuate în timpul căsătoriei la imobilul - bun propriu al pârâtei pe care aceasta l-a înstrăinat, obținând o sumă de bani.
Din comunitatea de bunuri a soților fac parte o . bunuri mobile a căror apartenență la această masă a fost necontestată de părti și care a fost identificată pe baza rrăspunsurilor la interogațoriu ale părților și afirmațiilor martorilor celor două părți.
Instanța de fond a mai constatat că următoarele bunuri au fost dobândite în timpul căsătoriei: pompă Kama, armă de vânătoare, tablă zincată, plasă gard, două butoaie plastic de 200 l., un butoi lemn de 350 l., perdele, 2 traverse persane, bunuri ce s-au aflat în imobilul situat în .; colțar bucătărie, șifonier, fotoliu pat, perdele, jaluzele, galerii, lustre, bunuri aflate în apartamentul nr. 15 situat în S., ..13-15, ., .; magazie, construită în .; bibliotecă compusă din 4 corpuri, recamier, mobilă de bucătărie compusă din patru corpuri, bufet, masă și 2 scaune, frigider cu congelator tip General Foster, aragaz cu 4 ochiuri, hotă cu ventilator, televizor color Phillips, mașină de spălat rufe Indesit, canapea, cuiere, comoda si 2 vitrine TV, bunuri ce s-au aflat în apartamentul nr. 37, situat în București, ., ..3, . care au fost mutate în apartamentul din Sinia, . îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în S., ..14-15, .: montat gresie, faianță nouă, centrală termică și calorifere, ușă metalică la intrare, această împrejurare fiind recunoscută de ambele părți cu ocazia luării interogatoriului din oficiu.
Referitor la contribuția părților la dobândirea acestor bunuri, instanța de fond a considerat că aceste bunuri au fost dobândite, în mod egal, de către cei doi soți, astfel cum rezultă și din răspunsurile ambelor părți la interogatoriu.
Având în vedere cele reținute, s-a constatat că bunurile menționate au fost dobândite de părți în timpul căsătoriei, în cote egale, la fel realizându-se și îmbunătățirile efectuate la imobilul situat în S., ..14-15, ., ., jud. Prahova, după recăsătorirea soților, și anume: montat gresie, faianță nouă, centrală termică si calorifere, ușa metalica la intrare, așa cum rezulta din declarațiile martorilor pârâtei H. Joysef și C. E. C., fiind respins capătul de cerere reconvențională privind includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: apartamentul nr.15 situat în S., ..13-15, ., ., grajd, cabană de lemn, garaj cu fundație de beton și cu uși metalice, aplice ipsos și alte ornamente, îmbunătățirile efectuate personal de aceasta la imobilul din . și îmbunătățirile efectuate personal de aceasta la apartamentul nr.15 situat în S., ..13-15, ., ., ca neîntemeiată.
Totodată, s-a constatat, în urma declaraților martorilor pârâtei și a răspunsului la interogatoriu al părților, că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale pârâtei: mobilă dormitor compusa din șifonier în 3 uși, pat cu ladă și masă de toaletă, mobilă de sufragerie, mobilă de bucătărie, televizor alb negru, frigider, recamier, 3 lustre, 3 galerii lemn, butelie aragaz, masă de 12 persoane, cuier din lemn, 1 perdea crem 6 metrii, 2 perdele albe, bunuri aflate în imobilul situat în ., mobilă sufragerie, masă 12 persoane, 4 scaune tapițate grena, mobilă de bucătărie, dormitor, un covor persan 3/4 grena, masă rotundă, masă de bucătărie, 6 bucăți tapet italian, 2 biciclete cu schimbător de viteză.
P. sentința civilă nr.566/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria S. au fost admise în parte atât acțiunea principală formulată de reclamantul M. S., cât și cererea reconvențională formulată de pârâta B. E., dispunându-se partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, conform variantei unice de lotizare menționată în raportul de expertiză ing. B. N., reținându-se că, date fiind prevederile art.728 C.civ. și ale art.673 și urm. C.pr.civ., precum și solicitările părților referitoare la modalitatea de partaj a bunurilor comune, s-a ales, spre omologare, varianta unică de lotizare ing. B. N. la data de 28.05.2014, fiind respinsă cererea de a se scădea suma de 563 lei reprezentând pușca cu aer comprimat confiscată, ca urmare a reclamației pârâtei, întrucât, acest bun a făcut parte din patrimoniul bunurilor comune al celor doi foști soți, iar pierderea acestui bun urmează a fi suportată de ambele părți, în mod egal.
Împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 19.06.2013 și a sentinței civile nr.566/11.06.2014, ambele pronunțate de Judecătoria S. a declarat apel, în termen legal, pârâta B. E., menționând că motivele de apel vor fi depuse până la primul termen de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar la data de 23.07.2014, pricina fiind soluționată cu citarea legală a părților.
Astfel, la termenul de judecată din data de 30.09.2014, apelanta - pârâtă B. E. a depus motivele de apel, arătând că, prin încheierea interlocutorie din data de 10.06.2013, Judecătoria S. a admis, în principiu, acțiunea principală formulat de către reclamantul M. S. și, de asemenea, a admis, în principiu, în parte, cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, iar prin sentința apelată au fost admise, în parte, cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, dispunând partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, precum și ieșirea din indiviziune a acestora, în conformitate cu varianta unică de lotizare din raportul de expertiză ing. B. N..
Atât încheierea interlocutorie, cât și hotărârea prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cauzei, sunt, în opinia pârâtei, nelegale și netemeinice, fiind rezultatul unei greșite stabiliri a situației de fapt și a greșitei aplicări a legii, întrucât, în mod greșit, a fost respins capătul cererii reconvenționale privind includerea în masa partajabilă a următoarelor bunuri: apartamentul nr.15, situat în S., ..13-15, ., precum și îmbunătățirile efectuate la acest apartament, în speță, fiind greșit apreciate probele administrate, instanța de fond ajungând la concluzia eronată că acest apartament „este dobândit de către reclamant cu contribuția sa proprie, în timpul căsătoriei cu pârâta”.
Ajungerea instanței de fond la această concluzie este urmarea următoarelor greșeli: s-a apreciat, în mod greșit, că încheierea interlocutorie din data de 09.06.2004 al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din data de 26.08. 2004, ambele pronunțate în dosarul nr.147/2004 având ca obiect partaj bunuri comune dobândite de părți în timpul primei căsătorii, respectiv cea din perioada anilor 1996 - 2004, a rămas definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr.1096/ 27.09.2005 a Curții de Apel București - Secția a – III - a Civilă”.
Arată pârâta faptul că, prin această încheiere interlocutorie, s-a constatat, printre altele, calitatea de bun propriu al reclamantului M. S. cu privire la apartamentul nr.15, situat în S., ..13 - 15, ., ., reținându-se că respectivul apartament a fost dobândit, prin contribuția proprie a acestuia, în timpul căsătoriei, împotriva acestei încheieri ambele părți declarând apel, acestea fiind respinse ca nefondate, prin decizia civilă nr.578 A/27.12.2004 pronunțata în dosarul nr.2411/2004 al Tribunalului București - Secția a – III - a Civilă.
Și împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M. E., solicitând a se lua act de înțelegerea părților în sensul renunțării la judecata atât a cererii principale, cât și a cererii reconvenționale, având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și a voinței de a rămâne în indiviziune cu privire la aceste bunuri.
Curtea de Apel București - Secția a - III - a Civilă, prin decizia nr.1096/26. 09.2005, a admis recursul declarat de recurenta M. E., a modificat decizia recurată, în sensul că a admis cele două apeluri declarate împotriva încheierilor din data de 09.06.2004 și 26.08.2004 pronunțate în dosarul nr.147/ 2004 al Judecătoriei Sectorului 4 București și, în consecință, a schimbat cele două încheieri, luând act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii principale și a pârâtului la judecata cererii reconvenționale.
P. urmare, prin decizia civilă nr.1096/27.09.2005 s-a modificat decizia recurată și s-a schimbat încheierea din data de 09.06.2004, luându-se act de renunțarea la judecata atât a cererii principale, cât și a cererii reconvenționale și, nicidecum, nu s-a dispus în sensul rămânerii definitive și irevocabile a încheierii interlocutorii din 09.06.2004, cum greșit s-a reținut în considerentele încheierii din 19.06.2013, încheiere ce face obiectul prezentului apel.
Astfel, în considerentele încheierii din 19.06.2013 s-a reținut, în două rânduri, că încheierea din data de 09.06.2004, ar fi rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1096/27.09.2005 a Curții de Apel București - Secția a - III - a Civilă - Secția a III a Civilă.
Reținând, în mod greșit, că încheierea din 09.06.2004, prin care s-a constatat calitatea de bun propriu al reclamantului M. S. cu privire la apartamentul situat în S., ..13 - 15, ., ., a rămas definitivă și irevocabilă, Judecătoria S. a preluat ideea că apartamentul în discuție este bunul propriu al reclamantului, absolutizând cele reținute prin încheierea interlocutorie din 09.06.2004.
O altă critică formulată de pârâtă a vizat faptul că instanța de fond a stabilit incorect situația de fapt referitoare la dobândirea apartamentului din S., ..13 - 15, ., ..
Astfel, in considerentele hotărârii, s-a reținut că părțile s-au căsătorit în cursul anului 1998 - idee preluată din cererea formulată de reclamantul M. S., deși pârâta a dovedit, cu certificatul de căsătorie, faptul că data căsătoriei a fost 25.05.1996 și, din celelalte probe, a reieșit că anterior căsătoriei a trăit cu reclamantul în concubinaj încă un an înaintea încheierii căsătoriei.
De vădită rea - credință, reclamantul a susținut, în mod consecvent, că părțile s-au căsătorit în anul 1998, fără a indica data exactă, tocmai pentru a acredita ideea că ar fi dobândit apartamentul în litigiu anterior căsătoriei, astfel încât, s-a considerat că instanța de fond a interpretat în mod greșit contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.3074/10.12.1998 la B.N.P. „I. D. - B. G.".
Astfel, din formularea alin.1 din contract, rezultă cu claritate că vânzătorul a vândut apartamentul „soților M. S. și M. E.”, rezultând chiar din această formulare că s-a avut în vedere o contribuție comună a soților la dobândirea acestui apartament, iar dacă s-ar fi intenționat a se arata că apartamentul a fost achiziționat, cu banii proprii ai reclamantului M. S., formularea ar fi trebuit să fie în sensul că vânzătorul vinde lui M. S. căsătorit cu M. E., ceea ce ar fi însemnat că cel care cumpără (achită prețul) ar fi fost doar M. S..
S-a mai susținut de pârâtă că, ajungerea instanței de fond la concluzia că apartamentul în litigiu a fost dobândit de reclamant cu contribuția sa proprie, este și rezultatul interpretării greșite și a absolutizării declarațiilor martorilor propuși de acesta și, astfel, cum se va dovedi, martorei E. E. I. i s-a făcut o ciornă de către reclamant în care i s-a indicat ce să declare, iar martora C. M., a declarat lucruri neconforme cu realitatea, în prezent fiind cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Mai mult decât atât, această din urmă martoră era în relații recunoscute de dușmănie cu pârâta și, deși a depus la dosar Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. din data de 09.11.2012 prin care acesteia i s-a aplicat o sancțiune administrativă, respectiv o amendă în cuantum de 1.000 lei, ca urmare a plângerii formulată pentru lovire și amenințare, totuși a fost audiată și declarația sa a fost valorificată de către instanța de fond, în sensul respingerii cererii reconvenționale.
În mod nejustificat, instanța de fond a înlăturat susținerea pârâtei în sensul că a contribuit la dobândirea apartamentului din S. cu suma de_ ROL pe care i-a primit, ca avans, pentru apartamentul - proprietatea sa din București ., ., . l-a scos la vânzare odată cu apartamentul deținut de reclamant în ..
Aceste susțineri ale pârâtei au fost dovedite cu înscrisuri și declarațiile martorilor propuși, mai ales declarația martorei C. E. Constanta, însă instanța de fond nu le-a dat eficiență, concluzionat, nejustificat, că apartamentul situat în S., ..13-15, . „este dobândit de către reclamant cu contribuția sa proprie în timpul căsătoriei cu pârâta”.
Apreciază pârâta că, în mod greșit, instanța de fond a respins capătul 4 din cererea reconvențională și nu a dedus, în favoarea sa, în cuantum actualizat, contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului din S., realizate cu bani proprii, în valoare de_ ROL, constând în geamuri termopan, montat gresie și faianță în bucătărie și baie, parchet în toate camerele, ușă lemn interior, închidere balcon și izolație termică, separare gaze, montat centrală termică și calorifere, obiecte sanitare baie și hotă bucătărie.
Deși, pârâta a depus înscrisuri din care au reieșit posibilitățile sale financiare (a moștenit două apartamente de la mama sa, decedată în anul 1997), instanța de fond a constatat calitatea de bunuri comune pentru unele dintre îmbunătățirile efectuate la imobilul din S. - montat gresie, faianța nouă, centrală termică și calorifere, ușă metalică la intrare, iar asupra celorlalte îmbunătățiri nu s-a pronunțat.
Apelanta - pârâtă B. E. a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate și a încheierii interlocutorii, în sensul admiterii, în totalitate a cererii reconvenționale.
În raport de motivele de apel formulate de apelanta - pârâtă B. E., intimatul - reclamant M. S. a formulat, în baza art.298 C.pr.civ. rap. la art.115 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței civile nr.566/2014 pronunțată de Judecătoria S., ca temeinică și legală.
Astfel, intimatul a arătat că pârâta pretinde că, în mod greșit, în masa de partaj nu a fost indus apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..13 - 15, et.3, ., în acest sens făcând un istoric al relațiilor dintre părți și amintind de un fost litigiu de partaj care s-a derulat pe rolul instanțelor din București.
Sentința civilă nr.566 /2014 pronunțată de Judecătoria S. nu copiază considerentele încheierii interlocutorii din dosarul nr.147/2004, așa cum încearcă pârâta să acrediteze prin motivele formulate, rațiunea pentru care . bunul propriu al reclamantului datorându-se faptului că acesta a fost dobândit, cu fonduri proprii, deci un imobil la care pârâta nu are niciun fel de drept, situație reținută în mod just de către instanța de judecată după administrarea unui probatoriu complex.
Apelanta încearcă să minimalizeze probațiunea administrată, încercând să devieze atenția instanței de apel asupra faptului că singurul care a dovedit dreptul de proprietatea exclusivă asupra bunului imobil în litigiu a fost reclamantul.
În motivarea cererii sale, reclamantul M. S. a învederat că a dobândit, cu fonduri proprii, apartamentul asupra căruia solicită să se constate calitatea de bun propriu.
Astfel, la data de 09.11.1998, reclamantul a vândut S.C. Flash Trading House S.R.L. București apartamentul - proprietatea sa exclusiva situat în București, ., parter, . compus din 2 camere în suprafață utilă de 39,79 mp. în schimbul sumei de_ ROL., fiind dobândit în perioada când nu era căsătorit, în baza contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.4377/1993 și a procesului - verbal de predare - primire al locuinței încheiat cu S.C. Orizont S.A. București.
Transferul dreptului de proprietate asupra acestui apartament s-a realizat prin contractul de vânzare – cumpărare nr.2540/09.11.1998, act legalizat și autentificat de B.N.P. N. Babalic M. din București, iar la data de 10.12.1998, la circa 30 de zile de la încheierea acestui contract, din suma încasată cu ocazia transferului dreptului de proprietate, acesta dobândit, în schimbul sumei de 70.000 000 ROL, dreptul de proprietatea asupra apartamentului situat în orașul S., ..13 - 15, . rezultă din conținutului actului de vânzare - cumpărare nr.2540/10.12. 1998.
Potrivit legii, dovada că un bun este propriu se poate face de soți prin orice mijloc de probă (Tribunalul Suprem - decizia civilă nr.897/1968) și, tot instanța supremă a statuat că, soțul interesat va putea dovedi în raport de celalalt soț că anumite bunuri sunt proprii, nu numai prin înscrisuri, dar chiar prin martori și prezumții, statuându-se că dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă.
Din diferența rămasă dintre suma încasată de reclamant și cea achitată pentru achiziționarea ., respectiv cca._ ROL, reclamantul a investit în acest apartament, efectuând o . lucrări de îmbunătățire, după cum urmează: montat termopane, centrală cu calorifere/ izolație termică.
În privința imobilului din . menționat că acesta este proprietatea pârâtei asupra căruia el are un drept de uzufruct viager, constituit prin contractul de donație aut. sub nr.919/1998.
Reclamantul M. S. s-a căsătorit cu pârâta în cursul anului 1996, iar în anul 2004, părțile au divorțat, în perioada imediat următoare, aceasta formulând la Judecătoria Sector 6 o cerere de partaj pentru împărțirea bunurilor realizate în timpul căsătoriei, acțiune care a format obiectul dosarului civil nr.147 /2004.
P. încheierea din 09.06.2004, instanța de judecată a pronunțat o încheiere Interlocutorie prin care a constatat că apartamentul arătat la punctul 1 din cererea reclamantului (. bun propriu, în anul 2006, părțile căsătorindu-se, din nou, pentru ca, ulterior, prin sentința civilă nr.982/2011 pronunțată de Judecătoria S. să se dispună desfacerea căsătoriei acestora, prin acord.
Ulterior, reclamantul și-a completat cererea introductivă, solicitând ca pârâta să aducă la masa de împărțit și alte bunuri, indicându-le în cererea sa, în mod detailat.
În probațiune, părțile au administrat proba cu acte, martori și interogatorii și, legal citată, pârâta a formulat întâmpinare susținând că, de fapt, apartamentul din S. ar fi bun comun, fiind dobândit cu fonduri aduse de către aceasta din vânzarea unui apartament, această susținere necoroborându-se cu niciuna din probele administrate în cauză, fiind adevărat că pârâta a vândut un apartament din București, dar aceasta s-a întâmplat la cca. un an de la cumpărarea celui în litigiu, adică . S..
Pârâta B. E. pretinde că ar fi încasat mai mulți bani pentru apartamentul moștenit de la mama sa pe care l-ar fi vândut la cca. 1 an de la data când reclamantul a cumpărat apartamentul din S., susținând că ar fi dat declarații false în fața notarului public în ceea ce privește prețul declarat, asemenea apărare neputând fi reținută, în condițiile în care, agentul instrumentar i-a adus la cunoștință consecințele nerespectării prevederilor art.6 din O.U.G. nr.12/1998 și ale consecințelor nedeclarării prețului real al vânzării.
În fapt, în ceea ce privește vânzarea apartamentului nr.23 situat în ., . arătat că acesta a fost dobândit de pârâtă și primul său soț - M. R., potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr.2629/08. 06.1993.
Apartamentul în cauză a fost vândut numitului D. C., în schimbul sumei de_ ROL, astfel cum rezultă din conținutul c.v.c nr. 4173/21.10.1999, din care fostul soț - M. R. a primit cota sa de 1/2 din prețul obținut, iar la cca. două luni de la vânzarea acestui apartament, fiica pârâtei a cumpărat un apartament cu o sumă asemănătoare în schimbul sumei de_ ROL.
Pârâta a cumpărat fiicei sale și ginerelui acest apartament pentru a sista starea litigioasă dintre ea și fiică, aceea care devenise soră, prin adopția realizată de părinții pârâtei care s-a comportat, pe tot parcursul acestui litigiu, dar și în cel anterior cu rea – credința, în condițiile în care, și-a indus în eroare și propria fiică pe care a exclus-o de la moștenirea cuvenită.
A susține că a cumpărat apartamentul reclamantului cu banii rezultați din vânzarea unui apartament, operațiune care s-a realizat la un an de la perfectarea actului de vânzare - cumpărare nu poate fi reținută de instanța de apel ca fiind un aspect de natură să schimbe hotărârea instanței de fond.
Analizând contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2540/09.11.1998 conform căruia reclamantul a înstrăinat S.C. Flash Trading House S.R.L. . ., Sector 6, se observă mențiunea din conținutul acestui act, în sensul că a dobândit apartamentul, prin cumpărare, necăsătorit fiind, conform contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.4377/1993 și a procesului - verbal de predare - primire a locuinței din data de 28.09.1993.
În consecință, cu suma de_ ROL obținută potrivit acestui contract, a fost achitat prețul . S., ..13-15, la momentul acela pârâta neavând bani, fiind pensionară, reclamantul fiind acela care a ajutat-o, plătindu-i nenumăratele datorii ale sale și ale fiicei sale, devenită sora sa, prin adopția bunicii acesteia.
Apartamentul nr.23 situat în ., . dobândit de pârâtă și primul soț - M. R., potrivit contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2629/08.06.1993, fiind vândut, ulterior, numitului D. C. în schimbul sumei de_ ROL, astfel cum rezultă din conținutul contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.4173/21.10.1999, ceea ce înseamnă că, de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare aut. sub pentru . data de 10.12.1998, deci la cca. 30 de zile de la încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, din suma încasată cu ocazia transferului dreptului de proprietate reclamantul a dobândit, în schimbul sumei de 70.000.000 ROL, dreptul de proprietatea asupra apartamentului nr.15 situat în orașul S., ..13 - 15, așa cum rezultă din conținutului actului de vânzare - cumpărare nr.2540/10.12. 1998.
Chiar dacă, la momentul cumpărării, reclamantul era căsătorit cu pârâta, aceasta nu înseamnă că aceasta avea vreun drept asupra apartamentului, sublinierea faptului că notarul nu a făcut mențiuni speciale în act nefiind de natură să atragă schimbarea situației juridice a bunului și calitatea acestuia de bun propriu al reclamantului, cu toate încercările pârâtei de a demonstra altceva.
Ulterior, în anul 2006, părțile s-au recăsătorit pentru ca, ulterior, în cursul anului 2012 să divorțeze din nou, pârâta susținând că ar fi primit un avans de_ ROL care rezulta din vânzarea apartamentului din . anului 1998, ceea ce nu corespunde adevărului, în speță, nefăcându-se dovada existenței vreunui antecontract, iar martora prezentă a spus un șir de neadevăruri, depoziția acesteia fiind înlăturată ca nesinceră.
Pe de altă parte, nu se poate face dovada cu martori peste suma de 250 de lei, în condițiile în care, nu există un început de dovadă care nu există în cauză, astfel încât susținerile reiterate în cererea de apel urmează a fi înlăturate.
O altă nemulțumire a pârâtei este aceea că nu au fost incluse îmbunătățirile în valoare de_ ROL și, prin tot felul de mijloace pozează în postura de victimă, de persoana nedreptățită, pretinzând drepturi inexistente, cu precizarea că investițiile pretins executate la imobilul din S. au fost realizate numai de reclamant și, nicidecum de pârâtă.
Învederează reclamantul că lotizarea întocmită de expert era singura posibilă față de cele menționate, nefiind posibilă o altă variantă, context în care reclamantul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând încheierea interlocutorie de partaj din data de 19.06.2013 și sentința civilă nr.566/11.06.2014, ambele pronunțate de Judecătoria S., prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește cererea formulată de apelanta - pârâta B. E. de completare a probatoriilor cu înscrisuri, interogatoriul intimatului - reclamant M. S. și un martor pe aspectul prețului real al apartamentului situat în orașul S., ..14 - 15, ., ., renunțându-se a se mai solicita proba cu expertiză, se constată că, aceasta a beneficiat de asistență juridică calificată încă din momentul formulării și depunerii întâmpinării, respectiv din data de 25.04.2012 (f.30 – dos. fond).
Astfel, la termenul de judecată din data de 20.06.2012, asistată fiind, de asemenea, de apărătorul ales, pârâta B. E. a solicitat în dovedirea cererii reconvenționale și, respectiv în combaterea acțiunii, astfel cum a fost completată la termenul de judecată din 23.05.2012 (f.53 – 58, dos. fond), probe cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și 3 martori, fiind limitat numărul martorilor la 2, pentru egalitate de tratament juridic fiind încuviințate aceleași probe și reclamantului.
La termenul de judecată din data de 10.10.2012, instanța de fond a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului (f.70 – 73, dos. fond), fiind audiați la solicitarea pârâtei martorii C. E. – C. și H. Joysef (f.83 și 92, dos. fond).
Așa fiind, este evident că, în faza procesuală a apelului nu se impune completarea probatoriilor care, deja, au fost administrate cu ocazia instrumentării pricinii în fața instanței de fond, în condițiile în care, astfel cum s-a mai arătat, pârâta a beneficiat de asistență juridică calificată, prin prezența constantă a aceluiași apărător.
Împrejurarea că, urmare a probelor administrate la solicitarea pârâtei, instanța de fond a reținut o altă situație de fapt decât cea dorită de aceasta, pronunțând o soluție care o nemulțumește, nu este de natură a deschide calea readministrării sau completării probatoriilor deja administrate, art.295 alin.2 C.pr.civ. statuând în sensul potrivit cu care, „instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei”.
În speță, raportat la întregul material probatoriu administrat de instanța de fond, este evident că nu se mai impune completarea acestuia în faza procesuală a apelului, necesitatea probelor solicitate de pârâtă nerezultând din dezbateri.
De altfel, aspectul prețului real cu care a fost achiziționat apartamentul nr. 15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., ., jud. Prahova, respectiv suma de 70.000.000 ROL este menționată în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 3074/10.12.1998 care, fiind un înscris autentic, face dovada deplină până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, făcute în limitele atribuțiilor sale (constatările referitoare la prezența părților, modul de identificare a acestora, luarea consimțământului, semnarea înscrisului de către părți în fața agentului, numărarea prețului în fata agentului, etc.).
Așa fiind, susținerea pârâtei inserată în cuprinsul întâmpinării (f.31 – dos. fond) în sensul că, la data de 10.12.1998, a fost cumpărat apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., ., prețul fiind, în realitate, de_ ROL, declarând, însă, în actul de vânzare – cumpărare autentic suma de 70.000.000 ROL pentru a plăti mai puține taxe către stat nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, în cuprinsul oricărei încheieri de autentificare se face referire la împrejurarea că actul se semnează după citirea acestuia, părțile contractante consimțind la autentificarea înscrisului, semnând toate exemplarele acestuia, în speță, nefiind consemnate eventuale obiecțiuni ale vreuneia dintre părțile contractante cu privire la prețul imobilului acre a făcut obiectul vânzării.
Pentru aceste considerente, tribunalul constatând că cererea de completare a probatoriilor este neîntemeiată, urmează să o respingă ca atare.
Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin sentința civilă nr.21/07.01.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în cauza ce a format obiectul dosarului nr.9606/2003, definitivă și irevocabilă la data de 16.02.2004 (f.38 – dos. fond), a fost declarată ca fiind desfăcută, prin acordul părților, căsătoria încheiată la data de 25.05.1996 între reclamantul M. S. și pârâta M. E., disjungându-se, în temeiul art.165 C.pr.civ., capătul de cerere privind partajarea bunurilor comune dobândite de soți, sens în care s-a format dosarul nr.147/2002.
Ulterior, la data de 06.07. 2006, părțile s-au recăsătorit, iar prin sentința civilă nr.982/06.09.2011 pronunțată de Judecătoria S. în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, definitivă prin neapelare, a fost admisă cererea principală modificată formulată de reclamantul M. S. în contradictoriu cu pârâta M. E., dispunându-se desfacerea căsătoriei părților, de asemenea, prin acordul soților, pârâta reluându-și numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „B.” (f.8 – dos. fond).
P. contractul de vânzare - cumpărare aut. sub 2540/09.11.1998, reclamantul M. S. a înstrăinat către S.C. „Flash Trading House” S.R.L. imobilul – apartament situat în Mun. București, ., parter, ., compus din două camere și dependințe, prețul vânzării fiind de_ ROL (f.11 – dos. fond).
Conform clauzelor stipulate în sus – menționatul contract, reclamantul - vânzător M. S. a dobândit apartamentul, prin cumpărare, necăsătorit fiind, potrivit contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.4377/1993 și a procesului - verbal de predare - primire a locuinței din data de 28.09.1993, acte încheiate cu S.C. Orizontul S.A. București.
La data de 10.12.1998, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.3074 prin care soții M. S. și M. E. au dobândit, de la numiții D. Senor – C. și B. M., apartamentul nr.15 situat în orașul S., . Karl Marx) nr.14 - 15, ., ., jud. Prahova, prețul fiind de 70.000.000 ROL achitat, în întregime, de cumpărători la data autentificării actului (f.10 – dos. fond).
De pe urma defunctei E. Nicolița, decedată la data de 18.12.1997, au rămas ca moștenitori legali acceptanți Ahmad R. și M. E., în calitate de descendente de gradul I, fiecare având câte o cotă de ½ din masa succesorală alcătuită din cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.63 situat în București, ..2, ., ., compus din două camere și dependințe, restul cotei de ½ revenind fiicei defunctei – M. E. (pârâta din cauza de față), astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.09/24.02.2003 (f.45 – dos. fond).
P. contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.4173/21.10.1999, M. R. împreună cu M. (fostă M.) E. au înstrăinat numitului D. C. apartamentul nr.23 situat în București, ., ., ., compus din 4 camere și dependințe, prețul vânzării fiind de_ ROL achitat de cumpărător, integral, la data autentificării actului, imobilul fiind dobândit de vânzători în baza contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2629/08.06.1993 (f.44 – dos. fond).
Ulterior, la data de 18.07.2003, Ahmad R. și M. E. au înstrăinat numiților I. M. și I. M. – V., conform contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.1954, apartamentul nr.63 situat în București, ..2, ., Sector 6, compus din două camere și dependințe, prețul vânzării fiind de_ ROL achitat de cumpărători, integral, la data autentificării actului (f.43 – dos. fond).
Aceasta este situația premisă de la care trebuie pornit în analizarea contribuției fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., ., jud. Prahova.
Astfel, la interogatoriul luat la solicitarea reclamantului, pârâta a negat faptul că apartamentul nr.23 situat în București, . a fost vândut de aceasta împreună cu fostul său soț (nb. M. R.), afirmând că, dimpotrivă, ar fi fost înstrăinat împreună cu M. S. (f.74 – dos. fond, întrebarea nr.4), fapt de natură a contrazice mențiunile dintr-un act autentic care se bucură de o prezumție de validitate, Codul civil de la 1864 consacrând opozabilitatea erga omnes a celor constatate printr-un asemenea înscris, aceasta în condițiile în care, martora C. E. – C. audiată la solicitarea pârâtei a învederat că „apartamentul din . bun comun cu fostul soț M. R.…” care a fost prezent atunci când s-a realizat vânzarea apartamentului, semnând actele.
Menținându-se pe aceeași linie, la întrebarea nr.4, pârâta a arătat că, în realitate, prețul vânzării apartamentului ar fi fost de_ ROL încasat de aceasta împreună cu reclamantul M. S., pentru ca, la întrebarea nr.16, pârâta să precizeze că reclamantul i-a adus la cunoștință faptul că a încasat suma de_ ROL, în opinia sa, iar nu_ ROL, ca urmare a vânzării apartamentului nr.5 situat în București, ., Sector 6, sumă care a fost utilizată pentru achiziționarea casei din S., dar și pentru plata unor datorii.
Martora C. M. audiată la solicitarea reclamantului a arătat că acesta a avut un serviciu foarte bine remunerat, încasând cu ocazia pensionării suma de 80.000.000 ROL și, vânzând un apartament din . un preț de_ ROL din care suma de 70.000.000 ROL a fost folosită pentru cumpărarea unui apartament situat la ieșirea din S., restul banilor fiind investiți în efectuarea unor îmbunătățiri la acest apartament, dar și la casa părintească (f.81 – dos. fond).
Referindu-se la situația familială și materială a pârâtei, martora a menționat că aceasta a avut mai mulți copii (nb. 4 copii din care 3 fete și un băiat, conform depoziției martorei C. E. – Constanta) care au fost ajutați de reclamant, starea financiară a pârâtei fiind una precară, fapt cunoscut din . cetățeni, dar și de la reclamant și primar, cu precizarea că apartamentul din . vândut, prin scoatere la licitație, după achiziționarea celui din S..
La rândul său, martora C. E. – C. audiată la solicitarea pârâtei a precizat că nu a văzut ca fostul soț al pârâtei – M. R. să fi luat bani la notar, în urma vânzării apartamentului din . apartamentul din S. nu a fost niciodată (f.84 – dos. fond0.
Martora E. E. – I. audiată la cererea reclamantului (f.90 – dos. fond) a susținut că acesta a executat, în urma încasării prețului ca urmare a vânzării unui apartament - proprietate personală situat în București, mai multe lucrări de îmbunătățire la imobilul din S. constând în montat gresie, faianță, încălzire centrală, cu ocazia pensionării beneficiind de 5 salarii.
Martorul H. Joysef audiat la solicitarea pârâtei a arătat că l-a cunoscut pe primul proprietar al apartamentului care i-a fost vândut reclamantului, neputând preciza proveniența banilor cu care a fost achiziționat și nici cine a contribuit la cumpărarea acestuia, de la pârâtă aflând că s-a plătit suma de_ ROL (f.92 – dos. fond).
Așa fiind, este evidentă contribuția proprie exclusivă a reclamantului M. S. la dobândirea apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., ., jud. Prahova, în condițiile în care, cu numai o lună anterior dobândirii imobilului, dar în timpul căsătoriei cu pârâta B. E. (09.11.1998 – vânzarea apartamentului – proprietate personală a reclamantului situat în București, ., respectiv 10.12.1998 – dobândirea apartamentul nr.15 din orașul S., ..14 - 15, .), acesta a încasat suma de_ ROL, fiind pensionat în perioada anilor 1998 – 1999 (martorul C. M.), ocazie cu care a beneficiat de 5 salarii (martora E. E. - I.).
Susținerea pârâtei inserată în cuprinsul motivelor de apel în sensul că ar fi contribuit cu suma de_ ROL la dobândirea apartamentului nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., ., jud. Prahova, sumă care provenea din vânzarea apartamentului situat în București, . și care a constituit un avans, fapt confirmat prin depoziția martorei C. E. – C. nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, deși, este reală înstrăinarea acestui imobil, împrejurarea invocată nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, rămânând astfel la stadiul de simplă afirmație, cu precizarea că, în speță, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.4173 a fost perfectat la data de 21.10.1999, așadar, la o distanță de cca. 1 an după cumpărarea apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., ., jud. Prahova.
Mai mult decât atât, reținându-se și împrejurarea că pârâta avea nu mai puțin de 4 copii, una dintre fiice devenindu-i, prin înfierea de către bunica maternă, soră, dar și faptul că apartamentul situat în București, . a fost bun comun dobândit în timpul căsătoriei cu fostul soț – M. R., fiind greu de crezut că acesta nu a încasat parte din prețul plătit de cumpărătorul D. C., conform declarației martorei C. E. – C. audiată la solicitarea pârâtei, precum și că reclamantul a avut un serviciu bine remunerat, beneficiind și de plata a 5 salarii la momentul pensionării și, nu în ultimul rând, împrejurarea că apartamentul din București, . - proprietate personală a reclamantului a fost înstrăinat cu numai o lună anterior cumpărării apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., este evidentă contribuția sa exclusivă la dobândirea imobilului în litigiu, posibilitățile sale financiare fiind pe deplin probate.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat și faptul că, deși, prin sentința civilă nr.611/31.01.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului VI București a fost admisă excepția perimării, constatându-se perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. E. având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul M. S., acțiune disjunsă de capătul de cerere vizând desfacerea căsătoriei părților, prin încheierea interlocutorie din data de 09.06.2004 a fost admisă în principiu, în parte acțiunea, stabilindu-se componența masei bunurilor de împărțit și cotele ce se cuvin fiecărui codevălmaș, constatându-se că apartamentul nr.15 din orașul S., ..14 - 15, ., ., jud. Prahova a fost dobândit de pârâtul M. S. cu contribuția sa proprie, în timpul căsătoriei cu reclamanta.
Această încheiere a fost lămurită, sub aspectul dispozitivului, prin încheierea de ședință din data de 26.08.2004 și, apelurile declarate de ambele părți împotriva acestei din urmă încheieri, dar și a celei din data de 09.06.2004, au fost respinse ca nefondate, potrivit deciziei nr.578/27.12.2004 a Tribunalului București – Secția a – III – a Civilă, prin decizia civilă nr.1096/27.09.2005 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a – III – a Civilă, irevocabilă, dispunându-se schimbarea acestora în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii principale și a pârâtului la judecata cererii reconvenționale (f.40 – 42, dos. fond).
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, se reține că, art.31 lit. f) C. fam. în vigoare la momentul perfectării contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.3074/10. 12.1998 avea în vedere valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
În acest caz, bunul dobândit devine propriu în temeiul subrogației reale cu titlu universal care are scopul de a evita confuzia între grupa bunurilor comune și aceea a bunurilor proprii aparținând fiecăruia dintre soți.
În acest sens, practica judiciară constantă în materie a statuat în sensul potrivit cu care un bun dobândit în timpul căsătoriei, prețul fiind achitat de unul dintre soți cu bani proprii, devine proprietatea exclusivă a acestuia, chiar dacă contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat pe numele ambilor soți.
Pe cale de consecință, este evident că apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., . este bunul propriu al reclamantului M. S., fiind dobândit de acesta cu bani obținuți în urma vânzării unui bun propriu reprezentat de apartamentul nr.5 situat în București, Sector 6, ., parter, compus din două camere și dependințe, iar nu bun comun, cum a pretins pârâta B. E. prin motivele de apel, fapt corect constatat și de instanța de fond.
Referitor la acest aspect, susținerea pârâtei inserată în cuprinsul motivelor de apel în sensul că, la baza constatării calității de bun propriu al reclamantului în ceea ce privește apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., s-ar afla depozițiile martorelor C. M. și E. E. – I., cea dintâi afirmând împrejurări neconforme cu realitatea, fiind cercetată, în prezent, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, depunându-se la dosar, în acest sens, adresa nr._ din data de 14.03.2014 a I.P.J. Prahova (f.32 – dos. apel), tribunalul constată, pe de o parte, că măsura înaintării petiției formulată de pârâtă Parchetului de pe lângă Judecătoria S. a fost dispusă, întrucât faptele reclamate ca fiind săvârșite de numitele C. M. și E. E. – I. întrunesc elementele constitutive „ale unei infracțiuni”, fără a se indica, în mod expres, ca fiind cea de mărturie mincinoasă, iar, pe de altă parte, chiar în cazul în care s-ar fi reținut fapta incriminată, în speță, nu s-a dovedit începerea urmăririi penale împotriva persoanelor reclamate.
Deși, motivele de apel sunt structurate pe nu mai puțin de 6 pagini, în realitate, criticile formulate de pârâta B. E. împotriva încheierii interlocutorii din data de 19.06.2013 și a sentinței civile nr.566/11.06.2014 se reduc la două aspecte importante, și anume: pretinsa stabilire incorectă a situației de fapt referitoare la modalitatea de dobândire a apartamentul nr.15 situat în orașul S., ..14 - 15, ., ., jud. Prahova, reținerea contribuției proprii a reclamantului M. S. la achiziționarea acestui imobil care ar fi, în opinia pârâtei, rezultatul interpretării greșite și a absolutizării declarațiilor martorilor și, implicit respingerea capătului cererii reconvenționale vizând includerea în masa de partaj a acestui apartament – critici analizate în precedent și, pretinsa greșită respingere a capătului cererii reconvenționale având ca obiect deducerea, în favoarea sa, în cuantum actualizat, a contravalorii îmbunătățirilor aduse apartamentului din S., realizate cu banii proprii ai acesteia în valoare de_ ROL constând în geamuri termopan, montat gresie și faianță în bucătărie și baie, parchet în toate camerele, ușă lemn interior, închidere balcon și izolație termică, separare gaze, montat centrală termică și calorifere, obiecte sanitare baie și hotă bucătărie.
Astfel, martora E. E. – I. audiată la solicitarea reclamantului a arătat că, după achiziționarea apartamentului situat în S., reclamantul a efectuat anumite îmbunătățiri, precum: montat gresie, faianță, încălzire centrală, pârâta nefiind cunoscută de martoră (f.90 – dos. fond), după cum și martorul H. Joysef audiat la cererea pârâtei a menționat faptul că personal a executat anumite lucrări în casa părților, cum ar: despărțit un perete, executat anumite modificări, inclusiv o lucrare la ușa din apartament, părțile fiind împreună atunci când au fost executate aceste lucrări (f.92 – dos. fond).
Pe cale de consecință, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă pretinsa contribuție financiară exclusivă a pârâtei B. E. la executarea lucrărilor de îmbunătățire aduse apartamentului din S., respectiv geamuri termopan, montat gresie și faianță în bucătărie și baie, parchet în toate camerele, ușă lemn interior, închidere balcon și izolație termică, separare gaze, montat centrală termică și calorifere, obiecte sanitare baie și hotă bucătărie, astfel cum se susține în cuprinsul motivelor de apel, context în care, în mod corect instanța de fond a reținut că, parte din acestea, respectiv montat gresie și faianță nouă, centrală termică și calorifere, ușă metalică la . bunuri comune dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei, depoziția martorei C. E. – C. fiind singulară, necoroborându-se cu celelalte probe.
În acest sens, se constată, cu titlu de exemplu, în privința geamurilor termopan că, potrivit declarației olografe a numitului M. A. inserată în finalul facturii fiscale aflată la fila 108 – dos. fond, acesta fiind administrator al .. – firmă care a executat lucrările de tâmplărie cu geam termopan, a colaborat cu ambii soți M. S. și E., aceștia fiind în bune relații la acea vreme.
Așa fiind, nu se poate susține că numai pârâta B. E. ar fi contribuit financiar la suportarea costurilor aferente achiziționării și montării geamurilor termopan, din declarația administratorului firmei care a asigurat executarea acestor lucrări rezultând participarea și implicarea ambilor soți.
Deși, pârâta a învederat în cererea de apel faptul că instanța de fond a constatat calitatea de bunuri comune pentru unele dintre îmbunătățirile efectuate la imobilul situat în S., și anume montat gresie, faianță nouă, centrală termică și calorifere, ușă metalică la .-se asupra celorlalte lucrări, este evident că, raportat la soluția de admitere în parte atât a acțiunii principale, cât și a cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizată, în speță, nu a fost probată executarea și, implicit, existenta și a altor îmbunătățiri în afara celor reținute.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în temeiul art.296 C.pr.civ., va păstra în tot atât încheierea interlocutorie de partaj din data de 19.06.2013, cât și sentința civilă nr.566/11.06.2014, ambele pronunțate de Judecătoria S..
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată apelanta - pârâtă B. E. la plata către intimatul - reclamant M. S. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 0349/24.11.2014 (f.30 – dos. apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelanta – pârâtă B. E., domiciliată în S., .. 13 - 15, ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. B. E. din București, .. 19, ., . împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 11.06.2013 și a sentinței civile nr.566/11.06. 2014, ambele pronunțate de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. S., domiciliat în S., .. 13 - 15, ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. N. B. M. din Câmpina, .. 16, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. R. A. G. H.
Fiind în C.O. semnează
Președintele instanței
GREFIER
R. C.
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
4 ex. – 29.12.2014
j.f. M. Ș. - V.
d.f.nr._ – Judecătoria S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 26-08-2014,... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 588/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
