Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 437/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 2810/331/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 437

Ședința publică din data de 26 Iunie 2014

PREȘEDINTE - G. M.

JUDECĂTOR - N. A.

GREFIER - M. - D. B.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial”, declarat de apelantul – pârât N. V., domiciliat în com. M., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 84/27.01.2014 și a Încheierii Interlocutorii din data de 03.06.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă N. C., domiciliată în com. M., ., județ Prahova.

Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200,00 lei, conform chitanței . nr. 2391/07.04.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 330,00 lei, conform chitanței . nr. 2691/05.05.2014 și timbru judiciar în valoare 5 lei, chitanțe anulate și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-pârât N. V. personal și asistat de avocat N. F. și intimata-reclamantă reprezentată de avocat S. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul apelantului-pârât, avocat N. F., depune la dosar completare la taxa judiciară de timbru în cuantum de 330,00 lei conform chitanței . nr. 2691/05.05.2014 și timbru judiciar în valoare 5 lei, astfel cum s-a dispus de către instanță.

Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul apelantului-pârât, avocat N. F., având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea încheierii interlocutorii din data de 03.06.2013 a Judecătoriei Vălenii de M., în sensul reținerii la masa de partaj ca și contribuție 50% pentru apelantul-pârât și 50% pentru intimata-reclamantă. Arată că judecătorul fondului nu a arătat în concret probele și motivele de fapt și de drept, conform cărora a luat această decizie. Arată că prin sentința civilă criticată s-a fixat termen aproape 30 de zile și nu a avut posibilitatea să ia act de actele existente la dosarul Judecătoriei Vălenii de M.. Arată că nu există niciun motiv pentru care instanța de fond a reținut cote diferențiate, precizând argumentele în cererea de apel, care trebuie avute în vedere la stabilirea cotei egale de 50%. Menționează că martorii audiați în cauză au declarat că ambele părți au lucrat în Spania și au avut venituri, astfel că, nu este posibil ca apelantul-pârât să fie discriminat pentru că este bărbat, luându-se în considerare că reclamanta este femeie și a contribuit la treburile gospodărești, deoarece și apelantul-pârât a contribuit financiar, aducând venituri. Arată că în motivele de apel a argumentat aceste aspecte. Susține că suma de 1550 de Euro au fost trimiși în lunile octombrie-noiembrie 2010, după ce construcția a fost edificată, iar celelalte sume de bani au fost trimise de reclamantă în lunile ianuarie-februarie și nu au fost destinate construcției edificate. Solicită admiterea apelului și în rejudecare să se rețină contribuția de 50% pentru ambele părți, desființarea sentinței atacate și a se dispune efectuarea unei noi expertize de lotizare. Cu privire la expertiza lotizare, arată că sunt mai multe aspecte, susținând, totodată că, expertul a refuzat să întocmească o varianta propusă de apelantul-pârât, însă a efectuat o singură variantă de lotizare, iar ieșirea la stradă este prea mică, deschiderea la stradă fiind de cca. 18 m. Susține că expertul nu a măsurat distanța dintre cele două corpuri de clădire, motiv pentru care, solicită refacerea expertizei de lotizare de către un expert topo și unul construcții. De asemenea, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a I.A.P.-ului din data de 03.06.2013 și, în rejudecare, a se reevalua probele și a se reține contribuția de 50% pentru ambele părți, desființarea hotărârii instanței de fond și efectuarea unei noi expertize de lotizare de un expert topo.

Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea I.A.P.-ului din 03.06.2013 și a hotărârii instanței de fond, ca fiind legale și temeinice. Arată că părțile au avut calitatea de soți, iar desfacerea căsătoriei dintre aceștia a avut loc în Spania în anul 2010. susține că în Spania a rămas doar reclamanta, iar pârâtul s-a reîntors în țară, realizând venituri sporadic. Menționează că nu s-a reținut contribuția astfel cum s-a solicitat de reclamantă, aceasta obținând doar contribuția de 80%. Arată că în cauză au fost administrate toate probele, respectiv cea cu acte, interogatoriu, martori și expertiză, iar din răspunsul la interogatoriu reiese că în anul 2009 s-a cumpărat terenul și casa bătrânească de la tatăl reclamantei, soții neplătind nicio sumă de bani pentru acestea. Susține că soții au transformat casa bătrânească, edificând o construcție împărțită în corpul C2 și corpul Anexă, astfel că, există corpul casă și corpul anexă, alte bunuri nemaifiind. Arată că ne raportăm la timpul de doi ani de zile, cât a durat căsătoria părților. Susține că reclamanta a lucrat în străinătate și în intervalul de timp 2006-2009, iar toate sumele de bani care au intrat în construcție sunt de la reclamantă, acest aspect fiind recunoscut și de pârât prin interogatoriu. Precizează că pârâtul nu a făcut dovada că a prestat activități și a realizat o anumită sumă de bani. Arată că materialele de construcții se pot achiziționa pe orice perioadă de timp, reclamanta făcând dovada că a trimis anumite sume de bani, iar materialele au fost cumpărate pe banii reclamantei, astfel că, trebuie evidențiată cota de contribuție. Cu privire la raportul de expertiză, arată că cel care face varianta de lotizare este expertul construcții, expertul răspunzând că între corpurile C1 și C2 există o distanță de 50 m, la dosar existând planșe foto, din care reiese că .. Arată că solicitarea de a se atribui construcția anexă, nu are niciun suport legal, nefiind posibilă. Precizează că reclamanta a dorit acest teren deoarece l-a cumpărat de la tatăl său. De asemenea, susține că apelantul-pârât după terminarea construcției s-a dus în Spania, unde a fost condamnat pentru tentativă de omor. Mai arată că s-a făcut dovada că în aceeași localitate cu terenul, apelantul-pârât are o cotă indiviză asupra casei sale de pe urma defunctului său tată. Solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul ia act de susținerile părților și, constatând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la data de 27 august 2012 reclamanta N. C. a chemat in judecată pe paratul N. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună partajarea imobilului – bun comun, situat in comuna Magurele, ., compus dintr-un teren in suprafață de 966 mp., o locuință aflată in construcție si o anexa cu două încăperi; să constate că la dobândirea imobilului susmenționat ea a avut o contribuție de 80%, iar paratul o contribuție de 20%; sa i se atribuie in natura imobilul cerut la partaj, paratul urmând a primi dreptul sau valoric sub formă de sultă.

In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4472 din 27 august 2009 autentif.de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, a dobândit de la tatăl ei, I. I., un teren de 966 mp. situat in comuna Magurele, ., împreuna cu construcțiile C2 – locuință si C3 – anexă, edificate pe acest teren.

A mai precizat reclamanta ca in anul 2010 au demolat construcția C2 – locuință, iar in locul ei au început edificarea unei alte locuințe, compusă din doua dormitoare, bucătărie, hol si baie, locuința nouă fiind construita din BCA cu stâlpi de beton, acoperita cu tablă, are tâmplărie de termopan si instalație electrică.

In continuare, reclamanta a arătat că la dobândirea imobilului ea a avut o contribuție de 80%, constând in sumele de bani alocate pentru edificarea locuinței noi.

La data de 21 ianuarie 2013 reclamanta si-a precizat-completat cererea de chemare in judecată, arătând ca in ce privește căsătoria lor, aceasta a fost desfăcută prin hotărâre judecătorească pronunțată in Spania, recunoscuta ulterior, potrivit legislației naționale.

Reclamanta a precizat că s-a căsătorit cu paratul in anul 1994, locuind in casa bătrânească a tatălui ei in perioada 1994-2006.

A mai arătat reclamanta ca in luna septembrie 2006 cu consimțământul paratului a plecat să lucreze in Spania, ulterior venind si soțul ei, care nu si-a găsit un loc de muncă, motiv pentru care a revenit in tară, astfel că relațiile de familie au fost grav afectate.

In continuare, reclamanta a mai menționat că la insistentele paratului, tatăl ei le-a vândut in baza contractului de vânzare-cumpărare susmenționat imobilul situat in comuna M., ., jud. Prahova, precizând că au achiziționat, începând cu sfârșitul anului 2006 material de construcție, edificării unei case noi, in regie proprie, prin contribuția substanțială a ei, care a trimis in acest scop sume de bani in tară.

La aceeași dată, respectiv 21 ianuarie 2013 paratul a formulat întâmpinare si cerere reconvențională.

In întâmpinare acesta a arătat că nu este de acord cu partajarea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei in modalitatea solicitată de reclamantă si partajarea in modalitatea contribuției de 50% reclamanta si 50% paratul.

A mai precizat paratul ca imobilul C2 locuința poate fi partajat prin blocarea unei uși, el neavând altă locuință, menționând că din anul 1994, de la căsătoria lui cu reclamanta, toți banii lui au fost investiți la această adresă.

Prin cererea reconvențională paratul a solicitat sa fie introdusa la masa de partaj construcția locuință C3 – renovată de la temelie, in suprafață de 18 mp. construita din bolțari de beton, cu acoperiș din lemn, învelită cu tablă si dedesubt beci, precum si un gard la drum pe o lungime de 18 m., din lemn plus porți din fier pe o lungime de 4,5 m. (una mare si una mică).

După administrarea probelor, prin Încheierea din 3 iunie 2013 s-a constatat că reclamanta, cu o contribuție de 65% și paratul, cu o contribuție de 35%, au dobândit in timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:

-. un teren in suprafață de 966 mp. situat in comuna M., .;

-. o casă de locuit (C2) situată pe terenul susmenționat, construită din BCA, compusă din doua camere, baie, bucătărie si hol, acoperita cu tablă galvanizată;

-. o construcție (C3) situată pe același teren, compusă din dormitor, bucătărie si beci;

-. un gard din lemn pe o lungime de 18 m si porți din fier.

S-a mai constatat că reclamanta si paratul, cu aceeași contribuție, au efectuat următoarele lucrări la casa de locuit:

-. acoperiș cu tablă galvanizată ;

-. tencuit interior ;

-. montat geamuri termopan ;

-. montat uși exterioare.

Pentru măsurarea, evaluarea si evidențierea pe schița de plan a terenului s-a numit expert topometru, iar pentru evaluarea si evidențierea pe schița de plan a construcțiilor, dar si pentru evaluarea lucrărilor de construcție, precum si pentru propuneri de lotizare s-a numit expert constructor.

Expertizele au fost efectuate și depuse la dosar.

Prin sentința nr. 84/27.01.2014 Judecătoria Vălenii de M. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. C., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât, a dispus partajarea bunurilor comune potrivit variantei nr. 1 (unu) de la expertiza tehnică ing. D. F.-R., după cum urmează: reclamanta N. C., primește: teren curți construcții de 490 mp. din comuna M., . lei, teren arabil de 476 mp. din comuna M., . lei, c orp de construcție C2 = 77.700 lei, corp de construcție C3 = 3.600 lei, valoarea totală a lotului, primită din masa partajabilă = 100.256 lei, valoare cuvenită = 65.166 lei, sultă de plătit = 35.090 lei, pârâtul N. V. nu primește bunuri în natură, valoarea cuvenită = 35.090 lei, sultă de primit = 35.090 lei, a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul la 385 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în varianta 1 (unu) sulta este mult mai mică decât în varianta nr. 2 (doi).

Având în vedere cele mai susmenționate, dar ținând cont si de contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, instanța în baza art. 669 și art. 676 alin. 2 cod civil, a admis în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională și a dispus partajarea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei, potrivit variantei nr. 1 (unu) de la expertiza tehnică ing. D. F.-R..

Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea acesteia, pârâtul a arătat că, in mod greșit, instanța de fond a stabilit contribuția diferențiata la obținerea bunurilor comune, menționate si reținute prin încheierea interlocutorie din 03.06.3013, situație care nu reiese din probele administrate in cauza.

Referitor la proba testimonială a susținut că martorii audiați la propunerea reclamantei au fost parțial nesinceri.

In ceea ce privește sumele de bani, pe care reclamanta pretinde ca le-ar fi trimis pentru realizarea construcției, a arătat că majoritatea covârșitoare a acestor sume au fost trimise in lunile de iarna, când nu se pot realiza și nu s-au realizat lucrări de construcții, aceste sume fiind trimise in vederea sărbătorilor de iarna si in special pentru copii (in total 3600 de euro ) iar, pe de alta parte, unele sume de bani au fost trimise după finalizarea lucrărilor având cu totul alta destinație, in principal întreținerea copiilor (in total 550 de euro oct - noiembrie 2010).

Așadar, a mai susținut pârâtul, in ceea ce privește aceste aspecte încheierea interlocutorie pronunțata de instanța de fond, prin care s-au reținut cote diferențiate la dobândirea bunurilor comune, este vădit neîntemeiata, cu atât mai mult cu cit terenul si construcțiile de pe acesta au fost dobândite in timpul căsătoriei in cote egale nefiind administrata nici o proba din care sa reiasă contrariul.

Pârâtul a mai criticat hotărârea instanței de fond si sub aspectul expertizei de lotizare efectuate in cauza si omologata nejustificat de către instanța de fond, expertiza care este vădit netemeinica si părtinitoare, nefiind corespunzătoare realității din teren.

A mai menționat că, in mod greșit, instanța de fond a susținut că partajarea in natura a celor doua corpuri de clădire, C2 si C3, nu este posibila, fără sa se ofere argumente serioase in acest sens, susținându-se ca cele doua corpuri construcții si sunt apropiate, fără a indica distanta dintre ele.

Față de toate acestea, a solicitat in temeiul disp art. 312 alin 2 rap. la 304 ind.1 C.p.c. admiterea recursului, modificarea in parte a încheierii interlocutorii din data de 03.06.2013, in sensul reținerii unei cote de 50% pentru fiecare parte, contribuție la dobândirea bunurilor reținute in masa partajabila de către instanța de fond si in temeiul disp.art.312 alin.2V.C.p.c., trimiterea cauzei la Judecătoria Vălenii de M. in vederea rejudecării acesteia, fiind necesara efectuarea de noi probatorii, respectiv o alta expertiza de lotizare a bunurilor.

In drept, a invocat disp. art. 304/1 si 304 pct 9 v c p c.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub nr._ la data de 13.03.2014.

Intimata reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de judecată din data de 24.04.2014 Tribunalul a recalificat prezenta cale de atac ca fiind apel raportat la valoarea mase partajabile care este mai mare de 100.000 lei.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente,dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 479 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Părțile s-au căsătorit la data de 25.08.1994, iar căsătoria lor a fost desfăcută la data de 28.02.2012 de către Tribunalul pentru cazuri de violență împotriva femeilor nr. 1 din Torrejon de Ardoz –Spania în dosarul nr. 20/2011.

Potrivit probelor administrate, masa partajabilă se compune din următoarele bunuri:un teren in suprafață de 966 mp. situat in comuna M., ., o casă de locuit (C2) situată pe terenul susmenționat, construită din BCA, compusă din doua camere, baie, bucătărie si hol, acoperita cu tablă galvanizată, o construcție (C3) situată pe același teren, compusă din dormitor, bucătărie si beci, un gard din lemn pe o lungime de 18 m si porți din fier, lucrări la casa de locuit constând în acoperiș cu tablă galvanizată,tencuit interior, montat geamuri termopan, montat uși exterioare.

Tribunalul reține că părțile au solicitat partajarea bunurilor comune, susținându-se de către intimata reclamantă existența unor cote diferite de 80% pentru aceasta și 20% pentru pârâtul apelant, iar instanța de fond s-a pronunțat în sensul reținerii pentru reclamantă a unei cote de 65% și pentru pârât-35%.

În ceea ce privește critica formulată de către apelantul pârât în sensul reținerii unei cote de contribuție de 50% la dobândirea bunurilor reținute în masa partajabilă, Tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, deși intimata reclamantă a solicitat o cotă diferențiată în procent de 80% din totalul masei partajabile, în mod corect instanța de fond a reținut o contribuție de 65% pentru reclamantă.

În acest sens, potrivit depozițiilor martorilor, interogatoriilor, (filele 44-47, 48-51 dos.f.), Tribunalul reține că în perioada 1994-2009 părțile au locuit în casa bătrânească a tatălui reclamantei(I. I.), neplătind chirie, fiind astfel scutiți de plata unor cheltuieli decât dacă ar fi locuit separat, iar terenul în suprafață de 966 mp. situat in comuna M., . precum și casa de locuit (C2) situată pe terenul susmenționat ce au făcut obiectul contractului de vânzare –cumpărare încheiat la data de 27.08.2009 cu tatăl reclamantei au fost achiziționate cu o sumă modică ce nu a implicat un efort financiar deosebit pentru foștii soți, ceea ce denotă faptul că intimata reclamantă a fost ajutată substanțial de părinții săi.

De asemenea, ambii soți au realizat venituri (apelantul pârât în perioada 25.08._08), reclamanta, până la momentul plecării în Spania, prestând munca în gospodărie.

Chiar dacă apelantul ar fi realizat venituri mai mari în perioada 1994-2006, de întreținerea familiei s-a ocupat exclusiv intimata, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, reținându-se contribuția soților la dobândirea bunurilor comune și susținerea sarcinilor căsătoriei până la momentul plecării reclamantei în străinătate în anul 2006.

Totodată, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond (filele 52-69), constând în chitanțe și ordine transfer prin serviciul Western Union, în perioada edificării construcțiilor (2009-2010) intimata reclamantă a trimis bani apelantului și potrivit chitanțelor aflate la filele 85-117 dosar fond au fost achiziționate materiale construcții încă din anul 2006, anul plecării intimatei în Spania.

Tribunalul reține că bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie patrimoniul comun al acestora și prin natura lor implică dreptul de proprietate în devălmășie fără o determinare de la început a unei anume cote pentru fiecare.

Astfel, potrivit art. 30 și urm. din Codul familiei, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune de la data dobândirii lor, iar la desfacerea căsătoriei se împart potrivit învoielii sau, în caz contrar prin hotărâre judecătorească, în raport de partea de contribuție a fiecăruia. O parte din acestea, anume cele prevăzute în art.31 din același cod, deși dobândite în timpul căsătoriei, sunt, prin excepție bunuri proprii acest caracter urmând a fi însă dovedit.

De regulă, în aceste situații operează prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă în mod egal la dobândirea bunurilor. Însă, această prezumție poate fi răsturnată cu ajutorul unor probe convingătoare din care să rezulte că aportul unuia din soți a fost mai mare decât al celuilalt.

Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar și material al soților la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei în virtutea principiului unicității cotei de contribuție, comunitatea de bunuri fiind o masă de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul căsătoriei.

Coroborând toate probele administrate și apreciind că la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune instanța are în vedere, veniturile realizate de soți pe întreg parcursul căsătoriei, aportul efectiv al fiecăruia la dobândirea și conservarea bunurilor, cheltuielile soților de natură să ducă la scăderea aportului în familie, reține Tribunalul că reclamanta intimată a dovedit cota de contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, respectiv 65% astfel cum în mod corect a fost reținută de către prima instanță.

Prin urmare, prezumția de contribuție egală a soților este răsturnată de probele administrată, motiv pentru care, raportat la considerentele menționate în precedent, Tribunalul apreciază primul motiv de apel, respectiv reținerea unei cote de 50% pentru fiecare parte, ca fiind nefondat.

Nici critica apelantului privitoare la modalitatea de împărțire a bunurilor comune nu poate fi reținută în cauză, avându-se în vedere pe de o parte cota stabilită în favoarea intimatei-reclamante, iar pe de altă parte neputând fi ignorat ajutorul acordat de către părinții săi la cumpărarea terenului și construcției C2.

Mai mult, instanța are în vedere faptul că imobilele - teren și construcții nu sunt comod partajabile în natură deoarece așezarea în plan a construcțiilor nu permite realizarea unei separații și a unui căi de acces astfel cum rezultă și din raportul de expertiză lotizare întocmit de expert D. F. R., precum și faptul că reclamanta are o cotă de contribuție majorată la dobândire.

De altfel, în varianta reținută de către instanță, valoarea sultei este de 35.090 lei, ceea ce permite achiziționarea unui imobil în mediul rural,pe de o parte, iar pe de altă parte apelantul pârât are posibilități locative la locuința mamei sale situată în localitatea M..

Potrivit art.479 alin 1 cod pr. civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, motivele de ordine publică putând fi invocate și din oficiu, iar in ceea ce privește aspectul probator în alin.2 al aceluiași temei procesual se arată că instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.478 alin.2, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.676 Cod civil, la formarea loturilor trebuie să se dea în fiecare lot, pe cât posibil, aceeași „cantitate” de imobile, evitându-se fărâmițarea peste măsură a acestora, dar și stabilirea unor sulte exagerate.

Așadar, examinând încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 03.06.2013, Tribunalul constată că stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță s-a făcut în mod corect atât în ceea ce privește compunerea masei de partaj cât și în privința cotei de contribuții a fiecărui soț la comunitatea de bunuri, fiind dezlegate cererile proprii ale părților principale și incidentale, iar prin hotărârea de partaj nr. 84/27.01.2014 prima instanță a sistat starea de indiviziune prin formarea și atribuirea loturilor, echilibrarea acestora prin sulte, făcându-se totodată o aplicare corectă a principiilor de drept în materia partajului și a criteriilor de atribuire prevăzute de disp. art.676 c. civ. ținând seama de voința părților și propunerilor de lotizare, nefiind identificate motive care să conducă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Pentru toate aceste considerente, in baza art. art. 480 C.pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.

Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr. civ., Tribunalul va obliga apelantul să plătească intimatei 2000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul – pârât N. V., domiciliat în com. M., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 84/27.01.2014 și a Încheierii Interlocutorii din data de 03.06.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă N. C., domiciliată în com. M., ., județ Prahova, ca nefondat.

Obligă apelantul să plătească intimatei 2000 lei, cheltuieli de judecată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunțată in ședință publică azi 26.06.2014.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

G. M. N. A.

GREFIER

M. - D. B.

Operator date cu caracter personal 5595

Red./Tehnored. AN

4 ex/03.07.2014

J f V. T.

D f_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul PRAHOVA