Partaj judiciar. Decizia nr. 322/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 7395/281/2009
lROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 322
Ședința publică din data de 04.03.2014
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – M. R.
N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă C. M. domiciliată în Ploiești, ..11, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu intimații - pârâți S. P. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și Târgoviște, . 6 B, ap.8, ., Ș. F. M. domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - reclamantă reprezentată prin av. Volosevici Gitania, lipsă fiind intimații - pârâți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus cerere de repunere a cauzei pe rol formulată de recurenta reclamantă C. M..
Recurenta - reclamantă prin apărător solicită instanței repunerea cauzei pe rol, întrucât nu mai subzistă motivul suspendării.
Tribunalul având în vedere verificările efectuate în sistemul ECRIS a constatat că recurenta a declarat recurs împotriva sentinței civile nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2012, ce a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 238/2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentința atacată, respingând acțiunea formulată de Ș. F. M. si Ș. P., intimații - pârâți din prezenta cauză, cerere ce a determinat suspendarea cauzei în temeiul disp.art. 244 alin 1, C.pr.civ. la data de 10.04.2013 si, constatând că nu mai subzistă motivul suspendării, admite cererea si dispune repunerea cauzei pe rol.
Recurenta - reclamantă, prin apărător, solicită instanței acordarea unui termen de judecată întrucât dosarul pentru care s-a suspendat prezenta cauză a fost soluționat irevocabil, însă s-au întâlnit la mediator si se încearcă soluționarea litigiului pe cale amiabilă prin încheierea unei tranzacții.
În ceea ce privește susținerile apărătorului recurentei - reclamante prin care solicită acordarea unui termen de judecată întrucât ar exista posibilitatea stingerii litigiului prin încheierea unei tranzacții, precum si intenția de a se recurge la procedura medierii, tribunalul respinge cererea ca neîntemeiată, întrucât până la acest termen de judecată părțile aveau timpul necesar încheierii unei tranzacții si, mai ales vechimea dosarului, 18.12.2012 apreciază că se tinde spre tergiversarea cauzei.
Recurenta - reclamantă prin apărător învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile recurentei - reclamante prin apărător în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta - reclamantă prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se dispună modificarea sentinței atacate, în sensul ieșirii din indiviziune conform variantei nr. II întrucât din probele administrate rezultă că părțile, în realitate, sunt în indiviziune în ceea ce privește terenul așa cum reiese din dispoziția emisă de primărie care arată că terenul este indiviz, teren ce se află în indiviziunea părților din prezenta cauză, fără cheltuieli de judecată
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 15.05.2009, sub nr. _, reclamanta C. M. a chemat in judecată pârâții Ș. P., Ș. F. M. și MUNICIPIUL PLOIEȘTI prin PRIMAR solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în Ploiești, .. 11, județul Prahova, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în litigiu a aparținut autorilor pârâtelor și a fost trecut în proprietatea statului, împreună cu construcțiile de pe el, în baza deciziei nr. 92/1950.
A precizat reclamanta că a locuit cu chirie în acest imobil și în anul 1997 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1162 a dobândit în proprietate o parte din construcții precum și terenul în suprafață de 71,98 mp care reprezintă cota indiviză de 100% din terenul de sub construcțiile din care s-au cumpărat cele din act.
A menționat reclamanta că după apariția Legii nr. 10/2001 pârâții au formulat cerere de restituire a imobilului în natură și prin Dispoziția nr. 4852/30.06.2003, necontestată, pârâții au primit restul construcțiilor și suprafața de teren de 276,19 mp indiviz din 348,18 mp.
Din aceste acte menționate mai sus precum și din adresa emisă de Consiliul Local al municipiului Ploiești rezultă că la adresa de mai sus terenul are o suprafață de 348,17 mp și este în indiviziune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.728 Cod Civil.
Pârâții Ș. P. și Ș. F. M. au formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii, având în vedere împrejurarea că între părți nu există stare de indiviziune cu privire la terenul din Ploiești, .. 11, județul Prahova.
Au arătat că reclamanta a fost chiriașă pentru o parte din imobilul de la această adresă iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1162/N/1997 încheiat cu ., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 reclamanta a dobândit în proprietate locuința și suprafața de teren de 71,98 mp ce reprezintă cota indiviză de 100% terenul situat sub construcțiile cumpărate.
Au mai arătat că în calitate de moștenitori ai autorilor Ș. A. și Ș. I., sunt beneficiarii Dispoziției nr. 4825/2003, act în baza căruia au dobândit în proprietate suprafața de 276,19 mp teren din totalul de 348,17 mp.
În cauză, instanța a încuviințat reclamantei probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților persoane fizice (răspunsurile fiind consemnate și atașate la fila 67) și efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, cadastru și geodezie și pârâților Ș. P. și Ș. F. M., probele cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei (răspunsurile fiind consemnate și atașate la fila 66).
La data de 03.06.2010 s-a depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, întocmit de către expert Troașcă A..
La termenul de judecată de la data de 23.09.2011 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Ploiești prin Primar invocată de către această parte și a dispus scoaterea acestei părți din cauză și în temeiul dispozițiilor art.242 alin 1 pct. 1 C. a suspendat cauza.
La termenul de judecată de la data de 12.10.2012 instanța a încuviințat cererea de repunere pe rol formulată de către reclamantă și a repus cauza pe rol.
Prin concluziile scrise, depuse la dosar de către reclamanta, fila 123, aceasta a solicitat a se constata starea de indiviziune asupra terenului în litigiu și să se admită cererea de ieșire din indiviziune conform variantei unice prezentată de expert și compensarea în parte a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr._/26.10.2012 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții și Ș. F. M..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1162/N/1997 încheiat cu ., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, depus la fila 5, reclamanta C. M. a dobândit în proprietate locuința compusă din două camere de locuit, 2 bucătării, WC și pivniță, situată în Ploiești, .. 11, jud. Prahova.
Cu această ocazie, așa cum se menționează în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1162/N/1997, cumpărătorului i s-a atribuit în proprietate potrivit Ordinului nr. 146/03.09.1996al Prefecturii Județului Prahova, terenul în suprafață de 71,98 mp. care reprezintă o cotă indiviză de 100% din terenul situat sub construcțiile din care s-au cumpărat cele din act.
Prin Dispoziția nr. 4825/30.06.2003 emisă de Primarul Municipiului Ploiești, filele 9 și urm., pârâtei Ș. A. și soțului acesteia, defunctul Ș. I., li s-a restituit în natură o parte din imobilul situat în Ploiești, .. 11, jud. Prahova, compusă din construcție ( încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, cota indiviză de ½ din pivnița în suprafață totală de 69, 29 mp.,magazie – Corp C- notată cu simbolul 12, cabină closet – Corp B – notată cu simbolul 11, cu suprafață utilă de 2,74 mp. reprezentând ½ din suprafața totală a construcției și terenul aferent în suprafața de 276,19 mp indiviz din totalul de 348,17 mp.
Dispoziția nr. 4825/30.06.2003, necontestată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării, a fost înscrisă în cartea funciară sub nr. 5091/ 1.
Prin aceeași dispoziție s-a instituit pe terenul restituit o servitute în favoarea reclamantei C. M. pentru accesul cu piciorul din stradă la locuință și de la locuință la W.C. – corp C.
S-a mai precizat în dispoziția nr. 4825/30.06.2003 că nu formează obiectul restituirii terenul aferent construcției proprietatea reclamantei C. M., în cotă indiviză de 71,98 mp. din totalul de 348,17 mp., întrucât aparține reclamantei C. M., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1162/N/ 1997.
La data de 14.07.2003 a decedat numitul Ș. I. iar în urma dezbaterii succesiunii pe cale notarială, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 100/ 04.09.2003, de către BNP M. M. G. din Ploiești, depus la fila 60, certificat care atestă că moștenitori defunctului Ș. I. sunt pârâtele Ș. A., în calitate de soție supraviețuitoare și fiica acesteia, Ș. F.-M..
Prin sentința civilă nr. 5017/25.05.2007, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Ploiești a luat act de declarația reclamantei de renunțare la primul capăt de cerere al acțiunii, privind ieșirea din indiviziune.
De asemenea, a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamantă, împotriva pârâtelor, stabilind un drept de servitute de trecere la imobilul proprietatea reclamantei, conform variantei unice din raportul de expertiză tehnică topografie - răspunsuri la obiecțiuni întocmit de expert tehnic B. N., respectiv identificat prin perimetrul 1-2-3-4-5-6-1, în suprafață de 14,59 mp., conform schiței de plan aferente raportului de expertiză menționat.
Totodată, Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea reconvențională precizată, obligând reclamanta pârâtă să elibereze terenul curții imobilului proprietatea pârâtelor reclamante, din Ploiești, ..11, în sensul ridicării construcțiilor ridicate fără autorizație pe terenul proprietatea pârâtelor, respectiv, copertina –garaj improvizat, marchiză (verandă) și anexa intitulată de expert „hol tampon”, sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii de 25 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii până la îndeplinirea obligației, ori, în caz de neexecutare a obligației, a abilitat pârâtele să efectueze această lucrare pe cheltuiala reclamantei, cu consecința respingerii în rest a cererii reconvenționale și cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului
de către Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 408/10.09.2008 și respingerea recursului de către Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 322/07.04.2009, depusă la filele 21 și urm. din dosar.
Astfel, instanța a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1162/N/1997 reclamanta deține dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 71,98 mp, aflată sub construcțiile din care face parte și locuința cumpărată de aceasta, iar pârâtele dețin în proprietate, potrivit dispoziției nr. 4825/30.06.2003 și prin moștenire de la soțul, respectiv tatăl lor, suprafața de teren de 276,19 mp.
Reclamanta este titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate ce grevează terenul aflat în proprietatea pârâtelor, constând în servitutea de trecere cu piciorul de la stradă la locuință și de la locuință la grupul sanitar și corpul C, servitute ce a fost constituită prin dispoziția nr. 4825/30.06.2003 a Primarului Municipiului Ploiești și determinată potrivit prin sentința civilă nr. 5017/25.05.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, hotărâre definitivă și irevocabilă.
Față de această situație în care terenul reclamantei a fost determinat ca suprafață și întindere, prin însăși actul său de proprietate, nu se poate reține o stare de indiviziune în ce privește terenurile reclamantei și cel al pârâtelor, indiferent de mențiunile eronate cuprinse în cele două acte, cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr. 5017/25.05.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, hotărâre definitivă și irevocabilă, stabilindu-se un drept de servitute de trecere la imobilul proprietatea reclamantei, s-a cercetat în prealabil situația juridică a terenurilor, concluzionând că nu există stare de indiviziune.
Mai mult, instanța a reținut că stabilirea unui drept de servitute este incompatibil, exclude existența unei stări de indiviziune între cele două fonduri, potrivit dispozițiilor art. 616 și urm. C.civ., astfel că pronunțarea unei alte hotărâri decât de respingere ar constitui o încălcare a sentinței civile nr. 5017/25.05.2007, care a intrat în puterea lucrului judecat.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca nerelevantă proba cu interogatoriile părților urmând fi înlăturată ca atare.
Referitor la raportul de expertiză tehnică de specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul Troașcă A. și depus la filele 76-85 instanța a apreciat că nu poate fi reținut ca o probă concludentă întrucât prin schița de plan anexată la această lucrare s-a poziționat în mod greșit servitutea de trecere, cu o suprafață mai mare decât cea legal stabilită prin sentința civilă nr. 5017/25.05.2007 a Judecătoriei Ploiești, respectiv de 15,24 mp. în loc de 14,59 mp., conform schiței de plan aferente raportului de expertiză întocmit de expert tehnic B. N.. Mai mult, raportul cuprinde o propunere de vânzare-cumpărare între părți pentru încetarea servituții de trecere, propunere pe care instanța nu o poate omologa deoarece nu a fost legal investită în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă C. M., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin acțiunea introdusă reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului din Ploiești .. 11, teren deținut de ea și parați în proprietate conform titlurilor lor de proprietate.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii și expertiză și în urma probelor administrate instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Motivarea instanței se bazează pe o motivare surprinzătoare și anume că părțile nu ar fi în stare de indiviziune în ceea ce privește terenul în litigiu, considerând că, mențiunile din titlurile de proprietate ale părților " sunt eronate” când menționează aceasta stare.
Tot în sprijinul susținerii sale instanța folosește și un alt argument și anume excepția puterii lucrului judecata pornind de la sentința civilă nr. 50l7 din 25.05.2007, care ar stabili că cele două fonduri nu ar fi în indiviziune.
Instanța chiar înlătură mențiunile din interogatoriile părților, care recunosc existența stării de indiviziune.
Argumentele instanței sunt în afara probelor administrate, iar acea mențiune "eronată" a stării de indiviziune chiar din titlul părților este surprinzătoare pentru că apare atât la intabulare, la dezbaterea succesiunii etc. și nu a fost contestată și înlăturată de aceștia
În concluzie, este clar că terenul pârâtelor este de 276,19 lei/m.p. indiviz din 348,17 m.p.
Consideră că argumentele instanței sunt total greșite pentru următoarele motive:
a) 0 primă motivare se referă la situația de fapt ce ar apare din sentința civilă nr. 50l7/25.V.2007, situație care ar fi intrat în puterea lucrului judecat.
Excepția puterii lucrului judecat, excepție ce poate fi ridicată în orice fază a pricinii, dacă este ridicata din oficiu, trebuie sa fie pusă în discuția părților.
Nicio parte nu a invocat acest aspect, și nici instanța nu a pus o astfel de situație în discuția părților.
În plus, față de obiectul cererii din dosarul nr. 8627/2006 care se referea la obligația de a face și la individualizarea unei servituți de trecere, în care nu se discuta situația dreptului de proprietate, nu se știe la ce anume consideră instanța că s-ar fi intrat în puterea lucrului judecat.
În acel litigiu s-a solicitat și ieșirea din indiviziune s-a renunțat la acea cerere și conform practicii în materie dacă se renunță la cerere nu se poate aprecia puterea lucrului judecat în formularea unei noi cereri ( T.S, sentința civilă nr. 362/74- repertoriu de practică judiciară pe anii 1969 - 1975 pag. 387 ).
De altfel această sentință din dosarul de mai sus nu stabilește nimic cu putere de lucru judecat cu privire la ieșirea din indiviziune.
Totodată dacă s-ar accepta existența unei astfel de situații, în practică s-a stabilit că se poate renunța la puterea lucrului judecat prin neexecutarea sentinței în termenul de prescripție. Pârâții nu au supus executării sentința 50l7/2007, deci nu se mai poate vorbi de puterea lucrului judecat( T.S.nr. 966/1973 - repertoriu 1969-1975 pag. 386, V.C. Tratat vol.2 pag.273 și Excepții procesuale în procesul civil - M. T. pag. 354).
Arată recurenta reclamantă că, mențiunea instanței că s-ar fi stabilit prin sentința civilă nr. 50l7/2007 cu putere de lucru judecat că reclamanta nu deține în indiviziune cu pârâții teren, este total eronată.
b) Din toate actele depuse, din titlurile de proprietate ale părților, rezultă clar că ele dețin în indiviziune terenul în litigiu.
Faptul că în dispoziția ce constituie titlu de proprietate al părților se menționează o eventuală servitute de trecere, aceasta este prevăzută în principiu, în eventualitatea unei ieșiri din indiviziune.
De altfel chiar pârâții au recunoscut starea de indiviziune, deoarece în anul 2003 au introdus o astfel de acțiune, care ulterior a fost suspendată și apoi s-a renunțat la judecată.
Toate actele ce aparțin ambelor părți menționează clar starea de indiviziune a celor două proprietăți și solicităm admiterea recursului formulat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta reclamantă a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la terenul situat în Ploiești, .. 11, județul Prahova.
Aceasta a dobândit locuința compusă din 2 camere de locuit, 2 bucătării, WC și pivniță conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1162/N/1997, și terenul de 71,98 mp cotă indiviză de 100 % din terenul situat sub construcții.
La data de 30.06.2003 a fost emisă Dispoziția nr. 4825, prin care o parte din imobilul situat în Ploiești, .. 11, județul Prahova a fost restituit intimaților pârâți, respectiv încăperile notate cu simbolurile 1,2,3,4,5 cota indiviză de ½ din pivniță în suprafață totală de 69,29 mp, magazie- Corp C, cabină closet –Corp B-notată cu simbolul 11, cu suprafața utilă de 2,74 mp, reprezentând ½ din suprafața utilă de 2,74 mp, reprezentând ½ din suprafața totală a construcției și terenul aferent în suprafață de 276,19 mp indiviz din totalul de 348,17 mp.
Terenul aferent construcției ce este proprietatea recurentei reclamante nu a făcut obiectul restituirii.
După decesul lui Ș. I. a fost eliberat certificatul de moștenitor nr._.09.2003, act din care rezultă care sunt moștenitorii acestuia, intimatele pârâte în calitate soția supraviețuitoare Ș. A. și Ș. Fulia-M., fiica acestuia.
La data de 25.05.2007 sentința civilă nr. 5017 de Judecătoria Ploiești, s-a luat act de declarația recurentei reclamante privind renunțarea la primul capăt de cerere ce consta în ieșirea din indiviziune, a fost admisă în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamantă, a fost stabilit un drept de servitute de trecere la imobilul proprietatea recurentei reclamante. Cererea reconvențională precizată de intimatele pârâte a fost admisă în parte și obligată recurenta reclamantă să elibereze terenul curții imobilului proprietatea intimatelor pârâte în sensul ridicării construcțiilor ridicate fără autorizație de construcție pe terenul proprietatea acestora, sentință definitivă și irevocabilă .
Astfel, între recurenta reclamantă și intimatele pârâte nu există o stare de indiviziune.
Judecătoria Ploiești a stabilit prin sentința civilă nr. 5017 din 25.05.2007 că nu există stare de indiviziune, reținând că stabilirea unui drept de servitute exclude starea de indiviziune.
Susținerea recurentei reclamante în sens contrar nu poate fi avută în vedere, întrucât s-a stabilit prin sentința civilă nr. 5017 din 25.05.2007 în mod irevocabil că, nu există stare de indiviziune.
În cauză, nu poate fi pronunțată o altă hotărâre de admitere a cererii de ieșire din indiviziune pentru că s-ar încălca puterea de lucru judecat și pe de altă parte nu se poate relua la nesfârșit o cerere de chemare în judecată care să fie soluționată, cerere care să vizeze aceleași aspecte, întrucât s-ar încălca securitatea raporturilor juridice civile.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă C. M. domiciliată în Ploiești, ..11, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu intimații - pârâți Ș. P. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și Târgoviște, . 6 B, ap.8, ., Ș. F. M. domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2014.
P., JUDECĂTORI,
A. G. H. M. R. N. C.
GREFIER,
R. C.
Operator date cu caracter personal 5595
Redactat/tehnored. NC
2 ex./02.04.2014
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. N. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 863/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1679/2014.... → |
|---|
