Pretenţii. Decizia nr. 1161/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1161/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 566/310/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1161
Ședința publică din data de 26 Iunie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - N. A.
- G. D.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „pretenții - rectificare carte funciară”, declarat de recurenta-reclamantă D. C. L., domiciliată în București, ., sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Sarchizian A., cu sediul în București, .. 1-3, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.897/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. M. A. și D. S.,ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. R. S. F., cu sediul în București, ., ..
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1660,00 lei, conform chitanței nr._ (62)/18.03.2014 și timbru judiciar în valoare de 3 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă D. C. L. personal și asistată de avocat Iusco D. A. în substituire avocat Sarchizian A. și intimații-pârâți reprezentați de avocat M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, recurenta – reclamantă a depus la dosar contractul de asistență juridică încheiat cu apărătorul său, avocat Sarchizian A., precum și răspuns la întâmpinare, după care,
Apărătorul recurentei-reclamante comunică apărătorului intimaților – pârâți un exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Apărătorul intimaților-pârâți,având cuvântul, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de cuprinsul răspunsului la întâmpinare.
Tribunalul pune în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales al recurentei - reclamante, respectiv a avocatului Sarchizian A., în prezenta cauză, invocată de intimații – pârâți.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, arată că înțelege să nu mai susțină această excepție față de contractul de asistență juridică încheiat de recurenta-reclamantă cu apărătorul său, avocat Sarchizian A., depus la dosar.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra excepției nulității recursului ca nemotivat înăuntrul termenului de recurs, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinare și în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului ca nemotivat înăuntrul termenului de recurs, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinare și în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, arată că înțelege să susțină excepția nulității recursului ca nemotivat înăuntrul termenului de recurs, având în vedere faptul că s-a recalificat calea de atac, ca fiind recurs și nu apel, iar motivele de recurs trebuiau să fie depuse la dosar în termen legal.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul, arată că C.pr.civ. nu face distincție la faptul dacă s-a calificat calea de atac sau nu și, conform art. 7 din CEDO, calea de atac o stabilește judecătorul. Susține că nu trebuia să formuleze recurs, deoarece hotărârea instanței de fond a fost dată cu apel. De asemenea, arată că se aplică legea recursului, iar normele legale trebuie aplicate pentru viitor și nu pentru trecut și actele procedurale întocmite până la recalificarea căii de atac au fost menținute, partea neavând nicio vină că s-a indicat greșit calea de atac, ca fiind apel, de către instanța de fond. Solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Pe fondul recursului, arată că autorul recurentei-reclamante a dobândit etajul II al unei vile din S. și un drept de coproprietate asupra terenului din curtea vilei. Susține că de la momentul partajării pe acest teren s-au edificat două construcții cu destinație garaj și casă. Precizează că dreptul de proprietate a fost dobândit de cei care la momentul edificării aveau dreptul de proprietar și coproprietar și, prin urmare recurenta-reclamantă a dobândit dreptul de coproprietar pentru terenul din curtea vilei. Arată că imobilul a fost trecut în stăpânirea statului, fiind preluate în mod abuziv de către stat terenul și construcția aferentă acestuia, iar după anul 1991 s-a început procedura de restituire. Menționează că nu există un înscris care să ateste dreptul de proprietate și în anul 2006 s-a restituit intimaților-pârâți restul proprietății ce a fost preluat de la autorii acestora. Susține că reclamanta a solicitat acest drept de proprietate, respectiv starea de indiviz, iar instanța judecătorească s-a abținut în soluționarea acestei cereri, iar decizia Curții de Apel Ploiești nu are cum să paralizeze procedura de restituire. Arată că nu s-a pus în discuție întinderea dreptului de proprietate asupra terenului și, nu au contestat decât decizia Curții de Apel Ploiești, discutând despre cine are calitatea de proprietar. Susține că decizia Curții de Apel Ploiești nu a făcut să nască dreptul de proprietate în patrimoniul recurentei-reclamante, întrucât acest drept de proprietate a existat în patrimoniul reclamantei sau al pârâților. Precizează că dreptul de proprietate se va face raportat la momentul când autorii acestora au dobândit dreptul de proprietate. Mai susține că dacă instanța de fond ar fi constatat că reclamanta nu ar fi dobândit dreptul de proprietate, trebuia să se facă dovada că trenul a ieșit din patrimoniul acesteia, însă dreptul de coproprietar al recurentei-reclamante a subzistat. Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se soluționa cererea de constatare a dreptului de proprietate al recurentei-reclamante.Arată că a solicitat despăgubiri de la partea adversă, deoarece intimații-pârâți au efectuat o . modificări la construcție fiind efectuate cheltuieli, reprezentând o anumită sumă de bani. Solicită a se suporta o cotă parte din suma reprezentând lucrările necesare. Susține că instanța de fond corect a dispus efectuarea expertizei, însă expertul nu a împărțit suma, precizând că nu au avut autorizație de construire, fiind sancționați o dată pentru această împrejurare, iar Curtea de Apel Ploiești a reținut că nu sunt estetice modificările. Solicită și a se dispune acordarea de despăgubiri. Cu privire la ultimul motiv de recurs, arată că a investit instanța de fond cu rectificarea înscrierii în cartea funciară pentru suprafața care trebuie înscrisă, sens în care instanța a dispus efectuarea unei expertize, expertul precizând că suprafața de teren este eronată. Susține că expertiza nu a fost contestată de partea adversă, însă instanța de fond nu a luat nicio măsură pentru rectificarea înscrierii în cartea funciară a suprafeței de teren solicitată. Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, cu privire la primele capete de cerere, solicită respingerea acestora, ca nefondate, arătând că pentru a-și dovedi dreptul de coproprietar, recurenta-reclamantă trebuia să dovedească că aceste construcții au fost în patrimoniul tatălui său, însă nu există niciun înscris în acest sens, iar pentru a paraliza efectele unor înscrisuri trebuie să aducă dovezi legale, respectiv înscrisuri doveditoare. Arată că instanța de fond a stabilit corect că cele două construcții sunt în proprietatea pârâților. Susține că etajul II al vilei a fost restituit recurentei-reclamante și, prin decizia Curții de Apel Ploiești s-a stabilit că singurii proprietari a construcțiilor nerestituite erau doar pârâții. Precizează că prima instanță nu este în eroare, iar decizia Curții de Apel Ploiești trebuie să-și producă efectele. Arată că partajarea nu ar fi putut avea ca obiectiv altă expertiză – expertul trebuia să precizeze dacă partajarea respecta drepturile de coproprietari. Cu privire la pretenții, arată că instanța de fond nu a respins acest capăt de cerere pentru că nu a existat autorizație de construire, ci l-a respins conform raportului de expertiză, expertul precizând că aceste construcții nu reușesc să protejeze mediul atmosferic. Susține că recurenta-reclamantă nu a arătat că dorește partajarea construcțiilor, ci a solicitat doar rectificarea înscrierii în cartea funciară a construcției anexă. Solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul, în replică, arată că susținerile apărătorului intimaților-pârâți înseamnă o analiză de fond, sens în care, solicită ca instanța să analizeze cauza pe fond, precum și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, în replică, cu privire la pretenții, arată că prin raportul de expertiză s-a constatat că suma ar fi trebuit să fie mai mare.
Tribunalul ia act de susținerile părților și, constatând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de sub nr. de dosar_ reclamantele D. C. L. și D. V. F. cu solicitat în contradictoriu cu pârâții D. M. A., D. S. și BCPI S. obligarea pârâților la plata sumei de 34.720 lei, reactualizată, reprezentând cota de 2/3 din contravaloarea reparației acoperișului pentru imobilul situat în orașul S., ., jud. Prahova; rectificarea încheierii de carte funciară nr._/28.05.2010 privind construcția C 2 garaj în suprafață de 45 mp., care a fost înscrisă din eroare pentru pârâții D.; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au fost puse în posesie asupra imobilului construcție și teren situat în S., ., etaj 2, jud. Prahova, așa cum reiese din Sentința civilă nr.219/1998 a Judecătoriei S. și procesul verbal de punere în posesie din 18.05.1998.
Datorită faptului că etajul II din imobilul construcție care le revenea, a fost închiriat, l-au preluat în anul 2010 într-o stare avansată de degradare, acoperișul era distrus riscând să cadă, astfel că au informat pârâții D. asupra necesității efectuării de reparații care au costat 34.720 lei. Solicită de la pârâți cota parte de 2/3 din aceste cheltuieli, aceștia fiind coproprietari ai construcției, la fel ca si reclamantele.
Au mai arătat reclamantele că pârâții au efectuat un cadastru in anul 2010 si le-au solicitat să achite cota parte ce le revenea, fără să le prezinte vreo chitanță si, mai ales, după aceea au constatat că acest cadastru nu este corect întocmit, suprafețele înscrise fiind eronate, față de actele de proprietate ale reclamantelor. In actele lor de proprietate reclamantele consideră că este cuprins si garajul, care a fost aproape in totalitate refăcut de ele. In prezent nu este concordanță intre starea tabulară privind garajul si situația reală actuală a acestuia, drept pentru care se impune rectificarea cărții funciare a pârâților.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.1075 și urm. cod civil și dispozițiile Legii nr.7/1996 rep.
În dovedirea acțiunii reclamantele au depus un set de înscrisuri.
Pârâții D. M. A. si D. S. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâții D. au arătat că înțeleg să conteste repararea acoperișului și faptul că sumele avansate reprezintă cheltuieli necesare și utile, precum și că acestea le sunt opozabile.
Pârâții D. au mai arătat că nu au fost notificați de reclamante cu privire la intenția de a schimba acoperișul imobilului deținut în coproprietate înainte de a începe lucrările la acoperiș, considerând că acestea au acționat abuziv, încălcând dreptul de proprietate al pârâților.
Se mai arată si că actualul acoperiș este de proastă calitate, s-a realizat o suprapunere de materiale noi peste cele inițiale,nu aduc nici un spor de valoare imobilului, iar sumele cheltuite sunt disproporționate, reprezentând cheltuieli voluptorii și inutile și le contestă ca fiind nedovedite.
Pârâții D. consideră că, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, având în vedere că raporturile dintre ei și reclamante nu izvorăsc din vreun contract, reclamantele efectuând cheltuieli cu privire la un bun aflat în coproprietate.
De asemenea, pârâții D. au mai solicitat respingerea celui de-al doilea capăt de cerere ca fiind neîntemeiat și nedovedit, precizând că decizia nr.59/2006 a Curții de Apel Ploiești reprezintă titlul executoriu în temeiul căreia s-a efectuat punerea lor în posesie asupra imobilului situat în S., ., compus din teren în suprafață de 828 mp., parterul, etajul I și mansarda casei de Locuit „L.”, precum și construcțiile anexă situate pe acesta. Garajul reprezintă o construcție anexă situată pe terenul proprietatea pârâților, așa încât înscrierea in cartea funciară s-a făcut corect.
În dovedirea întâmpinării pârâții D. au depus la dosar un set de înscrisuri.
La data de 19.05.2011 reclamantele au depus la dosar o precizare a acțiunii introductive, prin care au arătat că temeiurile de drept în baza cărora au formulat acțiunea sunt art. 999, art.1002-1003 Cod civil și dispozițiile Legii nr.7/1996 rep.
Reclamantele au mai arătat că notificarea comunicată pârâților în legătură cu starea acoperișului și necesitatea efectuării lucrărilor de reparații, a fost depusă prin mandatar Cimoca R., iar executarea lucrărilor s-a efectuat urmare încheierii unui contract de prestări servicii.
De asemenea, reclamantele au mai arătat că sunt proprietarele garajului în litigiu, care le-a fost restituit din anul 1998 prin hotărâre judecătorească și proces verbal de predare-primire.
La termenul de judecată din 19 mai 2011 pârâții au invocat excepția de netimbrare a acțiunii, apreciind că, din calculele lor, reclamantele datorează o taxă de timbru de 1.999,8 lei pentru primul capăt de cerere și 8 lei pentru capătul doi de cerere.
La termenul de judecată din 23 iunie 2011 pârâta OCPI Prahova a invocat excepția inadmisibilității capătului doi de cerere privind rectificarea în cartea funciară, iar instanța a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității capătului doi de cerere, apreciind necesar administrarea de probatorii.
Tot la acest termen de judecată instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce și proba testimonială cu câte 2 martori.
De asemenea, s-au încuviințat reclamantelor proba cu expertiză construcții și topometrică.
La termenul de judecată din 8 septembrie 2011 instanța a dispus luarea interogatoriilor părților, răspunsurile fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar și au fost stabilite obiectivele rapoartelor de expertiză construcții și topometrică, fiind desemnați experți de specialitate constructor – M. I. și topometru – P. M..
La cererea instanței s-a depus la dosar la data de 19 septembrie 2011 de către OCPI Prahova documentația cadastrală pentru imobilul în litigiu.
La termenul de judecată din 13 octombrie 2011 au fost audiați martorii reclamantelor – Cimoca R. A. și N. A., precum și martorul pârâților D., numita S. V., declarațiile fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
La cererea instanței s-au depus la dosar la data de 04 noiembrie 2011 de către Primăria orașului S. relații privind plângerea penală formulată împotriva reclamantelor.
La data de 09 noiembrie 2011 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcții – ing. M. I., iar la data de 17 noiembrie s-a depus la dosar raportul de expertiză topometrică – ing.P. M..
La data de 17.11.2011 expertul parte A. V. numit de pârâții D. a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză construcții.
La data de 08.12.2011 reclamantele au depus la dosar obiecțiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
La data de 12 ianuarie 2012 s-au depus la dosar relațiile solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria S. privind plângerea penală formulată împotriva reclamantelor, precum și un set de înscrisuri.
La termenul de judecată din 12.01.2012 instanța a dispus ca experții desemnați să răspundă obiecțiunilor formulate de părți.
La termenul de judecată din 23.02.2012 s-a dispus conexarea, la cauza de față, a dosarului nr._, pentru o mai bună înfăptuire a justiției, apreciind că există strânsă legătură între ele, în raport de disp. art. 164 Cod pr. civilă.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 17.11.2011 sub nr. de dosar_, reclamantele D. C.-L. si D. V.-F. au solicitat in contradictoriu cu pârâții D. S. si D. M.-A. să se dispună: partajareaimobilelor construcții C1-locuință si C2 - garaj, existente pe terenul situat in or. S., . și atribuirea in natură către reclamante a construcției C2-garaj.
In motivarea acestei acțiuni s-a arătat că părțile sunt coproprietare ale construcțiilor anexă sus-menționate, iar garajul a fost edificat in anul 1944 de către tatăl reclamantei D. C. L. si folosit exclusiv de acesta până la preluarea de către stat in anul 1950, iar ulterior restituirii de către reclamantă. S-a mai arătat si că terenul curte a fost deținut in stare de coproprietate indiviză, iar construcțiile ulterior edificate pe acesta, chiar si de către unul din coproprietari( tatăl reclamantei ) au devenit, in puterea accesiunii imobiliare artificiale, operată ope legis cf. art. 489-494 vechiul Cod civil - coproprietatea părților.
La același termen de judecată din 23 februarie 2012 a fost desemnat expert constructor-specialitatea arhitectură R. V. pentru efectuarea lucrării de specialitate.
La data de 28.02.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză topometrică – rectificare.
La cererea instanței, la data de 15.05.2012 reclamantele au depus la dosar o precizare a acțiunii conexate, prin care au arătat că înțeleg să solicite partajarea numai a construcțiilor anexă, față de casa de locuit, anume C 1 – locuință și C 2 – garaj, existente la adresa din S., ..
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că pe terenul deținut în coproprietate cu pârâții din S., ., există edificate trei construcții și anume casa de locuit – care este partajată și alte două anexe, anume C 1 – locuință și C 2 garaj deținute în coproprietate.
De asemenea, reclamantele au mai arătat că nu solicită partajarea terenului.
La termenul de judecată din data de 31 mai 2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcții, specialitatea arhitectură-arh. R. V., iar instanța a lua act de precizarea acțiunii formulată de reclamante în sensul că solicită partajarea numai a construcțiilor anexă C 1 și C 2, și au fost suplimentate obiectivele raportului de expertiză construcții.
La data de 16.07.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcții – suplimentare.
La data de 17.07.2012 reclamanta D. C. L. a depus la dosar note de ședință, prin care a arătat că reclamanta D. V. F. a decedat, rămânând singura moștenitoare a bunului litigios. În acest sens s-au depus la dosar certificatul de moștenitor legal și testamentar nr.22/2012 și actul de partaj voluntar autentificat sub nr.236/2012.
La termenul de judecată din 20 septembrie 2012 reprezentantul pârâtului OCPI Prahova a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de dispozițiile art.501 din Legea nr.7/1996, iar instanța a admis excepția și a dispus scoaterea acestui pârât din cauză..
La data de 01.11.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcții – suplimentare.
La termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2013 pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar reclamanta a formulat notă precizatoare, prin care a arătat că prin acțiunea conexată a solicitat partajarea în natură numai a celor două construcții edificate pe terenul proprietate comună cu a pârâților și asupra cărora a dobândit un drept de coproprietate ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.
Reclamanta a mai depus la data de 22.11.2012 o notă precizatoare prin care, lămurind voința procesuală exprimată prin actul procedural al acțiunii introductive - a învederat că a înțeles să investească instanța si cu un capăt de cerere privind constatarea operării de drept a accesiunii imobiliare artificiale, altfel spus, al dobândirii coproprietății prin această modalitate originară.
La termenul de judecată din 6 decembrie 2012 reclamanta a formulat notă de ședință prin care a solicitat respingerea obiecțiunilor formulate de pârâți ca fiind nefondate, stabilirea diferenței de taxă de timbru datorată pentru partaj și pentru capătul de cerere privind constatarea coproprietății pe cele două construcții.
Tot la acest termen de judecată pârâții D. au formulat note scrise și obiecțiuni la raportul de expertiză construcții (f.200-202).
Prin notele de ședință pârâții au invocat excepția tardivității cererii modificatoare denumită „precizatoare”, precum și excepția netimbrării capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al accesiunii asupra imobilelor.
La data de 28.02.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcții – suplimentare.
La termenul de judecată din 28.03.2013 reclamanta a depus la dosar note de ședință, prin care a formulat obiecțiuni la răspunsul expertului privind faptul că garajul nu are instalație electrică însă a fost evaluat luându-se în considerare că ar avea, iar pârâții au formulat note de ședință, prin care au învederat că prin expertiza refacere expertul a făcut greșeli de calcul la evaluarea construcției, iar la garaj nu s-a aplicat coeficient de uzură, acesta neavând instalație electrică.
În acest sens, instanța a dispus amânarea cauzei pentru ca expertul constructor să refacă erorile de calcul, cu mențiunea că garajul nu are instalație electrică și să procedeze la verificarea tuturor calculelor.
La data de 18.04.2013 expertul constructor a răspuns la obiecțiunile formulate de părți și a depus la dosar raportul de expertiză – suplimentare, cu anexa 1 corectată.
La termenul de judecată din 16 mai 2013 instanța a dispus ascultarea expertului constructor – arh. R. V. și a stabilit în sarcina reclamantei completarea taxei judiciare de timbru de 1.355,39 lei și 8 lei timbru judiciar.
La data de 06.06.2013 reclamanta a făcut dovada completării taxei judiciare de timbru de 1.356 lei și 8 lei timbru judiciar.
La termenul de judecată din 20 iunie 2013 instanța a luat act că reclamanta a completat taxa de timbru și a respins ca neîntemeiată excepția tardivității invocată de către pârâți, a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției inadmisibilității acțiunii privind partajul construcțiilor, excepție invocată de către pârâți și a încuviințat părților probele cu înscrisuri și interogatorii reciproce.
La termenul de judecată din 16.07.2013 instanța a administrat proba cu interogatoriile părților, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar, și a încuviințat proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte.
La termenul de judecată din 03 octombrie 2013 instanța a dispus audierea martorului propus de reclamantă, numitul Tara G. C., declarația fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosar, iar apărătorul pârâților a precizat că nu mai insistă în audierea martorului încuviințat.
Prin sentința civilă nr.897/10.10.2013 Judecătoria S. a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți și ca neîntemeiată acțiunea introductivă și acțiunea conexată precizată și a obligat reclamanta să plătească 3.480 lei cheltuieli de judecată pârâților.
Astfel, instanța fondului, luând în examinare mai întâi, conform art. 137 alin. 1 Cod pr.civilă - excepția inadmisibilității acțiunii - invocată de pârâți ( care a fost unită cu fondul cauzei) a constatat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
s-a reținut că pârâții au motivat excepția sub două aspecte:
- referitor la acțiunea conexată având ca obiect partajarea construcțiilor – s-a susținut că reclamanta nu dovedește niciun drept asupra acestora, nu deține asupra lor niciun titlu valabil, construcțiile anexa si garajul fiind proprietatea exclusiva a pârâților, care sunt intabulați astfel.
- referitor la capătul de cerere in rectificare carte funciară - pârâții au preluat si și-au însușit motivarea invocată anterior de OCPI Prahova, in sensul că această acțiune este inadmisibilă, întrucât nu există o hotărâre irevocabilă.
Instanța a constatat, față de aceste motivări că, de fapt, sunt invocate apărări care antamează fondul cauzei și care vor fi examinate ca atare.
Pe fondul acțiunii introductive, cu privire la primul capăt de cerere, s-a reținut că reclamanta este proprietara imobilului construcție situat în or. S., ., etaj II, jud. Prahova si a terenului aferent, in suprafață de 169,75 mp, așa cum reiese din sentința civilă nr.219/1998 a Judecătoriei S. și din procesul verbal de punere în posesie din 18.05.1998 întocmit de executor judecătoresc. Prin Încheierea data in ședința Camerei de Consiliu din 28.02.2012 a fost admisa cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile sus-menționate in sensul ca suprafața de teren restituita reclamantei si mamei sale D. V. F. este compusa din suprafața de 169,75 mp indiviz din 890 mp si suprafața de 77,78 mp indiviza din terenul de sub construcția existentă la adresa din S., ..
Prezenta acțiune a fost promovata pe rolul instanței de către reclamanta D. C. L. si de către mama sa D. V. F.( decedata pe parcursul procesului). Din certificatul de moștenitor legal și testamentar nr.22/2012 și actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 236/2012 la BNP N. A. – București rezulta ca reclamanta a rămas singura moștenitoare a bunului litigios.
Parații, D. S. si D. M. A. sunt proprietarii imobilului situat in or. S., ., jud. Prahova compus din teren in suprafață de 659,75 mp indiviz din suprafața totala de 828 mp, parterul, etajul I si mansarda casei de locuit „L.”, precum si din construcțiile anexa situate pe acesta – astfel cum rezulta din Decizia nr. 59/05.04.2006 a Curții de Apel Ploiești – definitiva si irevocabila, față de Decizia nr. 7640/02.12.2008 a ICCJ si din procesul verbal de punere in posesie nr._/23.07.2009 încheiat cu Consiliul Județean Prahova.
Prin acțiunea introductiva reclamanta a solicitat – ca prim capăt de cerere - obligarea pârâților la plata sumei de 34.720 lei, reactualizată, reprezentând cota de 2/3 din contravaloarea reparației acoperișului pentru imobilul situat în orașul S., ., jud. Prahova.
S-a arătat ca, datorită faptului că etajul II din imobilul construcție care revenea reclamantei, a fost închiriat, l-a preluat în anul 2010 într-o stare avansată de degradare, acoperișul era distrus riscând să cadă, astfel că au fost informați pârâții D. asupra necesității efectuării de reparații care au costat 34.720 lei. Se solicită de la pârâți așadar, cota parte de 2/3 din aceste cheltuieli, aceștia fiind coproprietari ai construcției, la fel ca si reclamanta.
Această pretenție a reclamantei este neîntemeiata pentru următoarele considerente:
- sub un prim aspect, s-a reținut ca parații nu au fost informați (notificați) de către reclamanta despre intenția sa de a efectua respectivele lucrări la acoperișul imobilului deținut in coproprietate de părți. Martorul ascultat in acest sens la cererea reclamantei ( numitul Cimoca R.) a declarat ca a depus scrisoarea acesteia, adresata paraților in cutia poștală a locuinței lor din București, ., sector 2 – ori parații locuiesc la o alta adresa, respectiv ., astfel cum dovedesc cu actele de identitate.
- reclamantei - făptuitoare D. C. L. i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii in valoare de 500 lei prin Ordonanța nr. 793/P/2011 din 21.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. pentru fapta prev. de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1191 rep., dispunându-se neînceperea urmăririi penale - deoarece faptei ii lipsește in concret gradul de pericol social al unei infracțiuni. S-a reținut așadar, in sarcina reclamantei, săvârșirea unei acțiuni ilicite ( chiar daca nu a fost considerata a fi infracțiune) si anume ca in perioada iulie-octombrie 2010 a executat lucrări de renovare la imobilul situat in or. S., . – fără a deține autorizație de construire pentru imobilul monument istoric –Casa I. Drosescu, înscris in lista monumentelor istorice la poziția 760, având codul PH-II-M-B-_. ., reclamanta, in calitatea sa de autoare a unei acțiuni ilicite nu poate pretinde altor persoane ( in speță, pârâților) să o despăgubească pentru cheltuielile ocazionate de realizarea respectivei fapte.
- prin expertiza construcții – specialitate arhitectura întocmita in cauza de expert Raduna V. s-a concluzionat ca operațiunile realizate la acoperișul imobilului sunt incomplete si precar efectuate ( mâna de lucru necalificata, materiale de calitate îndoielnica, fără certificat de garanție sau conformitate) - ceea ce face ca aceasta clădire sa nu se ridice la standardele de performanta si conforme cu exigentele funcționale. Mai mult, aceste operațiuni nu respectă prevederile legale in materia protejării imobilelor monumente istorice, deoarece trebuiau făcute cu mana de lucru specializata, pe baza unui proiect tehnic efectuat de un specialist acreditat pentru întocmirea respectivei documentații; materialele trebuiau sa fie însoțite de acte ce atesta calitatea si garanția lucrării. Lucrările trebuiau trecute in cartea tehnica a clădirii si efectuate in urma obținerii autorizației de construire si a avizului de la Comisia de patrimoniu.
- s-a mai concluzionat de către expert si că anumite operațiuni efectuate la acoperiș si la garaj sunt realizate de așa manieră încât duc la deprecierea vizuală a imobilului, contrastează grotesc față de imaginea de ansamblu a clădirii monument istoric si deci o dezavantajează atât din punct de vedere arhitectural cât si structural.
- un alt argument pentru netemeinicia pretenției reclamantei este si faptul ca evaluarea costurilor materialelor folosite si a manoperei pentru montarea acoperișului este in suma de 26.869,68 lei, ori contravaloarea deteriorării acoperișului inițial a fațadei imobilului, precum si a garajului, care urmează a fi refăcute cu respectarea dispozițiilor legale privind imobilele monument istoric este . mult mai mare si anume de 32.949,83 lei. In aceasta situație nu se poate aprecia, în niciun caz, ca prin efectuarea de către reclamantă a operațiunilor identificate ca atare in cuprinsul expertizei s-ar fi adus vreun spor de valoare imobilului, ci dimpotrivă, in prezent, sunt necesare cheltuieli importante pentru refacerea in condiții legale.
- s-a susținut ca lucrările efectuate erau necesare, ele reclamând urgenta prin excelenta, așa încât nu s-ar putea aprecia post factum asupra calității, nefiind eventuale lucrări voluptorii. Susținerile nu pot fi considerate ca întemeiate, in condițiile in care nu se poate pretinde paraților să suporte si ei o cota din cheltuielile efectuate de către reclamanta, care dealtfel a fost si sancționată de către P. pentru efectuarea lucrărilor fără a deține autorizație de construire pentru imobilul monument istoric( astfel cum s-a arătat si anterior). Pretinsa urgenta nu justifica realizarea lucrărilor fara a fi întrunite cerințele legale, iar pe de alta parte nu poate fi vorba nici despre incidenta in cauza a principiului prevenirii îmbogățirii fara just temei, din moment ce in prezent sunt necesare cheltuieli in suma mult mai mare ( anume 32.949,83 lei) pentru refacerea, cu respectarea dispozițiilor legale privind imobilele monument istoric, decât suma reținuta ca fiind costul lucrărilor efectuate de reclamanta ( 26.869,48 lei).
Cât privește acțiunea civilă conexată - reclamanta a formulat la data de 15.05.2012 – precizare prin care a arătat că solicită partajarea numai a construcțiilor anexă față de casa de locuit, anume: C1 - locuință si C2 - garaj, existente la adresa din S., .. In mod expres reclamanta a precizat că nu dorește partajarea terenului. Relativ la regimul juridic al construcțiilor supuse împărțelii întrucât sunt realizate pe terenul deținut in coproprietate de către părți, in puterea principiului accesiunii imobiliare artificiale, urmează că acestea să dobândească regim juridic existent in privința terenului, anume al coproprietății temporare.
Reclamanta a mai depus la data de 22.11.2012 o notă precizatoare prin care, lămurind voința procesuală exprimată prin actul procedural al acțiunii introductive, a învederat că a înțeles să investească instanța si cu un capăt de cerere privind constatarea operării de drept a accesiunii imobiliare artificiale, altfel spus, al dobândirii coproprietății prin această modalitate originară.
Pârâții au invocat excepția tardivității cu privire la cererea reclamantei de constatare a dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială, considerând că instanța nu poate fi investită cu un nou capăt de cerere după prima zi de înfățișare. Au mai arătat si că, din cererea precizatoare formulată de către reclamantă pe parcursul procesului, se constată că este de fapt o modificare a acțiunii introductive.
Instanța, față de această excepție a tardivității invocată în cauză de către pârâți a constatat - sub un prim aspect, că respectiva cerere a reclamantei de constatare a dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială a fost formulată chiar prin acțiunea conexată – dosar nr._, iar ulterior prin cererea denumită cerere precizatoare (vol.2), reclamanta și-a lămurit voința procesuală si nu a modificat acțiunea.
Pe de altă parte, în raport de disp.art.6377 vechiul Cod pr.civilă, fiind in cadrul unui partaj in acțiunea conexată, chiar și dacă ar fi fost formulată cererea după pronunțarea Încheierii de Admitere în Principiu, si s-ar fi constatat că sunt omise anumite bunuri supuse împărțelii, o astfel de cerere ar fi fost încuviințată.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat excepția tardivității invocată de către pârâți ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Pe fondul acțiunii civile conexate s-a reținut netemeinicia acesteia pentru următoarele considerente:
- reclamantei D. C. L. i-a fost restituit imobilul situat în or. S., .,compus din: etaj II si teren aferent in suprafața de 169,75 mp - așa cum reiese din Sentința civilă nr. 219/1998 a Judecătoriei S. și din procesul verbal de punere în posesie din 18.05.1998 întocmit de executor judecătoresc. Prin Încheierea data in ședința Camerei de Consiliu din 28.02.2012 a fost admisa cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile sus-menționate in sensul ca suprafața de teren restituita reclamantei si mamei sale D. V. F. este compusa din suprafața de 169,75 mp indiviz din 890 mp si suprafața de 77,78 mp indiviza din terenul de sub construcția existenta la adresa din S., .. Atât in Sentința civilă sus-menționată cât si in Încheierea din 28.02.2012 se reține că restituirea terenului revendicat se face potrivit concluziilor expertizei ing. N. N.; in acest sens este de observat că expertul concluzionează in cuprinsul lucrării sale că suprafața terenului aferent etajului II din suprafața curții este 169,75 mp.
În aceste condiții, rezultă cu certitudine că suprafața de 169,75 mp teren este aferentă exclusiv etajului II al imobilului - clădire principală, neputând fi așadar considerată ca fiind aferentă vreunei alte construcții existente pe suprafața întregii curți.
- paratilor D. S. si D. M. A. li s-a restituit imobilul situat in or. S., ., jud. Prahova compus din teren in suprafața de 659,75 mp indiviz din suprafața totala de 828 mp, parterul, etajul I si mansarda casei de locuit „L.”, precum și construcțiile anexa situate pe acesta.
Astfel, cum rezulta din Decizia civilă nr.59/05.04.2006 a Curții de Apel Ploiești – rămasă irevocabila prin Decizia nr. 7640/02.12.2008 a ICCJ si din procesul verbal de punere in posesie nr._/23.07.2009 încheiat cu Consiliul Județean Prahova - pârâților le-a fost restituit in natură întreg imobilul situat la adresa sus-menționată - in mod cert si necontestat, mai puțin partea din acesta care fusese anterior restituită reclamantei D. C. L. prin Sentința civilă nr.219/1998 a Judecătoriei S.( anume: etaj II si teren in suprafața de 169,75 mp indiviz din 890 mp si suprafața de 77,78 mp indiviza din terenul de sub construcția existenta) .
In procesul ce a făcut obiectul dosarului in care s-a pronunțat Decizia nr. 59/05.04.2006 a Curții de Apel Ploiești reclamanta din cauza de față ( D. C. L.) a figurat ca parte litigantă, in calitate de pârâtă. Așa fiind, in virtutea principiului relativității lucrului judecat, hotărârea produce efecte față de ea ( ca dealtfel față de toate părțile din acel proces), fiindu-i opozabilă. Ca atare, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces ( anume in cel de față), care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
În relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, însemnând că, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. În ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță nu mai poate fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte, ceea ce a stabilit o primă instanță nu poate fi contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare. In acest sens s-a pronunțat in numeroase rânduri Înalta Curte de Casație si Justiție.
În consecință, reclamanta D. C. L. nu poate să pretindă în litigiul de față stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorești în litigiul anterior, referitor la regimul juridic al imobilului restituit paraților D. S. si D. M. A.( imobil in care se includ si construcțiile anexa care fac obiectul prezentei acțiuni conexate), pentru că aceasta ar însemna încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârii irevocabile sus-menționate ( Decizia civilă nr. 59/05.04.2006 a Curții de Apel Ploiești).
Reclamanta susține in mod neîntemeiat ca era necesara emiterea unui act prin care sa fi operat retrocedarea proprietății către pârâți, eventual dispoziție in baza Legii nr. 10/2001, fapt nerealizat in cauza. In speța însă, emiterea unui astfel de act nu se impune, întrucât Prin Decizia nr. 59/2006 a Curții de Apel Ploiești s-a dispus obligarea Consiliului Județean Prahova la restituirea către pârâți a imobilului din S., . – iar instituția sus-menționată s-a conformat întocmai, procedând la predarea efectiva realizata prin procesul verbal de punere in posesie nr._/23.07.2009.
Acțiunea conexă precizată având ca obiect partajarea construcțiilor anexa - este in concluzie netemeinica – in raport de argumentele expuse anterior – întrucât părțile nu dețin respectivele construcții in coproprietate, acestea fiind proprietatea exclusiva a paraților, neputând face obiectul partajării lor cu reclamanta.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei referitoare la operarea de drept a accesiunii imobiliare artificiale raportat la disp. art. 492 vechiul Cod civil( cu referire la construcțiile anexa si terenul aferent acestora), deoarece ea deține in indiviziune terenul de sub construcția principala si suprafața de 169,75 mp care este aferenta exclusiv etajului II al respectivei clădiri.
De asemenea neîntemeiat este si capătul de cerere referitor la rectificarea încheierii de carte funciară nr._/28.05.2010 privind construcția C 2 garaj în suprafață de 45 mp., despre care reclamanta a pretins ca a fost înscrisă din eroare pentru pârâții D.. Parații sunt, așa cum s-a arătat anterior, proprietari in exclusivitate asupra acestei construcții, așa încât intabularea dreptului lor s-a făcut in mod corect si nu se justifica rectificarea înscrierii.
Pe de alta parte, conform disp. art. 33 alin. 1 teza I din Legea nr. 7/1996 înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile.
In baza art. 274 Cod pr.civilă a fost obligată reclamanta să plătească pârâților cheltuieli de judecată in sumă de 3.480 lei reprezentând onorarii de avocat si expert, justificate cu înscrisurile existente la dosar.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamanta, având în vedere mențiunile din dispozitivul sentinței care s-a indicat ca și cale de atac apelul, iar prin încheierea de ședință din data de 29.05.2014, în temeiul dis part.2821 c.pr.civ. instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel.
Reclamanta a înțeles să critice soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
1. Privind cererea de constatare a unui drept de coproprietate asupra celor doua construcții C1 si C2 si partajarea acestora, pornind de la faptul necontestat ca, aceste doua construcții anexe, au fost edificate pe terenul din curtea vilei, care (și) la acea data era deținut în proprietate, se poate lesne constata ca, in puterea regulii accesiunii artificiale, aceste construcții au "asimilat" regimul juridic al titlului„ devenind astfel bunuri in coproprietatea celor ce dețineau.
Se arată că, încă de Ia data edificării lor, autorul recurentei, a dobândit "de jure" un drept de coproprietate asupra acestor doua construcții anexa (in cota parte, pe care o deținea si asupra terenului, respectiv 27,83 %), câtă vreme, accesiunea reprezintă un mod original de dobândire a proprietății, recunoscut ca atare de Codul Civil.)
Mai departe, arată că aceste construcții, cum de altfel si întregul imobil, au fost preluate de către stat, ceea ce nu înseamnă ca acest drept a ieșit din patrimoniul autorului ci, a continuat sa subziste chiar daca ., de vreme ce, "bunul" a fost preluat de stat, fără titlu.
Așadar reclamanta, asimilând patrimoniul autorului său, se poate conchide ca deține, inclusiv un drept de coproprietate asupra acestor doua construcții anexa, câtă vreme, in nici un moment, acest drept nu a ieșit din patrimoniul antecesorului său.
Prima instanța greșește atunci când, considera ca numai intimații - parații dețin un drept de proprietate asupra acestor doua construcții, bazându-se pe decizia Curții de Apel Ploiești, deoarece: în primul rând, instanța trebuia sa constate ca la data edificării celor doua construcții, autorul său a dobândit un drept de coproprietate asupra lor, drept, transmis pe cale succesorala și, in atare situație, instanța avea a cerceta daca, acest drept a ieșit din patrimoniul autorului său, fapt neglijat de instanța.
Se susține că in nici un moment nu a pierdut acest drept, in mod evident, nu se poate conchide decât ca acesta subzista in continuare. Faptul ca, întregul imobil a fost preluat de stat, nu conduce la concluzia ca s-a pierdut acest drept, câtă vreme, preluarea s-a făcut fără titlu deci, dreptul a continuat sa rămână in patrimoniul adevăratului proprietar, lipsind numai folosința lui.
In al doilea rând, eroarea esențiala a primei instanțe, consta in aceea ca, in analiza "deținerii dreptului" asupra construcției, aceasta, ia ca si "referința absoluta" decizia de restituire a paraților, din 2006 (Decizia Civila nr.59/2006, a Curții de Apel Ploiești) in al cărei dispozitiv, se precizează că se restituie intimaților "imobilul din S., . " (aparent,in integrum) dispozitiv care, in mod evident, trebuie interpretat in sensul ca, se restituie partea rămasa nerestituita prin Sentința din 1998 a Judecătoriei S., respectiv partea deja restituita noua.
De ce, întru-cat, prin aceasta hotărâre, doar se recunoaște un drept si nu se dobândește acesta, câtă vreme, dreptul se presupune ca preexista in patrimoniu solicitantului restituirii, lipsind numai folosința lui.
D. urmare, corect era, ca in analiza modului de dobândire a dreptului de co-proprietate invocat, instanța sa se raporteze atât la actul de dobândire a proprietății asupra bunului imobil (actele originale) cat si la verificarea susținerii relative la operarea accesiunii imobiliare artificiale.
In al treilea rând, decizia Curții de Apel Ploiești nu poate paraliza (cum sugerează implicit judecătorul fondului) cererea recurentei de constatare a dreptului asupra bunului, de vreme ce, aceasta are valoare de "putere de lucru judecat" numai in ce privește dreptul intimaților de a li se restitui bunul preluat de către stat, aceasta in baza Legii nr. 10/2001, nicidecum, prin aceasta hotărâre nu se tranșează chestiunea legata de proprietatea celor doua construcții anexă.
Ca este așa, o dovedește chiar interpretarea pe care corect o face judecătorul fondului, relativ la faptul ca, deși, prin dispozitivul deciziei sus indicate, se dispune "restituirea imobilului din S., ." acesta, trebuie înțeles in sensul ca se refera la imobilul nerestituit încă, câtă vreme, deja parte din acesta, fusese anterior restituit.
In plus, Curtea de Apel, nu statuează nicicum asupra celor doua construcții C1 si C2, făcând o referința generic la dreptul intimaților de persoane îndreptățite a primi măsura reparatorie a Legii 10/2001.
Conchizând, se arată că nu exista nici un obstacol obiectiv - juridic ori factual - care sa împiedice cercetarea acestui capăt de cerere, urmând astfel ca, instanța sa analizeze daca, in raport cu data edificării celor doua construcții anexa C1 si C2, fiind realizate pe un teren proprietate . regimul juridic al terenului (Accesorium sequitur principale).
Cele statuate in cauza finalizata prin decizia Curții de Apel Ploiești, in condițiile in care, aceasta pricina, avea o miza totalmente diferita de cea de fata, nu pot fi opuse cu valoare de "lucru judecat" in prezenta pricina.
A decide altfel, ar însemna, ca pe o cale "insidioasa", sa fie pusa in situația de a pierde un drept dobândit, fiind astfel încălcat in mod flagrant garanția consacrata de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
D. consecința, reevaluând situația factuală si juridica, din unghiul arătat, solicită a se reforma soluția apelata, admițând acest capăt de cerere, si subsecvent, a admite si capătul privind sistarea stării de co-proprietate asupra celor doua construcții.
Sub acest ultim aspect, al partajului, nu are relevanta faptul ca nu s-a cerut si partajarea terenului, câtă vreme, pe de o parte, suntem dominați de principiul disponibilității, iar pe de alta parte, acest fapt, nu constituie un obstacol in soluționarea acestei cereri, fiind factual si juridicește posibila o astfel de operațiune, de vreme ce, se solicita atribuirea a cate unei construcții pentru fiecare parte.
2. Privind cererea de obligarea a paraților sa suporte costul lucrărilor "necesare" întreținerii (conservării) pârtii din imobil, parte indiviza.
Necontestata apare in cauza chestiunea caracterului "necesar" si "urgent" al intervenției, câtă vreme, datorita stării de ruina, acoperișul era pe punctul de a se prăbuși, in plus, infiltrațiile ce se produceau prin acesta, puneau in pericol întregul imobil.
Așadar, lucrarea de intervenție era imperios necesară si urgentă, iar costul acesteia, se impune a fi suportat de coproprietari, in raport cu cota deținuta. In egala măsura, suma ce urmează a fi suportată, nu va fi cea reala, ci, aceea care, in urma expertizei a fost reținuta ca fiind echivalentul lucrării "necesare" deci, inferioara costului deja de mine avansat.
Argumentele instanței de fond in neacordarea lor, sunt nejustificate, deoarece:
-Cat privește "lipsa autorizației" aceasta reprezintă o realitate, insa, acest fapt, in plan juridic, nu produce decât o singura consecința, anume, angajarea răspunderii administrative a autorului, respectiv a mea, drept pentru care a si fost sancționată.
Nicidecum,acest fapt nu produce efecte si in planul raportului civil, obligațional, deoarece, lipsa autorizației nu anihilează nici investiția si nici caracterul acesteia de "lucrare necesara", in plus, ab intio trebuie făcuta distincția intre planul răspunderii contravenționale si cel al, materiei civile, anume a situației juridice născuta din faptul nerealizării unei lucrări necesara.
Tot astfel, nu mi se poate aplica o sancțiune "neprevăzut de lege" anume, de a nu se recunoaște dreptul de a primi ceea ce am suportat in plus, pentru o fapta, pentru care deja, am fost sancționată (deși, fara a repune in discuție fondul ei, era total nejustificată, cat timp, nu cunoșteam împrejurarea ca imobilul era socotit monument istoric).
-In privința "reproșului" adresat potrivit căruia, lucrarea nu este de o "calitate" satisfăcătore, recurenta arată că a cerut numai echivalentul părții din lucrare ce are caracterul "necesar" nicidecum, cel util ori voluptor, caz in care, post factum, puteau fi primite "analize de estetica si calitate".
-Insa, in condițiile in care, acoperișul - la propriu - era pe punctul sa se dărâme, nu se putea, preocupa de aspectele estetice ori calitative.
-Legat de notificarea trimisa pârâților, aceasta in primul rând, a fost realizata, iar in al doilea rând, având in vedere ca discutam despre lucrări urgente, nici nu era obligatorie a fi realizata.
F. de toate acestea, s-a solicitat a se observa caracterul netemeinic si nelegalitatea soluției apelate, si reformarea soluției, in sensul de a obliga parații sa achite suma reținuta drept echivalent al lucrării necesare.
Privind cererea de rectificare a cărtii funciare a paraților.
Observând preliminar ca, deși, era investita cu o astfel de cerere, prima instanța, omite absolut a pronunța in vreun fel asupra sa, câtă vreme, in considerente nu exista nici o referința, cu atât mai puțin motivare, a solicitat a se analiza acest capăt de cerere si să se constate ca:
Prin expertiza întocmita in cauza, la data de 23.11.2012, de către expertul desemnat, P. M., si necontestata, acesta retine in mod explicit ca: "înscrierea in cartea funciara a suprafeței de 507.08 m.p. indiviza din 610 mp, este eronata " corect fiind 440.25mp. indiviza din 610mp ".
Astfel, propune expertul ca "înscrierile in cartea funciara ale reclamantei si paraților trebuie rectificată conform valorilor de mai sus" respectiv, cota parte pentru parați de 72.17 % din 610 mp. si 27.83% din 610 pentru reclamantă.
Prin urmare, fata de constatarea expertului privind eroarea tehnica (a înscrierii procentului ce revine fiecăruia) s-a solicitat a se dispune rectificarea cărților funciare.
Privind solicitarea de radiere a proprietății exclusive asupra celor doua construcții anexa din cartea funciara a pârtilor, evident, aceasta are un caracter subsecvent fata de soluția ce se va da pe primele capete de cerere.
In raport de acestea, recurenta a solicitat admiterea cererii sale, a se schimba soluția instanței de fond in sensul admiterii acțiunii introductive si conexate, Cu cheltuieli de judecată.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au arătat că
Potrivit dispozițiilor art. 2821 C.pr.civ., „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date in prima instanța in cererile introduse pe cale principala privind pensii de întreținere, in litigiile ai căror obiect are o valoare de pana ia 100.000 Iei inclusiv, indiferent de calitatea pârtilor, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor in evacuare, a celor referitoare la înregistrările in registrele de stare civila si luarea masurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite in procesele penale si in ai le cazuri prevăzute de lege".
F. de dispozițiile art. 303 alin. 1 din Codul de procedura civila care prevăd ca recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, coroborate cu dispozițiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila care prevăd ca recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, considera ca cererea de reformare a sentinței civile pronunțata de Judecătoria S., motivata abia pentru termenul din 29.03.2014, după ce instanța de judecată i-a pus in vedere de doua ori apelantei sa depună motivele, a fost tardiv motivata.
Prin urmare, după prealabila recalificare a caii de atac ca fiind cea a recursului si nu cea a apelului, s-a solicitat să se constate nulitatea recursului.
Pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței civile nr.897/10.10.2013 pronunțata de Judecătoria S. ca temeinica si legala.
Printre criticile aduse sentinței civile pronunțate de către instanța de fond, apelanta reclamanta pornește de la premisa total greșita ca cele doua construcții anexe fiind construite pe terenul curte asupra căruia exista o stare de indiviziune, aceste construcții au "asimilat" regimul juridic al terenului ca efect al accesiunii imobiliare artificiale. Aceasta premisa probabil i se pare apelantei reclamante echitabila, având in vedere ca aceasta susține in mod constant, insa nedovedit, ca una din aceste construcții, anume garajul, a fost realizata de către tatăl acesteia, însa niciodată apelanta reclamanta nu a putut face dovada acestui fapt, producând înscrisuri in contra înscrisurilor intimaților, așa cum prevăd dispozițiile Codului de procedura civila.
Astfel, in mod greșit apelanta reclamanta critica sentința de fond, susținând ca instanța trebuia sa cerceteze daca dreptul sau asupra construcțiilor anexa, transmis pe cale succesorală a ieșit din patrimoniul său.
Instanța de fond si-a îndeplinii in mod complet si corect obligația de analiza acest capăt de cerere constatând ca apelanta - reclamanta nu dovedește niciun drept de proprietate asupra acestor construcții, spre deosebire de intimați care dețin înscrisuri din care rezulta in mod indubitabil faptul ca sunt proprietari exclusivi ai celor doua construcții anexa.
De asemenea, instanța de fond constata in mod corect ca in virtutea principiului relativității lucrului judecat, decizia civila mai sus menționata trebuie să producă efecte fata de reclamantă care a fost parte in dosarul in care s-a pronunțat aceasta decizie.
Apelanta reclamata remarca in continuare ca prima instanța a fost ." si considera ca aceasta a luat in mod greșit ca "referința absoluta" decizia civila mai sus menționata in analizarea deținerii dreptului de proprietate asupra construcțiilor anexa si insinuează ca nu ar fi trebuit sa faca acest lucru.
Având in vedere că reclamanta nu și-a, dovedit dreptul de coproprietate asupra construcțiilor anexa, existând toate argumentele pentru respingerea capătului, de cerere privind constatarea, dreptului solicitat, evident ca soluția privind partajarea unor bunuri al căror proprietari exclusivi sunt intimații, urma sa fie respinsa ca neîntemeiata, fiind chiar inadmisibila in concepția noastră deoarece este inadmisibila partajarea unor bunuri asupra cărora nu deții un drept de proprietate.
Mai mult decât atât, se arată că partajul era imposibil cată vreme nu s-a respectat procedura speciala, care dispune ca in litigiile in care se solicita partajarea unor imobile este necesara efectuarea unei expertize care sa conțină mai multe propuneri de lotizare .
Observam intimații ca in continuare, si in motivele de apel formulate, apelanta-reclamanta se refera ia intervențiile efectuate asupra acoperișului construcției principale si asupra garajului ca fiind niște lucrări necesare întreținerii si conservării imobilului si mai mult decât atât, tot in opinia acesteia, chestiunea caracterului necesar si urgent ai intervenției este necontestata.
Tot apelanta-reclamanta susține ca argumentele instanței de fond pentru neacordarea echivalentului lucrării "necesare", inferior costului deja avansat de aceasta, ar fi nejustificate, pentru ca "lipsa autorizației" pentru care a fost si sancționată nu poate produce consecințe pe tărâmul dreptului civil, obligațional, lipsa autorizației neputând anihila nici investiția si nici caracterul acesteia de "lucrare necesara". De asemenea susține ca i sec "reproșează" ca lucrarea efectuata nu este de o calitate satisfăcătoare, când ea a solicitat numai echivalentul părții din lucrare ce are caracterul urgent.
Se arată ca motivarea instanței in ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind suportarea de către intimați a cotei de 1/2 din cheltuielile efectuate de apelanta a fost una diferita, având mai multe argumente, flecare dintre acestea contribuind . alta la respingerea capătului de cerere privind obligarea Ia suportarea unei cote din cheltuielile efectuate de apelanta.
În primul rând, instanța de fond a reținui în mod corect ca apelanta nu i-a notificat despre intenția sa de a efectua aceste lucrări, așa cum rezulta din însăși depoziția martorului apelantei, intimații au contestat faptul ca acoperișul imobilului a fost reparat si astfel ca sumele avansate reprezintă niște cheltuieli necesare si utile care le-ar fi putut fi opozabile. Având in vedere ca sunt coproprietari cu apelanta asupra construcției principale, numai prin respectarea acestui drept s-ar fi putut asigura o respectare a finalității social - economice a acestui drept si implicit o satisfacere a intereselor tuturor coproprietarilor.
In mod sigur altele ar fi fost rezultatele intervențiilor asupra imobilelor daca apelanta nu le-ar fi nesocotit dreptul si ar fi colaborat cu aceștia.
Concluziile expertului nu se rezuma, așa cum apelanta susține in mod tendențios, doar la a constata ca lucrările efectuate nu sunt de o "calitate satisfăcătoare", ci arata ca materialele folosite si calitatea lucrărilor efectuate la acoperiș si garaj sunt precar efectuate si nu sunt de natura a proteja imobilul monument istoric, ci dimpotrivă il deteriorează din punct de vedere arhitectural, fiind lucrări incomplete, efectuate greșit, nefinalizate, care contrastează grotesc cu imaginea de ansamblu a clădirii monument istoric, care deteriorează din punct de vedere arhitectural, funcționai si valoric și nu sunt apte a proteja clădirea împotriva atacului agenților atmosferici»
Criticile aduse - modalității de soluționare a capătului de cerere privind rectificarea de carte funciara, prin care se susține ca instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestei cereri deși era investita cu o astfel de cerere si ca solicitarea de radiere a proprietății exclusive asupra celor doua construcții anexa din cartea funciara urmează a se soluționa in funcție de soluția ce se va da pentru primele capete de cerere, sunt nefondate.
Arată intimații că instanța s-a pronunțat pe capătul de cerere privind rectificarea de carte funciara numai in limitele in care a fost investita, respectiv cu privire Ia înscrierea "greșita" a garajului in proprietatea exclusiva a intimaților. Pentru ca daca veți observa cu atenție cererea introductiva de instanța si toate celelalte precizări scrise efectuate in prezenta cauza de către apărătorii apelantei veți observa ca din nicio astfel de cerere nu rezulta ca apelanta ar fi solicitat rectificarea cărtii funciare sub un alt aspect decât cel al construcțiilor anexa. Prin urmare, in virtutea principiului disponibilității, invocat si cunoscut de către apelanta, instanța s-a pronunțat exclusiv asupra a ceea ce i s-a cerut.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, reținând că motivele de apel au fost depuse în raport de calea de atac exercitată conform dispozitivului sentinței atacate și cu respectarea dispozițiilor aplicabile, astfel încât recalificarea căii de atac, prin încheierea de ședință din data de 29.05.2014, în temeiul dis part.2821 c.pr.civ., nu poate atrage nulitatea recursului pentru nemotivare în termen.
Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, invocată de intimați, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul recursului, tribunalul reține că acesta este nefundat sub toate criticile formulate.
Astfel, referitor la criticile privind greșita respingere a cererii de constatare a dreptului de coproprietate asupra construcțiilor C1 și C2 și de partajare a acestora, tribunalul reține că acestea sunt nefondate și infirmate de înscrisurile atașate la dosar, care conduc la o cu totul altă concluzie decât cea pretinsă de recurentă care a fost corect stabilită prin sentința recurată.
Reclamanta este proprietara imobilului construcție situat în or. S., ., etaj II, jud. Prahova si a terenului aferent, in suprafață de 169,75 mp indiviz din 890 mp si suprafața de 77,78 mp indiviza din terenul de sub construcția existentă la adresa din S., ., așa cum reiese din sentința civilă nr.219/1998 a Judecătoriei S.( astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 18.05.1998) și din procesul verbal de punere în posesie din 18.05.1998 întocmit de executor judecătoresc.
Din cuprinsul sentinței sus-menționate cât si din încheierea pronunțată la data de 28.02.2012 rezultă că restituirea terenului revendicat se face potrivit concluziilor expertizei ing. N. N., care a concluzionat, in cuprinsul lucrării, că suprafața terenului aferent etajului II din suprafața totală a curții este 169,75 mp., ceea ce înseamnă că suprafața de 169,75 mp teren este aferentă exclusiv etajului II al imobilului - clădire principală, neputând fi considerată ca aferentă vreunei alte construcții existente pe suprafața întregii curți.
Intimaților li s-a restituit imobilul situat in or. S., ., jud. Prahova compus din teren in suprafața de 659,75 mp indiviz din suprafața totala de 828 mp, parterul, etajul I si mansarda casei de locuit „L.”, precum și construcțiile anexa situate pe acesta.
Decizia civilă nr.59/05.04.2006 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr.2177/2006( în care și reclamanta a avut calitatea de parte), rămasă irevocabila prin Decizia nr.7640/02.12.2008 pronunțată de ICCJ si procesul verbal de punere in posesie nr._/23.07.2009 încheiat cu Consiliul Județean Prahova, atestă faptul că pârâților le-a fost restituit in natură întreg imobilul situat la adresa sus-menționată cu excepția părții ( etaj II si teren in suprafața de 169,75 mp indiviz din 890 mp si suprafața de 77,78 mp indiviza din terenul de sub construcția existenta) care fusese anterior revendicată de reclamanta D. C. L..
De altfel, din conținutul deciziei rezultă că litigiul a purtat doar asupra persoanelor îndreptățite la restituirea imobilului restituit prin Dispoziția nr. 72/20.05.2005, contestația formulată privind doar excluderea unor persoane neîndreptățite la restituire și nu întinderea dreptului.
Ca atare, restituirea a avut la bază parcurgerea procedurii impusă de Legea specială, pe care reclamanta nu a înțeles să o conteste, nici separat și nici în cadrul litigiului menționat confirmând practic dreptul la restituire al intimaților asupra întregului imobil inclusiv asupra construcțiilor C1 și C2.
Instanța fondului corect a reținut, față de aceste aspecte că, reclamanta D. C. L. nu poate să pretindă în litigiul de față stabilirea contrariului a ceea ce s-a recunoscut pe de o parte judecătorește, în litigiul anterior, iar pe de altă parte prin Dispoziția de restituire care nu a fost atacată sub acest aspect.
Nu se poate reține că nu s-a analizat cererea de constatare a dreptului de coproprietate asupra celor două construcții, în raport de data edificării acestora, aceasta fiind făcută de instanța fondului, însă față de modalitatea restituirii, necontestată de reclamantă( deși a avut această posibilitate) această cerere a fost corect respinsă ca neîntemeiată, nefiind făcută dovada dreptului pretins de reclamantă.
Reclamanta nu a fost pusă nici un moment în situația de a pierde un drept dobândit, pentru că nu a făcut dovada că ar fi deținut vreun drept de proprietate asupra celor două construcții.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, corect a fost respinsă și acțiunea conexă precizată având ca obiect partajarea construcțiilor, instanța fondului argumentând corect că părțile nu dețin respectivele construcții in coproprietate, acestea fiind proprietatea exclusiva a paraților, neputând face obiectul partajării lor cu reclamanta.
Nici cel de al doilea motiv de recurs, care privește respingerea cererii de obligare a pârâților la plata sumei de_ lei reactualizată, reprezentând cota de 2/3 din contravaloarea reparației acoperișului imobilului în litigiu( căci acesta a fost conținutul cererii și nu cel arătat de recurentă la al doilea motiv de recurs) nu este fondat.
Astfel, tribunalul reține că susținerile recurentei privind caracterul necesar și urgent al lucrărilor efectuate de aceasta la acoperiș sunt infirmate de probatoriul administrat pe acest aspect din care rezultă că parații nu au fost notificați de către reclamanta despre intenția sa de a efectua lucrări la acoperișul imobilului deținut in coproprietate astfel cum rezultă din depoziția martorului Cimoca R., care a declarat ca a depus scrisoarea reclamantei, adresata paraților in cutia poștală a locuinței din București, ., sector 2 deși parații locuiesc la o alta adresa, respectiv ., astfel dovedesc actele de identitate.
Reclamanta a fost sancționată administrativ cu amendă in valoare de 500 lei prin Ordonanța nr.793/P/ 21.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. pentru fapta prev. de art.24 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 rep., dispunându-se neînceperea urmăririi penale - deoarece faptei ii lipsește in concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, reținându-se în sarcina sa, săvârșirea unei acțiuni ilicite, constând în aceea că in perioada iulie-octombrie 2010 a executat lucrări de renovare la imobilul situat in or. S., . – fără a deține autorizație de construire pentru imobilul monument istoric –Casa I. Drosescu, înscris in lista monumentelor istorice la poziția 760, având codul PH-II-M-B-_.
Nu este lipsită de importanță lipsa autorizației de construire, cum nefondat susține recurenta, întrucât a admite o asemenea susținere ar însemna a da girul unor acțiuni ilicite pe baza cărora să se pretindă ulterior obținerea unor drepturi, ceea ce este inadmisibil.
Corect instanța fondului a constatat că, reclamanta, in calitatea sa de autoare a unei acțiuni ilicite nu poate pretinde pârâților să o despăgubească pentru cheltuielile ocazionate de realizarea respectivei fapte.
Nu este lipsit de importanță nici aspectul rezultat din expertiza construcții – specialitate arhitectura întocmita in cauza de expert Raduna V., prin care s-a concluzionat ca operațiunile realizate la acoperișul imobilului sunt incomplete si precar efectuate - ceea ce face ca aceasta clădire sa nu se ridice la standardele de performanta si conforme cu exigentele funcționale că, aceste operațiuni nu respectă prevederile legale in materia protejării imobilelor monumente istorice, deoarece trebuiau făcute cu mana de lucru specializata, pe baza unui proiect tehnic efectuat de un specialist acreditat pentru întocmirea respectivei documentații; că materialele trebuiau sa fie însoțite de acte ce atesta calitatea si garanția lucrării. În plus se arată că lucrările trebuiau trecute in cartea tehnica a clădirii si efectuate in urma obținerii autorizației de construire si a avizului de la Comisia de patrimoniu.
În plus, expertul a arătat că anumite operațiuni efectuate la acoperiș si la garaj duc la deprecierea vizuală a imobilului, contrastează grotesc față de imaginea de ansamblu a clădirii monument istoric si o dezavantajează atât din punct de vedere arhitectural cât si structural, iar prin efectuarea de către reclamantă a operațiunilor identificate ca atare in cuprinsul expertizei nu s-a adus niciun spor de valoare imobilului, ci dimpotrivă, in prezent, sunt necesare cheltuieli importante pentru refacerea acoperișului in condiții legale.
Nici evaluarea costurilor materialelor folosite si a manoperei pentru montarea acoperișului nu confirmă pretenția reclamantei, reținându-se că valoarea este in suma de 26.869,68 lei, iar costul lucrărilor de refacere este . mult mai mare si anume de 32.949,83 lei, iar la efectuarea acestor lucrări pârâții sunt obligați să participe.
Deși s-a pretins urgența necesității efectuării lucrărilor la acoperiș, pe de o parte aceasta nu a fost dovedită iar, pe de altă parte chiar dacă s-ar admite că acestea erau urgente acest fapt nu era de natură să justifice realizarea lucrărilor cu nerespectarea cerințele legale, iar pe de alta parte nu poate fi vorba nici despre incidenta in cauza a principiului prevenirii îmbogățirii fara just temei, din moment ce, așa cum am arătat, sunt necesare cheltuieli in suma mult mai mare( 32.949,83 lei) pentru refacerea, cu respectarea dispozițiilor legale privind imobilele monument istoric, a acoperișului.
Concluzionând, față de considerentele expuse tribunalul reține că nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat astfel că îl va repinge.
Cel de al treilea motiv de recurs referitor la modalitatea de soluționare a cererii de rectificare a cărții funciare a pârâților este de asemenea nefondat și va fi respins ca atare.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat rectificarea încheierii de carte funciară nr._/28.05.2010 privind construcția C2 – garaj, cu suprafața de 45 mp. care ar fi fost înscrisă din eroare pentru pârâți, iar prin motivul de recurs se invocă aspecte legate de expertiza topo, aspecte care nu au fost deduse judecății, critica fiind astfel nefondată.
Instanța fondului a motivat respingerea cererii reclamantei pe aspectele cu care a fost investită acestea fiind singurele aspra cărora era ținută să se pronunțe.
Ca atare, devreme ce și cel de al treilea motiv de recurs este nefundat, tribunalul, în temeiul art.312 c.pr.civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
În temeiul art. 274 c.pr.civ. va obliga recurenta la plata către intimata D. Minica A. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D. C. L., domiciliată în București, ., sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Sarchizian A., cu sediul în București, .. 1-3, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 897/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. M. A. și D. S., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. R. S. F., cu sediul în București, ., ., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata D. Minica A. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2014.
Președinte, Judecători,
G. M. N. A. G. D.
Grefier ,
M. - D. B.
fiind in co semnează
Grefierul sef
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.G.M /Tehnored.MG
2 ex/21.08.2014
Df._ Jud. S.
Jf. R. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 11/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1025/2014.... → |
|---|
