Pretenţii. Decizia nr. 1286/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1286/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 3310/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1286
Ședința publică din data de 02.10.2014
PREȘEDINTE - C. R.
JUDECĂTORI - M. N.
- N. A.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta - reclamantă C. DE A. RECIPROC TELEAJENUL, cu sediul în com. Blejoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4424/ 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. E., cu domiciliul în mun. Ploiești, ., ..
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, orele 11:10, a răspuns intimata-pârâtă reprezentată de avocat C. E., lipsă fiind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimată.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică, arătând că potrivit art. 248 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Arată că la instanța de fond s-a făcut dovada onorariului de avocat, cuantumul acestuia nu este exagerat, avocatul s-a prezentat la termene și a formulat concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._ în urma disjungerii acestei cereri din dosarul nr._/281/2012 având ca obiect constatare nulitate absolută parțială a contractului de credit nr._/07.07.2006, reclamanta C. DE A. RECIPROC TELEAJENUL a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta T. E. ca prin hotărârea ce va pronunța să obliga pârâta la plata sumei de 1.100 lei reprezentând rate neachitate de aceasta la contractul de credit nr._/07.07.2006.
Pârâta, legal citată, s-a prezentat în instanță și a invocat excepția netimbrării cererii și anularea acesteia ca netimbrată față de lipsa dovezii plății taxei judiciare de timbru.
A mai invocat prin concluziile scrise depuse la dosar în timpul ședinței de judecată excepția lipsei de interes a cererii, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 169 alin. 1 din O.U.G. nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit ( act normativ în vigoare la data încheierii contractului de credit), contractele de credit încheiate de organizațiile cooperatiste de credit, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditelor acordate de acestea, constituie titluri executorii.
Pe cale de consecință, a menționat că nu mai este necesară obținerea unei hotărâri judecătorești în vederea recunoașterii unui pretins drept de creanță.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 27.03.2014, instanța a pus în discuție excepția netimbrării cererii, invocată de pârâtă.
Prin sentința civilă nr.4424/27.03.2014, Judecătoria Ploiești a admis excepția netimbrării cererii și a anulat cererea ca netimbrată, obligând reclamanta către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în ședința publică din data de 09.01.2014 în cadrul Dosarului nr._/281/2012, a pus în vedere CAR Teleajenul să achite taxă judiciară de timbru de 99 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, sub sancțiunii anulării cererii ca netimbrată, iar ca urmare a disjungerii cererii reconvenționale și formării prezentei cauze, a dispus citarea reclamantei CAR Teleajenul pentru termenul de judecată din data de 27.03.2014 cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 99 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
A mai arătat instanța de fond că reclamanta nu s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 99 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, deși a fost citată cu această mențiune, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora cererea va fi anulată dacă reclamantul nu achită taxa de timbru în termenul acordat de instanță în acest sens și pe cale de consecință acțiunea va fi anulată ca netimbrată.
Totodată instanța, în baza disp.art. 274 C.pr.civ. nemodificat, a dispus obligarea reclamantei, ca parte căzută în pretenții, către pârâtă, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat suportat de pârâtă, deși diligențele depuse de acesta au fost minime, ținând seama că s-a prezentat la un singur termen de judecată, iar notele de concluzii au fost formulate în dosarul nr._/281/2012.
A mai arătat recurenta că potrivit dispozițiilor procedurale, instanța putea și din oficiu să reducă cheltuielile de judecată, întrucât onorariul apărătorului pârâtei este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei și respectiv cu activitatea desfășurată de acesta, mai ales că încă dinainte a se disjunge cererea reconvențională în dosarul nr._/2012 și-a arătat intenția de a renunța la judecata acesteia, situație de care pârâta a profitat depunând cu chitanță emisă după data la care și-a exprimat această intenție profitând și de lipsa reprezentantului său, procedând la solicitarea cauzei deși avea cunoștință ca acesta se află la alt complet și a avea delegație de reprezentare în acest dosar.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr._, la data de 02.09.2014.
La data de 25.09.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dosarul nou format în urma disjungerii nu făcea obiectul contractului de asistență juridică inițial încheiat, motiv pentru care a încheiat un nou contract de asistență juridică în cuprinsul căruia s-a prevăzut un onorariu de 500 lei, contract în temeiul căruia avocatul său s-a prezentat la cele două termene de judecată ale cauzei și a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei de interes, iar la termenul de judecată din data de 27.03.2014 apărătorul recurentei a părăsit sala de judecată fără a solicita în prealabil strigarea cauzei după o anumită oră, astfel că dosarul a fost strigat la sfârșitul ședinței, moment la care apărătorul recurentei nu era prezent, situație în care instanța, față de lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru, a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării pronunțându-se asupra acesteia și obligând la cererea sa partea reclamantă căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
A mai arătat intimata că apărătorul său a efectuat toate apărările necesare neștiind care avea să fie cursul procesului, iar faptul generator al cheltuielilor de judecată constând în formularea pretențiilor și formarea unui nou dosar, dar mai ales soluționarea rapidă a cauzei prin pronunțarea cu întâietate asupra excepției netimbrării au fost determinate de culpa recurentei.
A mai susținut intimata că, referitor la cuantumul onorariului de avocat, acest cuantum este minim și reflectă activitatea avocatului, onorariu din care de altfel, o mare parte constituie impozite și contribuții la stat, rămânând un venit net de 337 lei, sumă ce nu este exagerată pentru susținerea unui dosar.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._/281/2012, reclamanta T. E. a chemat în judecată pe pârâta CAR Teleajenul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a clauzei contractuale prevăzută la art. 2.3 din contractul de credit numărul_/07.07.2006, încheiat între CAR Teleajenul și numitul D. O., contract semnat de către reclamantă în calitate de garant.
La termenul de judecată din data de 20.09.2013, pârâta CAR Teleajenul, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1100 lei reprezentând rate neachitate până la acea dată.
La termenul de judecată din data de 09.01.2014, s-a dispus citarea CAR Teleajenul de a achita taxa de timbru de 99 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, iar la termenul de judecată din data de 06.02.2014, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale sus menționată, având ca obiect pretenții, formându-se un nou dosar cu numărul_ în care calitatea de reclamantă o are CAR Teleajenul, iar calitatea de pârâtă o are numita T. E., dispunându-se totodată în dosarul nou format citarea părților pentru termenul din data de 27.03.2014, reclamanta CAR Teleajenul cu mențiunea de a depune taxa de timbru de 99 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, citație primită de către reclamantă cu această mențiune la data de 27.02.2014.
Potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar, pârâta T. E. a încheiat un contract de asistență juridică cu un avocat pentru a fi asistată/reprezentată, a se depune concluzii scrise în dosarul nr._, contract în baza căruia a achitat un onorariu de 500 lei potrivit chitanței nr.02-19/19.03.2014, apărător care a depus pentru termenul din data de 27.03.2014 concluzii scrise prin care a invocat excepția netimbrării cererii față de lipsa dovezii plății taxei judiciare de timbru și anularea cererii ca netimbrată, precum și excepția lipsei de interes a cererii și respingerea acesteia ca lipsită de interes, solicitând totodată obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât la termenul de judecată din data de 27.03.2014, reprezentantul reclamantei nu s-a prezentat și nici nu a făcut dovada îndeplinirii obligației legale instituite în sarcina reclamantei de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, instanța a pus în discuție excepția netimbrării invocată de pârâtă prin întâmpinare și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții pe care a admis-o, anulând cererea ca netimbrată și, ținând seama de solicitarea apărătorului pârâtei, a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art.274 c.pr.civ. partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că prin cererea reconvențională depusă de către reclamanta CAR Teleajenul în dosarul nr._/281/2012, aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1100 lei reprezentând rate neachitate, cerere reconvențională disjunsă din acel dosar, formându-se dosarul nr._, dosar în care s-a dispus citarea reclamantei CAR Teleajenul să achite o taxă judiciară de timbru de 99 lei și un timbru judiciar de 1,5 lei, obligație neîndeplinită de către reclamantă până la termenul acordat de instanță la data de 27.03.2014, motiv pentru care instanța a admis excepția netimbrării cererii și a anulat cererea ca netimbrată, dispunând obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâtă în baza contractului de asistență juridică, încheiat cu un avocat pentru dosarul nr._ 0/2014, în sumă de 500 lei.
Ca atare, atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată din culpa reclamantei care nu a înțeles să satisfacă obligația instituită în sarcina sa vizând achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente pretențiilor deduse judecății, înseamnă că prin anularea cererii ca netimbrată aceasta a căzut în pretenții, astfel că în mod corect instanța de fond, la solicitarea pârâtei, a făcut aplicarea disp.art.274 c.pr.civilă și a obligat reclamanta, ca parte căzută în pretenții, să plătească pârâtei cheltuielile de judecată suportate de aceasta în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Faptul că, acțiunea a fost soluționată pe cale de excepție nu înseamnă în mod automat că reclamanta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care textul de lege prevede în mod expres că partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, fără a face distincție în raport de modalitatea de soluționare a cauzei, respectiv evocând fondul sau pe cale de excepție, iar în speță este evident că reclamanta a căzut în pretenții prin neachitarea taxei judiciare de timbru, ceea ce a determinat anularea cererii ca netimbrată, cerere pentru care pârâta a angajat apărător în vederea reprezentării/asistării sale în instanță în dosarul nou format, redactare, semnare, depunere de concluzii scrise, studiere dosar, activitate în urma căreia a stabilit un onorariu de 500 lei achitat de către pârâtă și pe care aceasta este îndreptățită să-l recupereze.
Astfel, în mod corect instanța de fond a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat, întrucât în cauză, sunt îndeplinite cerințele art.274 c.pr.civ în acest sens.
Criticile recurentei în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi obligat-o la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat suportat de pârâtă, deși diligențele depuse de acesta au fost minime, ținând seama că s-a prezentat la un singur termen de judecată, iar notele de concluzii au fost formulate în dosarul nr._/281/2012, onorariul fiind astfel disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, precum și cu activitatea desfășurată de avocat, sunt neîntemeiate întrucât, în baza contractului de asistență juridică încheiat cu pârâta, apărătorul acesteia a studiat dosarul, a formulat în cadrul dosarului disjuns nr._ concluzii scrise prin care a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei de interes, susținând argumentele pe care le-a considerat concludente pentru admiterea acestor excepții, situație în care nu se poate aprecia că suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat are un caracter excesiv în raport cu complexitatea cauzei și munca depusă de acesta, mai ales că apărătorul pârâtei s-a și prezentat cu ocazia dezbaterilor în ședința publică din data de 27.03.2014 și a pus concluzii asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată față de lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Susținerile recurentei, în sensul că potrivit dispozițiilor procedurale, instanța putea și din oficiu să reducă cheltuielile de judecată, că încă dinainte a se disjunge cererea reconvențională în dosarul nr._/2012 și-a arătat intenția de a renunța la judecata acesteia, situație de care pârâta a profitat depunând chitanță emisă după data la care și-a exprimat această intenție profitând și de lipsa reprezentantului său procedând la solicitarea cauzei deși avea cunoștință ca acesta se află la alt complet și a avea delegație de reprezentare în acest dosar, sunt nejustificate întrucât, pe de o parte, nu există nicio dovadă la dosar privind pretinsa intenție de a renunța la judecata cererii reconvenționale, nefiind depusă nicio cerere în acest sens la dosar, iar pe de altă parte, pentru a se lua act de renunțare la judecata cererii și care reprezintă un act de dispoziție, reclamanta avea obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, obligație care primează oricărei alte cereri, solicitări, mai ales că, chiar și în situația în care ar fi renunțat la judecată, nu exista niciun impediment pentru ca pârâta să solicite obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, nu se poate susține că pârâta ar fi profitat de lipsa reprezentantului recurentei cât timp cauza a fost lăsată la a doua strigare tocmai față de lipsa acestuia, deși nu exista nicio cerere la dosar vizând strigarea cauzei la o anumită oră, iar reprezentantul reclamantei avea obligația, chiar și în situația vizând pretinsa imposibilitate de a se prezenta, să fi făcut dovada până la sfârșitul ședinței de judecată privind achitarea taxei judiciare de timbru, dovadă pe care însă nu a făcut-o, situație în care în mod legal s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 c.pr.civ. în temeiul căruia a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată suportată de către pârâtă, ocazionate de formularea unor pretenții împotriva sa de către reclamantă, cuantumul acestor cheltuieli fiind rezonabil în raport cu complexitatea cauzei, cu munca depusă de avocat, neputându-se ignora nici faptul că din acest onorariu avocatul are obligația de a achita la bugetul de stat impozite și contribuții și care reprezintă o mare parte din cuantumul onorariului, suma încasată de către avocat efectiv devenind modică în raport de criteriile sus-menționate.
Dea altfel, recurenta nu-și poate invoca propria culpă constând în neefectuarea demersurilor pentru achitarea taxei judiciare de timbru sau pentru a depune, anterior citării reclamantei pentru termenul de judecată din data de 27.03.2014, cerere de renunțare la judecată, pentru a obține protecția unui drept constând în exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, conform art.304 și art.3041 c.pr.civ, în baza art. 312 alin.1 c.pr.civ., va respinge recursul va nefondat, iar în baza art.274 c.pr.civ., va obliga recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă C. DE A. RECIPROC TELEAJENUL, cu sediul în com. Blejoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4424/ 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. E., cu domiciliul în mun. Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. M. N. N. A.
GREFIER,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. R.C./Tehnored.CIN
2 ex./16.10.2014
D.f. nr._ Judec. Ploiești
J.f. - M. A.
| ← Poprire asigurătorie. Decizia nr. 663/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 709/2014.... → |
|---|
