Pretenţii. Decizia nr. 1407/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1407/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 37882/281/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1407
Ședința publică din data de 02.12.2014
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. N., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, cauză venită spre rejudecare conform deciziei nr.2009/25.09.2014 a Curții de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul – pârât, personal și asistat de av. G. C. D., lipsind apelantul - reclamant.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului - pârât, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Apărătorul intimatului - pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului declarat de P. M. Ploiești împotriva sentinței civile nr._/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești ca nefondat, având în vedere apărările expuse în întâmpinare, respectiv faptul că după emiterea procesului - verbal de constatare a contravenție prin care a fost amendat intimatul - pârât și i s-a pus în vedere să depună documentația necesară pentru emiterea autorizației pentru construirea garajului în discuție, în cursul procesului aflat în fața instanței de fond a depus toate documentele necesare emiterii autorizației, cu excepția titlului de proprietate asupra terenului. Arată că intimatul - pârât a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în cursul anului 2001, reconstituire care nu a fost validată prin emiterea titlului de proprietate de chiar apelanta - reclamantă din prezenta cauză.
Totodată, din probele administrate în fața instanței de fond, respectiv din conținutul raportului de expertiză întocmit la prima instanță, rezultă cî, construcția este autorizabilă și nu încalcă normele de autorizare în construcții, doar că, expertul a remarcat că nu s-a putut autoriza din cauza acestei deficiențe, respectiv a lipsei dreptului de folosință sau de proprietate asupra terenului pe care este edificat.
În aceste condiții, apreciază că este culpa apelantului, în ceea ce privește imposibilitatea obținerii autorizației și că, atât acțiunea, cât și prezentul apel sunt neîntemeiate, respectiv nefondate, sens în care solicită respingerea ca atare a acestuia; fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 2012, reclamantul P. M. Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul M. N. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, ., precum și stabilirea termenului limită de executare a lucrărilor de desființare a lucrărilor de construcție menționate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.01.2011, s-a constatat că pârâtul a executat lucrări de construcție în Ploiești, ., constând în realizare garaj dublu, fără a obține autorizația de construire prevăzută de Legea nr.50/1991, republicata, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei și stabilite, de asemenea, ca măsuri depunerea documentației în vederea obținerii autorizației de construire în baza unei expertize tehnice.
În urma unui control s-a constatat de către personalul de specialitate din cadrul Primăriei M. Ploiești faptul că pârâtul nu a respectat măsurile dispuse prin procesul - verbal sus menționat, în sensul depunerii documentației în vederea obținerii autorizației de construire.
Din verificarea bazei de date la nivelul Direcției Generale de Dezvoltare Urbană a reieșit că, nici până la această dată, pârâtul nu a făcut demersurile necesare obținerii autorizației, măsură care este menționată în procesul - verbal nr._/11.01.2011.
Potrivit art.32 alin.1 lit. b) și alin.2 din Legea nr.50/1991, republicată și actualizată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul - verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.28 alin.1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin.1.
În drept, reclamantul a invocat Legea nr.50/1991, republicată în Monitorul Oficial nr.933/13.10.2004, modificată, Ordinul nr.839/2009 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, publicat în Monitorul Oficial nr.797 din 23 noiembrie 2009.
În urma probelor administrate în cauză cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate construcții și industriale, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/02.12.2013 prin care a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea formulată de reclamantul P. M. Ploiești, reținând că, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/ 11.01.2011, pârâtul M. N. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru încălcarea prevederilor art.26 lit. a) din Legea nr.50/ 1991, constatându-se că a construit un garaj dublu, fără autorizație de construcție, dispunându-se totodată și sistarea lucrărilor și depunerea documentației în vederea obținerii autorizației.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară ing. I. M. a rezultat că pârâtul a executat săpături la fundații, lucrări de armare a sâmburilor de beton armat, lucrări de zidărie, cofraje la stâlpi și centuri, lucrări de dulgherie la șarpantă și astereală din lemn și lucrări de tinichigerie la acoperiș.
Potrivit art.1 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată cu modificările și completările ulterioare, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire, cu respectarea acesteia, inclusiv în situația modificărilor (art. 3 alin.1 lit. a).
Executarea lucrărilor de construire fără autorizație constituie contravenție, potrivit art.26 alin.1 lit. a) din lege, art.28 alin.1 impunând ca, prin actul sancționator, odată cu aplicarea amenzii, se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și luarea măsurilor de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen stabilit în procesul –v erbal de constatare a contravenției.
În această situație devin aplicabile dispozițiile alin.1 și 2 ale art.32 care prevăd că „în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul - verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.28 alin.1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
A..2 arată că „în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin.1.”
Însă, din actele depuse de pârât, a rezultat că acesta a început demersurile în vederea obținerii autorizației de construire, obținând avizele necesare de la furnizorii de utilități, context în care s-a apreciat că cererea a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P. M. Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel, în raport de obiectul pricinii deduse judecății, respectiv obligație de „a face”.
Astfel, a arătat reclamantul că, sentința civilă nr._/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.)
Prin procesul - verbal de constatare și sancționare nr._/11.01.2011, s-a constatat că pârâtul a executat lucrări de construcție la imobilul din Ploiești, ., constând în realizare garaj dublu, fără a obține autorizație de construire, astfel cum este prevăzută de Legea Nr.50/1991, republicată.
Critică reclamantul soluția instanței de fond în sensul că este lipsită de temei legal, având în vedere faptul că a dispus respingerea acțiunii pentru motivul că pârâtul a început efectuarea demersurilor în vederea obținerii autorizației de construire, obținând avizele necesare de la furnizorii de utilități.
În conformitate cu Legea nr.50/1991 privind regimul construcțiilor, cât și metodologia aplicării Legii nr.50/1991, acestea prevăd în mod expres pașii necesari pentru edificarea construcțiilor, și anume: 1 - obținerea certificatului de informare; 2 - obținerea autorizației de construire; 3 - edificarea construcțiilor.
Ori, în situația de față, reclamantul a arătat că nu a fost respectată ordinea impusă de legislația în vigoare cu privire la edificarea de construcții, pârâtul construind garajul dublu, fără a obține întâi autorizația de construire.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul I. M. rezultă că pârâtul a executat săpături la fundații, lucrări de armare a sâmburilor de beton armat, lucrări de zidărie, cofraje și stâlpi, lucrări de dulgherie la șarpanta și astereala din lemn și lucrări de tinichigerie la acoperiș.
Apreciază reclamantul că, în cauză, sunt probe concludente pertinente și utile pentru a face dovada faptului că, la imobilul din ., au fost efectuate lucrări de construcție constând în edificare de garaj dublu, fără a avea autorizație de construire, așa cum prevede Legea nr.50/1991.
Intimatul - pârât M. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, apel în urma recalificării, ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 28.02.2014.
Prin decizia civilă nr.237 pronunțată la data de 09.04.2014, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de apelantul - reclamant P. M. Ploiești, a anulat sentința civilă nr._/02.12.2013 și a trimis cauza la aceeași instanță de fond - Judecătoria Ploiești pentru a se pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a numitei M. Tudorița și soluționarea cauzei și în contradictoriu cu aceasta.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin Ordinul Prefectului Județului Prahova privind atribuirea în proprietatea numiților M. N. și M. Tudorița a terenului aferent locuinței, situată în Municipiul Ploiești, ., jud. Prahova, în suprafață de 162 mp., cotă indiviză din suprafață totală de 1.185 mp., s-a dispus atribuirea în proprietatea acestora a terenului aferent locuinței situată la adresa indicată la care locuiesc atât intimatul – pârât, cât și soția sa M. Tudorița.
Modalitate procedurală prevăzută de lege, prin care, în cursul judecații, o terță persoană este introdusă în cauză este fie din proprie inițiativă, fie la cererea unei părți, devenind ea însăși parte litigantă, astfel încât hotărârea care se va da îi va fi opozabilă sau îi va folosi.
Reglementarea intervenției își află justificarea atât în asigurarea intereselor legitime ale persoanelor, cât și în necesitatea unei bune desfășurări a activității de judecată, prin posibilitatea instanței de a cunoaște toate împrejurările de natură să ducă la stabilirea adevărului, reducerea numărului de procese, diminuarea cheltuielilor de judecata și evitarea unor hotărâri contradictorii.
Având în vedere că imobilul este deținut în comun de intimatul - pârât împreună cu soția sa, tribunalul în temeiul disp. art.297 C.pr.civ. a admis apelul și a anulat sentința atacată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond - Judecătoria Ploiești, pentru a se pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a numitei M. Tudorița și soluționarea cauzei și în contradictoriu cu aceasta, cu respectarea principiului disponibilității în procesul civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M. N., criticând-o pentru nelegalitate, considerând că, cadrul procesual subiectiv este stabilit exclusiv de către reclamant sau modificat doar printr-o cerere de intervenție formulată de un terț, iar instanța nu avea mijloace procedurale pentru a extinde acest cadru procesual în afara voinței părților din litigiu.
De vreme ce reclamantul sau pârâtul nu au solicitat instanței (de fond sau de apel) introducerea unui terț în procesul inițiat, nu există nicio justificare procesuală pentru care instanța să dispună asupra introducerii în cauză a soției pârâtului, cu atât mai mult să trimită cauza înapoi instanței de fond în vederea discutării unei eventuale introduceri în cauză a acesteia.
Mai mult decât atât, soluția apare nelegală și în contextul în care prin actul de constatare și sancționare contravențională încheiat de organele reclamantului s-a reținut că doar pârâtul a edificat construcția, fără a deține o autorizație în acest sens, și că, doar acesta trebuia să depună documentația necesară autorizării ei, celalalt coproprietar nefiind implicat în activitatea pretins contravențională.
D. urmare, consideră că instanța a încălcat principiul disponibilității prin hotărârea pronunțată, hotărâre prin care nici nu a tranșat problema introducerii în cauză a numitei M. T., lăsând această măsură la dispoziția instanței de fond, cauzându-se nejustificat o reluare a ciclului procesual deja încheiat.
Astfel, instanța a încălcat prevederile art.129 alin.6 C.pr.civ., dispunând modificarea cadrului procesual subiectiv, fără ca vreuna din părți să fi solicitat acest lucru, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., impunându-se a fi casată hotărârea pronunțată și trimisă cauza înapoi instanței de apel, pentru a fi soluționată pe fond, în limitele motivelor de apel, în calea devolutivă de atac.
Prin decizia civilă nr.2009/25.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de pârâtul M. N., împotriva deciziei civile nr.237 pronunțată la data de 09.04.2014 de Tribunalul Prahova și, în consecință, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11. 01.2011, pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru încălcarea prevederilor art.26 lit. a) din Legea nr.50/1991, constatându-se că a construit un garaj dublu, fără autorizație de construcție, dispunându-se totodată sistarea lucrărilor și depunerea documentației în vederea obținerii autorizației.
Ca urmare a acestui proces - verbal, prin cererea dedusă judecății s-a solicitat obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire pentru imobilul situat în Ploiești, ..
Curtea a constatat că este fondată critica recurentului în sensul că, deși prin actul de constatare și sancționare contravențională încheiat de organele reclamantului s-a reținut că doar pârâtul a edificat construcția fără a deține o autorizație în acest sens și că doar acesta trebuia să depună documentația necesară autorizării ei, tribunalul a dispus introducerea în cauză și a soției acestuia, cu toate că celălalt coproprietar nu a fost implicat în activitatea pretins contravențională, fiind încălcat principiul disponibilității.
Trebuie menționat că, în baza vechiului Cod de procedură civilă, în virtutea principiului disponibilității, era la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să se judece, context în care, introducerea în cauză a altor persoane, din inițiativa instanței, este nelegală și nu poate fi explicată în baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece, în sensul art.129 C.pr.civ., acesta se referă la folosirea tuturor mijloacelor legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii, dar în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului.
Atât timp cât reclamantul nu și-a modificat acțiunea în sensul lărgirii cadrului procesual și cu privire la alte persoane, apare ca nelegală soluția tribunalului de anulare a hotărârii primei instanțe, pe considerentul că se impunea discutarea necesității introducerii în cauză a soției pârâtului.
Prin urmare, constatând că instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat cauza cu necercetarea fondului, în baza art.312 alin.5 C.pr.civ., Curtea a constatat incidența motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., motiv pentru care a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel pentru soluționarea pe fond a cauzei, cu respectarea principiului disponibilității enunțat anterior.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 31.10.2014.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește cererea formulată de apelantul - reclamant P. M. Ploiești prin care a solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale având ca obiective identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a lucrărilor edificate de pârâtul M. N. fără autorizație de construire, tribunalul urmează să o respingă, întrucât, la termenul de judecată din data de 09.04.2013, instanța de fond a încuviințat, la chiar cererea reprezentantului reclamantului, această probă, expertiza având aceleași obiective (f.33 – dos. fond), lucrarea fiind depusă la data de 15.10.2013 (f.62 – dos. fond) și pusă în discuția contradictorie a părților la termenul de judecată din data de 25.11.2013 – termen la care consilierul juridic al reclamantului nu s-a prezentat (f.80 – dos. fond), fapt care echivalează cu achiesarea acestuia la concluziile expertizei.
Pe fondul cauzei, art.26 alin.1 lit. a) din Legea nr.50/29 iulie 1991 (**republicată**) (*actualizată*) privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, astfel cum a fost modificat de pct.3 al art.36 din Legea nr.187 din 24 octombrie 2012, publicată în M.O. nr.757 din 12 noiembrie 2012, stipulează în sensul potrivit cu care constituie contravenție executarea sau desființarea, totală sau parțială, fără autorizație, a lucrărilor prevăzute la art.3, acest din urmă articol, la lit. a) prevăzând că „construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor pentru lucrările de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art.11”.
La rândul său, alin.1 al art.28 din același act normativ menționează că „o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art.26 alin.1 lit. a) și b) se dispune oprirea executări lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul – verbal de constatare a contravenției”.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.01.2011 întocmit de Primăria Mun. Ploiești, s-a constatat că pârâtul M. N. a executat lucrări de construcție la imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, constând în realizare garaj dublu, fără a obține autorizația de construire prevăzută de Legea nr.50/ 1991, republicată și actualizată, context în care s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, fiind stabilită măsura de a depune documentația necesară în vederea obținerii autorizației de construire, în baza unei expertize tehnice, termenul de realizare a acestei măsuri fiind 30.09.2011 (f.6 – dos. fond).
Potrivit adresei nr._/31.01.2012 înaintată de Direcția Generală de Dezvoltare Urbană – C. Control, Documentații Publice – Disciplina în Construcții către Direcția Administrație Publică – Juridic – C., Achiziții Publice, Contracte, în urma verificării bazei de date s-a constatat că, până la acel moment, pârâtul M. N., în calitate de proprietar al imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, nu s-a conformat termenului și măsurilor dispuse prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.01.2011, în sensul depunerii documentației în vederea obținerii autorizației de construire, împrejurare în care s-a solicitat sesizarea instanței de judecată în vederea desființării lucrărilor edificate ilegal (f.5 – dos. fond).
Raportul de expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale ing. I. M. a relevat faptul că pârâtul M. N. a executat, pentru edificarea garajului, săpături la fundații, lucrări de armare a sâmburilor din beton armat și turnarea acestora, lucrări de zidărie, cofraje la stâlpi și centuri, lucrări de dulgherie la șarpantă și asterială din lemn, precum și lucrări de tinichigerie la acoperiș, recomandând aplicarea art.10 din Legea nr.50/1991 (f.64 – dos. fond).
Deși, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței apelate faptul că, din înscrisurile aflate la filele 22 – 32, dos. fond, rezultă că pârâtul M. N. a început demersurile în vederea obținerii autorizației de construire, în realitate, acesta a obținut numai avizele de la furnizorii de utilități publice, precum Distrigaz Sud, RomTelecom, Electrica Distribuție Muntenia Nord S.A., Regia Autonomă de Servicii Publice, Apa N. Ploiești, context în care, este evident că nu a fost respectată ordinea impusă de legislația în vigoare cu privire la edificarea de construcții, respectiv: obținerea certificatului de informare; obținerea autorizației de construire; edificarea construcțiilor, astfel cum prevăd atât Legea nr.50/1981, cât și Normele metodologice de aplicarea a acesteia.
Pentru a conchide, este evident că, în speță, pârâtul M. N. a efectuat, la imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, lucrări de construcție constând în edificare garaj dublu, fără a avea autorizație de construire, astfel cum impune Legea nr.50/1991, republicată, context în care se constată că măsura solicitată de reclamantul P. M. Ploiești, respectiv desființarea acestor lucrări este pe deplin justificată.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.296 C.pr.civ., va schimba în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului M. N. să desființeze lucrările executate, fără autorizații de construire, la imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, lucrări constând în săpături la fundații, lucrări de armare a sâmburilor din beton armat și turnarea acestora, lucrări de zidărie, cofraje la stâlpi și centuri, lucrări de dulgherie la șarpantă și asterială din lemn, precum și lucrări de tinichigerie la acoperiș, pentru operațiunea de desființare a acestora fiind necesare demolarea elementelor de acoperiș: jgheaburi, burlane, sorturi; demolarea învelitorilor din tablă, azbociment, P.V.C., carton, pânză, stuf, etc.; desfacerea planșeelor din lemn și a elementelor de acoperiș: planșee din lemn, inclusiv dușumeaua, podina dintre grinzi, umplutura din moloz sau zgură și îndepărtarea materialelor rezultate; desfacerea planșeelor din lemn și a elementelor de acoperiș: șarpanta acoperișului cu desfacerea tuturor elementelor componente, inclusiv sortarea elementelor rezultate; desfacerea planșeelor din lemn și a elementelor de acoperiș: asteriala învelitorilor, cu sau fără recuperarea materialelor; demolarea betoanelor vechi, cu mijloace manuale, fundații și elevații, cu dozaj peste 150 kg./mc., ciment, beton armat în fundații, pereți și stâlpi; demolarea pereților din zidărie plină, B.C.A., blocuri ceramice sau din beton ușor, cărămizi G.V.P., exclusiv schela și curățarea cărămizilor; umplutura de pământ executată în straturi orizontale, de 20 – 30 cm. grosime, udată și bătută bine cu maiul de mână și placă vibratoare, în cantități de până la 20 mc. la un punct de lucru, inclusiv împrăștierea pământului în straturi, conform raportului de expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale ing. I. M. (f.64 – dos. fond) – lucrare cu privire la care pârâtul nu a formulat obiecțiuni, cu precizarea că, numai în acest mod se poate da deplină eficiență dispozițiilor legale imperative în materie.
Chiar dacă pârâtul M. N. a depus la dosarul cauzei adresa nr._/2001 eliberată de Primăria Mun. Ploiești prin care i se aducea la cunoștință începerea demersurilor prevăzute de Legea nr.18/1991, republicată, (propunerea către Prefectura Județului Prahova în vederea emiterii ordinului respectiv) (f.78 – dos. fond), în faza procesuală a apelului, în primul ciclu, fiind înfățișat Ordinul nr.92/26.03.2013 privind atribuirea în proprietatea numiților M. N. și M. Tudorița a terenului aferent locuinței situată în Ploiești, ., jud. Prahova, în suprafață de 162 mp. cotă indiviză din suprafața totală de 1.185 mp. (f.15), acest fapt nu echivalează cu o intrare în legalitate privind obținerea autorizației de construire care este, întotdeauna, anterioară începerii lucrărilor de edificare a unui imobil, în speță, a unui garaj dublu, această ordine impusă de legislația în vigoare cu privire la executarea lucrărilor de construire nefiind respectată de pârât care, dimpotrivă, a procedat la construirea garajului fără a obține, în prealabil, autorizația de construire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - reclamant P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/02.12.2013pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. N., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, cauză venită spre rejudecare, conform deciziei civile nr. 2009/25.09.2014 a Curții de Apel Ploiești, irevocabilă, și, consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâtul să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
4 ex. – 03.01.2015
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1627/2014.... | Evacuare. Decizia nr. 29/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
