Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 20-02-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 1880/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 140
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. D. E.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă M. I. A., cu domiciliul in . TRĂISTENI, .. 955, jud. Prahova, împotriva sentinței nr. 2097/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, in contradictoriu cu intimatul-reclamant P. A. I., cu domiciliul ales in CÂMPINA, B.D. C. I, nr. 57, .. PARTER, JUD PRAHOVA, și autoritate tutelară P. C. VALEA DOFTANEI, cu sediul in . PRAHOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă M. I. A. personal și intimatul-pârât P. A. I. personal și asistat de avocat C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
La solicitarea instanței, apărătorul intimatului-pârât P. A. I. cere ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul cabinetului său de avocatură cu punct de lucru in CÂMPINA, B.D. C. I, nr. 57, .> Apelanta-pârâtă M. I. A. depune acte, reprezentând note scrise și diferite facturi.
Apărătorul intimatului-pârât P. A. I. susține că apelanta-pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor art. 470 lit c și d, sens in care nu mai poate propune probe, motiv pentru care solicită decăderea acesteia conform dispozițiilor art. 470 alin 3 cpc.
Apelanta-pârâtă M. I. A. solicită respingerea cererii de decădere ținând seama de actele depuse la dosar și că a efectuat toate demersurile pentru a-și lua copilul.
Tribunalul respinge cererea de decădere a apelantei-pârâte M. I. A. din dreptul de a propune probe ca neîntemeiată, pentru că apelanta-pârâtă M. I. A. și-a motivat apelul ținându-se seama de susținerile sale, de modul in care a înțeles potrivit pregătirii sale să formuleze pretențiile și apărările in cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri.
Apelanta-pârâtă M. I. A. solicită restituirea copilului, față de faptul că are condiții de creștere si educare a acestuia astfel cum rezultă din anchetele sociale efectuate. Față de cele menționate, solicită admiterea apelului; fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât P. A. I. solicită respingerea apelului formulat de partea adversă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. Astfel, acesta arată că din probele instanței de fond rezultă că minora a cerut să locuiască la tată, spunând că a suferit de „frig, foame și se va sinucide” in cazul in care va fi forțată să locuiască la mamă. De asemenea, mai învederează faptul că minora a fugit pentru a merge la tată, in perioada de 3 luni cât a stat la mamă. Apărătorul intimatului-pârât P. A. I. mai cere să se ia act de faptul că potrivit art. 476 alin 2 apelul nu cuprinde dovezi noi. Față de cele menționate solicită a se avea in vedere interesul superior al minorei care primează; fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne in deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamantul P. A. I. a chemat în judecată pe pârâta M. I. A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei a-i permite să aibă legături personale cu minora P. E. A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență faptul că prin sentința civilă_ a Judecătoriei Câmpina prin care s-a declarat desfăcută căsătoria dintre părți, s-a stabilit locuința minorei la domiciliul mamei. A mai susținut reclamantul faptul că dorește să întrețină legătura cu fiica sa și de aceea a solicitat să își exercite dreptul de menține legături personale cu minora.
În drept a invocat dis part 401 N. C.civil.
Odată cu acțiunea a depus înscrisuri f. 5-10.
La data de 24.04.2013, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încredințarea minorei spre creștere și educare reclamantului, stabilirea domiciliului minorei P. E. A. la domiciliul reclamantului, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, iar în subsidiar în situația respingerii solicitărilor anterioare stabilirea unui program de vizitare al minorei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat în esență faptul că la data de 13.03.2013 a fost pusă în executare sentința civilă_ a Judecătoriei Câmpina, care a constituit un moment dramatic atât pentru minoră cât și pentru reclamant. De asemenea s-a arătat faptul că minora locuiește actualmente cu pârâta și noua sa familie respectiv concubinul acesteia și cei doi copii ai săi, arătând că faptul că locuiește într-un imobil cu o singură încăpere, bucătărie și balcon îi afectează buna creștere și dezvoltare, iar condițiile de creștere ale minorei sunt mai bune la domiciliul său.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.194,451 NCPC, art. 483 și urm NCC, 529 alin 2., 532 alin 1 NCC.
În cauză s-au solicitat de către reclamant probele cu înscrisuri, ancheta sociala, martori si audierea minorei .
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii formulate, respectiv în ceea ce privește solicitarea subsidiară a reclamantului referitoare la stabilirea unui program de vizitare, iar acesta să fie cel menționat de reclamant în acțiunea inițial formulată.
S-a arătat în întâmpinare ca prin sentința civila nr. 1276/2012 a Judecătoriei Câmpina s-a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minora să revină în comun ambilor părinți, s-a stabilit locuința minorei la parata, cu obligarea tatălui reclamant la plata unei pensii lunare de întreținere, împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamantul a declarat apel, acesta fiind respins de Tribunalul Prahova, fără ca împotriva deciziei de respingere a apelului sa se declare recurs. După rămânerea definitiva si irevocabila a sentinței civile nr. 1276/2012 a Judecătoriei Câmpina aceasta a fost pusa în executare silita prin intermediul executorului judecătoresc.
S-a invocat excepția autorității de lucru judecat față de capătul de cerere privind stabilirea domiciliului minorei la adresa reclamantului și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere .
Referitor la primul capăt de cerere al acțiunii a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil. A mai învederat pârâta că împrejurările avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile 1276/2012 nu s-au schimbat astfel că este neîntemeiată solicitarea reclamantului ca domiciliul minorei să fie stabilit la domiciliul său..
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dis part 205 și urm C.pr.civ.
Pârâta a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului, înscrisuri, proba cu 2 martori și anchetă psihosocială.
În dovedire pârâta a depus înscrisuri f. 32-39 .
La data de 11.06.2013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat având în vedere disp. art. 403 N.C.Civilă și disp art 46 din Legea nr.71/2011.
A mai arătat faptul că acțiunea a fost întemeiată în drept referitor la toate capetele de cerere formulate și faptul că interesul superior al copilului justifică admiterea acțiunii formulate.
În cauza au fost încuviințate la solicitarea parților probele cu înscrisuri, interogatorii, câte doi martori pentru fiecare parte, ancheta psihosocială.
S-au luat interogatoriile părților (f.76-80).
Au fost audiați la solicitarea reclamantului martorii S. C. M. și Ioanei S. G. (f. 81-82), iar la solicitarea pârâtului martorii Ibrean G., C. E.(f.83-84).
În Camera de consiliu, la data de 11 septembrie 2012 a fost audiată minora P. A. E.(f.96).
Prin Sentința civilă nr. 2097/18.09.2013, Judecătoria Câmpina a admis acțiunea precizată formulată de P. A. I., în ceea ce privește forma principală, a stabilit locuința minorei P. E. A., la tatăl reclamant, în .. Tesila, ..20, jud. Prahova, a dispus exercitarea în comun de către părinți a autorității părintești cu privire la minoră, a obligat pârâta să plătească reclamantului pentru minora P. E. A., o pensie de întreținere în cuantum de 157,5 lei lunar cu începere de la data 24.04.2013 până la data de 16.06.2013 și la plata sumei de 168 lei lunar, cu începere de la data de soluționarea definitive a prezentei cauze până la majoratul minorei P. E. A., obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 2020,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1276/2012 a Judecătoriei Câmpina în dosarul nr._ având ca obiect acțiune de divorț, s-a stabilit ca autoritatea părinteasca cu privire la minora P. E. A. sa revina in comun ambilor părinți, s-a stabilit locuința minorei la mama - parata, cu obligarea tatălui - reclamant la plata unei pensii lunare de întreținere.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamantul a declarat apel, acesta fiind respins de Tribunalul Prahova, fără ca împotriva deciziei de respingere a apelului sa se declare recurs. După rămânerea definitivă și irevocabila a sentinței civile nr. 1276/2012 a Judecătoriei Câmpina aceasta a fost pusa în executare silita prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin sentința civilă nr.1987/2013 a Judecătoriei Câmpina a fost stabilită în mod provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze aflate pe rolul Judecătoriei Câmpina, locuința minorei P. E. A., la tatăl reclamant.
A fost dispusă exercitarea în comun de către părinți a autorității părintești cu privire la minoră. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului pentru minora P., o pensie de întreținere în cuantum de 168 lei lunar, cu începere de la data de 17.06.2013, până la soluționarea irevocabilă prezentei cauze.
Instanța de fond a reținut raportat la primul capăt de cerere formulat, că, în fapt acesta constituie aceeași solicitare cu cea cuprinsă în capătul 2 din cererea de chemare în judecată modificată, respectiv solicitarea unică de stabilire a domiciliului minorei la domiciliul tatălui reclamant. Așa încât inadmisibilitatea acestui capăt de cerere nu s-a mai impus a fi cercetată în mod distinct de către instanță, cu atât mai mult cu cât în procedura prealabilă cererea nu a fost regularizată de instanță sub acest aspect - al neindicării motivului de drept al cererii formulate.
Din declarațiile martorelor S. C. M. și Ioanei S. G. (f.81-82) s-a reținut în luna martie a acestui an, minora a fugit de la domiciliul mamei sale la tatăl reclamant, iar în vara anului curent s-a întâmplat același lucru fiind văzută de martore la domiciliul tatălui și a afirmat că nu mai dorește să se ducă la mama ei.
Deși pârâta a susținut faptul că minora nu a plecat de bunăvoie la domiciliul tatălui, ci a fost luată de acesta de la școală, susținerile acesteia nu au fost dovedite, martorul Ioanei S. G. arătând însă că minora era singură atunci când în luna martie 2013 a plecat cu autobuzul la locuința tatălui său.
Audiată în fața instanței de fond, în camera de consiliu, la data de 11.09.2013, minora P. E. A. a declarat că nu s-a simțit bine cât a locuit cu mama sa, nu-i place să stea cu L., fata concubinului mamei sale, întrucât aceasta o certă, o bătea, nu o ajuta la lecții și nu îi dădea să mănânce, o spăla cu apă rece. A mai arătat minora că a plecat de bunăvoie la tatăl său, că ii este frică de mamă din cauza bătăilor aplicate de aceasta și că dorește in continuare sa locuiască împreuna cu tatăl său.
Analizând dacă s-au modificat condițiile avute în vedere de instanța la data pronunțării sentinței civile nr. 1276/2012, instanța de fond are în vedere ca ambii părinți o iubesc pe fiica lor, se îngrijesc de aceasta, dispun de condiții pentru a-i asigura creșterea și educarea așa cum rezultă din anchetele sociale efectuate în cauză dorindu-și ca minora să locuiască împreuna cu fiecare dintre ei.
Din coroborarea declarațiilor minorei și cele ale martorilor rezultă faptul că aceasta nu are o relație foarte bună cu mama sa, plângându-se martorei S. C. că aceasta îi face baie cu apă rece, o bate nu îi pune sendwich și nu face lecțiile cu ea, aspecte pe care le-a relatat și în fața instanței.
De asemenea, instanța de fond are în vedere dorința fermă a minorei de a locui cu tatăl său, pe care de altfel și-a exprimat-o și în cadrul dosarului de divorț, soluționat prin sentința civilă 1276/2012 și faptul că aceasta prezintă confort psihologic de când stă la domiciliul tatălui, precum și reacția disproporționată a minorei de a refuza să mai meargă la școală de teamă că o ia mama înapoi la locuința sa.
În temeiul art. 496 alin 4 raportat la art. 497 al 2 N.C.Civ. instanța de fond a admis acțiunea și a stabilit, locuința minorei P. E. A., la tatăl reclamant.
În temeiul art. 397 NCC, a dispus exercitarea în comun de către părinți a autorității părintești cu privire la minoră si in temeiul art. 499 și 529 alin 2 NCC, a obligat pârâta să plătească reclamantului pentru minora P. E. A., o pensie de întreținere în cuantum de 157,5 lei lunar cu începere de la data 24.04.2013 până la data de 16.06.2013 și la plata sumei de 168 lei lunar, cu începere de la data de soluționarea definitive a prezentei cauze până la majoratul minorei P. E. A..
În temeiul art. 453 NCPC a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2020,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata., reprezentând onorariu avocat și taxă timbru.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel pârâta M. Ioenla A..
În motivarea cererii, apelanta-pârâtă a învederat faptul că a fost căsătorita cu P. A.-I. si a divorțat la data de 05 aprilie 2012 prin sentința civila nr.1276/2012 a Judecătoriei Câmpina.
În continuare, apelanta-pârâtă a susținut că au o fetiță, P. E.-A. în vârsta de 10 ani, care prin hotărârea de divorț i-a fost încredințată ei.
Mai mult, apelanta-pârâtă a susținut că fostul soț a căutat tot timpul să nu îi dea fetița de bunăvoie, astfel că a apelat la executorul Judecătoresc F. M. din Câmpina, care a ajutat-o să își ia fetita pe data de 13 martie 2013.
În acest sens, apelanta-pârâtă a susținut că, după ce a luat fetița a stat la ea 3 luni, a dat-o la școală, a îngrijit-o, nu a fost bolnavă niciodată, a dat-o la dansuri, dar zilnic fostul soț se ducea la școală cu fosta soacră și o învăța să fugă la ei, să nu mănânce, sa se certe cu ei, iar după 3 luni fata a fost urmărită la școală, în data de 10 iunie aceștia spunându-i să meargă la ei.
Apelanta-pârâtă a susținut în continuare ca atunci când a luat fetița, a intrat în șomaj ca să o îngrijească, atât pe ea, cât și fetita concubinului său.
Or, pe data de 28.05.2013 a încetat plata de indemnizație șomaj, iar acum nu mai are niciun venit.
Apelanta-pârâtă a susținut în continuare că în hotărârea ce s-a dat este obligată la cheltuieli de judecata in suma de 1500 lei, precum și la pensie de întreținere de 168 lei lunar ,cu începere de la data de 16.06.2013, in primul dosar.
Mai mult, apelanta-pârâtă a susținut că în dosarul cu nr.1880/2013 este obligată să plătească pensie de întreținere de 157,5 lei începând cu data de 16.06.2013, timp în care fetița a stat la ea, sens în care solicită obligarea reclamantul să recunoască că fetița a stat la ea 3 luni, exact aceasta perioadă.
De asemenea, apelanta-pârâtă a susținut că este obligată să plătească cheltuieli de judecata în total de 2020,6 lei, care este o suma foarte mare având în vedere că nu are niciun venit, fiind întreținută de concubinul său la care locuiesc.
În continuare, apelanta-pârâtă a susținut că, după divorț i-au rămas fostului soț toate bunurile luate împreună: autoturism Dacia, mobila dormitor (șifonier, pat, comodă, masă televizor), televizor, calculator (16 milioane lei vechi), parchet, soba teracotă de la mama sa și a renovat 2 camere la etaj unde locuiau cu fetița și fostul soț, ea în acea perioada avea serviciu, lucrând ca patiser în Câmpina.
Față de cele învederate, apelanta-pârâtă a solicitata să se aprobe respingerea cheltuielilor de judecată și să-i fie încredințată ei fetița spre creștere și educare.
Intimatul-reclamant P. A. I. a depus întâmpinare la cererea de apel formulată de apelanta - pârâtă M. lonela-A., solicitând respingerea apelului formulat de aceasta, ca nefondat și menținerea Sentinței civile nr. 2097/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina ca fiind legală și temeinică, pentru considerente ce urmează a le învedera.
În motivare, intimatul-reclamant a solicitat a se observa faptul că cererea de apel formulată nu este întemeiată în drept și nici nu arată dovezile pe care se sprijină, motiv pentru care solicită anularea ei, in baza art. 470 lit. c și d, iar in subsidiar, să se respingă ca nefondată.
În continuare, intimatul-reclamant a susținut că autoritatea părinteasca este un drept și o responsabilitate a părinților, iar regula generală este aceea a exercitării sale în comun de către ambii părinți și numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia.
De asemenea, intimatul-reclamant a solicitat a se avea în vedere interesul superior al copilului, menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat, pentru ca riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu divorțul părinților, cu separarea în fapt a acestora, respectiv implicarea în viața sa doar a unuia dintre părinți.
În acest sens, intimatul-reclamant a susținut că acest fapt reiese și din interpretarea disp. Legii nr. 272/2004 ce subliniază importanța rolului tatălui în creșterea și educarea copilului, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor (art. 483, alin. 2 teza finală Cod civil).
Mai mult, intimatul-reclamant a susținut că aceasta responsabilitate trebuie văzută sub forma unei implicări active în toate aspectele vieții copilului, precizând totodată că tatăl și mama trebuie să joace un rol activ în viața copilului - să comunice, sa se joace, sa se implice în activități comune, să stabilească și sa explice reguli - implicarea ambilor părinți având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială a copilului.
Intimatul-reclamant a solicitat în continuare a se avea în vedere cele menționate mai sus, faptul că instanța de fond a soluționat dosarul coroborând probele administrate în cauză, inclusiv declarația minorei P. E. A. care a confirmat faptul că vrea să locuiască cu el, P. A. I., stabilind că este în interesul sau în vederea unei bune creșteri și educări ale acesteia.
În continuare, intimatul-reclamant a susținut că, față de refuzul pârâtei cu privire la încredințarea minorei și stabilirea domiciliului la tată, consideră că este în interesul minorei să beneficieze de un mediu propice și condiții care să îi asigure o îngrijire corespunzătoare și o dezvoltare armonioasă, precum și un climat adecvat nevoilor și vârstei sale, acesta fiind locul în care a trăit până acum și care îi conferă liniște și stabilitate.
Mai mult, intimatul-reclamant a susținut că noțiunea de "interes superior al copilului" are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestuia, de comportamentul părinților, de atașamentul copilului față de părinți, de interesul pe care aceștia l-au manifestat fata de minor, de legăturile afective stabilite între subsemnat si copil si de posibilitățile materiale ale părinților.
Astfel, intimatul-reclamant a susținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor prevăd că la încredințarea minorelor spre creștere și educare, trebuie să se țină seama de interesul major al acestora, care se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil, ținându-se cont de interesul superior al copilului, el îndeplinind toate cerințele solicitate pentru încredințarea minorei.
În acest sens, intimatul-reclamant a susținut că potrivit art. 6 din Legea nr. 272/2004 alin.1 copilul care a fost separat de unul dintre părinți, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părintele, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Or, intimatul-reclamant a susținut că nu se va împotrivi niciodată ca minora să-și vadă mama și să-și petreacă timp împreună cu ea, atât timp cât aceste lucruri îi vor influența în mod pozitiv creșterea și educarea.
Astfel, având în vedere aceasta situație de fapt, raportată la considerentele expuse mai sus, intimatul-reclamant a solicitat ca realizarea dreptului pe care îl are el și care a fost constatat și stabilit și prin Sentința civila nr. 2097/18.09.2013 să fie consfințit și de către instanța de apel investită prin cererea apelantei.
Pe cale de consecința, având in vedere cele învederate mai sus va intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta M. I. A. și menținerea Sentinței civile nr. 2097/18.09.2013, pronunțata de Judecătoria Câmpina ca fiind legală și temeinică.
În drept, intimatul-reclamant a invocat art. 471, alin (5) și următoarele din N.C.P.C.
La data de 06.01.2014, apelanta-pârâtă M. lonela-A. a depus la dosar un răspuns la întâmpinarea formulată de P. A.-lon, iar în conformitate cu art. 150 NCPC, documentele și înscrisurile prin care înțelege să dovedeascvă interesul cu care s-a ocupat de fiica sa P. E.-A. care i-a fost încredințată ei de către executorul judecătoresc F. M. la data de 13 Martie 2013 până la data de 10 iunie 2013.
În continuare, apelanta-pârâtă a susținut că își iubește foarte mult fetita, s-a ocupat de aceasta, a dus-o la scoală zi de zi, iar la data de 15.03.2013 și la un doctor psiholog, unde s-a stabilit starea de emoție și comportamentul copilului, precizând totodată că la data de 16.04.2013 a primit și raportul psihologic de la doctor D. D. S..
Mai mult, apelanta-pârâtă a susținut că a fost vizitată de Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului de la Consiliul Județean Prahova, de la care a primit răspuns la data pe 16.05.2013 și prin care s-a stabilit, în urma investigațiilor, că fiica sa, P. E.-A. beneficiază de o creștere și îngrijire corespunzătoare și un climat adecvat nevoilor și vârstei sale .
De asemenea, apelanta-pârâtă a susținut că a cerut de la doamna învățătoare a fiicei sale fișa psihopedagogică din care rezultă că s-a ocupat de fiica sa, care era la fel de ordonata și îngrijită. Depun toate aceste acte conform art. 116 alin.(1) C proc. civila.
Față de cele învederate, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului formulat din următoarele motive: este mama naturală a minorei care s-a născut prematur (la 7 luni), a stat în spital cu ea timp de o luna până când fetita a luat în greutate și apoi până la vârsta de 4 ani a fost tot timpul acasă cu ea, iar după aceea s-a angajat ca patiser.
Mai mult, apelanta-pârâtă a susținut că, după o perioada de timp, după 9 ani de căsătorie din cauza fostei soacre care se „baga” în căsnicia lor în ceea ce privește luarea deciziilor lor legate de familie și de copil, nemaiputând suporta, la începutul luni mai 2011 și-a luat fetita și a plecat la tatăl său unde a locuit o luna de zile, iar la insistentele fostului soț s-a reîntors sperând că totul va decurge normal, dar situația sa înrăutățit și mai rău din cauza soacrei.
În acest sens, apelanta-pârâtă a susținut că, după câteva luni a plecat definitiv, fiind împiedicată să-și ia fetita, atât de fostul soț, cât și de părinți acestuia, iar după 2 săptămâni mi-a venit acasă cererea de divorț.
Față de cele învederate, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, încredințarea spre creștere și educare a fetiței sale și, totodată, acordarea unui program de vizitare pentru tatăl minorei la domiciliului acesteia, de două ori pe lună.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secției I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către pârâtă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Conform actelor de stare civilă existente la dosar, sentinței nr. 1276/2012 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Câmpina, s-a desfăcut căsătoria între P. A. I. și P. I. A., s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți, s-a stabilit locuința minorei la domiciliul mamei.
Prin sentința civilă nr. 1987/2013 a Judecătoriei Câmpina a fost stabilită provizoriu locuința minorei P. E. A. la tatăl reclamant, până la soluționarea prezentei acțiuni.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, din probele administrate în cauză (declarațiile martorelor S. C. M. și Ioanei S. G., în luna martie a anului 2013 minora a fugit de la domiciliul mamei la tatăl reclamant, iar în vara aceluiași an a fost văzută de asemenea în locuința tatălui, afirmând că nu dorește să locuiască cu mama.
De asemenea, potrivit declarației minorei luată în camera de consiliu de către instanța de fond, aceasta a afirmat că este îngrijită mai bine de către bunica paternă și de către tatăl său.
Disp.art.496 cod civil modificat, stipulează că un copil minor locuiește la părinții săi, iar în cazul în care aceștia nu locuiesc împreună, fie decid, de comun acord cu cine va locui minorul, fie, în caz de neînțelegere, hotărăste instanța de tutelă, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Totodată, disp. art. 487, art.499 alin.1 Cod civil modificat, prevăd că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului, ambii părinți fiind obligați, în solidar, să acorde întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Potrivit anchetei sociale efectuate în cauză, minora începând cu data de 10.06.2013 locuiește în fapt la domiciliul tatălui. Locuința acestuia este proprietate personală, formată din 1 bucătărie, 3 dormitoare, 1 cămară, 2 sobe, 1 hol mare, 1 hol mic la parter, două dormitoare și o sobă de încălzit la etaj, la subsol o bucătărie, camerele fiind utilate cu 3 televizoare, 1 calculator cu acces la internet, frigider, mobilate și întreținute corespunzător, locuința fiind racordată la rețele de energie electrică și apă.
Familia este compusă din următorii membri: reclamantul, bunicii paterni și minora P. E. A..
Potrivit aceleiași anchete sociale, apelanta –pârâta locuiește în concubinaj cu numitul Ț. F., în . locuința proprietatea mamei concubinului, alături de acesta și copilul acestuia dintr-o altă căsătorie, iar apelanta nu are venituri proprii.
Deși condițiile de locuit sunt corespunzătoare, iar ambii părinți se preocupă de minoră, manifestă afecțiune față de aceasta, Tribunalul analizând situațiile părților din dosar, prin prisma interesului superior al minorei, reține că în mod corect instanța de fond a stabilit locuința minorei P. E. A. la tatăl reclamant.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 480 alin.1 și 2 NCPC Tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă M. I. A., cu domiciliul in . Trăisteni, .. 955, jud. Prahova, împotriva sentinței nr. 2097/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. A. I., cu domiciliul ales in Câmpina, .. 57, .. parter, județul Prahova și autoritate tutelară P. C. VALEA DOFTANEI, cu sediul in . Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
Președinte, Judecător,
M. C. C. D. E.
Grefier,
I. C. M.
Operator de date cu caracter personal 5595
red. C.D.E../tehnored. A.Ș.P.
5 ex./ 26.03.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. C. T. C. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 208/2014. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 26-08-2014,... → |
|---|
