Ordin de protecţie. Decizia nr. 83/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 17756/281/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 83
Ședința din Camera de Consiliu din data de 30 Ianuarie 2014
Președinte - G. M.
Judecător - C.-A. M.
Grefier - M. - D. B.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „ordin de protecție” declarat de apelantul – pârât I. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. E., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova.
Cerere de apel scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul – pârât reprezentat de avocat B. C. și intimata – reclamantă I. E. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantului-pârât, avocat B. C. depune la dosar împuternicire avocațială.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată că prezenta cale de atac este apelul, având în vedere că hotărârea pronunțată de Judecătoria Ploiești este dată cu calea de atac a apelului și nu a recursului, deși s-a formulat, în mod eronat, de către pârât, cerere de recurs.
Apărătorul apelantului-pârât, având cuvântul, arată că prezenta cale de atac este, într-adevăr apelul și nu recursul.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-pârât, având cuvântul, arată că la momentul redactării cererii a apreciat calea de atac ca fiind recursul și nu apelul și nu a modificat motivele criticate în prezenta cauză, sens în care, având în vedere că prezenta cale de atac este apelul, solicită, în principal, cu privire la probatorii, încuviințarea suplimentării probei testimoniale cu martorul solicitat de pârât prin întâmpinare la instanța de fond, în persoana numitului F. M. și, în subsidiar, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și, pe fond, respingerea, ca neîntemeiată a cererii privind emiterea ordinului de protecție. Arată că există doar 2(două) plângeri penale formulate de către soția apelantului – pârât, cereri care nu au fost finalizate de către organele de poliție și nu s-a ajuns la concluzia de a se lua măsuri față de pârât de către organele de poliție. Precizează că acestea sunt doar simple afirmații făcute de către soția apelantului-pârât. De asemenea, arată că a solicitat casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, în modalitatea în care a apreciat că prezenta cale de atac era recursul și, stăruie în continuare în această solicitare, în vederea administrării probei testimoniale cu un martor. Solicită admiterea apelului și pe fond, respingerea cererii privind instituirea ordinului de protecție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata – reclamantă I. E., având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, arătând că a fost bătută de către apelantul – pârât, a fost agresată fizic și verbal de către acesta. De asemenea, arată că organele de poliție au luat măsuri față de pârât, ca urmare a plângerilor făcute de aceasta.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta I. E., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. G., instituirea unui ordin de protecție conform Legii nr.217/2003, prin care să se dispună obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe de cel puțin 100 metri față aceasta, față de reședința locului de muncă; interdicția pârâtului de a se deplasa în anumite localități pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copii acesteia sau față de alte rude ale acesteia; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic prin corespondență sau în orice alt mod cu victima; suportarea de către pârât a chiriei sau a întreținerii pentru locuința temporară a victimei .
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul, care este soțul său, are comportament violent atât față de aceasta, respectiv trântește obiectele din casă, le sparge, a amenințat-o cu un cuțit ținut la nivelul gâtului, după ca s-a tăiat la mână și picura sânge pe aceasta și prin casă, continuând să o amenințe cu cuțitul.
Reclamanta a mai susținut că a fost amenințată și în fața copilului, este urmărită de pârât pe stradă, în fața blocului, îi strigă cuvinte jignitoare și amenințări, cu scopul de a o umili în fața oamenilor și de a o teroriza, că a fost bătută pe stradă și a apelat serviciul unic de urgență 112, că îi adresează cuvinte triviale.
La dosarul cauzei reclamanta a depus înscrisuri, respectiv copia cărții de identitate, Adresele nr._/25.07.2013 și_/11.07.2013 emise Secția 4 Poliție Ploiești, certificatul medico-legal nr. 1906/17.09.2012 și transcrierea mesajelor telefonice transmise de pârât.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță.
În conformitate cu art. 27 alin. 4 din Legea 217/2003 a fost desemnat un apărător din oficiu pentru pârât.
Prin sentința civilă nr._/2.10.2013 Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea și, în temeiul disp. art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, a emis un ordin de protecție prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 6 luni, de la data emiterii ordinului, s-au dispus următoarele: în temeiul disp. art. 23 alin. 1 lit. d din Legea nr. 217/2003 republicată, a fost obligat pârâtul I. G., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., . să păstreze o distanta minima de 100 m fata de reclamanta I. E. CNP_ de locul său de muncă și de reședința acesteia, situată în Ploiești, ., .; în baza art. 23 alin. 1 lit. f din Legea 217/2003 republicată, s-a interzis pârâtului I. G. luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta I. E.; dispunându-se și măsurile legale privind punerea în executare a ordinului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art. 23 din legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihica ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri, obligații sau interdicții(…) ”. În consecință, pentru a emite un astfel de ordin, instanța trebuie să constate ca fiind îndeplinite cumulativ următoarele trei condiții: să existe un act de violență în familie; actul de violență să provină din partea unui membru de familie și viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei să fie pusă în pericol de actul de violență.
În ceea ce privește prima condiție, potrivit Legii 217/2003, la art. 3 alin. 1 legiuitorul înțelege prin „violență în familie” „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate.”
Referitor la cea de-a doua condiție, potrivit Legii 217/2003, art. 5 lit.b, prin „membru de familie” care exercită acte de violență în familie se înțeleg: ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Analizând cea de-a treia condiție, instanța a constatat că este necesar a se dovedi că prin manifestările de violență fizică sau psihică, integritatea reclamantei este pusă în pericol de acte de violență săvârșite de către pârât asupra acesteia
S-a reținut că reclamanta a făcut dovada comportamentului necorespunzător al pârâtului, fiind formulate două sesizări la Secția 4 Poliție Ploiești, fiind dovedită împrejurarea că integritatea psihică a acesteia este pusă în pericol de acte de violență săvârșite de către pârât asupra sa, dovada fiind și transcrierea mesajelor provenite de la pârât și care au fost depuse la dosar și care conțin expresii jignitoare și amenințări (fila 12) și s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții pentru emiterea unui ordin de protecție, motiv pentru care a fost admisă în parte cererea reclamantei și s-a dispus emiterea unui ordin de protecție, așa cum deja am arătat.
Prima instanța a respins în rest cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, întrucât aceasta nu a făcut dovada exercitării unor acte abuzive de către pârât asupra minorului rezultat din căsătoria cu pârâtul, ori asupra altor rude ale reclamantei și nu a făcut dovada necesității instituirii unor restricții în sarcina pârâtului de a se deplasa în anumite localități pe care reclamanta le-ar frecventează ori le vizitează periodic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, deși calea legală de atac era apelul, pârâtul I. G. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC si a solicitat casarea hotărârii si pe fond respingerea cererii privind emiterea ordinului de protecție formulata de lonita E..
Pârâtul a solicitat să se dispună calificarea corectă a căii de atac ca fiind recurs si nu apel, cum greșit s-a menționat in hotărârea recurata, întrucât potrivit art. 30 din Legea nr. 217/2003 hotărârile date in astfel de cauze sunt supuse doar recursului si nu apelului.
Arată acesta că potrivit art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 asistenta juridica a persoanei împotriva căreia se solicita ordinul de protecție este obligatorie.
A mai arătat ca în data de 2 octombrie 2013 am fost prezent tot timpul in sala de judecata in care se desfășura ședința din care făcea parte si dosarul nr._ .
La sfârșitul ședinței, văzând ca in dosar nu se mai face apelul, a "întrebat instanța când se va striga si cauza sa și i s-a răspuns ca dosarul a fost deja luat, ca instanța a rămas in pronunțare si ca va primi la domiciliul copia sentinței ce se va pronunța in dosar.
Susține pârâtul că instanța a rămas in pronunțare fara ca acesta sa fie prezent si asistat de un apărător, astfel cum in mod imperativ se dispune in art. 27 din Legea nr. 217/2003 si in Convenția CEDO care garantează dreptul la apărare al oricărei persoane si la un proces echitabil.
In atare situație solicită casarea hotărârii recurate si trimiterea spre rejudecare a cauzei către Judecătoria Ploiești, pentru competenta soluționare in prezenta sa si a apărătorului său.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că hotărârea este nelegala întrucât instanța a pronunțat o hotărâre ce nu se sprijină pe niciun fel de probe.
Astfel cum a afirmat in întâmpinarea depusa la dosar, niciuna dintre afirmațiile soției sale nu sunt reale, între ei nu au fost niciodată tensiuni si certuri care sa facă conviețuirea imposibila, s-au iubit, s-au ajutat, s-au respectat si au încercat sa ofere copiilor lor tot ce e mai bun.
A mai arătat că soția sa a luat singura hotărârea ca este mai bine sa părăsească domiciliul comun si sa introducă acțiune de divorț, acțiune ce face obiectul dosarului nr._/281/2012 al Judecătoriei Ploiești deși el niciodată nu am făcut nimic care sa o determine sa plece din casa. Motivul real pentru care a formulat cerere pentru instituirea ordinului de protecție a fost doar sa își preconstituie probe in procesul de divorț, sa îl șicaneze si sa îl influențeze negativ pe fiul minor, încercând sa îl Îndepărteze de pârât.
Mai arată pârâtul că nu a fost niciodată un mare consumator de băuturi alcoolice iar comportamentul său a fost întotdeauna normal atât fata de soția sa cat si fata de copii, nu este agresiv verbal si cu atât mai puțin fizic, că nu a avut si nu are nici in prezent legături extraconjugale, că la dosarul cauzei nu s-au depus probe de natura sa convingă instanța ca este o persoana agresiva si ca ar reprezenta o amenințare la adresa soției sale, respectiv că nu constituie un pericol pentru soția si fiul său o demonstrează si faptul ca soția sa a ales sa se mute cu chirie . la aproximativ 200 m de fostul domiciliu comun, practic pe următoarea . mod nelegal instanța nu a admis probele solicitate de pârât prin întâmpinare si nu a citat martorul F. M.. Chiar si așa, martorul a fost prezent in sala de judecata întrucât a considerat ca cel mai bine este sa îl aducă personal si sa nu pricinuiască amânarea cauzei solicitând in ședința citarea acestuia. Martorul solicitat locuiește in blocul vecin, este un apropiat al familiei si cunoaște aspecte importante din viata noastră de cuplu, depoziția sa putând convinge instanța de nerealitatea afirmațiilor reclamantei.
Instanța a judecat cauza fără a admite probele solicitate si evident fără audierea martorului propus prin întâmpinare, prejudiciindu-i dreptul la apărare.
A solicitat sa se dispună modificarea hotărârii recurate in sensul respingerii in totalitate a cererii privind ordinul de protecție, ca neîntemeiata.
Reclamanta I. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat ca fiind nefondat, criticile menționate de recurent fiind neîntemeiate. A mai solicitat a se avea în vedere că a făcut dovada comportamentului necorespunzător al pârâtului fiind formulate doua sesizări la Secția 4 Politie Ploiești, fiind dovedită împrejurarea că integritatea psihica a reclamantei este pusă în pericol de acte de violență săvârșite de pârât, dovadă fiind și transcrierea mesajelor provenite de la pârât și care au fost depuse la dosar si care conțin expresii jignitoare si amenințări.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelantul-pârât, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cu privire la cererea de suplimentare de probatorii, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare, apreciind, prin raportare la dispozițiile art.478 NCPC, că nu se impune suplimentarea probatoriilor, instanța fondului încuviințând în mod corect probele care puteau conduce la soluționarea cauzei.
Critica potrivit căreia calea de atac este recursul și nu apelul este nefondată, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 25.08.2013, respectiv după . NCPC, astfel încât, față de dispozițiile din Legea nr.76/24.03.2012 pentru punerea în aplicare a NCPC calea de atac este apelul și nu recursul cum se prevedea în Legea nr.217/2003 anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă.
De altfel și pârâtul a fost de acord cu calificarea căii de atac în apel și nu recurs cum a susținut inițial, astfel cum rezultă din practicaua deciziei prezente.
Critica potrivit căreia i s-ar fi încălcat dreptul la apărare este de asemenea nefondată, devreme ce acestuia i s-a numit apărător din oficiu, astfel cum rezultă din delegația pentru asistență judiciară obligatorie aflată la fila 26 dosar, apărător care a fost prezent la termenul de judecată fixat la data de 02.10.2013, care a solicitat probe în apărare și a pus concluzii pentru pârât pe fondul cauzei. Asigurarea dreptului la apărare nu înseamnă în mod automat încuviințarea tuturor probelor solicitate de părți ci doar a celor pe care instanța le apreciază ca pertinente și susceptibile, prin administrare, de a duce la soluționarea cauzei.
Susținerile pârâtului potrivit cărora ar fi fost prezent în sala de judecată însoțit de martorul pe care dorea să îl audieze, sunt irelevante devreme ce cauza se soluționează în camera de consiliu, astfel cum s-a și întâmplat.
De altfel, soluția instanței de fond, bazată pe înscrisurile depuse de reclamantă la dosar( filele 912) este temeinică și legală, motiv pentru care tribunalul apreciază că nici criticile vizând fondul cauzei nu sunt fondate și le va respinge ca atare.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.480 alin. 1 NCPC va respinge apelul declarat de apelantul – pârât I. G. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de probatorii.
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât I. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. E., domiciliată în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.01.2014.
Președinte, Judecător,
G. M. C.-A. M.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored./ M.G.
4ex/11.03.2014.
d.f._ Judecatoria Ploiesti
j.f. A. G.
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 01-04-2014, Tribunalul PRAHOVA | Nulitate act. Sentința nr. 3001/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
